Contabilitate Bancara [PDF]

Zitiervorschau

CONTABILITATE

Conf univ.dr. Adrian ENCIU Lect. univ.dr. Iustina BOITAN

BANCARĂ

Cuprinsul cursului: Introducere ……………………………………………………………………………………….. pag 5 1. Organizarea contabilității la nivelul instituțiilor de credit………………………………………….pag 6 1.1. Obiective…………………………………………………………………………………….pag 8 1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit………………………………………….pag 9 1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit………………………….pag 11 1.4. Reguli specifice de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit…………………………pag 13 1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară ……………………………………………pag 14 1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit……………………………...…pag 16 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………...pag 20 1.8. Bibliografia unităţii de învăţare 1…………………………………………………………...pag 21 2. Decontări inter şi intrabancare. Operaţiuni de trezorerie…………………………………………..pag 22 2.1. Obiective……………………………………………………………………………………pag 24 2.2. Decontări inter şi intrabancare……………………………………………………………...pag 25 2.2.1. Decontări intrabancare………………………………………………………..pag 26 2.2.2 Decontări interbancare………………………………………………………...pag 27 2.2.3. Decontări cu BNR…………………………………………………………….pag 29 2.2.4. Credite şi împrumuturi interbancare………………………………………….pag 30 2.2.5. Depozite interbancare…………………………………………………………pag 31 2.2.6. Operaţiuni de pensiune interbancare………………………………………….pag 32 2.2.7. Creanţe restante şi îndoielnice………………………………………………..pag 33 2.2.8. Provizioane…………………………………………………………………...pag 34

2.3. Operaţiuni de trezorerie………………………………………………………………pag 36 2.3.1. Operaţiuni de casă ………….…………………………………………pag 37 2.3.2. Cecul…………………………………………………………………..pag 38 2.3.3. Cărţi de plată…………………………………………………………..pag 39 2.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………….pag 41 2.5. Bibliografia unităţii de învăţare 2…………………………………………………….pag 42 2.6. Test de evaluare............................................................................................................pag 43 3. Operațiuni cu clientela. Operaţiuni cu titluri………………………………………….………pag 44 3.1. Obiective……………………………………………………………………………pag 46 3.2. Operațiuni cu clientela……………………………...………………………………pag 47 3.2.1. Creditarea creanțelor comerciale – scontare……………………………pag 48 3.2.2. Creditarea creanțelor comerciale – factoring…………………………...pag 49 3.2.3. Creditarea clientelei……………………………………………………..pag 50 3.2.4. Depozite bancare……………………………………………………….. pag 51 3.2.5. Valori primite sau date în pensiune……………………………………..pag 52 3.2.6. Creanţe restante şi îndoielnice…………………………….…………….pag 53 3.2.7.Provizioane………………………………………………………………pag 54 3.3. Operaţiuni cu titluri…………………………………………………………………..pag 56 3.3.1. Titluri de tranzacţie……………………………………………………..pag 57 3.3.2. Titluri de plasament…………………………………………………….pag 58 3.3.3. Titluri de investiţii……...………………………………………………pag 59 3.3.4. Emisiunea de titluri………………….………………………………….pag 60 3.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………………………..pag 63 3.5. Bibliografia unităţii de învăţare 3……………………………………………………..pag 64 3.6. Test de evaluare.............................................................................................................pag 65

4. Capitaluri. Cheltuieli bancare. Venituri bancare…………………………………………………pag 66 4.1. Obiective………………………………………………..……………….…………………pag 68 4.2. Capitaluri………………………………………………………………….………………..pag 69 4.2.1. Capital social…………………………………………………………………….pag 70 4.2.2. Prime legate de capital…………………………………………………………..pag 71 4.2.3. Rezerve ………………………………………………………………………….pag 72 4.2.4. Rezultatul exercițiului…………….......…………………………………………pag 73 4.3. Cheltuieli bancare…………………………………………………………………………..pag 76 4.4. Venituri bancare ……………………………………………………………………………pag 79 4.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………..pag 82 4.6. Bibliografia unităţii de învăţare 4………………………………………………………….pag 83 4.7. Test de evaluare......................................................................................................................pag 84 5. Operațiuni în devize. Operaţiuni în afara bilanțului………………………………………………pag 85 5.1. Obiective…………………………………………………………………………………….pag 87 5.2. Operațiuni în devize…………………………………………………………………………pag 88 5.2.1. Operaţiuni de schimb la vedere……………………………………………………pag 89 5.2.2. Operaţiuni de schimb la termen……………………………………………………pag 91 5.2.3. Operaţiuni de schimb manual………………………………………………………pag 92 5.3. Operaţiuni în afara bilanțului…………………………………………………………………pag 94 5.3.1. Angajamente de finanţare………………………………………………………….pag 95 5.3.2. Angajamente de garanţie…………………………………………………………..pag 96 5.3.3. Angajamente privind titlurile………………………………………………………pag 97 5.3.4. Angajamente privind operaţiunile în devize……………………………………….pag 98 5.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………….pag 100 5.5. Bibliografia unităţii de învăţare 5…………………………………………………………….pag 101 5.6. Test de evaluare........................................................................................................................pag 102 Bibliografie……………………………………………………………………………………………pag 103

Introducere

 

 



Dragi studenti, ne bucurăm că ați ajuns în anul terminal de studii la ciclul licență ! Disciplina pe care o vom studia se numește Contabilitate bancară și se adresează tuturor studenților înscriși la facultatea Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, programul ID. În planul de învățământ acest curs a fost poziționat în anul 3, semestrul 1, întrucât urmărim să completăm cunoștințele conceptuale și cantitative pe care le-ați dobândit deja în sfera financiar-bancară cu dimensiunea contabilă a acestora. Principalele obiective pe care ni le-am propus prin acest curs constau în: punerea în temă cu privire la particularitățile contabilității la nivelul instituțiilor de credit; exemple practice referitoare la recunoașterea în contabilitate a celor mai importante operațiuni desfășurate de o instituție de credit. În urma parcurgerii acestui suport de curs veți dobândi o serie de competențe: veți fi familiarizați cu principalele tipuri de documente bancare ce țin evidența activității bancare curente; vă veți completa cunoștințele de natură conceptuală, dobândite în cadrul unor discipline ca Monedă, Instituții de credit, Produse și servicii bancare, cu dimensiunea practică, concretă, dată de reflectarea în contabilitate a mecanismului de derulare a acestora; veți conștientiza faptul că finalitatea activității contabile, la nivelul instituțiilor de credit, nu se limitează doar la evidențierea contabilă a activității bancare și elaborarea de situații financiare, ci, în plus, cuprinde o serie de informații despre bancă sau clienții băncii care sunt utilizate de către organele de supraveghere bancară sau organele fiscale. Cursul de Contabilitate bancară este structurat pe cinci unități de învățare, patru dintre acestea cuprinzând câte o lucrare de verificare, pe care o veți transmite tutorelui care v-a fost alocat. Modalitatea de evaluare a cunoștințelor dobândite în cadrul acestui curs se va realiza sub două forme: * evaluare pe parcurs, sub forma testelor de evaluare (lucrări de verificare) regăsite la sfârșitul unităților de învățare 2, 3, 4 și 5. Fiecare test rezolvat corect va fi notat cu 1,25 puncte; * evaluarea finală, realizată prin examenul susținut în perioada de presesiune, punctajul maxim atribuit fiind de 5 puncte.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1:

Organizarea contabilității la nivelul instituțiilor de credit.

Cuprins: 

1.1. Obiective



1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit



1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit



1.4. Reguli specifice de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit



1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară



1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit



1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare



1.8. Bibliografia unităţii de învăţare 1

1.1. Obiective: După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe despre:



principiile contabile specifice activității bancare;



regulile generale, dar și cele specifice, privind evaluarea patrimoniului bancar;



principalele documente bancare prin intermediul cărora se înregistrează în contabilitate operațiunile efectuate de instituțiile de credit;



structura planului de conturi specific instituțiilor de credit;



corespondența dintre planul de conturi și bilanțul bancar.

1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit În organizarea și conducerea contabilității la nivelul unei instituții de credit sunt aplicate aceleași principii contabile generale ca și în cazul societăților comerciale. Cu toate acestea, specificul activității bancare face să existe numeroase derogări și excepții, pe care le vom prezenta în cele ce urmează. Principiul prudenței – urmărește să evite un transfer în viitor al incertitudinilor din prezent. Acesta permite contabilizarea pierderilor certe și probabile, a veniturilor certe dar nu și a veniturilor potențiale. În contabilitatea bancară se omite acest principiu în cazul operațiunilor de piață, atunci când sunt evaluate la prețul pieței (titluri de tranzacție, devize, instrumente financiare la termen). Principiul permanenței metodelor – care asigură comparabilitatea în timp a informațiilor contabile prin menținerea acelorași norme și reguli de înregistrare în contabilitate. Schimbarea acestora se face numai extraordinar și în mod justificat. Principiul independenței exercițiilor – decupează activitatea băncii în perioade de timp de 12 luni, numite exerciții. Un exercițiu cuprinde toate veniturile și cheltuielile angajate de către bancă în perioada respectivă, indiferent de momentul în care acestea sunt încasate sau plătite. De exemplu, dobânzile sunt înregistrate pe baza dobânzilor scurse în fiecare perioadă și nu în funcție de momentul încasării sau plății lor. Principiul continuării activității – pleacă de la premisa că banca își continuă în mod normal activitatea fără să și-o reducă în mod sensibil sau să intre în stare de lichidare. Principiul intangibilității bilanțului – cere ca bilanțul de deschidere să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.

1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit (continuare) Principiul necompensării – în conformitate cu acest principiu, nu se poate face nicio compensare între posturi de activ și posturi de pasiv din bilanț sau între venituri și cheltuieli în contul de rezultate. Prin operațiuni specifice, banca face o serie de excepții de la acest principiu. Este cazul operațiunilor cu titluri de tranzacție, cu instrumente financiare la termen sau cazul swap-urilor de dobânzi. Principiul costului istoric – cere menținerea activelor și pasivelor bilanțiere la valoarea istorică de intrare. Totuși, contabilitatea bancară reevaluează periodic o serie de operațiuni în funcție de prețul pieței. Principiul importanței semnificative – în conformitate cu acest principiu, toate informațiile de importanță semnificativă trebuie prezentate în situațiile financiare elaborate. Sunt semnificative acele informații a căror importanță poate afecta deciziile și raționamentele utilizatorilor externi. Principiul supremației realității asupra aparenței - pune pe primul plan aspectul economic și financiar în raport cu cel juridic. Principiul regularității, sincerității și imaginii fidele – urmărește furnizarea de informații clare, precise și complete asupra patrimoniului, situației financiare, rezultatului, operațiunilor și riscurilor asumate. Principiul cuantificării monetare – cere exprimarea într-o formă monetară a operațiunilor contabile înregistrate. Moneda de bază este cea națională, leul, dar în funcție de specificul operațiunii desfășurate, apar și alte monede străine. Ordinul BNR nr 11 din 04.07.2007 prevede că pe lângă situațiile financiare anuale întocmite în monedă națională, instituțiile pot publica situațiile financiare anuale și în euro, convertite prin utilizarea cursului valutar în vigoare la data bilanțului.

1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit 

  

Evaluarea la data intrării în patrimoniu Bunurile sunt evaluate, în momentul intrării în patrimoniu, la valoarea de intrare sau valoarea contabilă. Aceasta se stabilește astfel: bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție; bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora; bunurile produse de bancă, la cost de producție. Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuieli de transport și aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție determinate rațional ca fiind legate de fabricația acestuia. Creanțele și datoriile sunt evaluate în contabilitate la valoarea lor nominală.



Evaluarea la inventariere Bunurile sunt evaluate cu ocazia inventarierii la valoarea actuală sau valoarea de utilitate a fiecărui element, denumită și valoare de inventar. Aceasta se stabilește în funcție de utilitatea bunului și de prețul pieței. Creanțele și datoriile sunt evaluate la valoarea lor probabilă de încasat sau de plată.



Evaluarea la data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum În acest caz, al ieșirii din patrimoniu, bunurile sunt evaluate și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit (continuare) 

Evaluarea la închiderea exercițiului Elementele patrimoniale sunt evaluate la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta se compară valoarea contabilă cu valoarea de inventar. Dacă există diferențe se procedează astfel:



pentru elementele de activ, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, ele rămânând evidențiate la valoarea de intrare. Diferențele constatate în minus, în cazul imobilizărilor, se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării (când deprecierea este ireversibilă) sau se constituie provizioane (când deprecierea este reversibilă). Pentru celelalte elemente de activ se constituie provizioane. Valoarea elementelor de activ se menține, de asemenea, la valoarea lor de intrare;



pentru elementele de pasiv, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare. Diferențele constatate în plus între valoarea stabilită la inventar și valoarea de intrare a elementelor de pasiv se înregistrează în contabilitate prin constituirea de provizioane, valoarea acestor elemente menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

1.4. Reguli specifice de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit 

 

 

 







la fiecare închidere anuală contabilă, operațiunile calificate de acoperire sunt evaluate la cursul utilizat pentru evaluarea elementelor acoperite. Cursul utilizat este cursul la vedere sau cursul la termen, în funcție de natura operațiunilor acoperite; operațiunile în devize se înregistrează în conturi deschise pe fiecare deviză în parte, iar soldul acestora se evaluează la valoarea lor de piață; cesiunile temporare de active sunt considerate operațiuni de trezorerie cu menționarea în activ a elementelor cedate. Elementele cedate cu posibilitate de răscumpărare se înregistrează în conturile din afara bilanțului; titlurile de tranzacție se evaluează la valoarea lor de piață; primele sau decotările aferente titlurilor de investiții se repartizează asupra conturilor de venituri sau cheltuieli, după caz, pe durata de viață reziduală a titlurilor. În cazul scăderii valorii titlurilor de investiții, ca urmare a deprecierii valorii acestora, nu se constituie provizioane; în cadrul operațiunilor consorțiale de finanțare, fiecare bancă asociată într-un consorțiu sau sindicat înregistrează numai cota-parte fixată prealabil, aplicându-se, în general, următoarele reguli: se înregistrează numai cota parte a băncii de finanțare sau prin angajamentul prin semnatură, în conturile de credite, respectiv în conturile în afara bilanțului, indiferent de poziția băncii în cadrul consorțiului sau sindicatului; în cazul în care cota-parte din riscul unei bănci este mai mare decât finanțarea, excedentul se înregistrează în conturile în afara bilanțului, la angajamentul de garanție dat. În situația inversă, diferența se înregistrează în conturile în afara bilanțului, la angajamente de garanție primite; activele gajate sau date în garanție, cu excepția numerarului, sunt menționate, în toate cazurile, în bilanțul băncii, iar activele primite în gaj sau în garanție, cu excepția numerarului, nu figurează în bilanțul băncii, chiar dacă se referă la angajamente proprii sau în contul terților; angajamentele date în contul terților se înregistrează în conturile în afara bilanțului, în cadrul angajamentelor de garanție, iar cele date în cont propriu se evidențiază numai în conturile de evidență în afara bilanțului.

1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară Pentru a-și putea derula activitatea în scopul obținerii de profit, băncile efectuează zilnic o serie de operațiuni interbancare, operațiuni cu clientela, operațiuni cu titluri, operațiuni cu devize, ca și operațiuni care nu țin de specificul societăților bancare. Toate aceste operațiuni trebuie înregistrate în contabilitate prin intermediul unor documente justificative. Documentele folosite în bănci pot fi documente caracteristice băncilor sau documente generale, valabile pentru toate societățile comerciale. În ambele cazuri, ele angajează răspunderea celor care le-au întocmit, vizat, aprobat ori înregistrat în contabilitate. În general, documentele folosite de contabilitatea bancară se încadrează în una din următoarele categorii:  documente primare – acestea se completează, de regulă, pentru o singură operațiune, în momentul desfășurării procesului sau fenomenului economic. În această categorie se încadrează cecurile, ordinele de încasare sau de plată;  documente de sinteză – acestea cumulează mai multe informații, într-o formă coerentă din punct de vedere contabil, reflectând un fenomen mai complex sau o activitate economică. Sunt realizate pe baza celorlalte documente justificative. În această categorie se încadrează jurnalele contabile, balanța de verificare, contul de profit și pierdere, bilanțul;  documente centralizatoare – cumulează, de regulă, mai multe informații privind același fenomen sau proces economic. Se întocmesc pe baza unei serii de documente de același tip. Aici se întâlnesc, de exemplu, borderourile de cecuri de decontare;  documente statistice – sunt folosite în evidențele statistice și apar sub forma unor liste sau situații. De exemplu, situația creditelor acordate de bancă. În cele ce urmează vom prezenta câteva exemple de documente de sinteză pe care instituțiile de credit sunt obligate să le întocmească. A) Registrul jurnal este un document obligatoriu, ce trebuie ținut la centrala băncii și la fiecare subunitate cu contabilitate proprie. El înregistrează în ordine cronologică operațiunile patrimoniale, ținând cont de data de intrare sau întocmire a documentelor. Registrul jurnal este ținut sub forma unui registru jurnal general și a unor registre jurnal auxiliare ( “Jurnalul operațiunilor zilei”, “Recapitulația pe conturi a jurnalelor operațiunilor zilei”). Datele menționate în aceste jurnale fac referire la felul, numărul și data documentului justificativ, explicațiile și conturile debitoare și creditoare corespunzătoare operațiunilor efectuate.

1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară (continuare) B) Registrul inventar înregistrează toate elementele patrimoniale de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, conform posturilor din bilanț. Înregistrarea acestor elemente se face pe baza unor liste de inventariere, întocmite în conformitate cu normele legale în vigoare. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operațiunea de inventariere vor fi actualizate cu intrările și ieșirile corespunzătoare perioadei cuprinse între data inventarierii și data încheierii exercițiului financiar, datele actualizate urmând a fi incluse în registrul inventar, în scopul reflectării situației reale a elementelor de activ și pasiv. Registrul inventar se ține centralizat și la nivelul fiecărei subunități bancare. C) Registrul cartea mare este un document contabil obligatoriu, întocmit de centrala băncii și de toate subunitățile cu contabilitate proprie, în care se înscriu lunar, pentru fiecare cont, înregistrările efectuate în registrul jurnal auxiliar “Recapitulația pe conturi a jurnalelor operațiunilor zilei”, stabilindu-se situația fiecărui cont: sold inițial, rulaje debitoare, rulaje creditoare și sold final. Registrul “cartea mare” se întocmeste în lei, pentru operațiunile efectuate în lei, în fiecare deviză, pentru operațiunile efectuate în devize, și sub formă centralizată, în lei, pentru operațiunile efectuate atât în lei cât și în valută. Potrivit ordinului BNR nr. 5 din 22.12.2005, registrul “cartea mare” în lei, pentru operațiunile efectuate în lei, se întocmește pe baza rulajelor totale debitoare și creditoare, preluate din Recapitulația pe conturi a jurnalelor operațiunilor (întocmită pentru operațiunile în lei) și a soldurilor finale aferente lunii anterioare, înscrise în registrul “cartea mare” întocmit pentru operațiunile în lei. Datele înscrise în registrul “cartea mare” sunt preluate la întocmirea balanței de verificare. D) Balanța de verificare permite verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale și stă la baza întocmirii bilanțului contabil. Balanța de verificare se întocmește în lei, pentru operațiunile efectuate în lei, în fiecare deviză, pentru operațiunile efectuate în devize, și sub formă centralizată, în lei, pentru operațiunile efectuate atât în lei cât și în valută. E) Contul de profit și pierdere sau contul de rezultate este un document de sinteză ce realizează o analiză în dinamică a veniturilor și cheltuielilor și evidențiază rezultatul contabil al activității desfășurate. El permite, de asemenea, să se calculeze o serie de indicatori care să prezinte performanțele acestei activități.

1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit Conturile sunt simbolizate în baza sistemului zecimal și sunt grupate astfel:  pe clase – corespund primei cifre din simbolul contului;  pe grupe – corespund primelor două cifre din simbolul contului;  pe conturi sintetice de gradul întâi – corespund primelor trei cifre din simbolul contului;  pe conturi sintetice de gradul doi – corespund primelor patru cifre din simbolul contului;  pe conturi sintetice de gradul trei – corespund primelor cinci cifre din simbolul contului. O astfel de structură permite identificarea apartenenței unui cont la o anumită clasă, grupă sau categorie de conturi și, în același timp, în baza apartenenței stabilite, contului respectiv i se atribuie o serie de caracteristici (de exemplu, contul 6025 este un cont de cheltuieli, de activ, ce începe a funcționa prin debitare, iar la sfârșitul perioadei nu prezintă sold). Planul de conturi al instituțiilor de credit prezintă următoarea structură pe clase:  Clasa 1 Operațiuni de trezorerie și operațiuni interbancare – cuprinde conturile din evidența centralei băncii, conturile ce reflectă lichiditățile la alte bănci și conturile folosite pe relația cu banca centrală.  Clasa 2 Operațiuni cu clientela – cuprinde conturi utilizate pentru evidențierea relației dintre bancă și clienții săi.  Clasa 3 Operațiuni cu titluri și operațiuni diverse – cuprinde conturi folosite pentru reflectarea contabilă a operațiunilor cu titluri și o serie de conturi utilizate în gestiunea internă a băncii.  Clasa 4 Valori imobilizate – conține conturi ce înregistrează bunurile și valorile caracterizate ca imobilizări corporale și necorporale, amortizările acestora și operațiuni de leasing și de locație simplă.  Clasa 5 Capitaluri proprii, asimilate și provizioane – înregistrează fondurile investite în bancă pentru o perioadă lungă de timp (fonduri proprii și datorii subordonate), la care se adaugă o serie de provizioane și fonduri de risc.  Clasa 6 Cheltuieli – cuprinde conturi ce reflectă cheltuielile băncii.  Clasa 7 Venituri – cuprinde conturi necesare înregistrării veniturilor bancare. Atât veniturile cât și cheltuielile prezintă o structură ce reflectă specificul activității bancare. Elementul cel mai des întâlnit este reprezentat de dobânda plătită sau încasată.  Clasa 9 Operațiuni în afara bilanțului – conține conturi ce reflectă contabil angajamentele băncii în relațiile cu alte bănci sau cu clienții.

1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit (continuare)

     

La constituirea planului de conturi s-au urmărit anumite aspecte care să-i dea coerență și să-l facă ușor de înțeles și utilizat. În continuare am prezentat câteva dintre aceste aspecte, fără a garanta o aplicare strictă și generală: grupele țin cont de natura economică a conținutului conturilor; elementele de pasiv țin cont și de natura juridică a conținutului conturilor; conturile de venituri și cheltuieli sunt grupate în mod asemănător, după natura veniturilor și a cheltuielilor; provizioanelor le sunt asociate grupe de conturi ale căror simboluri se termină cu cifra nouă; creanțelor restante și îndoielnice le sunt asociate grupe de conturi ale căror simboluri se termină cu cifra opt; dobânzilor de încasat sau de plătit le sunt asociate conturi de creanțe sau de datorii, ale căror simboluri se termină cu cifra șapte; Între planul de conturi și bilanțul bancar există o corelație ce are la bază o regrupare a posturilor bilanțiere. Astfel, un model al bilanțului bancar simplificat și regrupat după structura planului de conturi se prezintă astfel:

Activ bilant bancar 



















  

Casa, disponibilităţi la bănci centrale – aici intra numerarul (lei sau moneda străina) din casieria bancii, din ATMuri şi ASV-uri, cecuri de călătorie cumparate şi neremise încă spre încasare şi soldurile conturilor de disponibilităţi la băncile centrale şi instituţiile de emisiune din Romănia şi din ţările unde instituţia de credit este implantată. Efecte publice şi alte titluri acceptate pentru refinanţare la băncile centrale – activele din acest post sunt evidenţiate pe două categorii: efecte publice şi valori asimilate, adică certificate de trezorerie şi titluri de creanţă asupra organismelor publice emise în Romănia sau în străinătate, dacă sunt admise la refinanţare şi alte titluri admise la refinanţare la băncile centrale, aici intrând unele titluri deţinute în portofoliu, care au fost achiziţionate de la instituţii de credit sau de la clientelă. Creanţe asupra instituţiilor de credit – ce cuprind toate creanţele ce rezultă din tranzacţii bancare, altele decăt cele sub forma obligaţiunilor sau altor titluri cu venit fix, deţinute de instituţia de credit asupra instituţiilor de credit naţionale şi străine. Creanţe asupra clientelei – este un post cu o pondere mare în activul bilanţier şi cuprinde creanţe asupra clienţilor naţionali şi straini, alţii decăt instituţiile de credit. Nu sunt cuprinse în acest post creanţele asupra clientelei sub forma obligaţiunilor sau altor titluri cu venit fix. Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix – aici sunt cuprinse obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix negociabile, emise de instituţii de credit, organisme publice (care nu pot fi cuprinse la punctul 2) sau alte societăţi. De asemenea, tot aici sunt evidenţiate distinct propriile obligaţiuni cu condiţia să fie negociabile şi rascumpărate. Acţiuni şi alte titluri cu venit variabil – cuprinde acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute de bancă conform reglementărilor existente. Participaţii - cuprinde acţiuni sub formă de participaţii deţinute de bancă conform reglementărilor existente. Sunt evidenţiate separat participaţiile la instituţii de credit. Părţi în cadrul societăţilor comerciale legate - cuprinde acţiuni sub formă de părţi în societăţi comerciale legate deţinute conform reglementărilor existente. Sunt evidenţiate separat participaţiile la instituţii de credit. Imobilizări necorporale – aici sunt evidenţiate distinct cheltuielile de constituire şi fondul comercial achiziţionat oneros Imobilizări corporale - aici sunt evidenţiate distinct clădirile şi terenurile utilizate de instituţia de credit pentru desfăşurarea activităţii proprii. Capital subscris nevărsat Alte active Cheltuieli înregistrate în avans şi venituri angajate

Pasiv bilantier bancar







   

 



   

Datorii privind instituţiile de credit – aici intră toate datoriile ce rezultă din tranzacţii bancare ale institu,tiei de credit faţă de instituţiile de credit româneşti sau străine. Nu sunt incluse aici datoriile subordonate şi datoriile reprezentate prin obligaţiuni. Datoriile din acest post sunt clasificate în datorii la vedere şi datorii la termen. Datorii privind clientela – aici sunt cuprinse toate sumele datorate clientelei, alta decât instituţiile de credit. De asemenea, nici aici nu sunt cuprinse datoriile subordonate şi datoriile reprezentate prin obligaţiuni. Aceste pasive evidenţiază în mod distinct depozitele. Certificatele de depozit nu fac obiectul acestui post. Datorii constituite prin titluri – în acest post sunt cuprinse datoriile ce au la baza titluri: obligaţiuni, certificate de depozit, titluri de piaţă interbancară, titluri de creante negociabile şi alte titluri cu venit fix. Alte pasive. Venituri înregistrate în avans şi datorii angajate. Provizioane. Datorii subordonate – reprezintă fonduri obţinute prin împrumut sau prin emiterea de titluri a căror rambursare în caz de lichidare a instituţiei nu este posibilă decât după plata celorlalţi creanţieri. Scadenţa lor este îndepartată şi nu există posibilitatea rambursării anticipate. Capital subscris – reprezintă sumele care apar ca fiind acţiuni emise sau parţi sociale. Prime de capital – sunt sume încasate de bancă în plus pe lângă valoarea nominală a acţiunilor în cazul emisiunii sau reorganizării capitalului. Rezerve – aici sunt cuprinse rezervele legale, rezervele pentru riscuri bancare, rezervele statutare sau contractuale sau alte rezerve, cu excepţia celor din reevaluare. Rezerve din reevaluare. Acţiuni proprii. Rezultatul reportat. Rezultatul exerciţiului financiar.

Test de autoevaluare



Răspundeţi la următoarele întrebări grilă:

1. Particularităţile contabilităţii bancare se referă la: a) finalitatea activităţii contabile; b) comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile; c) descentralizarea funcţiei contabile; d) gradul de informatizare; e) raportările contabile elaborate periodic A. a+b+c+d B. a+b+d+e C. a+c+d D. a+c+e E. a+b+d 2. Care dintre următoarele afirmaţii defineşte principiul prudenţei: a) permite transferul în viitor al incertitudinilor din prezent; b) urmăreşte furnizarea de informaţii clare şi complete privind situaţia financiară a băncii; c) permite contabilizarea veniturilor şi pierderilor certe, dar nu şi a celor probabile; d) evită transferul în viitor al incertitudinilor din prezent; e) asigură comparabilitatea în timp a informaţiei contabile. 3. Documentele folosite în contabilitatea bancară se clasifică în: a) primare; b) centralizatoare; c) de inventar; d) de sinteză; e) statistice. Alegeţi răspunsul incorect.

Test de autoevaluare 4. Principiul intangibilităţii bilanţului se caracterizează prin: a)interdicţia de a efectua compensări între posturile bilanţiere de activ şi pasiv; b)menţinerea activelor şi pasivelor bilanţiere la valoarea istorică de intrare; c)bilanţul de deschidere corespunde cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent; d) toate informaţiile de importanţă semnificativă trebuie prezentate în situaţiile financiare; e) prevalenţa aspectelor economice şi financiare asupra celor juridice. 5. Care dintre următoarele enunţuri este fals: a) registrele contabile obligatorii sunt registrul jurnal, registrul inventar şi registrul cartea mare; b) bilanţul contabil evaluează performanţa si rezultatele financiare ale unei bănci; c) contul de profit şi pierdere evidenţiază rezultatul contabil al activităţii bancare; d) capitalurile proprii reflectă interesul rezidual al acţionarilor în activele bancare; e) creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.

1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare Teste grilă: 1. C; 2. D; 3. C; 4. C; 5. B.

1.8. Bibliografia unităţii de învăţare 1 







Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 5-12, Editura Economica, Bucuresti, 2009; Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 5– 12, Editura Universitara, 2008; Ordinul BNR nr.13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar; Ordinul B.N.R. Nr. 16/2009 privind modificarea şi completarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2:

Decontări inter şi intrabancare. Operaţiuni de trezorerie.

Cuprins: 

2.1. Obiective



2.2. Decontări inter şi intrabancare 2.2.1. Decontări intrabancare 2.2.2 Decontări interbancare 2.2.3. Decontări cu BNR 2.2.4. Credite şi împrumuturi interbancare 2.2.5. Depozite interbancare 2.2.6. Operaţiuni de pensiune interbancare 2.2.7. Creanţe restante şi îndoielnice 2.2.8. Provizioane

 

     



2.3. Operaţiuni de trezorerie 2.3.1. Operaţiuni de casă 2.3.2. Cecul 2.3.3. Cărţi de plată



2.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare



2.5. Bibliografia unităţii de invaţare 2 2.6. Test de evaluare



 



2.1. Obiective: După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştiinţe despre:



mecanismul decontărilor intra şi interbancare şi modul cum sunt ele reflectate în evidenţa contabila bancară;



operaţiunile dintre instituţiile de credit şi Banca Naţională a României şi reflectarea lor în contabilitate;



operaţiunile interbancare privind creditele, împrumuturile, depozitele şi valorile în pensiune şi reflectarea lor în contabilitate;



tratamentul contabil al creanţelor restante, creanţelor îndoielnice şi provizioanelor rezultate din operaţiuni interbancare;



organizarea casieriei bancare şi reflectarea operaţiunilor de casă în contabilitate;



operaţiuni de plăti cu cecuri şi carduri şi modul cum acestea sunt reflectate în evidenţa contabilă.

2.2. Decontări intra şi interbancare Piaţa interbancară este o piaţă rezervată instituţiilor de credit şi băncii centrale, pe care se desfăşoară operaţiuni de creditare cu scadenţe ce merg de la 24 ore (operaţiuni de pe o zi pe alta sau overnight) până la un an. Majoritatea operaţiunilor apar în urma procesului de compensare interbancară sau din dorinţa de a obţine sau plasa lichidităţi disponibile.

 

Relaţiile dintre bănci se pot împărţi în relaţii interbancare şi relaţii intrabancare. relaţiile interbancare sunt relaţii dezvoltate între bănci diferite, privite ca persoane juridice independente. relaţiile intrabancare sunt relaţii ce au la bază operaţiuni desfăşurate între unităţi ce aparţin aceleiaşi bănci. Aceste relaţii se pot dezvolta în plan vertical, între filiale, sucursale şi centrală sau în plan orizontal între subunităţi diferite. Operaţiunile intrabancare mai sunt cunoscute şi ca operaţiuni între sedii (OIS).

2.2.1. Decontări intrabancare 



Decontările intrabancare realizează stingerea obligaţiilor rezultate în urma unor operaţiuni comerciale sau necomerciale, desfăşurate între clienţii aceleiaşi bănci sau realizate de către subunităţile băncii, în nume şi în cont propriu. Decontările intrabancare, numite şi operaţiuni între sedii, apar atât în contabilitatea unităţii plătitoare, cât şi a unităţii beneficiară a plăţii. Contabilizare - operaţiunile intrabancare sunt evidenţiate contabil cu ajutorul conturilor: 1111 – Cont curent la BNR 341 – Decontări intrabancare Contul 1111 – Cont curent la BNR este un cont de activ ce se debitează la depunerea unor sume în cont, la încasări sau credite obţinute de bancă şi se creditează cu ieşirile din cont sub forma unor retrageri de numerar, plăţi către alte bănci sau rambursări de credite. Acest cont este folosit excepţional în cazul decontărilor intrabancare. Contul 341 – Decontări intrabancare este un cont bifuncţional. Acesta se creditează cu sumele virate către clienţii altor subunităţi şi se debitează cu sumele primite de la aceşti clienţii. Creditarea sau debitarea acestui cont stabileşte tipul avizului de decontare folosit între sediile băncii.

Exemple de contabilizare 

Subunitatea plătitoare expediază un aviz de creditare către centrală, în vederea efectuării plăţii:

2511 = 341 Conturi curente / plătitor = Decontări intrabancare 

Centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii: 341 = 1111 Decontări intrabancare = Cont curent la BNR



Centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare suma şi o decontează către subunitatea unde beneficiarul are contul: 1111 = 341 Cont curent la BNR = Decontări intrabancare



Încasarea sumei de către beneficiar la subunitatea unde are contul: 341 = 2511 Decontări intrabancare = Conturi curente / beneficiar

2.2.2. Decontări interbancare 





Decontările interbancare reprezintă plăţi fără numerar, efectuate de unităţile bancare pentru clienţii lor sau în nume propriu, având ca beneficiar o unitate bancară a altei bănci. Aceste operaţiuni se pot efectua în mod direct, prin conturi de corespondent deschise reciproc de bănci sau în mod intermediat, prin casele de compensaţii. Decontări prin procesul de compensare - într-un mecanism al procesului de compensare, fiecare bancă trebuie să opereze cu un cont curent pe lângă compensator. În condiţiile în care o bancă doreşte să efectueze, la cererea unui client, o plată către un furnizor ce are contul la o altă bancă, va iniţia operaţiunea pe lângă casa de compensaţii. Astfel, banca plătitorului va transmite toate informaţiile de plată la casa de compensaţii. Pe baza acestor documente, casa de compensaţii creditează contul curent al băncii, operaţiune echivalentă cu o ieşire de fonduri din bancă şi debitează contul curent al băncii furnizorului, operaţiune echivalentă cu o intrare de fonduri în bancă. Concomitent, fiecare bancă are grijă să opereze în contul clientului său această operaţiune. Contul plătitorului este debitat, iar contul furnizorului beneficiar este creditat. Contabilizare - operaţiunile sunt contabilizate folosind conturile prezentate la decontarea intrabancara: 1111 – Cont curent la BNR şi 341 – Decontări intrabancare.

Exemple de contabilizare 

Subunitatea plătitoare expediază un aviz de creditare către centrală, în vederea efectuării plăţii: 2511 = 341 Conturi curente / plătitor = Decontări intrabancare



Centrala băncii plătitorului iniţiază compensarea în vederea efectuării plăţii: 341 = 1111 Decontări intrabancare = Cont curent la BNR



Centrala băncii beneficiarului încasează prin compensare suma şi o decontează către subunitatea unde beneficiarul are contul: 1111 = 341 Cont curent la BNR = Decontări intrabancare



Încasarea sumei de către beneficiar la subunitatea unde are contul: 341 = 2511 Decontări intrabancare = Conturi curente / beneficiar

2.2.2. Decontări interbancare (continuare) 



Decontări prin conturi corespondente - în cadrul relaţiilor bilaterale dintre bănci un loc important îl are acordarea statutului de bancă corespondentă. Utilizând conturile de corespondent, băncile pot realiza decontări directe fără să apeleze la casele de compensaţii. Conturile de corespondent pot fi: - conturi nostro – acestea sunt conturi curente ale băncii deschise la alte bănci, reprezentând plasamente la acele bănci; - conturi loro – sunt conturi curente ale altor bănci deschise la bancă, reprezentând resurse obţinute de la acele bănci.. Contabilizare - decontările directe prin conturi de corespondent sunt reflectate contabil prin conturile: 121 – Conturi de corespondent la bănci (nostro) 122 – Conturi de corespondent ale băncilor (loro) Contul 121 – Conturi de corespondent la bănci este un cont de activ ce se debitează cu sumele intrate în cont, în favoarea băncii şi se creditează cu sumele plătite de bancă. Contul 122 – Conturi de corespondent ale băncilor este un cont de pasiv, ce se creditează cu sumele intrate în cont în favoarea băncii titulare a contului şi se debitează cu sumele ieşite din cont, ca plăţi efectuate de aceasta. O operaţiune dintre băncile corespondente poate fi reflectată atât prin contul nostro cât şi prin contul loro.

Exemple de contabilizare 

Banca efectuează o încasare pentru un client prin conturi de corespondent: 121 = 2511 Conturi de corespondent la bănci = Conturi curente

sau 122 = 2511 Conturi de corespondent ale băncilor = Conturi curente 

Banca efectuează o plată pentru un client prin conturi de corespondent: 2511 = 121 Conturi curente = Conturi de corespondent la bănci

sau 2511 = 122 Conturi curente = Conturi de corespondent ale băncilor

2.2.3. Decontări cu B.N.R. 



Băncile comerciale aflate în dificultate de trezorerie pot apela la BNR pentru a obţine lichidităţi. În astfel de situaţii, se acordă împrumuturi de refinanţare, în condiţii stabilite de către banca centrală. La rândul său, Banca Naţională a României este interesată de susţinerea băncilor aflate în dificultate, în contextul asigurării bunei funcţionări a sistemului bancar şi menţinerii încrederii în acesta. În acelaşi timp, prin refinanţare ea poate influenţa activitatea băncilor comerciale în sensul atingerii obiectivelor monetare şi de credit urmărite. Contabilizare - evidenţa contabilă a împrumuturilor de refinanţare primite se ţine folosind conturi din grupa 11 – Decontări cu Banca Naţională a României.

Contul 112 – Împrumuturi de refinanţare de la Banca Naţională a României este un cont de pasiv şi se desfăşoară pe analitice în funcţie de tipul împrumutului primit. Creditarea şi debitarea lui se face în contrapartidă cu contul 1111 – Cont curent la BNR la primirea împrumutului, respectiv la rambursarea lui. Dobânzile de încasat sau de plătit pe relaţia cu BNR se urmăresc folosind conturile ataşate: 1171 – Creanţe ataşate şi 1172 – Datorii ataşate.

Exemple de contabilizare Împrumut de refinanţare primit de la BNR: 1111 = 112 Cont curent la BNR = Împrumuturi de refinanţare de la BNR





Înregistrarea dobânzii de plătit: 6011 = 1172 Dobânzi la BNR = Datorii ataşate



Plata dobânzii: 1172 = 1111 Datorii ataşate = Cont curent la BNR



Rambursarea împrumutului de refinanţare: 112 = 1111 Împrumut de refinanţare de la BNR = Cont curent la BNR

2.2.4. Credite şi împrumuturi interbancare 



Piaţa interbancară înregistrează zilnic transferuri de fonduri între bănci sub formă de credite şi împrumuturi. Acestea au valori mari şi sunt realizate pe termen scurt sau foarte scurt, la o rată a dobânzii negociată între părţi. Contabilizarea - operaţiunilor se face cu ajutorul conturilor din grupa 14 – Credite şi împrumuturi interbancare: Aici sunt cuprinse creditele acordate (contul 141 – Credite şi împrumuturi interbancare) şi împrumuturile primite (contul 142 – Împrumuturi primite de la instituţiile de credit) pe piaţa interbancară şi încheiate fără garanţii. Atât creditele cât şi împrumuturile se dezvoltă pe următoarele analitice: - de pe o zi pe alta (conturile 1411 şi 1421); - la termen (conturile 1412 şi 1422); Conturile de credite interbancare sunt conturi de activ care se debitează la acordarea creditului şi se creditează la rambursarea lui. Conturile de împrumuturi interbancare sunt conturi de pasiv, ele creditându-se la primirea împrumutului şi debitându-se la rambursarea acestuia. Dobânzile de primit şi dobânzile de plătit se urmăresc prin conturile ataşate, 1417 – Creanţe ataşate şi 1427 – Datorii ataşate, în contrapartidă cu un cont de venituri sau de cheltuieli.

Exemple de contabilizare 

Acordarea unui credit interbancar de pe o zi pe alta: 1411 = 1111 Credite de pe o zi pe alta acordate băncilor = Cont curent la BNR



Înregistrarea dobânzii: 1417 = 7014 Creanţe ataşate = Dobânzi la credite acordate băncilor



Încasarea dobânzii: 1111 = 1417 Cont curent la BNR = Creanţe ataşate



Rambursarea creditului: 1111 = 1411 Cont curent la BNR = Credite de pe o zi pe alta acordate băncilor

2.2.5. Depozite interbancare 



În mod asemănător creditelor şi împrumuturilor interbancare, depozitele bancare reprezintă o modalitate de plasare a disponibilităţilor, respectiv o modalitate de a atrage resurse de la alte bănci. Pe piaţa interbancară, aceste depozite sunt realizate pe termene scurte şi foarte scurte Contabilizare - depozitele interbancare sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 13 – Depozite interbancare. Această grupă cuprinde diferitele tipuri de depozite create pe piaţa interbancară utilizându-se conturi diferite pentru depozitele create la alte bănci (contul 131 – Depozite la instituţii de credit) şi depozitele altor bănci la banca (contul 132 – Depozite ale instituţiilor de credit). Astfel se întâlnesc: - depozite la vedere (conturile 1311 şi 1321); - depozite la termen (conturile 1312 şi 1322); - depozite colaterale (conturile 1313 şi 1323). Contul 131 – Depozite la bănci este un cont de activ. El este debitat atunci când se crează depozitul la alte bănci şi se creditează la lichidarea depozitului. Contul 132 – Depozite ale băncilor este un cont de pasiv. El este creditat la constituirea depozitului şi este debitat la lichidarea depozitului creat altei bănci. Dobânzile aferente unor astfel de operaţiuni sunt contabilizate în conturile 1317 – Creanţe ataşate, pentru dobânzile de încasat şi 1327 – Datorii ataşate, pentru dobânzile de plătit.

Exemple de contabilizare 

Constituirea unui depozit la termen la o altă bancă: 1312 = 1111 Depozite la termen la bănci = Cont curent la BNR

Înregistrarea periodică a dobânzii de încasat: 1317 = 7013 Creanţe ataşate = Dobânzi de la conturile de depozit la bănci





Încasarea dobânzilor: 1111 = 1317 Cont curent la BNR = Creanţe ataşate



Lichidarea depozitului: 1111 = 1312 Cont curent la BNR = Depozite la termen la bănci

2.2.6. Acorduri de rascumparare si imprumut de titluri 



Aceste operaţiunile sunt în fapt credite acordate, în cazul valorilor primite în pensiune, sau împrumuturi, în cazul valorilor date în pensiune, garantate printr-un activ cedat. Garanţia poate fi constituită din efecte de comerţ şi titluri. Activele cedate pot face obiectul unei livrări efective sau nu. Pensiunile interbancare cuprind numai efectele comerciale livrate sau nelivrate şi titlurile nelivrate. Scadenţa care va fi luată în calcul este aceea a pensiunii şi nu a activului cedat. Contabilizare - în contabilitate, operaţiunile interbancare sunt consemnate folosind conturile din grupa 15 – Valori primite sau date în pensiune. Contul 152 – Op reverse repo este un cont de activ. El este debitat la acordarea creditului garantat şi este creditat la rambursarea acestuia. Contul 151 – Op repo este un cont de pasiv, care este creditat la cedarea titlurilor în pensiune , la primirea împrumutului şi este debitat la rambursarea acestuia şi recuperarea garanţiilor. În funcţie de termen, operaţiunile repo si reverse repo si imprumuturile de titluri dispun de conturi distincte pentru termene de 24 ore (conturile 1511 şi 1521 ) sau termene mai mari de 24 ore (conturile 1512 şi 1522). Dobânzile de încasat sau de plătit apar în conturile ataşate, 1527 – Creanţe ataşate şi 1517 – Datorii ataşate, în contrapartidă cu un cont de venituri sau cheltuieli.

Exemple de contabilizare Acordarea unui credit către o altă bancă, într-o operatiune reverse repo: 1522 = 1111 Op reverse repo = Cont curent la BNR 

Înregistrarea dobânzii de încasat: 1527 = 70152 Creanţe ataşate = Dobânzi de la op reverse repo 

Încasarea dobânzii: 1111 = 1527 Cont curent la BNR = Creanţe ataşate 

Rambursarea împrumutului la scadenţă: 1111 = 1522 Cont curent la BNR = Op reverse repo 

2.2.7. Creanţe restante şi creante depreciate 



În condiţiile în care un credit interbancar nu este rambursat la scadenţă, acesta va fi înregistrat contabil ca o creanţă restantă sau ca o creanţă depreciata. În aceeaşi situaţie se află şi un depozit creat la o bancă, ajuns la scadenţă şi nerecuperat. De asemenea, dobânzile de la astfel de credite şi depozite, care nu au fost plătite, sunt înregistrate la creditor ca fiind restante sau depreciate. Se consideră creanţă restantă o creanţă de orice natură care nu este rambursată la scadenţă. Creanţa depreciata este o creanţă de orice natură, chiar acoperită prin garanţii, care prezintă un risc probabil sau cert de nerecuperare totală sau parţială. De cele mai multe ori, la scadenţă un credit nerambursat devine creanţă restantă, iar după o anumită perioadă de timp sau un cazul în care capătă un caracter de contencios creanţa devine depreciata. Contabilizare -pentru evidenţierea acestor creanţe rezultate din relaţiile cu alte bănci, se utilizează grupa de conturi 18 – Creanţe restante şi depreciate. Conturile 181 – Creanţe restante şi 182 – Creanţe depreciate sunt conturi de activ. Se debitează cu sumele preluate ca fiind restante sau îndoielnice şi se creditează la recuperarea acestor sume sau acceptarea lor ca pierderi. Aceste conturi se desfăşoară în analitic pe conturi pentru preluarea sumelor restante sau îndoielnice, pe conturi pentru preluarea dobânzilor la aceste sume şi conturi de creanţe ataşate pentru înregistrarea dobânzii din momentul preluării.

Exemple de contabilizare 

Credite nerambursate la scadenţă devenite restante: 1811 = 1412 Creanţe restante = Credite la termen acordate băncilor



Dobânzi neplătite la scadenţă devenite restante: 18171 = 14171 Dobânzi restante = Creanţe ataşate



Creanţe restante devenite depreciate: 1821 = 1811 Creanţe îndoielnice = Creanţe restante

Înregistrarea dobânzii pentru creanţe depreciate: 1827 = 7018 Creanţe restante = Dobânzi din credit. restante şi îndoielnice





Creanţe îndoielnice neacoperite cu ajustări pentru depreciere, acceptate ca pierderi: 668 = 1821 Pierderi din creanţe nerecuperabile neacoperite cu ajustări pentru depreciere = Creanţe îndoielnice

2.2.8. Ajustari pentru deprecierea creantelor 



Pentru protejarea propriilor disponibilităţi şi a depozitelor persoanelor fizice şi juridice, băncile sunt obligate să depună toate eforturile în vederea încasării creanţelor. În acest scop se cere băncilor clasificarea creditelor în cinci grupe în vederea calculului provizioanelor (denumite şi “ajustări pentru depreciere”) prin aplicarea unor cote procentuale. Provizionul se defineşte ca fiind o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Contabilizare - din punct de vedere contabil, evidenţa provizioanelor (ajustărilor pentru depreciere) se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 19 – Ajustări pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni interbancare.

Conturile de ajustări pentru deprecierea creanţelor sunt conturi de pasiv care se creditează la constituirea provizionului în raport cu un cont de cheltuieli şi se debitează la anularea sau diminuarea provizionului în raport cu un cont de venituri. Ele prezintă conturi separate pentru riscul de credit şi riscul de dobândă.

Exemple de contabilizare Constituirea sau majorarea provizionului: 6611 = 1911 Chelt cu ajustări ptr deprec credit = Ajustări ptr deprec credit şi 6612 = 1912 Chelt cu ajustări ptr. deprec dobânzilor = Ajustări ptr. deprec dob 

Anularea sau diminuarea provizionului: 1911 = 7611 Ajustări ptr. deprec credit = Venit din ajust. ptr. deprec credit şi 1912 = 7612 Ajustări ptr. deprec dob = Venituri din ajustări ptr. deprec dob 

Test de autoevaluare



Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

3.

Banca efectuează plata pentru mărfurile importate de clientul său folosind conturi de corespondent. Banca creează un depozit la vedere la Banca Naţională a României. La scadenţă, banca restituie valorile luate în pensiune la acordarea creditului.



Răspundeţi la următoarea întrebare grilă:

1.

2.

4.

La constituirea unui depozit la o altă instituţie de credit banca îşi înregistrează dobânda astfel: a. 7013 = 1317 b. 1312 = 1111 c. 1327 = 6013 d. 1317 = 7013 e. 6013 = 1327

2.3. Operaţiuni de trezorerie

Contabilitatea operaţiunilor de trezorerie şi operaţiunilor interbancare asigură evidenţa: -

operaţiunilor de casă; operaţiunilor cu instrumente de plată; operaţiunilor de decontare cu B.N.R. operaţiunilor interbancare privind conturile de corespondent, creditele, împrumuturile, depozitele si pensiunile interbancare;

2.3.1. Operaţiuni de casă 



În cadrul unei societăţi bancare numerarul are o pondere mică în circulaţia bănească. Cu toate acestea, numerarul ocupă un loc important în activitatea bancară, beneficiind de reglementări şi structuri organizatorice şi operative importante. Compartimentele de tezaur şi casieriile bancare trebuie să facă faţă operaţiunilor generatoare de încasări şi plăţi şi în acelaşi timp să-şi aducă propria contribuţie la rentabilitatea băncii. Pentru organizarea sistemului de casierii proprii, băncile comerciale trebuie să solicite în scris, Băncii Naţionale a României, aprobarea de funcţionare a acestuia. Dacă banca comercială respectă prevederile legate de operaţiuni cu numerar şi dispune de amenajări speciale, primesc autorizaţia de funcţionare împreună cu plafonul de casă. Contabilizare - operaţiunile de casă sunt înregistrate contabil cu ajutorul contului 101 – Casa. Contul 101 – Casa este un cont de activ ce se debitează cu sumele încasate şi se creditează cu sumele plătite în numerar. Soldul debitor al contului arată sumele aflate în casierie. Operaţiunile de casă în devize apelează la contul 372 – Conturi de ajustare şi sunt prezentate la capitolul de operaţiuni în devize, la schimb manual.

Exemple de contabilizare 

Depunere de numerar: 101 = 2511 Casa = Conturi curente



Obţinerea de numerar din cont: 2511 = 101 Conturi curente = Casa



Lichidarea unui depozit la vedere: 2531 = 101 Depozite la vedere = Casa



Plata dobânzii la un cont de depozit la vedere: 2537 = 101 Datorii ataşate = Casa

2.3.2. Cecul 



Cecul este un instrument de plată de debit prin care o persoană, numită trăgător, dă ordin băncii sale, în calitate de tras, să achite o sumă de bani unei terţe persoane, numită beneficiar. În practică se întâlneşte şi situaţia în care beneficiarul cecului să fie chiar trăgătorul, când doreşte, de exemplu, să obţină o sumă în numerar de la bancă. Pentru a putea ordona trăgătorul trebuie să îşi constituie în prealabil un depozit la bancă – tras din care să se efectueze plata. Cecul se trage asupra băncii numai în limita fondurilor existente în cont. Contabilizare - pentru evidenţierea operaţiunilor cu cecuri se apelează la următoarele conturi: 1611 – Valori de recuperat 2611 – Valori de recuperat 371 – Valori primite la încasare Contul 371 – Valori primite la încasare este un cont de activ ce se debitează cu valoarea cecurilor primite la încasat, plătite imediat sau după încasarea acestora şi se creditează la încasarea cecurilor sau la refuzul primit la prezentarea la compensare.. Conturile 1611 – Valori de recuperat şi 2611 – Valori de recuperat sunt conturi de activ ce se debitează la respingerea cecului la încasare şi se creditează la recuperarea acestuia. În cazul în care plătitorul este clientul băncii se foloseşte contul 2611. Dacă este clientul altei bănci se foloseşte contul 1611.

Exemple de contabilizare - la banca beneficiarului: 

Remiterea unui cec spre încasare, cu creditare imediată a contului clientului: 371 = 2511 Valori primite la încasare = Conturi curente



Încasarea cecului la compensare: 1111 = 371 Cont curent la BNR = Valori primite la încasare

- la banca plătitorului: 

Plata cecului: 2511 = 1621 Conturi curente = Alte sume datorate



Compensarea cecului la Casa de compensaţii: 1621 = 1111 Alte sume datorate = Cont curent la BNR

2.3.3. Cardul 



Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără numerar cu ajutorul căruia se pot realiza plăţi în reţeaua comercială sau se pot obţine lichidităţi de la bancă. Contabilizare -pentru utilizarea cărţii de plată se foloseşte contul curent sau se crează un analitic la acest cont curent al clientului. În exemple acest cont este 2511 – Conturi curente / card. Acest analitic se creditează cu intrările prin care se alimentează conţul şi se debitează la ieşirile din cont, în urma unor plăţi sau retrageri de numerar. Dobânzile aferente contului 2511 sunt reflectate într-un cont ataşat. Fluxurile de numerar la automatele bancare sunt evidenţiate cu ajutorul contului 102 – Numerar în ATM-uri şi ASV-uri. Acest cont de activ se debitează la alimentarea automatului cu numerar, în corespondenţă cu conţul 101 – Casa şi se creditează la retragerile de monedă din dispozitiv, cu ajutorul cărţii bancare.

Exemple de contabilizare 

Alimentarea contului de cărţi de plata pe baza disponibilului din conţul curent: 2511 = 2511 Conturi curente = Conturi curente / card



Alimentarea cu numerar a automatului bancar (ATM): 102 = 101 Numerar în ATM-uri = Casa



Retragerea de numerar de către clienţii băncii: 2511 = 102 Conturi curente / card = Numerar în ATM-uri



Retragerea de numerar de către clienţii altei bănci: 371 = 102 Valori primite la încasare = Numerar în ATM-uri



Se decontează prin compensare retragerea unei sume de către clientul băncii de la un ATM al altei bănci: 2611 = 1111 Valori de recuperat = Cont curent la BNR

Test de autoevaluare



Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

5.

7.

Alimentarea cu numerar a contului curent de catre un client. Remiterea unui cec spre încasare, cu creditare imediată a contului clientului. Retragerea de numerar de la ATM de către un client al altei băncii.



Răspundeţi la următoarea întrebare grilă:

6.

8.

Atunci când banca alimentează cu numerar un ATM se operează asupra următoarelor conturi contabile: a. se debitează contul 101; b. se debitează contul 102; c. se creditează contul 102; d. se creditează contul 2511; e. se debitează contul 2511.

2.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

1. 2. 3.

4.

5. 6. 7. 8.

2511 = 121 sau 2511 = 122 1112 = 1111 1111 = 1522 Răspunsul corect are nevoie de un cont de creanţe ataşate pe care să-l debiteze şi un cont de venituri din dobânzi, pe care să-l crediteze. Astfel răspunsul corect îl identificăm la d. 1317 = 7013. Răspunsul a. foloseşte incorect cele două conturi. Răspunsurile c. şi e. folosesc incorect şi ulterior corect conturi pentru înregistrarea dobânzii de plătit la un depozit şi nu de încasat cum se cere, iar răspunsul b. înregistrează constituirea depozitului. 101 = 2511 371 = 2511 371 = 102 La alimentarea cu numerar a automatului bancar se înregistrează în conturi astfel: 102 = 101. Dintre cele 5 variante o alegem pe cea corectă: se creditează contul 102. La a. şi la c. conturile sunt folosite incorect, iar la d. şi e. contul 2511 nu apare în înregistrare. Depunerea de către bancă de numerar în ATM nu afectează contul curent al clientului – 2511.

2.5. Bibliografia unităţii de învăţare 2 







Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 27 – 64, Editura Economica, Bucuresti, 2009; Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 13 – 33, Editura Universitara, 2008; Ordinul BNR nr.13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar; Ordinul B.N.R. Nr. 16/2009 privind modificarea şi completarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

2.6. Test de evaluare 1. Banca A acordă un credit la termen băncii B. La scadență, creditul și dobânda aferentă nu sunt rambursate. În consecință, banca A procedează la constituirea unor provizioane pentru acoperirea riscului de credit. Ulterior, creditul și dobânda sunt încasate, iar provizioanele constituite se anulează. Se cere prezentarea succesiunii de înregistrări contabile. 2. Banca X a preluat în pensiune la termen valori de la o altă bancă. Creditul și dobânda aferentă nu au fost încasate la scadență, fapt pentru care au devenit restante. După un interval de timp, sumele restante sunt înregistrate contabil ca fiind îndoielnice. Banca X decide recunoașterea unei pierderi din activitatea de creditare, pentru creanța îndoielnică neacoperită cu provizioane. Se cere prezentarea succesiunii de înregistrări contabile. 3. Înregistrați în succesiune cronologică operațiunile ocazionate de constituirea unui depozit la bănci (constituirea depozitului, recunoașterea dobânzii, încasarea efectivă și lichidarea depozitului).

CONTABILITATE

Conf univ.dr. Adrian ENCIU Lect. univ.dr. Iustina BOITAN

BANCARĂ

Cuprinsul cursului: Introducere ……………………………………………………………………………………….. pag 5 1. Organizarea contabilității la nivelul instituțiilor de credit………………………………………….pag 6 1.1. Obiective…………………………………………………………………………………….pag 8 1.2. Principii contabile aplicabile instituțiilor de credit………………………………………….pag 9 1.3. Reguli generale de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit………………………….pag 11 1.4. Reguli specifice de evaluare a patrimoniului instituțiilor de credit…………………………pag 13 1.5. Documentele folosite de contabilitatea bancară ……………………………………………pag 14 1.6. Structura planului de conturi specific instituțiilor de credit……………………………...…pag 16 1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………...pag 20 1.8. Bibliografia unităţii de învăţare 1…………………………………………………………...pag 21 2. Decontări inter şi intrabancare. Operaţiuni de trezorerie…………………………………………..pag 22 2.1. Obiective……………………………………………………………………………………pag 24 2.2. Decontări inter şi intrabancare……………………………………………………………...pag 25 2.2.1. Decontări intrabancare………………………………………………………..pag 26 2.2.2 Decontări interbancare………………………………………………………...pag 27 2.2.3. Decontări cu BNR…………………………………………………………….pag 29 2.2.4. Credite şi împrumuturi interbancare………………………………………….pag 30 2.2.5. Depozite interbancare…………………………………………………………pag 31 2.2.6. Operaţiuni de pensiune interbancare………………………………………….pag 32 2.2.7. Creanţe restante şi îndoielnice………………………………………………..pag 33 2.2.8. Provizioane…………………………………………………………………...pag 34

2.3. Operaţiuni de trezorerie………………………………………………………………pag 36 2.3.1. Operaţiuni de casă ………….…………………………………………pag 37 2.3.2. Cecul…………………………………………………………………..pag 38 2.3.3. Cărţi de plată…………………………………………………………..pag 39 2.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………….pag 41 2.5. Bibliografia unităţii de învăţare 2…………………………………………………….pag 42 2.6. Test de evaluare............................................................................................................pag 43 3. Operațiuni cu clientela. Operaţiuni cu titluri………………………………………….………pag 44 3.1. Obiective……………………………………………………………………………pag 46 3.2. Operațiuni cu clientela……………………………...………………………………pag 47 3.2.1. Creditarea creanțelor comerciale – scontare……………………………pag 48 3.2.2. Creditarea creanțelor comerciale – factoring…………………………...pag 49 3.2.3. Creditarea clientelei……………………………………………………..pag 50 3.2.4. Depozite bancare……………………………………………………….. pag 51 3.2.5. Valori primite sau date în pensiune……………………………………..pag 52 3.2.6. Creanţe restante şi îndoielnice…………………………….…………….pag 53 3.2.7.Provizioane………………………………………………………………pag 54 3.3. Operaţiuni cu titluri…………………………………………………………………..pag 56 3.3.1. Titluri de tranzacţie……………………………………………………..pag 57 3.3.2. Titluri de plasament…………………………………………………….pag 58 3.3.3. Titluri de investiţii……...………………………………………………pag 59 3.3.4. Emisiunea de titluri………………….………………………………….pag 60 3.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………………………..pag 63 3.5. Bibliografia unităţii de învăţare 3……………………………………………………..pag 64 3.6. Test de evaluare.............................................................................................................pag 65

4. Capitaluri. Cheltuieli bancare. Venituri bancare…………………………………………………pag 66 4.1. Obiective………………………………………………..……………….…………………pag 68 4.2. Capitaluri………………………………………………………………….………………..pag 69 4.2.1. Capital social…………………………………………………………………….pag 70 4.2.2. Prime legate de capital…………………………………………………………..pag 71 4.2.3. Rezerve ………………………………………………………………………….pag 72 4.2.4. Rezultatul exercițiului…………….......…………………………………………pag 73 4.3. Cheltuieli bancare…………………………………………………………………………..pag 76 4.4. Venituri bancare ……………………………………………………………………………pag 79 4.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………..pag 82 4.6. Bibliografia unităţii de învăţare 4………………………………………………………….pag 83 4.7. Test de evaluare......................................................................................................................pag 84 5. Operațiuni în devize. Operaţiuni în afara bilanțului………………………………………………pag 85 5.1. Obiective…………………………………………………………………………………….pag 87 5.2. Operațiuni în devize…………………………………………………………………………pag 88 5.2.1. Operaţiuni de schimb la vedere……………………………………………………pag 89 5.2.2. Operaţiuni de schimb la termen……………………………………………………pag 91 5.2.3. Operaţiuni de schimb manual………………………………………………………pag 92 5.3. Operaţiuni în afara bilanțului…………………………………………………………………pag 94 5.3.1. Angajamente de finanţare………………………………………………………….pag 95 5.3.2. Angajamente de garanţie…………………………………………………………..pag 96 5.3.3. Angajamente privind titlurile………………………………………………………pag 97 5.3.4. Angajamente privind operaţiunile în devize……………………………………….pag 98 5.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………………………………….pag 100 5.5. Bibliografia unităţii de învăţare 5…………………………………………………………….pag 101 5.6. Test de evaluare........................................................................................................................pag 102 Bibliografie……………………………………………………………………………………………pag 103

Introducere

 

 



Dragi studenti, ne bucurăm că ați ajuns în anul terminal de studii la ciclul licență ! Disciplina pe care o vom studia se numește Contabilitate bancară și se adresează tuturor studenților înscriși la facultatea Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori, programul ID. În planul de învățământ acest curs a fost poziționat în anul 3, semestrul 1, întrucât urmărim să completăm cunoștințele conceptuale și cantitative pe care le-ați dobândit deja în sfera financiar-bancară cu dimensiunea contabilă a acestora. Principalele obiective pe care ni le-am propus prin acest curs constau în: punerea în temă cu privire la particularitățile contabilității la nivelul instituțiilor de credit; exemple practice referitoare la recunoașterea în contabilitate a celor mai importante operațiuni desfășurate de o instituție de credit. În urma parcurgerii acestui suport de curs veți dobândi o serie de competențe: veți fi familiarizați cu principalele tipuri de documente bancare ce țin evidența activității bancare curente; vă veți completa cunoștințele de natură conceptuală, dobândite în cadrul unor discipline ca Monedă, Instituții de credit, Produse și servicii bancare, cu dimensiunea practică, concretă, dată de reflectarea în contabilitate a mecanismului de derulare a acestora; veți conștientiza faptul că finalitatea activității contabile, la nivelul instituțiilor de credit, nu se limitează doar la evidențierea contabilă a activității bancare și elaborarea de situații financiare, ci, în plus, cuprinde o serie de informații despre bancă sau clienții băncii care sunt utilizate de către organele de supraveghere bancară sau organele fiscale. Cursul de Contabilitate bancară este structurat pe cinci unități de învățare, patru dintre acestea cuprinzând câte o lucrare de verificare, pe care o veți transmite tutorelui care v-a fost alocat. Modalitatea de evaluare a cunoștințelor dobândite în cadrul acestui curs se va realiza sub două forme: * evaluare pe parcurs, sub forma testelor de evaluare (lucrări de verificare) regăsite la sfârșitul unităților de învățare 2, 3, 4 și 5. Fiecare test rezolvat corect va fi notat cu 1,25 puncte; * evaluarea finală, realizată prin examenul susținut în perioada de presesiune, punctajul maxim atribuit fiind de 5 puncte.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3:

Operațiuni cu clientela. Operațiuni cu titluri.

Cuprins: 

3.1. Obiective



3.2. Operațiuni cu clientela 3.2.1. Creditarea creanțelor comerciale – scontare 3.2.2. Creditarea creanțelor comerciale - factoring 3.2.3. Creditarea clientelei 3.2.4. Depozite bancare 3.2.5. Valori primite sau date în pensiune 3.2.6. Creanţe restante şi îndoielnice 3.2.7.Provizioane

      



3.3. Operaţiuni cu titluri 3.3.1. Titluri de tranzacţie 3.3.2. Titluri de plasament 3.3.3. Titluri de investiţii 3.3.4. Emisiunea de titluri



3.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare



3.5. Bibliografia unităţii de învăţare 3



3.6. Test de evaluare

   

3.1. Obiective: După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe despre:



tipologia operațiunilor de creditare a clientelei și reflectarea acestora în contabilitate;



operaţiunile privind depozitele clientelei şi valorile în pensiune şi reflectarea lor în contabilitate;



tratamentul contabil al creanţelor restante, creanţelor îndoielnice şi provizioanelor rezultate din operaţiuni cu clientela;



tipologia titlurilor deținute de o instituție de credit în portofoliul de titluri;



reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni cu titluri .

3.2. Operațiuni cu clientela Operațiunile cu clientela reprezintă operațiunile efectuate de instituțiile de credit cu clienții persoane fizice și juridice. Principalele operațiuni constau în acordarea de finanțare, sub forma diferitelor tipuri de credite, respectiv atragerea de resurse financiare de la clientelă, pe o perioadă determinată, sub forma conturilor de depozit sau valorilor date în pensiune. În planul de conturi aplicabil instituțiilor de credit se realizează o distincție, la nivelul operațiunilor de creditare, între creanțele comerciale (operațiuni prin care creditul comercial, acordat între doi agenți economici se transformă în credit bancar – este cazul operațiunilor de scontare și factoring) și creditele propriu-zise (credite de trezorerie, credite de consum , credite pentru finanţarea operațiunilor de comerț exterior, credite pentru investiţii imobiliare etc.). Înregistrarea contabilă a creanțelor restante și îndoielnice provenite din activitatea cu clientela, respectiv a provizioanelor (ajustări pentru deprecierea creanțelor din operațiuni cu clientela) urmează același raționament cu cel aferent operațiunilor interbancare, prezentat în unitatea de învățare 2, singurele modificări intervenind în structura simbolurilor contabile.

3.2.1. Creditarea creanțelor comerciale – operațiunea de scontare 

unde:

Scontarea reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de comerț (cambie, bilet la ordin), banca pune la dispoziția posesorului creanței, valoarea nominală a efectului, diminuată cu agio (reprezentat de taxa de scont și comisioane), înainte de scadența titlului, având drept de recurs asupra beneficiarului. Agio = Scont + Comision Scontul, care poate fi asimilat unei dobânzi, depinde de nivelul taxei scontului, de valoarea nominală a efectului comercial scontat și de perioada în zile de la data scontării până la scadență: S = Vn x ts x d /100x360

Exemple de contabilizare 

Scont = Cont curent 

Vn – valoarea nominală a efectului comercial; ts – taxa scontului; d – durata în zile de la scontare până la scadență Contabilizare – se evidenţiaza contabil cu ajutorul contului 20111 – Scont , un cont de activ ce înregistrează pe debit valoarea actuală a efectelor comerciale, urmând să fie creditat la încasarea acestora.

Înregistrarea agio perceput: 2511 = % 2017 Creante atasate 7029 Comisioane Cont curent

 

Achiziția efectelor de comerţ de către bancă, la valoarea nominală (înregistrarea operațiunii de scontare): 20111 = 2511/posesorul titlului

Reţinerea drept garanţie a unui anumit procent din valoarea nominală a efectelor de comerţ scontate 2511 = 25336 Cont curent = Alte depozite colaterale

Încasarea efectelor de comerţ la scadenţă 111 (121,122,2511/emitentul titlului) = 20111 

Câștigul băncii din scont se înregistrează inițial ca un venit în avans, prin contul 376 – Venituri înregistrate în avans și ulterior în contul 70211 – Dobânzi la operațiuni de scont, iar câștigul din comision în contul de venituri 7029 – Comisioane. Dacă se reține o garanție pentru încasare, folosim un depozit colateral, 25336 – Alte depozite colaterale.

Cont current la BNR (conturile de corespondent sau contul curent al clientului plătitor, ce a emis titlul) = Scont

3.2.2. Creditarea creanțelor comerciale – operațiunea de factoring 

Factoringul este operațiunea prin care clientul, denumit “aderent“, transferă proprietatea creanțelor sale comerciale (facturi) băncii, denumită “factor“, aceasta având obligația, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanțelor aderentului, asumându-și integral riscul de neplată al acestora, dacă se optează pentru clauza “fără recurs”. Banca plăteşte valoarea nominală a creanțelor, diminuată cu un comision de finanțare (agio) și un comision de gestiune fie imediat, fie la scadența acestora.

Exemple de contabilizare 

Înregistrarea creanțelor primite în factoring, cu finanțare imediată: 20112 = 2511 Factoring cu recurs = Cont curent client



Reținerea comisionului de gestiune: 2511= 7029 Cont de factoring disponibil = Comisioane



Contabilizare - înregistrarea se face cu ajutorul contului 20112 – Factoring cu recurs sau 20114 - Factoring fără recurs. Acest cont de activ se debitează la achiziționarea creanțelor cu valoarea lor nominală și se creditează la încasarea lor. Câștigul factorului, sub forma unui comision de finanțare, se urmărește, ca și în cazul scontării, prin contul 376 – Venituri inregistrate în avans și apoi 70212 – Dobândă din factoring, iar sub forma unui comision de gestiune prin 7029 – Comisioane. Primul comision remunerează banca pentru punerea anticipată la dispoziție a contravalorii creanțelor, iar al doilea pentru efortul depus în scopul recuperării creanțelor. Garanția este înregistrată în contul 25335 – Alte depozite colaterale.



Încasarea, la scadență, a valorii nominale a facturilor achiziţionate: 1111 (121,122,2511/platitor) = 20112

Cont current la BNR (conturile de corespondent sau contul curent al clientului plătitor, ce a emis titlul) = Factoring cu recurs

3.2.3. Creditarea clientelei 

În această categorie includem o serie de credite standard acordate clientelei. Indiferent de tipul creditului, înregistrarea contabilă urmează același raționament.

Contabilizare - evidența contabilă se ține cu ajutorul conturilor: 202- credite de trezorerie 203- credite de consum și vânzări în rate 204- credite pentru finanțarea operaţiunilor de comerț exterior 205- credite pentru finanțarea stocurilor şi pentru echipamente 206 -credite pentru investiții imobiliare 209 - Alte credite acordate clientelei 

Sunt conturi de activ, debitându-se la acordarea creditului și creditându-se la rambursarea lui. Dobânda de încasat se urmărește cu ajutorul contului de Creanțe atașate (simbolurile aferente fiecărui tip de credit sunt 2027,2037,2047, 2057, 2067 și 2097).

Exemple de contabilizare 

Acordarea unui credit de trezorerie/credit de consum: 202/203= 2511

Credit de trezorerie sau credit de consum = Cont curent 

Înregistrarea periodică a dobânzilor de încasat: 2027/2037= 70213/70214

Creanțe atașate= Venituri din dobânzi la credite de trezorerie sau de consum 

Rambursarea creditului de trezorerie/de consum: 2511 = 202/203 Cont curent = Credit de trezorerie sau credit de consum



Plata dobânzii: 2511 = 2027/2037 Cont curent = Creanțe atașate

3.2.4. Depozite bancare atrase de la clientelă 

Depozitele reprezintă o modalitate de a atrage resurse financiare temporar disponibile de la clientelă.



Contabilizare - se evidenţiază în contabilitate cu ajutorul următoarelor conturi de depozit: - depozite la vedere (contul 2531); - depozite la termen (contul 2532); - depozite colaterale (contul 2532). Sunt conturi de pasiv care se creditează atunci când se constituie depozitul la instituția de credit şi se debitează în momentul lichidării depozitului. Dobânzile aferente acestor operaţiuni sunt contabilizate în contul 2537 – Datorii ataşate, pentru dobânzile de plătit.

Exemple de contabilizare 

Depozite la termen constituite de clientelă prin depunere de numerar: 101 = 2532 Casa = Depozite la termen



Depozite la vedere constituite de clientelă prin transfer din contul curent: 2511 = 2531 Cont curent = Depozite la vedere



Înregistrarea dobânzii de plătit: 6025 = 2537

Dobânzi la conturile de depozite = Datorii ataşate 

Plata dobânzii, în numerar: 2537= 101 Datorii ataşate = Casa



Lichidarea depozitului la termen, în numerar: 2532= 101 Depozite la termen = Casa

3.2.5. Acorduri de rascumparare si imprumut de titluri 

Substratul acestor operatiuni este similar cu cel al operațiunilor de la grupa 15.



Contabilizare - în contabilitate, operaţiunile interbancare sunt consemnate folosind conturile din grupa 24. Contul 242 – Op reverse repo este un cont de activ. El este debitat la acordarea creditului garantat şi este creditat la rambursarea acestuia. Contul 241 – Op repo este un cont de pasiv, care este creditat la cedarea titlurilor în pensiune , la primirea împrumutului şi este debitat la rambursarea acestuia şi recuperarea garanţiilor. În funcţie de termen, operaţiunile repo si reverse repo si imprumuturile de titluri dispun de conturi distincte pentru termene de 24 ore (conturile 2411 şi 2421 ) sau termene mai mari de 24 ore (conturile 2412 şi 2422). Dobânzile de încasat sau de plătit apar în conturile ataşate, 2427 – Creanţe ataşate şi 2417 – Datorii ataşate, în contrapartidă cu un cont de venituri sau cheltuieli.

Exemple de contabilizare 

Acordarea unui credit către un client, în baza unor titluri primite în pensiune: 243 = 2511 Op reverse repo = Cont curent



Înregistrarea dobânzii de încasat: 2437 = 7023 Creanţe ataşate = Dobânzi de la valorile primite în pensiune



Încasarea dobânzii: 2511= 2437



Rambursarea creditului de către client, la scadenţă: 2511= 243

Cont curent = Creanţe ataşate

Cont curent = Valori primite în pensiune 

Primirea unui împrumut de la un client, pe baza unor titluri cedate drept garanție: 2511 = 241 Cont curent = Valori date în pensiune



Înregistrarea dobânzii de plată: 6023 = 2417

Dobânzi la valorile date în pensiune = Datorii atașate

3.2.6. Creanţe restante şi depreciate din operațiuni cu clientela  -





Din punct de vedere strict contabil, creditele acordate clientelei pot fi clasificate astfel: credite curente, în derulare, acordate clienților și care respectă condițiile înscrise în contract; credite restante, pentru care există cel puțin o zi de întârziere față de scadența inițială; Credite îndoielnice, când debitorul înregistrează restanţe la plată mai mari de 60 de zile. Contabilizare - pentru evidenţierea contabilă se utilizează grupa de conturi 28 – Creanţe restante şi depreciate. Conturile 281 – Creanţe restante şi 282 – Creanţe îdepreciate sunt conturi de activ. Se debitează cu sumele preluate ca fiind restante sau îndoielnice şi se creditează în momentul încasării acestor sume de la debitori sau în momentul acceptării lor ca pierderi din operațiunea de creditare. Aceste conturi se desfăşoară în analitic pe conturi pentru preluarea creanțelor restante sau îndoielnice (reprezentate de valoarea creditului acordat), pe conturi pentru preluarea dobânzilor restante sau depreciate (dobânda aferentă creditului) şi conturi de creanţe ataşate , utilizate pentru înregistrarea dobânzii penalizatoare. Schema înregistrărilor contabile este similară cu cea prezentată în unitatea de învățare 2, paragraful 2.2.7.

Exemple de contabilizare 

Credite de trezorerie nerambursate la scadenţă, devenite restante: 2811 = 202 Creanţe restante = Credite de trezorerie



Dobânzi neplătite la scadenţă, devenite restante: 2817 = 2027 Creante atasate= Creanţe ataşate



Creanţe restante devenite depreciate: 2821 = 2811 Creanţe depreciate= Creanţe restante



Înregistrarea dobânzii penalizatoare percepută pentru existența unor creanţe restante: 2817 = 7028 Creanţe atasate= Dobânzi din creante restante şi depreciate



Creanţe depreciate, neacoperite cu ajustări pentru depreciere, acceptate ca pierderi: 668 = 2821 Pierderi din creanţe nerecuperabile neacoperite cu ajustări pentru depreciere = Creanţe depreciate

3.2.7. Provizioane 



Constituirea de provizioane pentru creanțele provenind din operațiunile cu clientela este o altă operațiune similară cu cea prezentată în unitatea de învățare precedentă. Schema de înregistrare contabilă se menține, modificându-se doar simbolurile contabile. Contabilizare - din punct de vedere contabil, evidenţa provizioanelor (ajustărilor pentru depreciere) se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 29 – Ajustări pentru deprecierea creanţelor din operaţiuni cu clientela. Conturile de ajustări pentru deprecierea creanţelor sunt conturi de pasiv care se creditează la constituirea provizionului, în raport cu un cont de cheltuieli şi se debitează la anularea sau diminuarea provizionului, în corespondență cu un cont de venituri. Ele prezintă conturi separate pentru riscul de credit şi riscul de dobândă.

Exemple de contabilizare 

Constituirea sau majorarea provizionului: 6621 = 2911

Chelt cu ajustări ptr deprecierea creditelor = Ajustări ptr deprecierea creditelor şi

6622 = 2912 Chelt cu ajustări ptr. deprecierea dobânzilor = Ajustări ptr. deprecierea dobanzilor 

Anularea sau diminuarea provizionului: 2911 = 7621

Ajustări ptr. deprecierea creditelor = Venit din ajust. ptr. deprecierea creditelor şi

2912 = 7622 Ajustări ptr. deprecierea dobânzilor = Venituri din ajustări ptr. deprecierea dobânzilor

Test de autoevaluare



Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

1.

4.

Lichidarea depozitului la termen constituit de către un client, prin transferul sumei în contul curent al clientului. Acordarea unui credit ipotecar unui client. Încasarea creditului de trezorerie devenit restant. Înregistrarea pierderii provenind din creanțe îndoielnice, acoperite cu provizioane.



Răspundeţi la următoarele întrebări grilă:

1.

Plata dobânzii pentru un depozit la termen al unui client presupune debitarea următorului cont: a) 2511; b) 60252; c) 2537; d) 25172; e) 25171 Înregistrarea dobânzilor penalizatoare aferente creditului acordat clientelei şi devenit restant se face prin nota contabilă: a) 1817=7018; b) 1827=7018; c) 2817=7028; d) 2817=7018; e) 2827=7028

2. 3.

2.

3.3. Operaţiuni cu titluri

Titlurile de valoare reprezintă înscrisuri care încorporează un drept de proprietate sau de creanță. Clasificarea titlurilor se poate face după mai multe criterii: După natura titlului:  valori mobiliare (acțiuni și obligațiuni);  titluri de stat (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie);  titluri de creanță negociabile;  titluri de piață interbancare;  alte titluri negociabile. După veniturile pe care le generează:  titluri cu venit fix;  titluri cu venit variabil. După intenția avută în momentul achiziționării, cu privire la durata deținerii:  titluri de tranzacție;  titluri de plasament;  titluri de investiții;  titluri de participare;  părti în societăți comerciale legate;  titluri ale activității de portofoliu.

3.3.1. Titluri de tranzacție (detinute in vederea tranzactionarii) 

   

Titlurile de tranzacție sunt titluri cu venit fix sau cu venit variabil, achiziționate, în principal, cu intenția de a fi revândute pe termen scurt sau în condițiile în care nu există încă definită o intenție cu privire la perioada deținerii. Pentru a fi încadrat în categoria titlurilor de tranzacție, un titlu trebuie să îndeplinească simultan trei condiții: să fie tranzacționat înainte de scadență, într-un termen care să nu depășească șase luni; să poată fi cotat în vederea tranzacționării în orice moment pe o piață lichidă; prețul de piață să fie accesibil terților. Contabilizare - contabilizarea operațiunilor se realizează cu ajutorul contului 301, dezvoltat pe conturi sintetice de grad 2, în funcție de proveniența titlurilor și pe conturi sintetice de grad 3, în funcție de natura titlurilor (efecte publice, obligațiuni, acțiuni, acțiuni proprii). Contul 3011 este un cont de activ, debitându-se la achiziționarea titlurilor și creditându-se la vânzarea acestora. Titlurile pot fi achiziționate sau vândute în cont propriu, cu decontare în momentul realizării operațiunii, folosind contul curent sau pot fi tranzacționate printr-o societate de bursă, cu decontare la o dată ulterioară. În această din urmă variantă se utilizează contul bifunctional 333 – Contul societăților de bursă..

Exemple de contabilizare 

Achiziția de titluri de tranzacție în cont propriu: 3011= 1111 Titluri de tranzacție = Cont curent la BNR



Achiziția de titluri de tranzactțe prin societăți de bursă: 3011 = 333 Titluri de tranzacție = Contul societăților de bursă



Reevaluarea titlului în urma creșterii cursului: 3011= 70311 Titluri de tranzacție = Venituri din titluri de tranzacție



Reevaluarea titlului în urma scăderii cursului: 60311 = 3011 Pierderi din titluri de tranzacție = Titluri de tranzacție



Reclasarea titlurilor de tranzacție la titluri de investitii: 3041=3011 Titluri de plasament = Titluri de tranzacție

3.3.3. Titluri de investitii (investitii pastrate pana la scadenta) 

 



Investiţiile păstrate până la scadenţă reprezintă active financiare cu plăți fixe sau determinabile și scadența fixă, pe care banca are intenția fermă de a le păstra până la scadență. A 3041 - Instrumente de datorie (obligatiuni) A 3042 - Credite şi creanţe sunt active financiare cu plăți fixe sau determinabile, care nu sunt cotate pe o piață activă și pe care banca nu intenționează să le vândă în perioada următoare. A 3047 - Creanţe ataşate, ce reflectă creanţele din dobânzi (dobânzi contractuale sau cupon scurs), calculate şi neajunse la scadenţă, aferente investiţiilor păstrate până la scadenţă.

Exemple de contabilizare 

Achiziția unui titlu de stat, în cont propriu : 3041= 1111 Instrumente de datorie = Cont curent la BNR



Înregistrarea periodică a dobânzii, pe perioada de viață rămasă : 3047= 70341 Creanțe atașate = Venituri din titluri de investiții



Încasarea dobânzii la titlul de stat: 1111= 3047 Cont curent la BNR = Creanțe atașate



Rambursarea titlurilor de investiții la scadență: 1111= 3041 Cont curent la BNR = Instrumente de datorie

3.3.4. Emisiunea de titluri 





 

Emisiunea de titluri reprezintă o modalitate de împrumut, prin care o instituție de credit poate atrage resurse de pe piețele de capital. În funcție de necesități și de categoria de titluri emise, banca poate să obțină lichidități pe termen scurt, mediu sau lung. Titlurile emise de o bancă pot fi clasificate astfel: titluri de piață interbancară – sunt emise de bănci pe piața interbancară pentru a obține lichidități pe termen scurt. Aceste titluri îmbracă forma certificatelor interbancare cu dobândă plătită în avans sau in fine și a biletelor la ordin negociabile. titluri de creanțe negociabile – aduc băncilor resurse pe termen scurt și mediu. Aici sunt cuprinse biletele de trezorerie și certificatele de depozit. obligațiuni – sunt emise de bănci, în special pentru atragerea de resurse pe termen mediu și lung. alte titluri.

Exemple de contabilizare 

Cont curent la BNR

375 Cheltuieli înregistrate în avans 

Contabilizare –se evidențiază prin conturile din grupa 32 – Datorii constituite prin titluri. Sunt conturi de pasiv ce se creditează la emiterea titlurilor și se debitează la rambursarea lor, de obicei în contrapartidaăcu un cont de trezorerie. Valoarea la care se înregistrează în contabilitate este valoarea de rambursare a titlurilor emise. Cheltuielile de emisiune pot fi cuprinse în totalitate pe conturile de cheltuieli aferente unui singur exercițiu sau pot fi eșalonate cu ajutorul contului 3749 – Alte cheltuieli de repartizat, pe mai multe exerciții.

Emiterea unui certificat de depozit cu dobânda plătită in fine: 1111 = 3211

Cont curent la BNR = Certificate de depozit 



Emiterea unui certificat interbancar cu dobânda plătită în avans: % = 3261 1111 Alte datorii prin titluri

Înregistrarea periodică a dobânzii de plătit in fine sau la o dată ulterioară emisiunii la certificatul de depozit : 60361 = 3217

Dobânzi privind titlurile de creanțe negociabile = Datorii atașate 

Plata lunară a dobânzii la certificatul de depozit: 3217 = 1111 Datorii atașate = Cont curent la BNR

3.3.4. Emisiunea de titluri (continuare) Pentru dobânzile datorate de bancă există pentru fiecare categorie de titlu un cont de datorii atașate (ct. 3217, 3227, 3257, 3267). Pentru dobânzile plătite în avans se utilizează contul 375 – Cheltuieli înregistrate în avans. În cazul în care emisiunea s-a realizat cu acordarea unor prime de emisiune sau de rambursare, se utilizează pentru înregistrarea și eșalonarea acestora până la scadență, contul 374 – Cheltuieli de repartizat. Dacă titlurile sunt numai subscrise fără a fi plătite se apelează la contul 3556 – Alți debitori diverși.

Exemple de contabilizare 

Rambursarea la scadență a certificatului de depozit: 3211 = 1111 Datorii atașate = Cont curent la BNR



Emiterea unei obligațiuni cu primă de emisiune: % = 3251 1111 Obligațiuni Cont curent la BNR 32572 Sume de amortizat



Înregistrarea periodică a dobânzii de plătit in fine sau la o dată ulterioară emisiunii la o obligațiune: 60363 = 32571

Dobânzi privind obligațiunile = Datorii atașate

Test de autoevaluare



Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

1.

2.

Achiziția de titluri de tranzacție prin societăți de bursă. Achiziția unei obligațiuni prin societăți de bursă.



Răspundeţi la următoarele întrebări grilă:

1.

2.

Achiziţia unor titluri de tranzacţie de către o bancă se înregistrează astfel: a) 3021=111; b) 111=3021; c) 3021=2511; d) 3021=7032; e)6032=3021. În funcţie de calitatea emitentului, distingem următoarele tipuri de titluri: a)valori mobiliare; b)instrumente financiare derivate; c)titluri de stat; d)alte titluri negociabile; e)contracte forward A. a+b+c B. a+b+c+d C. b+c+d D. a+c+e E. a+c+d

3.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 3.2. Operațiuni cu clientela 1. 2532 = 2511 2. 20611 = 2511 3. 2511= 2811 4. 668 = 2821 Teste grilă: 1. C; 2. C. 

3.3. Operațiuni cu titluri 1. 3021 = 333 si 333 = 1111 2. 30257 = 7037 3. 1111 = 3037 4. 3041 = 333 si 333 = 1111 Teste grilă: 1. A; 2. E. 

3.5. Bibliografia unităţii de învăţare 3 







Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 63-69, 103 – 129, Editura Economica, Bucuresti, 2009; Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 34– 58, 59 – 80, Editura Universitara, 2008; Ordinul BNR nr.13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar; Ordinul B.N.R. Nr. 16/2009 privind modificarea şi completarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

3.6. Test de evaluare

1. Un client persoană fizică constituie un depozit la termen, prin depunere de numerar, la o instituție de credit. La scadență retrage dobânda și lichidează depozitul. 2. O bancă a acordat un credit de consum unui client persoană fizică. Creditul și dobânda aferentă nu au fost încasate la scadență, fapt pentru care au devenit restante. După un interval de timp, sumele restante sunt înregistrate contabil ca fiind îndoielnice. Banca decide recunoașterea unei pierderi din activitatea de creditare, pentru creanța îndoielnică acoperită cu provizioane. Se cere prezentarea succesiunii de înregistrări contabile. 3. O bancă achiziționează titluri de tranzacție printr-o societate de bursă. În timpul posesiei, cursul titlurilor a înregistrat o creștere cu 5 puncte procentuale. Banca își schimbă decizia cu privire la durata deținerii titlurilor în portofoliu, fapt pentru care le reclasează în categoria titlurilor de plasament.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4:

Capitaluri. Cheltuieli bancare. Venituri bancare.

Cuprins: 

4.1. Obiective



4.2. Capitaluri 4.2.1. Capital social 4.2.2. Prime legate de capital 4.2.3. Rezerve 4.2.4. Rezultatul exercițiului

     

4.3. Cheltuieli bancare



4.4. Venituri bancare

 

4.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare



4.6. Bibliografia unităţii de învăţare 4

4.1. Obiective: După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe despre:



elementele componente ale capitalului bancar și reflectarea acestora în contabilitate;



conceptul de cheltuială bancară şi reflectarea acestuia în contabilitate;



operațiunile generatoare de venituri bancare și tratamentul contabil al acestora.

4.2. Capitaluri

 

Capitalul poate fi definit ca expresia bănească a obligațiilor băncii față de persoanele fizice și juridice care au participat la constituirea sa. Banca Națională a României definește și reglementează nivelul și componența capitalurilor bancare. Astfel, întâlnim două categorii de capital: capital propriu; capital suplimentar. Pe ansamblu, capitalul bancar include capitalul social vărsat, prime legate de capital, profitul nerepartizat din anii anteriori și reportat pentru exercițiul curent, rezultatul net al exercițiului curent, rezerve, diferențe din reevaluare, subvenții, provizioane reglementate pentru riscuri și cheltuieli și împrumuturi pe termen lung reprezentând datorii subordonate. Pentru evidențierea în contabilitate, capitalurile dispun de clasa 5 – Capitaluri proprii, asimilate și provizioane din planul de conturi pentru instituțiile de credit.

4.2.1. Capital social 

    



Capitalul social este alcătuit din totalitatea valorilor nominale ale acțiunilor emise de o bancă. Acțiunile pot fi nominale sau la purtător. Pentru instituțiile de credit, Banca Națională a României stabilește și actualizează nivelul minim al capitalului social. Instituțiile de credit pot majora nivelul capitalului social în baza hotărârii acționarilor și cu acordul BNR, utilizând următoarele surse: emiterea de noi acțiuni; prime legate de capital rămase după acoperirea cheltuielilor legate de operațiunile respective; rezerve constituite din profitul net; diferențe din reevaluarea patrimoniului; obligațiuni, dividende și datorii convertibile în acțiuni; rezerve constituite din diferențe favorabile de curs valutar, conform normelor legale.

Exemple de contabilizare 

Subscrierea capitalului social în lei de către acționari sau asociați : 508 = 5011

Acționari sau asociați = Capital subscris nevărsat 

Vărsarea capitalului social subscris: 5011 =5012

Capital subscris nevărsat = Capital subscris vărsat 

Majorare de capital social prin includerea profitului net și a rezultatului reportat din anii anteriori: % = 5012 581 Capital subscris vărsat

Rezultatul reportat 

Contabilizare – se evidenţiază contabil cu ajutorul contului 501 – Capital social. Este un cont de pasiv, ce prezintă analitice pentru capitalul vărsat și cel nevărsat. De asemenea, există analitice pentru fiecare acționar sau asociat. Contul se creditează la constituirea capitalului social sau la majorarea lui și se debitează la diminuarea acestuia prin anularea acțiunilor și acoperirea pierderilor înregistrate de bancă.

592 Repartizarea profitului 

Majorare de capital social prin includerea dividendelor: 354 = 5012 Dividende de plată = Capital subscris vărsat

4.2.2. Prime legate de capital 



 





Primele legate de capital apar ca un plus de valoare înregistrat la valoarea de emisiune față de valoarea nominală, în cazul acțiunilor sau părților sociale și îmbracă următoarele forme: prime de emisiune – apar la emisiunile de acțiuni, în condițiile în care valoarea de emisiune este mai mare decât valoarea nominală a titlului; prime de aport – apar ca diferență între valoarea majorării de capital în natură și valoarea nominală a acțiunilor emise; prime de fuziune – se întâlnesc în cazul în care societatea absorbită la fuziune aduce un aport contabil mai mare decât valoarea lui nominală; prime de sciziune – reprezintă diferența dintre valoarea contabilă a aportului rezultat în urma unei operațiuni de sciziune și valoarea lui nominală; prime de conversie – apar atunci când obligațiuni emise, datorii sau dividende neplătite sunt transformate în acțiuni.

Exemple de contabilizare 

Acționari sau asociați = Prime de emisiune 

Contabilizare - înregistrarea se face cu ajutorul contului 511 – Prime legate de capital, un cont de pasiv. Este creditat cu valoarea primelor rezultate în corespondență cu debitul contului 508 – Acționari sau asociați, la emisiuni, aport, fuziuni și sciziuni, cu debitul conturilor 3251 – Obligațiuni sau 354 – Dividende de plată, la conversii de obligațiuni sau dividende sau cu debitul contului 3722 – Contravaloarea poziției de schimb, în cazul primelor în devize. Contul este debitat prin creditul conturilor 501 – Capital social, dacă primele sunt încorporate în capital sau 519 – Alte rezerve, dacă primele sunt încorporate la rezerve.

Subscrierea de capital în condițiile existenței unei prime de emisiune în devize: 508 = 3721

Acționari sau asociați = Poziția de schimb Și

3722 = 5111 Contravaloarea poziției de schimb = Prime de emisiune 



Subscrierea de capital în condițiile existenței unei prime de emisiune în lei: 508 = 5111

Prime de emisiune incluse în capitalul social: 511 = 5012 Prime de emisiune = Capital subscris vărsat



Prime de conversie apărute la obligațiuni convertibile în acțiuni: 3251 = 5112 Obligațiuni = Prime de fuziune, de sciziune, de conversie

4.2.3. Rezerve 







Normele în vigoare permit instituțiilor de credit să constituie mai multe categorii de rezerve. Astfel, întâlnim următoarele rezerve bancare: rezerva legală – este folosită pentu acoperirea pierderilor din activitatea bancară. Ea se constituie astfel: -20 % din profitul brut, până când nivelul ei atinge pe cel al capitalului social; -10 % din profitul brut, până când nivelul ei atinge dublul capitalului social; -din profitul net, în baza hotărârii consiliului de administrație al băncii. rezerva generală pentru riscul de credit – se constituie pentru acoperirea pierderilor din creditele nerecuperate din profitul brut și din profitul net, în baza reglementărilor existente. rezerva statutară – se constituie și se utilizează în conformitate cu prevederile statutului băncii. Sursa de constituire o reprezintă profitul net.

Exemple de contabilizare 

Constituirea rezervei legale din profitul brut sau net: 592 = 512 Repartizarea profitului = Rezerve legale



Constituirea rezervei generale pentru riscul de credit din profitul brut sau net: 592 = 514 Repartizarea profitului = Rezerva generală pentru riscul de credit



Utilizarea rezervei legale pentru acoperirea unei pierderi: 512 = 591 Rezerve legale = Profit sau pierdere



Contabilizare - evidența contabilă se ține cu ajutorul conturilor din grupa 51 – Prime legate de capital și rezerve. Conturile de rezerve sunt conturi de pasiv. Ele sunt creditate la constituirea rezervelor din profitul brut, profitul net sau din profitul reportat din anii anteriori, în corespondență cu debitul conturilor 592 – Repartizarea profitului sau 581 – Rezultatul reportat. Debitarea conturilor se face la utilizarea rezervelor pentru acoperirea pierderii băncii, pentru acoperirea creditelor nerecuperate sau prin trecere pe venituri a rezervei generale pentru riscul de credit, în cazul în care depășește procentul ce se poate deduce din profitul brut. Debitarea se face în corespondență cu creditele conturilor 591 – Profit sau pierdere sau cu un cont din clasa 1 sau 2, în cazul acoperirii pierderilor din credite.



Utilizarea rezervei generale de risc pentru acoperirea unor credite nerecuperabile: 514 = 2821

Rezerva generală pentru riscul de credit = Creanțe îndoielnice

4.2.4. Rezultatul exercițiului 

La sfârșitul exercițiului financiar instituțiile de credit își stabilesc rezultatul exercițiului, sub formă de profit sau de pierdere. Acesta cuprinde: rezultatul curent și rezultatul excepțional, care este obținut din operațiuni excepționale, în afara activității curente bancare. Pentru obținerea rezultatului exercițiului, acesta preia soldurile conturilor de venituri și cheltuieli. Cu această ocazie aceste conturi se închid. Diferența rezultată reprezintă profitul brut (sold creditor) sau pierdere brută (sold debitor). Din profitul brut se pot deduce anumite cheltuieli, înainte de stabilirea impozitului pe profit, dar numai cele permise de normele în vigoare și în limitele prevăzute legal (pierdere din anii precedenți, rezerva legală, rezerva generală pentru riscul de credit). Eliminând impozitul pe profit se obține profitul net al exercițiului. Acesta se va repartiza pe destinații (rezerve, dividende, fond de participare a salariaților la profit) sau poate fi reportat pentru exercițiul următor. Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, stabilirea ordinii surselor din care se acoperă pierderea contabilă este de competenţa adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv a consiliului de administraţie.

Exemple de contabilizare 

Descărcarea conturilor de cheltuieli la sfârșitul exercițiului: 591 = % Profit sau pierdere 601 Cheltuieli cu operațiunile de trezorerie și operațiunile interbancare

/ / 677 Alte cheltuieli excepționale

Constituirea rezervelor din profitul brut: 592 = % Repartizarea profitului 512



Rezerve legale

514 Rezerva generală pentu riscul de credit

4 .2.4. Rezultatul exercițiului (continuare)



Exemple de contabilizare

Contabilizare - se evidenţiază în contabilitate cu ajutorul următoarelor conturi: 

Contul 581 – Rezultatul reportat este un cont bifuncțional. Se creditează cu profitul net realizat în exercițiile financiare precedente sau, în cazul preluării unei pierderi, cu acoperirea acesteia din rezerve sau capital social. Se debitează cu pierderile realizate în exercițiile financiare precedente sau, în cazul preluării unui profit, cu destinațiile care i se dau acestuia: capital social, rezerve, dividende, fond de dezvoltare.

Repartizarea profitului = Dividende de plată 

Contul 592 – Repartizarea profitului este un cont de activ ce se debitează cu destinațiile profitului repartizat și se creditează la închidere prin contul 591.

Pierderea exercițiului este suportată din capitalul social: 501 = 591 Capital social = Profit sau pierdere



Contul 591 – Profit sau pierdere este, de asemenea, un cont bifuncțional. El este creditat la preluarea veniturilor pentru stabilirea rezultatelor sau la acoperirea pierderilor din exercițiul financiar curent, prin diminuarea capitalului social sau diminuarea rezervelor. Debitarea lui se face la preluarea cheltuielilor pentru stabilirea rezultatelor exercițiului, la preluarea profitului net nerepartizat în exerciții financiare precedente sau la repartizarea profitului din exercițiul curent.

Repartizarea dividendelor către acționari: 592 = 354

Reportarea profitului net pentru anul următor: 592 = 581

Repartizarea profitului = Rezultatul reportat 

Închiderea contului de rezultate la începutul exercițiului următor: 591 = 592 Profit sau pierdere = Repartizarea profitului

Test de autoevaluare



Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

1.

5.

Majorare de capital social prin includerea unor obligațiuni convertibile în acțiuni. Reducerea capitalului social pentru acoperirea unor pierderi reportate sau unor pierderi înregistrate la sfârșitul exercițiului. Constituirea rezervei statutare din profitul net reportat din anii anteriori. Descărcarea conturilor de venituri la sfârșitul exercițiului financiar. Înregistrarea și deducerea impozitului pe profit.



Răspundeţi la următoarele întrebări grilă:

2. 3. 4.

1.

2.

Reportarea profitului net pentru anul următor presupune creditarea următorului cont: a) 591; b) 581; c) 592; d) 691; e) 354. Utilizarea rezervei legale pentru acoperirea unei pierderi se înregistrează prin nota contabilă: a) 591=512; b) 581=512; c) 512=592; d) 514=1821; e) 512=591.

4.3. Cheltuieli bancare

Potrivit reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene, cheltuielile reprezintă o diminuare a beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, concretizate în reducerea capitalurilor proprii, alta decât cea rezultată din distribuirea acestora către acționari. Cheltuielile bancare cuprind sumele și valorile plătite sau de plătit pentru resurse împrumutate sau atrase, pentru materiale consumate, servicii și lucrări prestate de terți, pentru remunerarea personalului și executarea unor obligații legale sau contractuale. Tot în categoria cheltuielilor bancare intră și cheltuielile cu amortizările și provizioanele, pierderile și alte cheltuieli excepționale. După natura lor, cheltuielile bancare pot fi împărțite în următoarele categorii, care stau și la baza creării grupelor de conturi de cheltuieli din clasa 6 – Cheltuieli:  cheltuieli de exploatare bancară;  cheltuieli cu personalul;  Impozite și taxe;  cheltuieli cu materiale, lucrări și servicii efectuate de terți;  cheltuieli diverse de exploatare;  cheltuieli cu amortizările privind imobilizările;  cheltuieli cu provizioane și pierderi din creanțe nerecuperabile;  cheltuieli excepționale;  cheltuieli cu impozitul pe profit.

4.3. Cheltuieli bancare (continuare) 

Contabilizare – Potrivit contabilității de angajamente (ctb. pe baza drepturilor constatate), efectele trazacțiilor sunt recunoscute contabil atunci când tranzacțiile se produc, și nu pe măsură ce fluxurile financiare sunt încasate sau plătite. În consecință, cheltuielile vor fi recunoscute în contabilitate în momentul angajării unor datorii și nu în momentul plății acestora. Conturile din grupa cheltuielilor bancare sunt conturi de activ. Ele se debitează, în cele mai multe cazuri, la apariția cheltuielii în contrapartidă cu un cont de creanțe atașate, dacă este vorba de înregistrarea unei dobânzi de plătit, cu un cont de trezorerie, în cazul în care banca plătește comisioane, cu un cont de titluri, la deprecierea acestora sau cu contul 3722 – Contravaloarea poziției de schimb, la apariția unor pierderi din operațiuni cu devize. Creditarea conturilor de cheltuieli se face la descărcarea acestora, la sfârșitul exercițiului, spre exemplu prin debitul contului 591 – Profit și pierdere sau al contului 341 – Decontări intrabancare, dacă este cazul unei subunități ce nu este organizată ca centru de profit.

Exemple de contabilizare 

Înregistrarea dobânzii de plată la un împrumut de refinanțare primit de la BNR: 6011 = 1172



Comisioane plătite pentru operațiuni interbancare: 6019 = 1111

Dobânzi la BNR = Datorii atașate

Comisioane = Cont curent la BNR 

Cheltuieli la achiziția unei obligațiuni prin societăți de bursă: 60323 = 333 Costuri de tranzacționare = Contul societăților de bursă



Cheltuieli cu remunerarea personalului: 611 = 3511

Cheltuieli cu remunerațiile personalului = Personal – remunerații datorate 

Impozit pe clădiri și terenuri plătit de bancă: 621 = 3536 Cheltuieli cu alte impozite, taxe = Alte impozite, taxe vărsăminte asimilate vărsăminte asimilate

Test de autoevaluare

•

Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

1. 2. 3. 4. 5.

Cheltuielile cu asigurările sociale plătite de instituția de credit. Dobânzi la un împrumut primit de la clientela financiară. Dobânzi pentru împrumuturi de la bănci corespondente. Cheltuieli de reclamă și publicitate. Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor necorporale din activitatea de exploatare

•

Răspundeţi la următoarele întrebări grilă:

1. a)

Dobânda pentru un depozit la termen atras de la bănci se înregistrează astfel: 1327=6013; b) 1327=111; c) 111=1327; d) 1327= 7013; e) 6013=1327

2. Înregistrarea dobânzii pentru un împrumut de pe o zi pe alta, primit de la o altă bancă, se înregistrează : a) 6015=151; b) 6011= 1172; c) 60141=1427; d) 60141=1417; e) 1427=60141

4.4. Venituri bancare Potrivit reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, veniturile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori diminuări ale datoriilor, concretizate într-o majorare a capitalurilor proprii, alta decât cea rezultată din contribuții ale acționarilor. Veniturile bancare reprezintă, în principal, contravaloarea serviciilor realizate de bancă în baza funcțiilor de intermediere și de gestiune a mijloacelor de plată. Cu alte cuvinte, în categoria veniturilor includem atât sumele de încasat în nume propriu, rezultate din desfășurarea activității curente, cât și câștigurile din alte surse. Astfel, banca încasează dobânzi la creditele acordate sau la depozitele create la alte unități bancare, încasează comisioane, chirii la operațiuni de leasing și alte venituri excepționale, ce nu caracterizează activitatea curentă bancară. Putem clasifica toate aceste venituri în următoarele grupe, ce corespund și grupelor de conturi din planul contabil pentru instituțiile de credit:  venituri din activitatea de exploatare bancară;  venituri diverse de exploatare;  venituri din provizioane și recuperări de creanțe amortizate;  venituri excepționale;  venituri din reluarea rezervei generale pentru riscul de credit.

4.4. Venituri bancare (continuare) 

Contabilizare – Potrivit contabilității de angajamente, veniturile vor fi recunoscute în contabilitate în momentul înregistrării unei creanțe și nu la data încasării acesteia. Contabilitatea veniturilor se ține folosind conturi din clasa 7. Comun acestor conturi este faptul că sunt conturi de pasiv, ce încep a funcționa prin a se credita în timpul exercițiului financiar, în corespondență cu debitarea unor conturi de creanțe atașate, pentru veniturile din dobânzi, de titluri, pentru veniturile create de acestea sau prin debitarea contului 3722 – Contravaloarea pozitiei de schimb, în cazul unor venituri la operațiunile în devize. Se debitează la sfârșitul anului, prin descărcare în contul 591 – Profit sau pierdere sau în contul 341 – Decontări intrabancare, dacă rezultatul nu se stabilește la nivelul subunității bancare.

Exemple de contabilizare 

Înregistrarea dobânzilor din operațiuni cu BNR: 11711 = 7011



Dobânzi de la un depozit la vedere deschis la o altă bancă: 1317 = 7013

Creanțe atașate = Dobânzi de la BNR

Creanțe atașate = Dobânzi de la conturile de depozite la bănci 

Reevaluarea titlului de tranzacție în urma creșterii cursului: 3021 = 7032 Titluri de tranzacție = Venituri din titluri de tranzacție



Venituri în devize aferente activității subunităților din străinătate: 3722 = 741

Contravaloarea poziției de schimb = Cota-parte din cheltuielile sediului social

Test de autoevaluare



Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

1.

4.

Dobânzi la operațiuni de primire în pensiune. Dobânzi de la operațiuni de scontare. Chirie de încasat la operațiuni de leasing. Dobânzi de la un credit la termen în devize acordat unei alte bănci.



Răspundeţi la următoarele întrebări grilă:

1.

Înregistrarea dobânzii pentru creditele de trezorerie acordate este: a) 2027=2511; b) 2027=111; c) 2021=70213; d) 2027=70213; e) 60213=2027. Dobânda pentru un credit interbancar acordat se înregistrează astfel: a) 1417=6014; b) 1417= 7014; c) 111=1417; d) 6014=1417; e) 1417=111

2. 3.

2.

4.5. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare  1. 2. 3.

4.

5.

4.2. Capitaluri 3251=5012 5012= % 581, 591 581= 513 % = 591 701,….,777 691=3531 și 591=691

Teste grilă: 1. B; 2. E. 4.3. Cheltuieli bancare 1. 6121=35211 2. 6022=2327 3. 6012=1272 4. 635=3566 5. 651=4611 Teste grilă: 1. E; 2. C. 

4.4. Venituri bancare 1. 1527=7015 2. 376=70211 3. 47171=7042 4. 3722=70142 Teste grilă: 1. D; 2. B.

4.6. Bibliografia unităţii de învăţare 4 







Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 161-176, 177-208, Editura Economica, Bucuresti, 2009; Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 109147, Editura Universitara, 2008; Ordinul BNR nr.13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar; Ordinul B.N.R. Nr. 16/2009 privind modificarea şi completarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

4.7. Test de evaluare

1. O instituție de credit constituie rezerva generală pentru riscul de credit din profitul brut. Ulterior, aceasta este utilizată pentru acoperirea unor pierderi aferente exercițiului financiar. 2. Înregistrați în contabilitatea băncii următoarele tipuri de cheltuieli: - dobânzi pentru valorile date în pensiune unei alte bănci. - dobânzi la împrumutul de refinanțare primit de la BNR. - dobânzi pentru depozitele interbancare atrase de la alte bănci. - cheltuielile cu impozitul pe profit. 3. Înregistrați în contabilitatea băncii următoarele tipuri de venituri: - încasarea unui comision de la clientelă. - dobânda aferentă operațiunii de factoring. - dobânda aferentă creditului de trezorerie acordat unui client. - anularea unui provizion constituit pentru operațiuni interbancare.

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5:

Operațiuni în valuta. Operațiuni în afara bilanțului.

Cuprins: 

5.1. Obiective



5.2. Operațiuni în devize 5.2.1. Operaţiuni de schimb la vedere 5.2.2. Operaţiuni de schimb la termen 5.2.3. Operaţiuni de schimb manual

   



5.3. Operaţiuni în afara bilanțului 5.3.1. Angajamente de finanţare 5.3.2. Angajamente de garanţie 5.3.3. Angajamente privind titlurile 5.3.4. Angajamente privind operaţiunile în devize



5.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare



5.5. Bibliografia unităţii de învăţare 5



5.6. Test de evaluare

   

5.1. Obiective: După studiul acestei unităţi de învăţare vei avea cunoştinţe despre:



tipologia operațiunilor în devize efectuate de o instituție de credit;



tratamentul contabil al acestora;



conceptul de operațiune în afara bilanțului și reflectarea în contabilitate .

5.2. Operațiuni în devize Sunt considerate operațiuni în devize, operațiunile efectuate în alte monede decât moneda națională (leul în cazul României), folosită de obicei pentru ținerea contabilității. Operațiunile în devize se pot clasifica după mai multe criterii: după natura operațiunii:  operațiuni de schimb la vedere;  operațiuni de schimb la termen;  operațiuni cu titluri în devize;  operațiuni privind conturile curente, de corespondent, de depozit;  credite și depozite în devize.



după natura participanților:  operațiuni în devize cu clientela bancară și financiară;  operațiuni în devize cu clientela nebancară;  operațiuni cu titluri în devize;  operațiuni de SWAP. 

după riscul asumat:  operațiuni cu risc de schimb – sunt operațiuni ce implică intrări sau ieșiri de devize din patrimoniu;  operațiuni fără risc de schimb – sunt operațiuni ce nu implică intrări sau ieșiri de devize din patrimoniu.



5.2.1. Operațiuni de schimb la vedere 

Operațiunile de schimb la vedere, cunoscute și sub numele de operațiuni spot, sunt operațiuni de cumpărare sau vânzare de devize, încheiate la cursul la vedere (curs spot), la care tranzacția și decontarea au loc în același timp sau, de regulă, sunt despărțite de un interval de timp de maximum 48 ore (două zile lucrătoare). În cazul decontării după două zile, cursul folosit este același curs din ziua încheierii tranzacției. Astfel, în cadrul unei operațiuni de schimb se convine ca partenerii să schimbe o cantitate dintr-o anumită monedă pe o cantitate dintr-o altă monedă. De obicei, pentru schimbul fizic de monedă se utilizează conturile de corespondent (121, 122) și contul curent la BNR, numai în cazul monedei naționale.

Exemple de contabilizare 

Devize cumpărate și încă neprimite = Poziția de schimb 

Contabilizare – Evidența contabilă a operațiunilor de schimb la vedere se ține cu ajutorul contului 931 – Operațiuni de schimb la vedere, cont extrabilanțier, pentru angajamentele de schimb, iar bilanțier utilizând contul 372 – Conturi de ajustare. Conturile de ajustare (372) sunt conturi bifuncționale. Contul 3721 – Poziția de schimb înregistrează sumele în devize achiziționate sau vândute. El se creditează la intrarea devizelor în patrimoniu și se debitează la ieșirea acestora, în corespondență cu un cont de trezorerie. Contul 3722 – Contravaloarea poziției de schimb funcționează în paralel cu contul 3721, reflectând în lei sumele în devize intrate sau ieșite din patrimoniu. Din punct de vedere tehnic, el se situează pe o poziție opusă contului 3721, debitându-se la cumpărea devizelor și creditându-se la vânzarea acestora, în contrapartidă cu un cont de trezorerie.

Înregistrarea contravalorii devizelor în lei: 942 = 9313

Contravaloarea poziției de schimb = Lei vânduți și încă nelivrați 



Înregistrarea achiziției de devize, prin conturi extrabilanțiere: 9312 = 941

Înregistrarea extrabilanțieră a creșterii cursului devizelor achiziționate: 942 = 943

Contravaloarea poziției de schimb = Conturi de ajustare devize 

Livrarea devizelor: 121 = 3721

Cont de corespondent la bănci = Poziția de schimb 

Închiderea la livrare a conturilor de ajustare devize: 3722 = 3723 Contravaloarea poziției de schimb = Conturi de ajustare devize

5.2.1. Operațiuni de schimb la vedere (continuare) Valoarea în lei a devizelor schimbate, evidențiată în contul 3722, se actualizează la cursul zilei cu ajutorul contului 3723 – Conturi de ajustare devize. Dacă la sfârșitul operațiunii se degajă un rezultat favorabil sau nefavorabil, datorat modificărilor de curs, va fi preluat pe conturi de venituri sau cheltuieli: 6061 – cheltuieli din diferențe de curs valutar aferente tranzacțiilor în valută, respectiv 7061 – Venituri din diferențe de curs valutar aferente tranzacțiilor în valută. Pentru înregistrarea angajamentelor se folosește contul 936 – Conturi de ajustare devize în afara bilanțului. Acest cont funcționează în mod asemănător contului 372, însă în contrapartidă cu unul dintre conturile de la 931 – Operațiuni de schimb la vedere, în funcție de natura operațiunii.

Exemple de contabilizare 

Înregistrarea vânzării de devize, prin conturi extrabilanțiere: 941 = 9314

Poziția de schimb = Devize vândute și încă nelivrate 

Înregistrarea contravalorii devizelor în lei: 9311 = 942

Lei cumpărați și încă neprimiți = Contravaloarea poziției de schimb 

Înregistrarea extrabilanțieră a creșterii cursului devizelor vândute: 943 = 942

Conturi de ajustare devize = Contravaloarea poziției de schimb 

Livrarea devizelor: 3721 = 121 Poziția de schimb = Cont de corespondent la bănci



Închiderea la livrare a conturilor de ajustare devize: 3723 = 3722 Conturi de ajustare devize = Contravaloarea poziției de schimb

Test de autoevaluare



Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

1.

Reevaluarea operațiunilor de schimb manual în devize, în condițiile înregistrării unor diferențe nefavorabile. Emiterea ordinului de vânzare de devize la termen (operațiune extrabilanțieră). Înregistrarea contravalorii devizelor vândute la termen, în lei. Reevaluarea periodică (scădere de curs) a devizelor vândute la termen, în conturi extrabilanțiere. Reevaluarea periodică (scădere de curs) a devizelor vândute la termen, în conturi bilantiere.

2. 3. 4. 5.



Răspundeţi la următoarea întrebare grilă:

1.

Reevaluarea periodică (creștere de curs) a devizelor vândute la termen, în conturi bilanțiere : a) 943=942; b) 3722=3723; c) 3723=111; d) 3723=3722; e) 3722=111.

5.3. Operaţiuni în afara bilanțului

Operațiunile în afara bilanțului reprezintă angajamente date și primite în relațiile cu terții, precum și unele bunuri și operațiuni ce nu pot fi incluse în activul sau pasivul bilanțier bancar. Angajamentele sunt de fapt drepturi și obligații ale căror efecte asupra mărimii și structurii patrimoniului băncii sunt condiționate de realizarea unor operațiuni ulterioare. De exemplu, banca se angajează printr-o scrisoare de garanție să plătească la scadență, în locul unui client, dacă acesta nu o face. Până la scadență, angajamentul băncii nu creează fluxuri financiare, nu aduce modificări în patrimoniu. Acestea sunt condiționate de o altă operațiune și anume de neexecutarea obligației de plată. În acest moment, angajamentul înregistrat în conturi extrabilanțiere se transformă într-o operațiune bilanțieră. Pentru contabilizarea operațiunilor extrabilanțiere se utilizează clasa 9 – Operațiuni în afara bilanțului. Specific acestor înregistrări contabile este faptul că pentru majoritatea conturilor (excepție fac conturile utilizate la operațiunile în devize) se folosește drept cont corespondent în operațiune contul 999 – Contrapartida. Operațiunile în afara bilanțului sunt grupate în funcție de natura lor astfel:  angajamente de finanțare;  angajamente de garanție;  angajamente privind titlurile;  angajamente privind operațiunile în devize;  angajamente diverse;  angajamente îndoielnice;  conturi de evidență.

5.3.1. Angajamente de finanțare 

Angajamentele de finanțare reprezintă promisiuni irevocabile de a pune la dispoziție fonduri în favoarea unui beneficiar. În raport cu banca, ele pot avea dublu sens. Ele se înregistrează la nivelul finanțării prevăzute în contract și se diminuează pe măsură ce fondurile sunt puse la dispoziție.

Exemple de contabilizare 

Angajamente în favoarea altor bănci = Contrapartida 



Contabilizare – evidențierea contabilă se face în baza conturilor din grupa 90 – Angajamente de finanțare. Conturile de angajamente date de bancă în favoarea altor bănci sau în favoarea clienților (901, 903) sunt conturi de activ, ce se debitează la semnarea contractului de finanțare (de exemplu, contractul de creditare), în corespondență cu contul 999 – Contrapartida și se creditează la punerea la dispoziție a fondurilor, în corespondență cu același cont.

Semnarea contractului de creditare a unei alte bănci: 901 = 999

Acordarea creditului interbancar: 999 = 901 Contrapartida = Angajamente în favoarea altor bănci



Semnarea contractului de primire a unui împrumut de la o alta bancă : 999 = 902 Contrapartida = Angajamente primite de la alte bănci



Primirea împrumutului de la alta bancă: 902 = 999 Angajamente primite de la alte bănci = Contrapartida



Semnarea contractului de creditare a unui client: 903 = 999 Angajamente în favoarea clientelei = Contrapartida

5.3.2. Angajamente de garanție 



Angajamentele de garanție reprezintă operațiuni prin care o persoană, numită garant, se angajează în favoarea unui beneficiar să efectueze plata unei obligații asumate de o altă persoană, în condițiile în care aceasta nu o poate efectua. Angajamentele de garanție pot fi date sau primite în relație cu o altă bancă sau cu clientela. Contabilizare – în contabilitate, angajamentele de garanție sunt înregistrate în grupa 91 – Angajamente de garanție. Conturile de garanții date de bancă în favoarea terților (911 – Cauțiuni, avaluri și alte garanții date altor bănci și 913 – Garanții date pentru clientelă) sunt conturi de activ. Ele sunt debitate atunci când banca își ia angajamentul să garanteze și sunt creditate la scadența operațiunii care condiționează angajamentul, când acesta se stinge printr-o operațiune de plată efectuată de persoana pentru care s-a garantat sau de către bancă. Conturile de garanții primite de bancă de la terți ( 912 – Cauțiuni, avaluri și alte garanții primite de la alte bănci și 914 – Garanții primite de la clientelă) sunt conturi de pasiv. Ele sunt creditate atunci când terți garantează pentru bancă și sunt debitate la scadența operațiunii care condiționează angajamentul, când acesta se stinge prin onorarea obligației de către bancă sau de către garant. Pentru toate aceste conturi din grupa 91, debitarea sau creditarea se face în corespondență cu contul 999 – Contrapartida.

Exemple de contabilizare 

Avalizarea unui efect comercial de către o altă bancă în favoarea băncii: 999 = 912

Contrapartida = Cauțiuni, avaluri și alte garanții primite de la alte bănci 

Stingerea angajamentului la scadență, în urma încasării titlului: 912 = 999 Cauțiuni, avaluri și alte garanții primite de la alte bănci = Contrapartida



Garanție financiară dată de bancă pentru un client: 913 = 999 Garanții date pentru clientelă = Contrapartida



Stingerea angajamentului de garanție, prin efectuarea plății de către bancă, în condițiile în care clientul nu și-a onorat obligația asumată: 999 = 913 Contrapartida = Garanții date pentru clientelă

5.3.3. Angajamente privind titlurile 



Angajamentele privind titlurile reprezintă angajamente ale băncii de a primi un titlu sau de a-l livra într-o operațiune de cumpărare, de vânzare, de cumpărare sau vânzare cu posibilitate de răscumparare sau în alte operațiuni cu titluri. Contabilizare – Aceste angajamente sunt înregistrate în contabilitate prin intermediul conturilor din grupa 92 – Angajamente privind titlurile. Contul 921- Titluri de primit este un cont de activ. Se creditează cu valoarea titlurilor cumpărate și încă neprimite sau a titlurilor vândute cu posibilitate de cumpărare și încă necumpărate și se creditează la primirea acestor titluri, în corespondență cu contul 999 – Contrapartida. Contul 922 – Titluri de livrat este un cont de pasiv. El se creditează cu valoarea titlurilor vândute și încă nelivrate sau a titlurilor cumpărate pentru care nu s-a manifestat încă posibilitatea de răscumpărare și se debitează la livrarea titlurilor, în corespondență cu contul 999 – Contrapartida.

Exemple de contabilizare 

Semnarea contractului de cumpărare de titluri sau a unui ordin de cumpărare pe piață: 921 = 999 Titluri de primit = Contrapartida



Livrarea titlurilor de către vânzător către bancă: 999 = 921 Contrapartida = Titluri de primit



Semnarea contractului privind vânzarea de titluri de către bancă: 999 = 922 Contrapartida = Titluri de livrat



Livrarea titlurilor vândute: 922 = 999 Titluri de livrat = Contrapartida



Semnarea contractului privind vânzarea de titluri cu posibilitate de răscumpărare: 921 = 999 Titluri de primit = Contrapartida

5.3.4. Angajamente privind operațiunile în devize 



Angajamentele privind operațiunile în devize sunt angajamente de primire sau livrare de devize sau lei, apărute în operațiuni de schimb sau de împrumut de devize. Contabilizare –se folosesc conturile din grupa 93– Operatiuni în devize. Spre deosebire de restul conturilor în afara bilanțului, conturile grupei 93 nu fac apel pentru corespondență la contul 999–Contrapartida, ci la conturile 941–Poziția de schimb și 942 – Contravaloarea poziției de schimb. Aceste conturi sunt bifuncționale și funcționează după un mecanism asemănător celui întâlnit la conturile 3721 – Poziția de schimb și 3722 – Contravaloarea poziției de schimb, pentru sume în devize, respectiv pentru sume în lei. Conturile de angajamente de primire a monedelor cumpărate, lei sau devize, în cazul operațiunilor de schimb la vedere sau la termen (9311, 9312, 95111, 95113, 95115) sunt conturi de activ. Ele sunt debitate în lei sau în devize la cumpărarea monedelor și creditate la primirea acestora, în corespondență cu conturile 942, respectiv 941. Conturile de angajamente de livrare a monedelor cumpărate, lei sau devize, în cazul operațiunilor de schimb la vedere sau la termen (9313, 9314, 95112, 95114, 95116) sunt conturi de pasiv. Ele sunt creditate în lei sau devize la vânzarea monedelor și debitate la livrarea acestora, în corespondență cu conturile 942, respectiv 941. În cazul acestor operațiuni este posibil ca, datorită modificării cursului de schimb, să apară anumite diferențe favorabile sau nefavorabile. Acestea vor fi evidentiațe cu ajutorul contului 943 – Conturi de ajustare devize.

Exemple de contabilizare 

Emiterea unui ordin de cumpărare de devize la vedere: 9312 = 941

Devize cumpărate și încă neprimite = Poziția de schimb Și

942 = 9313 Contravaloarea poziției de schimb = Lei vânduți și încă nelivrați 

Stingerea angajamentelor în urma livrării devizelor: 941 = 9312

Poziția de schimb = Devize cumpărate și încă neprimite Și

9313 = 942 Lei vânduți și încă nelivrați = Contravaloarea poziției de schimb 

Angajament de cumpărare devize la termen contra lei: 95133 = 941 Devize de primit contra lei de livrat = poziția de schimb

Și

942 = 95134 Contravaloarea poziției de schimb = Lei de livrat contra devize de primit

Test de autoevaluare



Înregistraţi contabil următoarele operaţiuni:

1.

Stingerea angajamentului de finanțare, în momentul acordării creditului unui client. Răscumpărarea titlurilor vândute cu posibilitate de răscumpărare . Reevaluarea devizelor tranzacționate la vedere sau termen, în urma modificării cursului de schimb.

2. 3.



1.

2. 3.

Răspundeţi la următoarele întrebări grilă: Identificaţi enunţul incorect: a) angajamentele de finanţare sunt promisiuni irevocabile privind acordarea de finanţare unui beneficiar; b) angajamentele primite de la instituţiile de credit se creditează în momentul primirii efective a împrumutului solicitat; c) angajamentele date de către o bancă în favoarea altor bănci se debitează la semnarea contractului de finanţare; d) un angajament de finanţare se înregistrează întotdeauna în corespondenţă cu contul 999; e) cheltuielile se recunosc contabil în momentul înregistrării unor datorii. Înregistraţi în contabilitatea băncii titlurile de tranzacţie cumpărate şi încă neprimite: a) 902=999; b) 999=921; c) 921=999 d) 999=922; e) 922=999. Înregistrarea angajamentului aferent unui credit acordat clientelei este: a) 903=999; b) 999= 903; c) 901=999; d) 999=901; e) 999=902.

5.4. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare 5.2. Operațiuni în devize 1. 6061= 3722 2. 941= 9332 3. 9331= 942 4. 942 = 943 5. 3722 = 3723 Teste grilă: 1. D. 

5.3. Operațiuni în afara bilanțului 1. 999 = 903 2. 999 = 921 3. 943 = 942 sau 942 = 943 Teste grilă: 1. B; 2. C; 3. A. 

5.5. Bibliografia unităţii de învăţare 5 







Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, pag. 209-245, Editura Economica, Bucuresti, 2009; Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, pag. 9597, 149-158, Editura Universitara, 2008; Ordinul BNR nr.13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar; Ordinul B.N.R. Nr. 16/2009 privind modificarea şi completarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

5.6. Test de evaluare

1. O instituție de credit semnează un contract prin care se angajează să crediteze un client persoană juridică. După câteva zile, banca acordă finanțarea iar angajamentul se stinge. 2. Înregistrați în contabilitatea băncii titlurile de tranzacție vândute în nume propriu, știind că există un decalaj în timp între data vânzării și data livrării efective a titlurilor. 3. O societate de asigurare se angajează să garanteze rambursarea unui credit contractat de o bancă. La scadență, banca rambursează finanțarea primită iar angajamentul de garantare se stinge.

Bibliografia cursului 









Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, Editura Economica, Bucuresti, 2013; Vasile Dedu, Adrian Enciu - Contabilitate bancara, Editura Economica, Bucuresti, 2009; Adrian Enciu - Tehnici contabile in societatile bancare, Editura Universitara, 2008; Ordinul BNR nr.13/2008 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar; Ordinul B.N.R. Nr. 16/2009 privind modificarea şi completarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, instituţiilor financiare nebancare şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.