Sistemul Bancar Francez [PDF]

Zitiervorschau

cu tema „Evoluția sistemului bancar al Franței” Introducere Franta reprezinta una din marile puteri care a contribuit la alcatuirea Uniunii Europene in anul 1958. Pe langa faptul ca este emblem parfumurilor selecte, a sampaniei fine, a plimbarilor romanctice de pe Chanze Lisee, Franta detine si un Sistem Bancar cu o istorie deosebita prin faptul ca a reusit sp se mentina pe pozitia de start si fara implicarea statului in momentul in care criza economic a inceput sa-si faca prezenta. Avand reguli stricte in ceea ce priveste supravegherea si controlul asupra activitatilor bancare, Sistemul Bancar francez a reusit sa iasa cu brio din criza. Acest lucru nu inseamna ca nu a fost afectata, insa spre deosebire de alte state bancile franceze au ajutat la encomia reala a tarii. Prin aceasta tema s-au urmarit urmatoarele aspecte legate de evolutia Sistemului Bancar francez, a Bancii Centrale Franceze si primelor doua banci ce sunt reprezentante pentru Sistemul Bancar Francez, BNP Paribas si Credit Agricola.

1. Istoric despre Sistemul Bancar Francez Sistemul bancar francez are o istorie destul de îndelungată, încă din Evul Mediu, când scoţianul John Law a întemeiat Banca Generală din Franţa. Multi ani mai târziu in anul 1800, Napoleon a contribuit la înfiinţarea Băncii Franţei. Pentru ca sistemul bancar din Franţa să ajungă la forma în care se afla în zilele noastre, au trebuit să se realizeze multe schimbări şi reforme, aceasta dezolvtare realizându-se treptat. Printre primele bănci apărute în Franţa au fost băncile create în urma dezvoltărilor din care audus crearea de bănci cu reţea de colectare mai largă printre care se regăseau: Creditul mobiliar al fraţilor Periere (1852), Societatea Generală a creditului industrial şi comercial (1859), Crédit Lyonnais (1863),sau Société Générale (1864). In acele perioade, toate băncile erau universale. Aceasta tendintă a durat pană când au aparut primele banci care au ajuns la esec, si au dat faliment. Astfel, falimentul unor bănci precum Union Générale şi Creditul mobiliar al fraţilor Periere , cât şi perioadele grele prin care a trecut banca Crédit Lyonnais, au dus la o specializare şi compartimentare in activitatea bancara. Un alt eveniment important in istoria sistmeului bancar francez a fost promulgarea Legilor de lamijlocul anilor 1940 cand s-a hotarat naţionalizarea băncilor. De asemenea a inceput sa existe o impartire in domeniul bancar: Au aparut bănci de afaceri , care nu strângeau depozite de la populatie şi bănci de depuneri separate. Alte modificari importante din cadrul sistemului bancar francez au fost realizate in urma unor reglementări din anii 1960, privind restructurarea acestuia. Aceste schimbari, aveau invedere atenuarea diferenţelor dintre băncile de afaceri şi cele de depuneri dar si posibilitatea acordată băncilor şi instituţiilor financiare de a realiza împrumuturi şi plasamente la domiciliul clientilor. Tot in urma acestor reglementari s-a creat pieţa ipotecara, a inceput remunerarea depozitelor la termen şi nu se mai permitea remunerarea celor la vedere. In urma acestor noi reglementari, in perioada care a urmat, mediul bancar din Franta s-a dezvoltat foarte mult, atât în domeniul colectării resurselor, cât şi în cel al acordării de credite. Restructurarea din mediul bancar din Franta de la sfârşitul anilor nouăzeci a avut ca numitor comun operatiunile de fuziune şi operaţiunile de preluare, care, chiar dacă au condus la diminuarea numărului de instituţii de credit în sistemul bancar francez, nu au determinat o scădere in ceea ce priveste oferta bancara. Dimpotriva, putem spune că efectul a fost unul de mentinere si chiar de multiplicare a ofertei bancare, aceste operatiuni de fuziune şi achiziţii ducand la creşterea puterii noilor bănci aparut "peste noapte". Cele mai importante operatiuni de achizitii si fuziuni au fost: 

1995: Credit National – Banque Francaise du Commerce Exterrieur



1999: BNP – Paribas



1999: CDC- Credit Foncier de France



1999: Banque Populaires – Natexis



2000: HSBC – CCF



2003: Credit Agricole – Credit Lyonnais



2004: Caisse d’Epagne – IXIS



2006: IXIS Corporate and Investment Bank – Groupe Banque Populaire Natexis.

Dupa cum se observa si in tabelul urmator, anii ’90 si inceputul anilor 2000 au fost plini de astfel de operatiuni de fuziune si achizitii: Tabelul 1.1 An

Achiziții

Fuziuni Nr. de fuziuni

Nr. instituții

Nr. de achiziții

implicate

Nr. instituții implicate

1996

29

67

37

115

1997

24

51

28

110

1998

26

57

34

149

1999

39

90

22

115

2000

32

70

29

98

2001

28

63

22

63

2002

32

69

18

43

2003

24

51

15

54

Astfel, după aceste operaţiuni care au condus la reorganizarea sistemului bancar francez,în prezent, piaţa franceză bancara este dominata de opt grupe: 

BNP - Paribas



Credit Agricole, Societe Generale



Credit Lyonnais



Crédit Commercial de France - HSBC



Banques populaires



Caisses d "Epargne



Credit Mutuel - CIC.

Una dintre caracteristicile de bază ale sistemului bancar francez contemporan este moderniareaserviciilor si produselor bancare si constanta numarului de birouri in toata Franta.

O altă caracteristică este diversificarea activităţilor bancare franceze, respectiv dezvoltarea activităţilor lor la nivel internaţional. Aceasta penetrare pe piaţa internaţională bancara a fost unrăspuns normal la creşterea concurenţei din mediul bancar. Acest lucru insa, nu este un fenomennou pentru bancile din Franta , putand vorbi de o istorie veche de treizeci de ani in acest sens.Au fost ani când bancile franceze au inercat sistematic să cucerească Orientul Mijlociu, Asia deSud-Est, America de Nord şi nu în ultimul rand alte ţări europene. Un element care a favorizat extinderea bancilor franceze în Europa a fost procesul de integrare europeană.

2.

Tipuri de instituții Băncile AFB (Asociaţia Franceză a Bãncilor)

Instituţii de investiţii

Bănci mutualiste şi cooperative Tipuri de instituții

Societãţile financiare şi instituţiile financiare specializate

Casele de Depuneri şi Casele de depozite şi consemnaţiuni (CDC)

Fugura 2.1 Tipuri de instituții al sistemului bancar al Franței 2.1 Băncile AFB (Asociaţia Franceză a Bãncilor) Acestea sunt instituţii cu statut de societăţi comerciale care trebuie să aibă aprobarea CECEI (Comitetul Instituţiilor de Credit şi a Instituţiilor de Investiţii) pentru a puteadesfăşura operaţiuni bancare: operaţiuni de credit (pricipala activitate bancară reprezentată dedeschiderea de depozite şi gestiunea trezoreriei), operaţiuni de portofoliu (cumpărarea detitluri financiare) şi operaţiuni de trezorerie (echilibru financiar).

Principalele bănci franceze din secolul al XIX-lea sunt: 

Société Générale de Crédit Industrial şi Comercial (1859) ;



Crédit Lyonnais (1863);



Société Générale (1864) ;



Banquede Paris şi Pays-Bas (1870).

2.2 Bănci mutualiste şi cooperative Aceste entităţi de credit au un statut particular: fie mutual fie cooperativ cuprinzând bănci precum: 

Crédit Agricole



Crédit Mutuel



Banques Populaires



Crédit Cooperatif.

Caracteristicile comune acestor instituţii sunt: libera adeziune, democratismul (fiecare membru are drept de vot), lipsa capitalului social (participanţii subscriu părţi sociale producătoare de dobânzi). 1)

Le Credit Agricole Mutual (CAM) - a fost înfiinţat în 1894 printr-o lege care

permitea reunirea sindicatelor agricole fiind principalul finanţator al activităţilor din sectorul agricol. Organizarea CAM este structurată petrei nivele: casele locale (societăţi cooperative care deţin majoritatea capitalului din caseleregionale); casele regionale (sunt societăţi cooperative care exercită funcţii bancare într-ozonă bine definită care corespunde unuia sau mai multor departamente); casa naţională (organcentral al reţelei al cărui capital este deţinut de casele regionale). Instituţia număra 75900 de angajaţi în anul 1999 fiind principala reţea bancară din Franţa cu 22,3% din depozite şi 17,6% din creditele economice. 2)

Les Banques Populaires - au fost înfiinţate la sfârşitul secolului XIX, dezvoltându-se

considerabil după intrareaîn vigoare a legii din 1917. Astăzi ele pot efectua toate tipurile de tranzacţii bancare bazându-se pe o structură alcătuită din două nivele: băncile de bază (cuprind 30 de bănci populare şiCASDEN- Banque populaire ) şi organizaţiile centrale compuse din două entităţi distincte:camera sindicală (la chambre syndicale) şi casa centrală ( la caisse centrale). Camera sindicală exercită funcţia de organ central, reprezintă băncile populare şicontrolează solvabilitatea şi lichiditatea acestora. Casa centrală a băncilor populare este organul central de creditare. Atribuţiile acesteiasunt: emiterea de obligaţiuni, gestionarea fondurilor excedentare, acordă finanţări pentru celemai importante activităţi economice.

Grupul numară în prezent 31200 de angajaţi. Băncile populare sunt supuse aceloraşi norme legale privind fiscalitatea ca şi băncileAFB şi îşi orientează activităţile în mod deosebit spre întreprinderile mici şi mijlocii şi spremeşteşugari. 3)

Le Crédit Mutual - îşi desfăşoară activitatea în regiunile Alsace-Lorraine şi

înBretagne. Sunt structurate pe trei nivele: casele locale (sunt societăţi cooperative reglementatede legea din 1947 sau societăţi cooperative cu capital variabil reglementate de articolul V dincodul rural), casele federale (exercită funcţii bancare într-o zonă ce cuprinde mai multedepartamente) şi două organizaţii centrale, una cu caracter administrativ- Confédération Nationale du Crédit Mutual iar cealaltă cu caracter financiar- Caisse Centrale du CréditMutuel (alcatuită din casele federale). Entitatea ocupă primul loc pe piaţa asociaţiilor având angajate 49200 de persoane. 4)

Le Crédit Cooperatif - principala sa activitate este de a finanţa organismele

economiei sociale non-agricole,cooperative, mutuale şi asociaţii. El cuprinde mai multe tipuri de bănci mutuale saucooperative. La Caisse Centrale de Crédit Cooperatif este organul financiar central al grupuluişi numară 2500 de persoane. 2.3 Casele de Depuneri şi Casele de depozite şi consemnaţiuni (CDC) Se remarcă în principal prin două nivele : 

Casele de Depuneri şi Prevedere au fost create în 1818 cu scopul de a

favorizaeconomisirea pentru clasele de jos, având un statut de instituţie de credit cu scop nonlucrativcu misiuni de interes general; 

Casa Naţionalã de Depuneri şi Prevedere a fost creată în 1881, iar resursele sale

suntadministrate în totalitate de CDC. 1)

Casele de Depuneri şi Prevedere (CEP) - de la începutul anilor ’80, reţeaua de Case

de Economii şi Prevedere este în continuărestructurare. Reţeaua CEP cuprinde două nivele: 

casele propriu-zise ;



organul lor central Casa Naţionalã a Caselor de Depuneri ş i de Prevedere (CNCEP).

Aceasta este o bancă ce are ca funcţii reprezentarea reţelei, definirea orientărilor salestrategice şi coordonarea activităţii financiare între membrii reţelei. 2)

Casa de Depozit şi Consemnaţiuni (CDC) - este un “actor” esenţial al sistemului

monetar şi financiar francez. Activitatea CDC se împarte în trei direcţii: 

misiuni publice – CDC asigură gestiunea fondurilor de economii şi gestiunea

anumitor regimuri de retrageri a fondurilor publice;



misiuni

de

interes

general

–

prin

programe

ce

vizează,

de

exemplu

dezvoltareainfrastructurii; 

activităţi concurenţiale – CDC acţionează în acest caz ca bancă de investiţii,

asigurător de persoane sau societăţi de servicii şi inginerie pentru dezvoltare teritorială. CDC este principalul investitor din Franţa , deţinând un patrimoniu imobiliar de 136miliarde euro, şi un patrimoniu forestier de 100.000 hectare. 2.4 Societãţile financiare şi instituţiile financiare specializate Majoritatea instituţiilor pot exercita toate operaţiunile bancare şi pot beneficia de privilegiul liberei alegeri. Aceste entităţi se împart în 2 categorii: societăţi financiare şiinstituţii financiare specializate. 1)

Societăţi financiare – activitatea lor este definită prin natura operaţiunilor pe care

suntautorizate să le realizeze sau prin tehnica de finanţare pe care o utilizează. 2)

Instituţii financiare – cărora statul le acordă o misiune de inters public. Ele

suntfinanţate ca societăţi financiare din fonduri colectate pe parcursul a doi ani. Această categorie cuprinde: 

16 societăţi de dezvoltare regională specializate în finanţarea nevoii de capital

permanent a înteprinderilor locale; 

2 întreprinderi specializate în finanţarea pe termen lung a anumitor tipuri

deîntreprinderi CEPME (Crédits d’équipement des PME) şi SOFARIS (Société française degaranties des financements des PME) ; 

2 întreprinderi de credit imobiliar , Crédit foncier de France (CCF) et Comptoir des

entrepreneurs ; 

1 instituţie specializată în garantarea finanţării activităţii sociale Caisse de garantie

dulogement social ; 

2 instituţii ce intervin în favoarea colectivităţilor locale;



1 instituţie care se ocupă cu echilibrul pieţelor.

Ele deţin 7,1 % din creditele populaţiei distribuite de instituţiile care funcţionează după principiile legii bancare.

2.5

Instituţii de investiţii

Legea din iulie 1996 prin care s-au modernizat activităţile financiare a creat un cadruspecific prestatorilor de servicii de investiţii (PSI). Acestea cuprind : întreprinderi de credit acceptate pentru a exercita activităţi bancare şi financiare; instituţii care au ca funcţii furnizarea serviciilor de investiţii.

Serviciile de investiţii şi instrumente financiare sunt : recepţia/transmiterea ordinelor, execuţia ordinelor, şi operaţiuni de împrumut şi plasament. La inceputul lui 2017, numarul de institutii bancare din Franta , era urmatorul: Tabelul 2.1 Tipuri de instituții

Număr

Bănci

316

Bănci mutual și cooperatiste

110

Bănci populare

30

Instituții de credit mutual agricole

40

Bănci de credit mutual

18

Cooperative de credit

1

Băncile de economii

21

Instituții finaciare specializate

7

Instituții financiare

323

Total

866

Structura sistemului bancar al Franței 350 300 250 200 150 100 50 0

323

316

110 30

40

18

1

21

7

Nr.

Grafic 2.1 După cum observăm in grafic in componența sistemului bancar al Franței un număr major il dețin instituțiile financiare și băncile . 3. Factori de influență Dezvoltarea sistemului bancar francez a fost influentata de urmatorii factori:



evolutia mijloacelor de plata,



dezvoltarea generala a economiei si



dezvoltarea schimburilor.

Totodata aceasta dezvoltare a fost influentata si de factori internationali, nationali si specifici mediului. Ca factori internationali ar fi: 

globalizarea economiei mondiale



recesiunea economica



accentuarea polarizarii economiei mondiale



consolidarea procesului de integrare europeana.

Iar ca factori nationali putem exemplifica urmatorii: 

politica bancara



impactul evolutiilor economico-sociale.

Pentru mediul bancar corespund factorii urmatori: 

marimea bancii



tipul de management abordat



norme si metodologii interne



niveluri de pregatire profesionale



numarul de filiale.

4. Banca centrală a Franței Banca Nationala a Frantei, a fost creata in 1800 pentru a restabili increderea in sistemul bancar francez dupa rasturnari financiare ale perioadei revolutionare . Aceasta a fost stabilita ca o societate pe actiuni cu un capital social de 30 milioane de franci, din care o parte au fost subscrise de Napoleon Bonaparte si de alte persoane din anturajul sau, 200 de actionari dintre cei mai importanti alcatuiau Adunarea Generala. Banca Frantei s-a deschis oficial pentru mediul de afaceri la data de 20 februarie 1800, chiar daca capitalul sau nu era inca varsat. Pe data de 14 aprilie 1803, noua banca a primit prima carte oficiala care ii acorda dreptul exclusiv de a emite bani de hartie la Paris timp de 15 ani. 4.1 Obiectivele Băncii centrale Membră a Eurosistemului, după 1999, banca centrală a contribuit la pregătirea şi punerea în practică a politicii monetare unică în zona euro, al cărei obiectiv principal îl constituie stabilitatea preţurilor. Banca centrală naţională :



asigură buna circulaţie a monedei



supravegherea mijloacelor de plată



stabilitatea financiară.

Obiectivul de stabilitate financiară are la bază următoarele misiuni: controlul şi supravegherea intermediarilor financiari; serviciile prestate către bănci, întreprinderi, colectivităţi publice; analiza situaţieifinanciare a întreprinderilor; protecţia persoanelor fizice în domeniul economic şi financiar. De asemenea, alte obiective ale băncii centrale sunt: 

securitatea sistemelor de plată,



funcţionarea eficientă a pieţei interbancare în zona euro,



promovarea cooperării între celelalte bănci din sistem,



prestează servicii specifice colectivităţilor publice,întreprinderilor şi persoanelor

particulare, precum şi sectorului bancar şi monetar. 4.2 Funcțiile Băncii Centrale

Emisiune de monedă

Bancherul guvernului

Consultanță

Funcțiile băncii centrale Bancă a băncilor

Controlul schimburilor

Control și inspecție

Figura 4.2.1 Funcțiile Băncii Centrale

1)

Emisiune de monedă

Banca centrală se ocupă de punerea în circulaţie a bancnotelor şi monedelor emise,retrăgâdu-le pe cele deteriorate şi garantând aprovizionarea de efectiv adecvată necesităţilor comerţului. 2)

Bancherul guvernului

Banca centrală obişnuieşte să fie responsabilă de custodia rezervelor statului şi,frecvent, gestionează creditul pentru sectorul public şi administrează emisiunile de datorie publică. Acest tip de funcţie este de fiecare dată mai limitat pentru a garanta independenţa băncilor centrale referitoare la guverne. Acum câteva decenii (şi chiar şi acum în ţările mai puţin avansate) guvernele aveau (au) puterea de a obliga banca centrală să-i dea credite.Această lipsă de independenţa a băncilor centrale pune în dificultate realizarea obiectivului destabilitate monetară care în aceste condiţii rămâne subordonat obiectivelor guvernelor. 3)

Bancă a băncilor

Ţine

în

custodie

rezervele

băncilor

private

şi

controlează

volumul

acestora;

determinăcoeficienţii rezervelor, adică procentajul din depozite pe care banca privată trebuie săldistribuie rezervelor. Banca centrală împrumută bani băncii private în funcţie de cantitatea şitipul de dobandă ce se determină conform strategiilor politicii monetare. Coordonează şiintervine pe piaţa interbancară, adică cunoaşte şi controlează creditele pe care băncile privatele practică între ele. 4)

Control şi inspecţie.

Banca centrală formulează normele de funcţionare ale băncii private. Autorizeazădeschiderea de noi bănci şi entităţi de credit, inspectează funcţionarea lor şi le sancţioneazădacă este cazul . 5)

Controlul schimburilor

Centralizează rezervele de devize, ce includ nu numai monedele şi bancnotele emisede străinatate, ci şi conturile la instituţii bancare şi efectele de plată în afară. Gestioneazăschimbul valutar, controlează toate încasările şi plăţile internaţionale; se ocupă frecvent deelaborarea Balanţei de Plăţi. 6)

Consultanţă

Banca centrală elaborează rapoarte informative şi publicaţii periodice cu caracter statistic. Rapoartele oficiale ale băncii centrale asupra situaţiei economice a ţării au un mareefect asupra aşteptărilor întreprinzătorilor şi asupra previziunilor guvernului, influenţândastfel deciziile de investiţii private şi cheltuielile publice. Este foarte frecvent ca uneledeclaraţii ale preşedintelui Băncii Centrale Europene sau al Rezervelor Federale Americane să provoace puternice mişcări la burse şi în cursurile valutare din toată lumea. 5. Bănci representative - BNP Paribas și BRD-Groupe Société Générale

BNP Paribas este una dintre cele mai mari grupuri bancare la nivel mondial, cu primul sediu global la Paris, iar cel de-al doilea la Londra. Acesta a fost creat prin fuziunea dintre Banque Nationale de Paris (BNP) si Paribas in anul 2000. BNP Paribas a scapat de criza creditelor 2007-2009, cu un profit net raportat de 3 miliarde de € pentru anul 2008, si 5.8 miliarde de € pentru anul 2009, doi ani stimulati de profituri din tranzactionare cu venit fix in BNPPCIB (Corporate si Investment Banking). In 2010 a fost cotata ca fiind cea mai mare companie din Franta si a 11-a ca marime la nivel global, de catre Forbes. BNP Paribas este o banca universala impartita in trei unitati strategice de afaceri: 'retail banking', 'corporate banking & Investment', si 'solutii de investitii' si are 3 a trei piete interne: Franta, Italia si Belgia. BNP a fost fondat in anul 1869 de un grup de bancheri si investitori printer care Adrien Delahante, Joubert Edmond si Henri Cernuschi, iar in1933 a fost privatizata. In 1999, BNP si Société Générale au dus o batalie complexa pe piata bursiera cu Société Générale: de licitare pentru BNP Paribas si de licitare pentru Société Générale si contra-licitare pentru Paribas. Oferta pentru BNP Société Générale nu a reusit, in timp ce oferta sa pentru Paribas a reusit sa conduca la o fuziune a BNP Paribas un an mai tarziui la 22 mai 2000. BNP Paribas conduce una din cele mai mari retele bancare cu amanuntul din Franta, cu 2200 de sucursale si peste 3.200 de bancomate. La Paris, doar Banca are 187 agentii BNP Paribas. In conformitate cu reglemetarile si legislatia in vigoare, societatea are obligatia de a efectua urmatoarele tipuri de servicii catre toate persoanele fizice si juridice din Franta si din strainatate: operatiuni financiare; operatiuni mobiliare; operatiuni comerciale; servicii de investitii; toate tipurile de operatiuni bancare. Cele mai importante domenii de activitate pe care se concentreaza BNP Paribas sunt: 

banca de detaliu ( aproximativ 50% din produsul bancar net );



banca de finantare si investitii ( aproximativ 40% din PBN );



activitati de gestiune de active;



asigurari;



gestiune de patrimoniu;



leasing, etc.

BRD-Groupe Société Générale Infiintata in anul 1864 prin subscriptie publica, BRD-Société Générale este una din cele mai vechi si prestigioase institutii financiare din Europa.

Pentru Société Générale, anii 1990-2000 au cunoscut o dezvoltare majora pe trei domenii principale: serviciile bancare cu amanuntul, “ASSET Management” si banca de finantare si de investitii SGCIB ( Société Générale Corporate & Investment Banking ). Aceasta evolutie va conduce la cresterea economica interna si externa. Bazandu-se pe o politica ce urmareste dezvoltarea activitatii centrale, prin cresterea achizitiilor si inovare, scopul urmarit de banca este satisfacerea tuturor cerintelor clientilor. Activitatea BRD-Société Générale este axata in principal pe: servicii financiare specializate, retail bancar, serviciile si managementul investitiilor globale si clienti corporate si banca de investitii.