Proiect de Lectie Respiratia in Diferite Medii de Viata, Cl.a VI-a A [PDF]

Zitiervorschau

PROIECT DIDACTIC UNITATEA DE INVĂȚĂMANT:Şcoala Gimnazială Pictor Nicolae Grigorescu, Titu CLASA: a VI -a A : 2 ore /săptămână DATA: 20-01-2021 PROFESOR: Ivănoiu Vasilica Cristina ARIA CURRICULARA: MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE ALE NATURII DISCIPLINA: BIOLOGIE UNITATEA DE INVATARE: FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE ÎN LUMEA VIE SUBIECTUL LECTIEI: Respirația în medii de viață diferite TIPUL LECŢIEI: transmitere-însuşire de cunoştinţe SCOPUL: 1.Familiarizarea elevilor cu aspectele privind respirația la diferite categorii de viețuitoare 2.Îmbogăţirea cunoştintelor elevilor despre diferite tipuri de respirație COMPETENTE GENERALE : 1. Explorarea sistemelor biologice, a proceselor și a fenomenelor, cu instrumente și metode științifice 2. Explorarea sistemelor biologice 3. Utilizarea şi construirea de modele şi algoritmi în scopul demonstrării principiilor lumii vii 4. Comunicarea orală şi scrisă utilizând corect terminologia specifică biologiei Competenţe specifice: 1.1. Identificarea si observarea alcătuirii şi funcţiilor organelor şi sistemelor de organe ale corpului uman 1.2. Realizarea dirijată a unor activități simple de investigare pe baza unor fișe de lucru date 2.1 Utilizarea metodelor şi a mijloacelor adecvate studierii organismului uman 3.2 Elaborarea şi aplicarea unor altgoritmi de identificare, investigare , experimentare şi rezolvarea unor situaţii problemă 4.2 Prezentarea informaţiilor folosind diverse metode de comunicare OBIECTIVE OPERAŢIONALE: O1: Să exemplifice tipurile de respirație O2: Să descrie principalele componente ale diferitelor sisteme respiratorii O3 .Să asocieze tipul de respirație cu mediul de viață Activități de învățare: - identificarea tipurilor de respirație din diferite medii de viață - identificarea caracteristicilor sistemelor respiratorii pe categorii de viețuitoare - să comunice oral între membrii gupelor ce se vor constitui care să ducă la soluționarea sarcinilor ce le au spre rezolvare

1

METODE ŞI PROCEDEE: -conversaţia, explicaţia, observaţia, exerciţiul, metoda Mozaicul MATERIALE ŞI MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: -manual, fotografii, fişe de lucru;resurse online, laptop FORME DE ORGANIZARE:frontală, individuală, în grupuri; STRATEGII DIDACTICE:formativă, exersativă, semidirijată; BIBLIOGRAFIE: 1.Manual Biologie cl. a VI-a, Ștefania Giersch, Camelia Manea, Elena Camelia Afrim, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2018 2. ’’Metode de învățămant’’, Cerghit Ioan, EDP, București ,1980; 3 . www.didactic.ro

2

Momentele lecţiei 1. Moment organizatoric

Obiective

Activitatea profesorului

2. Reactualizarea cunoştinţelor

Asigur condiţiile necesare pentru buna desfăşurare a lecţiei.Pregătesc materialele necesare. Adresez întrebări referitoare la lecţiile anterioare despre respirație

3.Captarea atenţiei

Prezin imagini cu diferite categorii de viețuitoare

4. Anunţarea temei şi a obiectivelor

5. Dirijarea învăţării

Activitatea elevilor Elevii se pregătesc pentru ora .

Metode şi procedee conversaţia

Răspund la întrebările adresate

conversaţia explicaţia exerciţiul conversaţia explicaţia

-Anunţ tema şi obiectivele urmărite pe parcursul orei. Elevii au primit ora trecută ca activitate independentă o fişă de lucru despre ‘’Respirația în diferite medii de viață’’

Material didactic -manual, fotografii,fişe de lucru;

Timp/min . 1’

3’

Orală

3’ Imagini

1’ conversaţia explicaţia

Tema” Respirația în diferite medii de viață’’ Tema are 5 sub-teme:

conversaţia explicaţia

3

Evaluare

- tipuri de respirație în diferite medii de viață (subtema 1) -respirația la insecte(subtema 2) -respirația la amfibieni și reptile (subtema 3) -respirația la păsări (subtema 4) - respirația la pești (subtema 5)

O1 O2 O3

Fiecare subtemă trebuie să atingă obiectivele propuse: O1:Să exemplifice tipurile de respirație O2:Să descrie principalele componente ale diferitelor sisteme respiratorii O:3Să asocieze tipul de respirație cu mediul de viață Elevii se impart în 5 subgrupe corespunzătoare celor 5 subteme ale lecţei. Elevii au trebuit să studieze temeinic tema propusă deoarece unul din fiecare grupă va deveni expert în subtema sa şi îi va învăţa şi pe colegii lui. Fiecare grup va constitui un grup cooperativ.Elevilor li s-a solicitat să reţină grupul cooperativ din care face parte. Elevii care au acelaşi număr şi aceeaşi subtemă de abordat se

Orală 25’ Elevii au lucrat independent Experții explică ce au învățat Fac schimb de informații și ajung la concluzii Fiecare grup își notează ideile celorlalte grupuri

4

exerciţiul munca independenta

Metoda “Mozaicul”

Fişe de lucru Fomativă

constituie în grupuri de experţi. Experţii studiază şi aprofundează împreună materialul distribuit,identifică modalităţi eficiente de predare a respectivului conţinut,verifică modul în care s-a realizat de către colegii din grupul cooperativ. Se reconstituie grupurile cooperative. Fiecare expert predă conţinuturile aferente subtemei sale. Fiecare membru al grupului cooperativ are sarcina de a reţine cunoştinţele pe care le transmit colegii lui,experţi în diferite probleme. 6.Obţinerea performanţei

7.Tema pentru acasă

Propun pentru fixare şi consolidare realizarea unei Elevii răspund schimb de întrebări între grupe, la întrebări sau întrebări suplimentare adresate de către profesor. Realizarea unei fișe de Notează tema. portofoliu în care fiecare elev să scrie concluzii cu privire la asemănări și deosebiri ale respirației în funcție de mediul de viață

5

5’

conversaţia explicaţia

2’

orală

Schema Lecției Tema : Respirația în diferite medii de viață Subtema 1: Tipuri de respirație în diferite medii de viață

6

Respirația în mediu de viață acvatic

1.Respirația cutanată se întalnește la majoritatea nevertebratelor acvatice. Organul de respirație -pielea. Nu există organe respiratorii specializate, schimburile de gaze se realizează prin toată suprafața corpului 2. Respirația branhială întalnită la: a) unele moluște, pești Organele de respirație sunt : branhii interne -se găsesc în camere branhiale; -formate din lame subțiri, de culoare roșie, bogat vascularizate; -la moluște (scoică, melci acvatici, sepie) se găsesc în camera mantalei; -la peștii cartilaginoși (rechin) sunt acoperite de fante; -la peștii osoși (crap) sunt acoperite de opercule, care se închid în inspirație (apa cu oxigen este înghițită) și se deschid în expirație (apa cu dioxid de carbon este evacuată). b)larvele amfibienilor (mormoloci), proteu Organele de respirație sunt branhii externe -extensii tegumentare bogat vascularizate. 3. Respirația pulmonară întalnită la mamifere acvatice (delfin, balenă) Organe de respirație - plămâni -spre deosebire de pești, se ridică la suprafața apei pentru realizarea schimbului de gaze; -orificiul respirator este așezat în creștetul capului

7

Respirația în mediu de viață terestru 1.Respirația cutanată la viermi inelați (râma) Organul de respirație este pielea -prezintă piele umedă, bogat vascularizată; -dacă este expusă la soare, râma moare. 2.Respirația traheală la Artropode (insecte)

Organe de respirație - trahei -un sistem de tuburi care pornesc de pe fața ventrală a segmentelor abdomenului, sunt permanent deschise; -respirație foarte eficientă, oxigenul ajunge prin trahei direct la cellule 3.Respirația pulmo - cutanată la amfibieni adulți. Organul de respirație - plămâni și piele -plămânii sunt slab dezvoltați, cu aspect de saci au o suprafață mică de respirație (aport insuficient de oxigen); -când animalul este scufundat, dar și ca o completare a respirației pulmonare, când se află pe uscat, este folosită respirația prin pielea subțire, umedă, bogat vascularizată (completează respirația pulmonară).

8

4.Respirația pulmonară a) Reptile – organul de respirație-plămâni -plămâni mai dezvoltați decât la amfibieni, suprafața de contact cu aerul fiind mai mare iar respirația mai intensă; -la șerpi, din cauza formei, este dezvoltat numai plămânul drept. b) Păsări – organe de respirație - plămâni conectați cu 9 saci aerieni -plămâni bine dezvoltați, în legătură cu 9 saci aerieni, unii ajungând și în interiorul oaselor și chiar unor organe interne (pneumatice)/ adaptare pentru zbor; -în timpul zborului, pasărea ridică aripile iar aerul intră în plămâni (este preluată numai o parte din oxigen) apoi în sacii aerieni (inspirația).Când pasărea coboară aripile, aerul este evacuat din sacii aerieni, trece încă odată prin plămâni (este preluat și restul oxigenului) apoi este expirat; -deci, în timpul zborului, la o inspirație se realizează două expirații, ventilația pulmonară fiind foarte eficientă. c) Mamifere – organe de respirație- plămâni -organe pereche, elastici, străbătuți de tuburi terminate cu saci alveolari, pereții fiind formați din alveole care măresc suprafața de contact; -respirația se realizează la nivelul alveolelor pulmonare.

Subtema 2:Respirația la insecte 9

https://youtu.be/n38t7gHUNjo Insectele sunt animale nevertabrate care realizează schimb de gaze cu mediul înconjurător. Folosesc oxigenul, și elimină dioxid de carbon, în procesul de respirație. Insectele nu au dezvoltat niciodată plămâni și respiră într-un mod diferit. Au un schelet extern articulat, dar rigid, care oferă protecție împotriva deshidratării și, de asemenea, oferă suport mecanic. La suprafața acestui schelet se deschid niște orificii numite spiracule sau stigme care corespund unor tuburi pline cu aer numite trahei. Sistemul traheal complet al unei insecte este în general format din trei canale principale situate paralel și longitudinal în raport cu corpul său. Alte conducte mici trec prin traheele principale, formând o rețea de tuburi care cuprinde întregul corp al insectei. Sunt structuri complexe, ce au în componența lor chitină, prin care aerul ajunge în sânge și organele interne ale insectei prin procesul de difuzie sau prin pomparea aerului prin mișcări generate de mușchi. Ventilația prin trahei este slabă, schimbul de gaze este controlat prin deschiderea și închiderea spiraculelor. La insecte acvatice, sunt prezenți sacil de aer, ce le permite să-și „țină respirația“, în timp ce sunt sub apă. Pur și simplu pot stoca aer până când ies la suprafață din nou . Insectele din regiuni cu climă umedă, pot stoca, de asemenea, de aer și pot păstra spiraculele lor închise, pentru a împiedica pătrunderea apei în corpurile lor.  Unele insecte sufla cu fortă, aerul din sacii de aer prin spiracule atunci când sunt amenințate, făcând un zgomot suficient de tare pentru a îndepărta un pradator potențial sau o persoană curioasă.

10

11

Subtema 3: Respirația la amfibieni și reptile Respiraţia la amfibieni: - La amfibieni există două tipuri de respiraţie: - una pulmo – cutanată, caracteristică adulţilor; - una branhială, caracteristică larvelor; - există cazuri când respiraţia se face numai prin piele sau toată viaţa prin branhii. - Adulţii respiră prin plămânii înghiţind aerul şi prin piele ( care este umedă,bogat vascularizată şi subţire).

Plămânii sunt slab dezvoltați cu aspect de saci încrețiți, care au o suprafață interioară cutată, care este împânzită cu capilare. Aici se produce schimbul de gaze. Broasca trage aerul în cavitatea orofaringiană, obținută prin coborârea podelei gurii și deschiderea nărilor. Apoi, fundul gurii se ridică, iar nările sunt închise din nou cu supape, iar aerul este forțat în plămâni. Respirația cutanată se caracterizează prin schimbul de gaze la nivelul întregii suprafețe a corpului, prin piele. Oxigenul întră prin ăiele în vasele de sange și apoi transportat prin corp. Dioxidul de carbon urmează calea inversă.Pielea este subțire, umedă în permanență datorită prezenței mucusului produs de unele celule ale pielii. ATENŢIE ! Respiraţia prin piele completează pe cea prin plămâni.

12

Respirația la reptile

Reptilele reprezinta o grupa de animale foarte diverse care se gasesc pe fiecare continent mai putin pe continentul Antarctica. Serpii si soparlele sunt probabil cele mai cunoscute reptile din lume. Toate reptilele respira aer (chiar si cele care petrec o mare a vietii in apa) si sunt vertebrate. Pilea nu mai are rol în respirație ,ca la amfibieni, deoarece este groasă, dotat cu plăci cornoase,uneori, cu rol de protecție.

-au respiratia exclusiv pulmonara; au plămanii bine dezvoltati. La reptile plămânii au tot formă de sac, dar pereţii au o pliere mai pronunţată. De aceea suprafaţa de schimb creşte faţă de cea a amfibienilor, fapt care nu mai face necesară respiraţia tegumentară. Căile respiratorii sunt mai lungi şi condiţionează mai eficient aerul. Apar cavităţi nazale separate de cavitatea bucală.

13

Subtema 4: Respirația la păsări Păsările respiră prin plămani.Dintre toate vertebratele prezinta plămanii cei mai eficienți în concordanță cu efortul mare legat de zbor. Căile respiratorii cuprind:- cele doua nari situate pe falca superioară -laringe, care nu prezintă epiglotă sau corzi vocale, - trahee, un tub susținut de inele cartilaginoase care se bifurcă în cele două bronhii primare, care prezintă, de asemenea, inele cartilaginoase. - bronhiile primare se divid in plămani în cate 4 perechi de bronhii secundare, foarte scurte, care se indreapta spre diferitele zone ale plămanilor și care se ramifică formand parabronhii.  Plămanii își au originea in partea anterioaraa tubului digestive. plămanii au o elasticitate redusă ventilatia fiind realizata prin intermediul unor saci aerieni care sunt diverticuli ai plămanului, în număr de 9 saci aerieni. Sacii prezintă prelungiri în cele mai multe oase, în zona subcutană și printre organe situația fiind foarte diferită de la specie la specie. În sacii aerieni nu are loc vreun schimb de gaze. Respiratia decurge la pasari diferit, dupa modul de deplasare. În timpul mersului sau alergatului , ventilația se realizează prin contracția mușchilor respiratori care măresc cavitatea pulmonară și aerul pătrunde în plămani. În timpul zborului cutia toracica se rigidizeaza iar ventilația este asigurată de către sacii aerieni. Aerul cu oxigen trece prin plămani, ajunge în sacii aerieni , apoi iese din sacii aerieni, spre plămani, conținand dioxidul de carbon. Coborarea aripilor este corelata, de regula, cu inspiratia iar ridicarea lor cu expiratia. Uneori bataile aripilor si ritmul respirator precum si cel cardiac sunt corelate.. 

14

15

Subtema 5: Respirația la pești

Peștii sunt primele vertebrate (animale care au o coloană vertebrală) care au trăit pe Pământ. Respirația la pești se realizează  cu ajutorul unor organe speciale, numite branhii, aflate pe părțile laterale ale capului. Ele sunt formate dintr-un număr foarte mare de plăcuțe foarte fine, bine vascularizate, numite lame brahiale, sub formă de pieptene. Branhiile sunt acoperite de opercule.

La pești, branhiile s-au dovedit a fi un sistem respirator de succes. Acestea folosesc o rețea densă  de vase de sânge pentru a extrage oxigenul din apă difuzăndu-l apoi prin membrane. La majoritatea peștilor, branhiile funcționează la fel. Sunt specializate în a extrage oxigenul din apă și a elimina dioxidul de carbon. Acest schimb se face “contra-curent”. Când peștele deschide gura, se creează un curent de apă care curge prin branhii. Țesutul roșcat, foarte vascularizat, din branhii, absoarbe oxigenul și elimină dioxidul de carbon, precum vasele capilare din alveolele umane,.

16

Trebuie menționat faptul că schimbul de gaze și transportul acestora prin sânge are loc datorită ajutorului proteinelor respiratorii, cum ar fi hemoglobina.

17