46 1 99KB
Societatea își asigură supraviețuirea prin educația tinerelor generații. Educația este un fenomen social. In societatea contemporană problemele familiale, sociale si economice cu care se confruntă populația sunt destul de grave și nu pot fi ignorate. Ele genereaza de cele mai multe ori conflicte familiale, abuzuri de orice natură, violență in familie, cu repercusiuni asupra dezvoltării și formării psihice, fizice și sociale ale copilului. Când este vorba de propriul copil, adultul devine mai tolerant. Când este vorba de copiii altora, în general, face mai ușor generalizări, acceptând mai lesne prejudecăți. Atunci când copiii au probleme, unora dintre părinți le vine greu să conștientizeze acest lucru sau pur și simplu nu pot sau nu doresc s-o facă. În acest context, școala are o mare putere de influență asupra educației și formării sociale ale copilului. Școala este una dintre instituțiile cele mai probabile de a fi sesizate și de a sesiza la randul ei forurilor competente cazurile care necesită asistență socială: copii cu probleme sociale și familiale, copii abuzați, copii victime ale violenței domestice, posibilitatea apariției abandonului școlar la anumiți copii datorat inadaptării scolare, copii cu dizabilități / cerințe educative speciale, etc. Din păcate însă, sunt situații când cadrele didactice nu pot sesiza existența unor astfel de cazuri, fie că nu sunt echipate pentru a face față provocărilor pe care le implică rezolvarea acestora, fie că evită să o facă datorită părinților care, de cele mai multe ori, nu sunt dispuși să treacă printr-o serie de demersuri și intervenții necesare în astfel de cazuri sau pur și simplu nu vor să conștientizeze impactul pe care-1 pot avea asupra copiilor. Aici intervine rolul asistentului social, care, grație locului pe care ar trebui să-1 ocupe în cadrul școlii poate interveni pentru a ameliora sau chiar a rezolva problemele cu care se confruntă copiii și nu numai ei, evitându-se la timp conflictele, apariția abandonului școlar sau, mai grav, abuzul sau violența asupra copilului. Asistentul social în școală poate fi considerat liantul echipei de specialiști, dar și liantul dintre școală și comunitate, inclusiv cu părinții. Profesia de asistent social în școală se realizează pe următoarele coordonate: . identificarea precoce a elevilor cu risc de inadaptare socială / insucces școlar; · consilierea elevilor și a părinților ; · constituirea unor rețele de socialitate și participarea elevului la rezolvarea problemelor școlii ;
.
servicii oferite elevilor cu
CES și părinților lor.
Identificarea precoce a elevilor cu risc de inadaptare socială / insucces școlar presupune : - identificarea elevilor sau a grupurilor de elevi ce manifestă dificultăți de adaptarea scolara ; Ca indicii ai inadaptării școlare se pot menționa : - conduită socială în colectivul de elevi; - atitudinea elevilor față de necesitatea respectării regulamentului școlar; - performanțe scăzute la deprinderile academice de bază; - dezinformarea părintilor cu privire la rezultatele școlare și la sarcinile de realizat și altele ; Demersurile asistentului social din școală vizează: - identificarea cauzelor în mediul familial, dacă a fost sau nu abuzat emoțional sau fizic copilul, dacă provine din familii foarte sărace fără resurse educaționale sau dacă familia respectivă devalorizează utilitatea educației școlare pentru copil; - corelarea cauzelor inadaptării școlare cu specificul psihologic al vârstei (contestarea autoritatii adultului, accentuarea procesului de comparare sociala, originalitatea,etc.); - sesizarea relației dintre fenomenul categorizare și scopurile competiționale propuse la o anumita școală. Consilierea elevilor și părinților Consilierea poate lua forma consilierii individuale sau în grup a elevilor, sau consilierea părinților. Consilierea individuală sau colectivă cu un anumit număr de elevi, presupune din partea asistentului social oferirea de informații, sfaturi, sugestii, îndrumare, pentru ca acestia (elevii) să-si cunoască mai bine abilitățile și trebuințele. Consilierea elevilor se va baza pe încredere, prietenie între asistentul social și elev, pe suportul emoțional oferit de acesta. Consilierea parintilor are ca obiective : · susținerea părinților pentru a înțelege adecvat trebuințele copiilor ; · ameliorarea practicilor educative ;
· participarea părinților la viața școlară ; · dezvoltarea abilității de rezolvare a conflictelor.
Parteneriatul părinți - școală exprimă necesitatea menținerii legăturii școală familie, iar participarea părinților la îndeplinirea scopurilor școlii, exprimă modalitatea în care aceștia înțeleg importanța și valoarea educației școlare. In parteneriatul școală - familie, asistenții sociali din școală, vor stimula participarea părințiilor la unul sau mai multe din urmatoarele roluri (G. Neamtu, p. 840841): · părintele ca learner, care se informează asupra modelului de conducere și a derulării procesului educativ din școală ; · părintele voluntar în ajutarea profesorilor, oferindu-se ca resursă de învățare ; · părintele ca susținător al motivației pozitive pentru învățarea școlară etc ; · părintele oferă informații despre comportamentul în familie al copilului, fiind astfel sursa complementară de informație pentru școală ; · părintele ca resursă educațională susține cu experiența lui de viață și cognitivă învățarea elevilor ; · părintele ca inițiator al schimbării analizează critic procesul educativ și viața școlară, intervenind cu propuneri de ameliorare, unde și când este cazul. Consilierea părinților trebuie să respecte exigențe asemănătoare cu cele ale consilierii elevilor, adică se va baza pe stabilirea unei relații de încredere și pe identificarea trebuințelor acestora (părinților). Crearea rețelelor de socialitate Prin stimularea prieteniilor între elevi și prin crearea unor oportunități propice dezvoltării relațiilor sociale, asistentul social din școală poate influența în bine adaptarea școlară a elevilor. Crearea rețelelor de socialitate ar determina un ethos al școlii, prin care se oferă elevilor mai multe alternative de exprimare, valorizare, acces la statut . Ethos- ul școlii presupune o serie de avantaje atât pentru elevi, cât si pentru profesori. Pentru elevi acesta ( ethos-ul) reprezintă: · cea mai oportună alternativă de a-și cultiva interesele și talentele; · cea mai bună alternativă de a învața să-și asume responsabilităti; · pregătirea pentru viață a elevilor ;
· dezvoltarea maturității sociale ; · puterea de a accede la status ; Pentru reprezentanții școlii, ethos-ul contribuie la pregătirea pentru viață a elevilor, oferă șanse egale de succes și afirmare și asigură deschiderea școlii către valorile comunității. Rolul asistentului social este acela de a cristaliza noile rețele de socialitate și de a încuraja toți elevii în asumarea de responsabilități, de a-i sprijini în îndeplinirea sarcinilor. Rețelele de socialitate pot fi create în interiorul școlii dar și în afara școlii. Asistentul social poate încuraja programele de învățare între elevii școlii și elevi cu CES (din scolile speciale). Servicii oferite elevilor cu CES si parintilor lor Asistentul social trebuie să propună observații realiste pentru dobândirea autonomiei personale și sociale, să identifice resursele oferite de familie, să observe conduita copilului în familie și în școală. Asistentul social în relația cu copilul cu CES are sarcina de a-i forma competențele specifice maturizării sociale, pentru a se integra social și colectiv, dar și să-și formeze deprinderile de autonomie personală și socială. Asistentul social în școală poate să ofere informații utile cadrelor didactice despre: - situația socială a elevului (care sunt elevii cu risc de abandon școlar, informarea despre contextul de unde provine elevul, participarea împreuna cu alți membrii ai echipei la evaluarea periodica a elevului etc); - centru de mediere al conflictelor, asistentul social în școală poate interveni în soluționarea conflictelor dintre profesori - elev, profesor - profesor, profesori –parinti ; - asistentul social în școală poate oferi sprijin cadrelor didactice pentru a-și dezvolta abilitățile de relaționare socială și să sprijine profesorul în supravegherea propriului comportament, a comportamentului nonverval, dezvoltarea abilităților de asimilare, stabilirea încrederii prin cunoaștere, atitudine pozitivă față de elev, dezvoltarea experiențelor pozitive cu privire la elev ; - susținerea în gestionarea nivelului de stres. Sursele de stres pot proveni din relația cu elevii, cu părinții, cu colegii, din birocrația organizațională, din conflictul de roluri etc. Asistentul social în școală trebuie să creeze un cadru pentru ca profesorii să-și poată exprima nemulțumirile, nevoile, propunerile într-o atmosferă de încredere. În acest sens, poate crea împreună cu directorul școlii ședințe cu caracter informal unde se pot face cunoscute problemele, nevoile profesiei de dascăl. Pe lângă suportul oferit profesorilor pentru a-și exprima opiniile, asistentul social în școală poate oferi și consiliere individuală pentru diminuarea nivelului de stres. Profesorii pot fi consiliați de asistentul social în școală, în alcătuirea unui program planificat și respectat riguros. În
planul respectiv se va estima timpul alocat fiecărei activități, evidențierea strictă a activităților ce trebuie realizate la termen, delegarea în realizarea unor activități, asigurarea, dacă e nevoie a intimității (pentru a nu fi deranjat, alocarea unui timp anume pentru a se gândi la rolul său de profesor etc.).
Furnizarea de servicii pentru personalul noneducativ al școlii. În volumul coordonat de George Neamtu „Tratat de Asistenta Sociala”, acesta include în categoria personalului noneducativ al școlii: administratorul ( directorul de școală), psihologul, medicul, logopedul, consilierul de orientare școlară și profesională, paznicul, personalul de întreținere, laborantul, bibliotecarul, etc. Asistentul social școlar este membru al unei echipe de specialiști, iar serviciile oferite colegilor săi, fac parte din atribuțiile sale în cadrul muncii în echipă. Putem sintetiza sarcinile asistentului social din școală, grupându-le astfel (G. Neamțu, p. 851): · analizează împreună cu directorul și cu echipa de specialiști cauzele inadaptării școlare a unui elev sau a unui grup de elevi și formulează împreună strategiile de acțiune corespunzatoare, în vederea ameliorării acesteia; · dezvoltă relații de cooperare cu agenții sau instituțiile din comunitate pentru a sponsoriza sau sprijini diferitele activități educative ; · oferă informații și alcătuiește planuri terapeutice de recuperare împreună cu echipa de specialiști, pentru un elev cu cerințe educative speciale sau pentru un grup de astfel de elevi. Planul individualizat de servicii pentru recuperarea - integrarea unui elev cu cerințe educative speciale este consecința coordonării opiniilor tuturor specialiștilor; · cooperează și iși oferă serviciile în domeniul protecției copilului, prin stimularea tuturor membrilor personalului școlii; · participă împreună cu directorul școlii la identificarea nevoilor de formare ale cadrelor didactice din școală respectivă și participa la conceperea unui plan de formare pentru cadrele didactice. Furnizarea de servicii pentru comunitate Asistenții sociali din școală au ca sarcini profesionale în cadrul acestor servicii urmatoarele: · asistarea familiilor în utilizarea resurselor existente în comunitate ; · oferirea de informații părinților despre organizațiile specializate în protecția drepturilor, despre asociațiile caritabile, serviciile medicale, serviciile juridice, etc.; · antrenarea elevilor în activități de voluntariat pentru persoanele aflate în nevoie
· prevenirea delincvenței juvenile, a altor fenomene disfuncționale (alcoolismul, toxicomania, vandalismul). Problemele școlii nu pot fi tratate separat de problemele comunității, de exemplu, inadaptarea școlară și delincvența juvenilă sunt caracterizate de o relație cauzală circulară (conduita deviantă din societate este reprodusă în școală). Se poate concluziona că, asistentul social în școală trebuie să conceapă strategii de prevenire a inadaptării. Exmatriculările sau suspendările pe perioade determinate ale elevilor devianți permit contactul cu alți devianți. Astfel, o strategie eficientă de prevenire a devianței în școală are ca punct de plecare relația complexă scoală comunitate. Asistența socială în școală are rolul de a ameliora relatia dintre școală și celelalte instituții ale comunității, astfel se face adaptarea școlară a tuturor elevilor, consecința fiind diminuarea problemelor de integrare socială. Realizarea unor sarcini administrative și profesionale specifice asistentului social în școală. Asistentul social în școală ar trebui să facă parte din consiliul de conducere al școlii deoarece are ca sarcini administrative (G. Neamțu p. 854) : · aborarea politicilor școlare ; · gestionarea relatiilor din interiorul scolii; . gestionarea relațiilor dintre școală și comunitate; . gestionarea resurselor pentru variate programe educative etc. Asistentul social este preocupat și de propria formare continuă (informarea de specialitate, participare la manifestări de profil, schimb de experiență, difuzarea rezultatelor obținute din practică etc.) nefiind ocolit de numeroase conflicte de roluri (de exemplu ce interes serveste copilului cu CES sau copilului normal, colegii înțeleg eficacitatea acțiunilor sale sau nu etc.). Traversăm o perioadă în care se vorbește tot mai des despre probleme ca: adaptare socială și școlară, abandon de orice natură, violența asupra copilului și nu numai, inexistența resurselor materiale și financiare, copii abandonați, etc., nevoia de asistență socială și consiliere de specialitate este mai acută ca oricând. Lipsurile materiale pot induce complexe de inferioritate de natură socială care afectează funcționarea socială a copiilor. În cadrul serviciilor de asistenta socială, asistența socială școlară ar trebui să ocupe un rol deosebit, care să ducă la o centrare reală și sistematică a școlii pe copil, pe ceea ce înseamnă el pentru viitor. Existența unei persoane specializate în școală, în afară de psiholog ar putea rezolva o serie de probleme și conflicte care apar în interiorul ei.
BIBLIOGRAFIE 1. Cadariu, L., Asistența socială în școală, Editura Eurobit, Timișoara, 2005 2. Neamțu, G., Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași,2004 3. Tacsi, L., Asistența socială în școală. Note de curs, Universitatea de Vest Timișoara, 2004. 4. Tomșa, Gh.., Casa de editură și presa „Viața românească”, București, 1999. 5. Ungureanu, D., Educația integrată și școala incluzivă, Editura de Vest, Timișoara, 2000.
UNIVERSITATEA PETROȘANI FACULTATEA DE ȘTIINȚE SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ
REFERAT ,,Rolul și funcțiile asistentului social în școală’’
STUDENT:Arjoca Alexandru ANUL: II