Urgente in Endodontie [PDF]

Zitiervorschau

Urgențe în endodonție Vasilescu Andreea-Mihaela grupa 37, seria 3, an VI

●Introducere Cea mai comuna urgență endodontică în cabinetul dentar este reprezentată de durere. Pacienții se prezintă la cabinetul dentar acuzând durere, însă este de datoria noastra sa ne asigurăm in ce categorie se încadrează urgența lui întrucat aceasta poate avea o rezolvare endodontica sau chiar si chirurgicală. Pentru a ne asigura că durerea este de natura endodontică, trebuie sa urmăm anumiți pași utili în diagnosticare. Pentru început, trebuie să aflăm istoricul pacientului. Ne interesează in mod deosebit durata, locația, caracterul si intensitatea durerii, la ce anume exacerbează durerea și când aceasta scade în intensitate. Totodată, ne interează dacă durerea a cedat sau nu la antialgice și dacă s-au efectuat tratamente stomatologice la nivelul dintelui unde pacientul acuză durere. După ce am aflat istoricul pacientului, este util să efectuam și teste de vitalitate ale dintelui, percuție și palpare precum și inspecția dintelui pentru a verifica semne legate de vitalitatea pulpara și teste pentru apecierea mobilității dentare. În final, pentru un diagnostic de certitudine, se recomandă examinarea radiologică. Particularitățile urgențelor endodontice și tratamentul acestora 1. Pulpitele ireversibile- sunt o inflamare ireversibila a tesutului pulpar. În istoric, pacientul acuză durere intensă, lancinantă sau pulsatilă, declanșată la stimuli fizici și chimici sau spontană. Cea acută, în stadiile incipiente prezintă durere la rece care persista mai mult decat durerea din hiperemie. În stadiile ulterioare, dintele prezintă durere la cald și se calmează la rece. Deoarece la nivel pulpar nu există fibre proprioceptive pentru transmiterea durerii, pacientul nu poate identifica corect dintele care îi cauzează probleme așa că este de datoria noastră să diagnosticăm corect și să identificăm dintele cauzal. Pentru a pune un diagnostic corect, trebuie să testăm dintele la rece și la cald. La rece, îl putem testa cu sprayul de apă-aer, iar la cald, putem încălzi gutapercă pe care să o aplicăm la nivel cervical unde smalțul este mai subțire. De reținut este faptul că trebuie să începem de fiecare data cu dintele pe care îl suspectăm cel mai puțin. În acest fel, pacientul poate compara senzația resimțită în cazul unui dinte cu pulpa sănătoasă, față de dintele afectat pulpar.

La inspecția dinților afectați pulpar, putem observa prezența unui proces carios sau a unei obturații coronare mari sau fracturate. La percuție și palpare, dintele răspunde normal. Doar în cazurile de afectare severă, în care inflamația se extinde și la ligamentul periodontal, dintele este sensibil și la percuție. Acesta este un semn al parodontitei apicale. Pe radiografie, putem observa carii interproximale care nu pot fi observate clinic sau prezența unor carii secundare sub obturațiile coronare vechi care ajung foarte aproape de camera pulpară. Tratamentul în acest caz constă în pulpectomia totală. Deoarece diagnosticarea în cazul pulpitei poate dura destul de mult, este posibil să nu avem timp să extirpăm și să obturăm dintele în aceeași ședință. În cazul în care nu avem timp să obturăm, se va face pulpectomia, irigări cu soluție de hipoclorit, uscarea canalului și aplicată o buletă îmbibată în vapori de soluție antiseptică, antiinflamatoare cu acțiune antibacteriană și antifungică la nivelul camerei pulpare urmat de închiderea dintelui cu un CIS. 2. Parodontită apicală acută- Parodontita apicala acuta reprezinta infectia acuta, seroasa sau purulenta a spatiului periapical, datorita invaziei microbiene de la nivelul pulpei dentare. Dintele este dureros la percuție și pacientul poate spune că simte dintele mai lung din cauza extruziei care se produce prin acumularea de exudat la nivel apical. Pacientul se poate prezenta cu stare generală alterată. La inspecție se observă o carie profundă, obturații vechi sau noi, semne de necroză sau gangrenă. Percuția în ax este pozitivă și testele de vitalitate sunt negative Radiologic putem observa o mica radiotransparență,ace rupte pe canal ,obturatie cu depasire,tratament de canal incomplete. Tratamentul constă în trepanarea dintelui cu asigurarea drenajului endodontic. Drenajul endodontic este o interventie de urgenta in cazul parodontitei apicale acute si reprezinta eliminarea secretiilor purulente, a resturilor pulpare si a dentinei alterate din canalele radiculare, cu ajutorul acelor de endodontie. Drenajul endodontic este indicat atunci cand se doreste conservarea dintelui, iar canalele sunt permeabile. In momentul in care infectia a depasit apexul si a aparul inflamatia periosoasa, drenajul nu mai poate fi realizat pe cale endodontica.

Alternativele drenajului endodontic sunt osteotomia transmaxilara si extractia dintelui. Prima varianta este o interventie chirurgicala prin care se creeaza o deschidere prin gingie si os, la nivelul apexului, pentru a evacua colectia purulenta periapicala.

Atat drenajul endodontic, cat si osteotomia transmaxilara, sunt masuri de urgenta, ceea ce inseamna ca

au caracter temporar. Aceste proceduri trebuie sa fie urmate fie de tratamentul mecanic de canal, fie de extractia dintelui.

Nu este recomandata lasarea dintelui deschis. Dupa realizarea drenajului endodontic si controlarea sursei de infectie, se recomanda medicatia antimicrobiana intracanalara (hidroxid de calciu) si inchiderea dintelui cu obturatie coronara cu CIS. 3. Parodontita apicală acută reacutizată- o reacție inflamatorie acută. Simptomele sunt acelea ale unui abces alveolar acut. O leziune cronica nedureroasa poate exacerba spontan sau în urma unui tratament endodontic. Tratamentul constă în trepanarea dintelui cu asigurarea drenajului endodontic și prescripție de analgezic pe cale orală, urmat de tratament endodontic de canal.

4. Abcesul alveolar - În istoric, pacientul acuză durere și o poate localiza. Poate să prezinte febră în trecut asociată cu durerea. La examinare, observăm o boselare a mucoasei vestibulare în dreptul dintelui cauzal, care este fluctuentă și dureroasă la palpare posibil asociată cu febră și adenopatie regională. Pe radiografie este prezentă o radiotransparență. Percuția în ax este pozitivă și poate apărea mobilitatea dentară. Se indică tratamentul cu antibiotic pe cale orala și trepanarea dintelui cu asigurarea drenajului endodontic urmat de tratament endodontic de canal cu hipoclorit de sodiu ca irigant și aplicare de hidroxid de calciu. Daca dintele nu poate fi deschis, se efectuează incizie și drenaj extern la nivelul mucoasei vestibulare. În situația în care abcesul este sever, se ia in considerare extracția ca metodă de tratament. 5. Fracturile dentare Una dintre cele mai întâlnite situații în care pacientul se prezintă cu durere dentară este cea în care acel dinte prezintă o fractură incompletă. În funcție de afectarea pulpară, se alege și tipul de tratament: - Pot fi tratate doar fracturile incomplete, în cazul celor complete fiind necesară extracția. - În cazul fisurilor fără simptomatologie, nu se recomandă tratament. -În cazul fracturilor coronare în smalț, la nivelul unui cuspid, este suficient să se înlăture cuspidul fracturat și apoi dintele poate fi restaurat ca și cum fractura nu ar fi existat niciodată acolo. -Pentru fracturile incomplete în smalț și dentină, dar fără afectare pulpară, dintele se imobilizează ortodontic și este scos din ocluzie, urmând sa fie restaurat după ce nu mai prezintă simptomatologie.

Se recomandă restaurările parțiale din ceramică cimentate cu ciment pe bază de rășină sau acoperirea cu coroane. -În cazul în care pulpa este afectată, se efectuează tratamentul endodontic, se scoate dintele din ocluzie și este imobilizat ortodontic sau este acoperit cu o coroana temporară. Pacientul este chemat la 15 zile. Daca simptomatologia a disparut, dintele poate fi restaurat. Daca simptomatologia persistă in continuare, iar dintele nu are un prognostic bun, se recomandă extracția. -În cazul în care fractura este vericală totala cu interesarea pulpei dentare, se recomandă extracția.

Bibliografie: 1. CASTELLUCCI A, Endodontics , Il Tridente Ed., Firenze, 2005, vol. I, pp. 136-153, pp 163-201 2. INGLE J, Endodontics, 5th Edition, B.C. Decker Ed., London, 2002, pp 160-274 3. http://www.dentistrytoday.com/endodontics/10293-managing-endodontic-emergencies, Manor Haas, 04.11.2017 4. COHEN S, Pathways to the pulp, Seventh Edition, Mosby Ed., St. Louis, 1998, p. 706