Locul Si Rolul Serviciilor in Economie [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

LOCUL SI ROLUL SERVICIILOR IN ECONOMIE

Serviciile reprezinta activitati economice ce au ca rezultat un ansamblu de avantaje explicite si implicite ce sunt obtinute de un utilizator pornind de la consumul de oferte comerciale de natura intangibila. Progresul economico-social,edificarea societatii implica dezvoltarea armonioasa si echilibrata a tuturor laturilor vietii economice,politice si social culturale,adoptarea ra 848g66i pida a acestora la exigentele impuse de sarcinile concrete ale fiecarei etape. O cerinta de prim ordin a modernizarii structurii economice nationale o reprezinta serviciile amplificarea si diversificarea lor. In epoca rapidelor transformari calitative sub impulsul noilor cuceriri ale stiintei si tehnici,evolutia serviciilor apare ca rezultat al dezvoltarii economice si in acelasi timp factor al dinamizarii acestei dezvoltari, a cresterii eficentei in toate domeniile de activitate.Toate acestea fac necesara adancirea cunoasterii continutului serviciilor,a reliefarii locului si rolului lor tot mai insemnat in ansamblul activitatii economice sociale in ridicarea calitatii vietii intregului popor . Activitatile de servicii sunt regrupate, potrivit clasificarilor sectorialeale economiei, in sector tertiar, in timp ce sectorul primar include agricultura, silvicultura, pescuitul si mineritul, iar sectorul secundar industria prelucratoare si constructiile. Criteriile utilizate de protagonistii acestor clasificari (A. Fisher, Colin Clark, J. Fourastie) au fost natura tehnica a activitatilor, precum si receptivitatea la progresul tehnic si ritmurile de crestere ale productivitatii muncii. Astfel potrivit teoriilor clasice, sectorul tertiar se caracterizeaza prin receptivitatea cea mai mica la progresul tehnic si ritmurile cele mai scazute ale productivitatii muncii. Predominanta functiilor de servicii in toate tipurile de activitati economice reprezinta o trasatura fundamentala a noii economii a serviciilor, alaturi de reconsiderarea notiunii de valoare in economie, a importantei ofertei, cresterea riscului, a incertitudinii si a rolului politicilor sociale pentru infruntarea acestora. Analiza dimensiunilor sectorului serviciilor evidentiaza puternica tendinta de „tertializare” a economiilor tarilor dezvoltate precum si corelatia intre nivelul de dezvoltare a serviciilor si gradul de dezvoltare a economiilor nationale. Astfel in tarile dezvoltate ponderea serviciilor in populatia ocupata depaseste 60% si chiar 70 %, existand totusi unele diferentieri chiar in cadrul acestor tari, determinate de particularitatile modelelor de crestere economica, diferentele de traditii si obiceiuri etc. Pe de alta parte, in tarile mediu dezvoltate ponderea sectorului tertiar in ocuparea populatiei se situeaza la un nivel deasemenea mediu, de 50-60 %, pe cand in tarile cu un nivel scazut de dezvoltare acest indicator ia valori corespunzator mai reduse (30-40 %). Aceasta este si cazul Romaniei cu o pondere a populatiei ocupate in servicii de numai 35,7 % in anul 2003.

Alti indicatori importanti care evidentiaza cresterea dimensiunilor sectorului serviciilor in economia contemporana se refera la: numarul agentilor economio-sociali activi din economie, numarul intreprinderilor active pe sectoare si ramuri, marimea si structura imobilizarilor corporale, a investitiilor etc.Sistemul interconditionarilor serviciilor in economie si societate se structureaza pe doua directii principale: impactul cu procesul de productie de bunuri materiale si asupra omului cu nevoile sale. Referitor la primul aspect, serviciile de productie se afla fie an raport organic cu productia de bunuri, fie in raport functional cu aceasta, serviciile putand fi, din acest punct de vedere, internalizate sau externalizate. In perioada actuala, se manifesta ambele tendinte in organizarea serviciilor de productie, atat de internalizare cat si de externalizare, totusi cea mai puternia este tendinta de externalizare, datorita avantajelor certe pe care aceasta le furnizeaza beneficiarilor. O alta concluzie importanta, demonstrata de realitatile economice, este ca serviciile pot fi considerate in acelasi timp, premisa si efect al industrializarii.In privinta serviciilor destinate consumului final, acestea sunt implicate atat in satisfacerea unor nevoi materiale, cat si spirituale sau sociale, intrand in acest proces in relatii complexe cu bunurile materiale, relatii ce pot fi de concurenta (substitutie) sau de stimulare (complementaritate).Teoriile economice moderne au revenit asupra rolului serviciilor in cresterea economica, recunoscandu-se rolul de prim rang pe care acestea il au in prezent in realizarea progresului economic si social. Functiile serviciilor se inscriu intre activitatile cele mai importante creatoare de avutie materiala si spirituala. Dintre acestea se remarca functiile de: cercetare-dezvoltare, educatie (formare si perfectionare profesionala), intretinere (mentenanta), aprovizionare si stocaj, distributie, potentarea utilizarii produselor, gestiunea si reciclarea deseurilor. Aceste functii inglobeaza, cu diferentieri in functie de natura produselor, pana la 80 % din costurile totale ale acestora. Pe de alta parte, eterogenitatea serviciilor face ca diferite prestatii sa nu contribuie la fel la cresterea economica, serviciile inpartindu-se din acest punct de vedere in: intensive in munca (personal) si intensive in cunoastere (inteligenta).Aportul cel mai mare la cresterea economica i-l au serviciile intensive in inteligenta, care contribuie la progresul tehnic in sens larg, contributie ce poate fi analizata si masurata cu ajutorul functiilor de productie.Contributia serviciilor la calitatea vietii se refera la trei aspecte mai importante: consumul de servicii, relatiile serviciilor cu timpul liber si cu mediul inconjurator. Consumul de servicii este un indicator important al calitatii vietii, existand diferentieri importante in privinta coeficientilor bugetari ai serviciilor (care exprima ponderea cheltuielilor pentru servicii in cheltuielile totale de consum ale populatiei) intre diferite tari, precum si pe categorii socio-profesionale, determinate de diferentele in ceea ce priveste veniturile reale ale populatiei. Relatiile serviciilor cu timpul liber vizeaza atat marimea acestuia cat si modalitatile lui de utilizare, serviciile fiind implicate atat in cresterea loisirului (placere) cat si in crearea conditiilor

pentru loisir si petrecerea acestuia.Raporturile serviciilor cu mediul inconjurator se caracterizeaza atat in deteriorarea acestuia (prin diferite orme de poluare) cat si in protejarea lui prin imbunatatiri funciare amenajari silvice, servicii de epurare, de salubritate, etc. Si nu in ultimul rand, prin educarea ecologica a utilizatorilor productivi si finali.

Locul serviciilor in economie Serviciile pot fi privite ca „ocupaţii” (îndatoriri) ale unor persoane, ca „funcţii”, „acţiuni” sau „munci prestate în folosul cuiva”, ca organisme sau subdiviziunifăcând partedintrun ansamblu administrativ sau economic. De asemenea, termenul de servicii este asociatşi ideii de „terţiar” sau „sector terţiar” având două accepţiuni diferite: pe de o parte ansamblulde „meserii” (ex. contabili, secretari, vânzători) care se exercită în societăţi de servicii (bănci,companii aeriene …) sau în întreprinderi industriale sau agricole; pe de altă parte, ansamblulunităţilor de producţie, individualizabile din punct de vedere statistic, a căror activitate principală constă în oferirea de servicii şi care corespunde noţiunii statistice de ramură. Serviciile reprezinta activitati economice ce au ca rezultat un ansamblu deavantaje explicite si implicite ce sunt obtinute de un utilizator pornind de la consumul deoferte comerciale de natura intangibila. Natura specifică a activităţii desfăşurate în sfera serviciilor conferă acestora trăsăturile unui domeniu distinct al economiei, dimensiuni bine conturate, cu legităţi proprii deevoluţie. Totodată, integrarea serviciilor în structurile şi mecanismele reproducţiei sociale, participarea lor în toate fazele acestui proces,aportul lor deopotrivă la realizarea producţieimateriale şi la satisfacerea nevoilor oamenilor, determin înscrierea acestora între componentele de bază ale ansamblului ramurilor şi sectoarelor economiei. Definirea, în acest context, a locului şi importanţei serviciilor,evaluarea participării lor la dezvoltarea socială reclamă caracterizarea dimensiunilor acestui sector, a principalelor schimbări înregistrate în evoluţia lui şi a factorilor ce le-au determinat, a interdependenţelor şi interferenţelor cu celelalte ramuri şi sectoare de activitate.Serviciile ocupa un loc deosebit de important in cadrul economiei cu implicatii multiple im mecanismul dezvoltarii sociale. Locul si rolul serviciilor in sistemul economiei nationale “se afla in conexiune cu dinamica sociala, ca dezvoltarea lor este, in egala masura, o conditie si o caracteristica a evolutiei societatii moderne” acest fapt determina catalogarea acestora ca fiind componente de baza ale ansamblului ramurilor si sectoarelor economiei.In epoca rapidelor transformari calitative sub impulsul noilor cuceriri ale stiintei sitehnici,evolutia serviciilor apare ca rezultat al dezvoltarii economice si in acelasi timp factoral dinamizarii acestei dezvoltari, a cresterii eficentei in toate domeniile de activitate.Toatea cestea fac necesara adancirea cunoasterii continutului serviciilor,a reliefarii

locului si roluluilor tot mai insemnat in ansamblul activitatii economice sociale in ridicarea calitatii vietii intregului popor . Pe de alta parte dezvoltarea serviciilor a fost favorizata de sporirea productivitatii muncii sociale, ceea ce a permis cresterea gradului de satisfacerea a nevoilor de bunuri materiale,cererea societatii indreptandu-se din in ce mai mult spre servicii.Din punct de vedere pragmatic, serviciile sunt avute în vedere ca o noua manierade producere, de a consuma si de a trai în societate. Într-o asemenea acceptie, serviciile apar în acele activitati umane în cazul carora mecanismul social - prestator-beneficiar – si mecanismul tehnic specific sunt de asemenea natura încât rezultatul muncii nu poate aparea materializat într-un bun separabil de lucrator-prestator. ele genereaza variate raporturi deservire, fiecare cu trasaturi distincte si implicatii deosebite pentru conturarea dimensiunilorspecifice unei asemenea activitati.In prezent si in prespectiva pe masura cresterii complexitatii muncii , volumul serviciilor va creste in mare masura sporind corespunzator influentele lor asupra cresteriiproductivitatii muncii si reducerii cheltuielilor de productie. Aceasta stare de spirit s-a schimbat profund in cursul ultimelor 3-4 decenii, pebaza, in principal, a urmatoarelor date: numai serviciile pot crea locuri de munca in numar suficient pentru a rezolva sau limita problema somajului; sectorul tertiar nu este "ingradit"decat de reglementari care sunt repuse in discutie in cadrul unui proces de liberalizare aschimburilor internationale, oferta de servicii diferentiate si adaptate la cerere este un elementesential al competitivitatii intreprinderilor oricare ar fi domeniul lor de activitate. O privire de ansamblu asupra diferitelor sectoare ale activitatii economice neconduce la constatarea ca serviciile de toate genurile reprezinta partea esentiala a sistemelorde productie si de utilizare a produselor. Pentru orice produs achizitionat, fie ca este vorba deun automobil, un computer sau de un covor, costurile propriu-zise de productie sau defabricatie sunt de cele mai multe ori inferioare pragului de 20-30% din pretul final al acestorproduse, o pondere de 70-80% revenind costurilor aferente punerii in functiune a sistemuluicomplex de servicii ce intervin pana la consummator.Astfel, serviciile devin indispensabile in procesul de realizare a produselor debaza. Premisa cresterii sustinute a activitatilor de servicii, atat in interiorul sectorului traditional de servicii, cat si in cadrul celorlalte sectoare economice se regaseste in insasievolutia tehnologica, economica si sociala contemporana.Dat fiind faptul ca traim in era computerelor si a telecomunicatiilor, informatia caatare a devenit element de sustinere a numeroase activitati de servicii.Economia serviciiloreste o realitate in tarile dezvoltate, caracterizandu-se prin aceea ca sectoare ale serviciilor(precum sectorul serviciilor financiare, asigurarile, transporturile, telecomunicatiile, serviciilede intretinere si reparatii etc.) se dezvolta in mod nelimitat, iar majoritatea activitatilor desfasurate in cadrul agriculturii si a industriei prelucratoare sunt potentate de activitati deserviciu.

Dupa ce rolul serviciilor a fost, pentru o perioada lunga de timp, puternic contestat,acestea fiind asociate in mod empiric, cu simple activitati neproductive si restranse ca dimensiuni cantitative, in ultimele trei decenii acest mod de abordare s-a modificatsemnificativ, importanta sectorului de servicii incepand sa fie tot mai mult recunoscuta, acesta substituindu-se din ce in ce mai mult industriei in calitate de motor al cresterii economice incadrul economiilor nationale.Dupa neglijarea pentru aproape 50 de ani in timpul dictaturii comuniste adimensiunii serviciilor in contextul dezvoltarii economice, Romania se confrunta in prezentcu realitatea expansiunii activitatilor de servicii atat pe plan extern, cat si pe plan intern incadrul procesului de cristalizare a unei structuri macroeconomice . Trebuie sa mentionam ca, insusi sistemul economic excesiv centralizat care adominat pana in anul 1990 in Romania, nu a permis promovarea dezvoltarii serviciilor.Inexistenta proprietatii private, mediul neconcurential, puternicele pozitii de monopol detinutede intreprinderile de stat, absenta spiritului antreprenorial, izolarea fata de pietele internationale reprezinta doar cateva dintre cauzele subdezvoltarii sectorului tertiar respectiva ingradirii posibilitatilor de dezvoltare a acestuia .Bazandu-ne pe aceste considerente, putemaprecia ca Romania a debutat in perioada de tranzitie cu un grav dezavantaj determinat desubdezvoltarea sectorului sau de servicii si, implicit, de pozitia inferioara fata de celelalte tari europene aflate in curs de tranzitie. Anul trecut, contributia serviciilor la formarea Produsului Intern Brut a fost deaproape 50%, iar pentru acest an, expertii calculeaza un aport suplimentar. O alta influenta nefasta asupra avansului PIB este manifestata indirect de inflatie si de evolutia monedeinationale. Tinta de inflatie a BNR pentru acest an a ramas la 4%, cu o marja inclusa de +/- un punct procentual, insa rezultatele raportate de Institutul National de Statistica (INS) pentruinflatia anualizata din septembrie, de 6,03%, sunt privite cu pesimism de analistii financiari.Concluzii :Serviciile vor reprezenta, in perioada urmatoare principalul generator devaloare adaugata bruta la nivelul economiei nationale. Cu un ritm mediu anual de 6% inperioada 2007-2013, sectorul tertiar, reprezinta dupa constructii, cel mai dinamic sector deactivitate.Cu o pondere care se situeaza in jurul a 50% din produsul intern brut si cu unritm de crestere sustinut, sectorul serviciilor va avea, in perioada urmatoare, cea mai marecontributie la cresterea reala a produsului intern brut, de circa 3 puncte procentuale.In evolutia viitoare a sectorului tertiar accentul se va pune pe dezvoltareaserviciilor moderne, bazate pe cunoastere - fiind domenii cu aport sporit de valoare adaugatabruta. De asemenea, un rol important il vor avea serviciile financiar - bancare, turismul (prinvalorificarea potentialului turistic de care dispune tara noastra in multe zone), transportul(acesta beneficiind in perioada urmatoare, prin fondurile post-aderare de refacereainfrastructurii), dar si serviciile colective, sociale si personale etc.

ROLUL SERVICIILOR IN DEZVOLTAREA ECONOMICA Serviciile sociale joaca un rol vital în societatea europeana, contribuind la cresterea capacitatii individuale de participare în societate, garantând respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Serviciile sociale sunt un important mecanism pentru politicile sociale actuale europene focusate pe promovarea oportunitatilor pentru toti cetatenii europeni de a participa în societate”. Majoritatea definitiilor oferite termenului de servicii sociale sunt date din perspectiva legislativa si asistentiala. Serviciile sociale sunt definite din perspectiva legislativa ca „ansamblul de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea depasirii unor situatii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei si protectiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale si promovarea incluziunii sociale. Serviciile sociale sunt asigurate de catre autoritatile administratiei publice locale, precum si de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private, în conditiile actelor normative în vigoare din România” sau din perspectiva asistentiala ca totalitatea serviciilor oferite de catre stat populatiei în mod gratuit sau la un tarif redus. Conceptul de servicii sociale este intercorelat cu conceptul de furnizori de servicii care conform OG 68/2003, semnifica „persoanele fizice sau juridice, publice sau private care pot organiza si acorda servicii sociale” sau constituie ”acele persoane juridice care ofera diferite bunuri si presteaza servicii necesare pentru desfasurarea unor activitati”. Un alt concept de baza utilizat este conceptul de dinamica care semnifica “procesul de evolutie al unui fenomen, schimbare continua” (Nodex, 2002) sau în acceptiune uzuala are înteles de “dezvoltare a unor fenomene sub actiunea anumitor factori” , acest concept fiind utilizat în domenii multidisciplinare sociale (asistenta sociala, sociologie, psihologie, economie, s.a.).\Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala se refera la contributia lor la cresterea economica si la cresterea calitatii vietii.  Contributia serviciilor la cresterea economica Mult timp serviciile au fost ignorate, considerate neproductive (A. Smith, D. Ricardo, S. Mill, Say, Marx). Pentru acesti autori clasici realitatea serviciilor consta esential in servicii personale si domestice. Pentru ei transportul, comertul, bancile erau „intermediari”utili in masura in care facilitau deplasarea si achizitia marfurilor dar fara a fi considerate creatoare de valoare. Activitatile pe care Clark si Fourastie le-au grupat in sectorul tertiar au fost considerate de slaba productivitate pentru ca prin natura lor nu sunt susceptibile la mecanizare, la introducerea progresului tehnic, la productia de serie. Serviciile ar constitui o frana a cresterii economice fiind

un factor inflationist deoarece cresterea salariilor si a profitului nu ar corespunde unei cresteri a productivitatii. Teoriile economice noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea economiei, revizuind conceptia despre cresterea economica. Paul Heyne spune ca „cresterea economica consta nu in sporirea productiei de lucruri ci in productia de avere. Avere este tot ceea ce oamenii pretuiesc ca valoare. Evident lucrurile materiale pot contribui la avere si sunt intr-un fel esentiale in producerea de avere. Dar nu exista legatura obligatorie intre cresterea averii si o crestere de volum, greutate sau cantitate a obiectelor materiale”. In acest context functiile serviciilor se inscriu intre activitatile cele mai importante creatoare de avutie materiala si spirituala. Ele sunt: 1. de cercetare  dezvoltarea ei este consecinta si premisa a evolutiei tehnicii de productie. Pana la inceputul sec 20 imbunatatirile noii tehnologii si schimburile in modul de productie proveneau in cea mai mare parte din experientele acumulate de om asupra masinii pe care o foloseste. Foarte rar ele erau rezultatul unei munci organizate si finantate printr-un departament de cercetare. In jurul anilor 1920 se produce profesionalizarea cercetarii. Datorita complexitatii crescande a noii tehnologii si nevoilor crescande de a planifica riguros dezvoltarea si realizarea lor. Astfel activitatea de cercetare-dezvoltare participa la conceperea de produse si servicii noi, adaptarea cerintelor pietei la cresterea calitatii acestora, la obtinerea lor intr-un timp mai scurt si cu un consum mai redus de factori de productie. 2. de educatie (invatamant)  este strans legata de activitatea de cercetare-dezvoltare, de cresterea gradului de complexitate a economiei. Utilizarea noilor echipamente, aplicarea noilor tehnologii nu este posibila fara calificarea superioara a personalului. Daca in societatea preindustiala stiam sau aveam nevoie sa stim sa citim, azi intr-o societate informationala majoritatea persoanelor trebuie sa stie sa lucreze cu calculatorul. In economia moderna cresterea economica presupune investitii din ce in ce mai mari in capitalul uman. 3. de aprovizionare cu materii prime si materiale necesare  alaturi de functia de cercetare si educare demonstreaza ca serviciile sunt implicate in pregatirea productiei si chiar in derularea procesului de productie propriu-zis. Este vorba de servicii de intretinere si stocaj atat a intrarilor cat si a rezultatelor. Ele pot fi considerate parte integranta a sistemului de productie. Importanta si costurile lor au crescut proportional cu cresterea complexitatii procesului de productie. 4. de distributie  fara de care un produs nu poate fi accesibil consumatorilor. Aceasta functie cuprinde ansamblul operatiilor tehnice si economice care au loc din momentul iesirii produselor din procesul de productie pana cand ajung la utilizatorii finali. Este vorba de distributia fizica (deplasarea produselor pe teritorii geografice din ce in ce mai vaste, la consumatori din ce in ce mai numerosi, la distante din ce in ce mai mari) si operatii economice (stabilirea numarului de verigi prin care trec marfurile de la producator la consumator, de

alegerea furnizorilor, de alegerea formelor de vanzare practice). Se adauga activitatea de promovare a vanzarilor si activitatile financiare legate de decontarile contravalorii marfurilor livrate. 5. utilizarea produselor  intretinerea, refacerea sau repararea si potentarea valorii de intrebuintare a acestora. Cu cat un produs este mai „avansat” cu atat aceste activitati sunt mai complexe si mai costisitoare. In plus prin prelungirea duratei de viata a bunurilor industriale sau de consum se realizeaza importante economii de resurse materiale si umane. 6. gestiunea si reciclarea deseurilor  este considerata una din cele mai importante functii. Este pusa in evidenta de maturizarea revolutiei industriale si de dezvoltarea productiei de masa. Deseuri au existat dintotdeauna. Ele sunt produse anexate oricarui tip de activitate sau productie umana. Dar dezvoltarea si concentrarea productiei au determinat inevitabil acumularea si concentrarea deseurilor. Astfel au aparut probleme legate de gestiunea deseurilor mai ales a acelor deseuri a caror reciclare este foarte costisitoare sau a deseurilor care nu pot fi reintegrate in circuitul natural. Aceste functii ale serviciilor inglobeaza cu diferentieri in functie de natura produsului pana la 80% din costurile totale ale acestora. Dar serviciile sunt extrem de eterogene si prezinta anumite particularitati. Ca urmare nu orice dezvoltare a sectorului tertiar contribuie in egala masura la progresul economic intern, la obtinerea unor avantaje egale de pe urma practicarii comertului cu servicii. Din acest punct de vedere serviciile se impart in: – prestatii intensive in munca  presupun un volum mare de munca manuala, mediu sau mai putin calificata – prestatii intensive in inteligenta  necesita un personal relativ putin numeros dar cu calificare inalta iar aportul lor este decisiv in cresterea economiei.