Familia Referat Sociologie [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Familia încotro? Referat: Sociologie

Lect. univ. Drd. Nansi Lungu

Marinescu (Neşa) Ana Cristina Roxana ID, an I, grupa 3 [email protected]

Bucureşti 2013

Familia încotro?

1.Definiţii................................................................................................................................. 3 2.Evoluţia familiei de la modelul tradiţional la cel modern – scurtă prezentare.......................4 3. Schimbări în modelele familiale.........................................................................................5 4.Bibliografie........................................................................................................................... 9 Anexa nr. 1: Tablou comparativ : familia tradiţională şi familia modernă ............................11

2

Familia încotro?

1. Definiţii

Însoţind omul în întreaga lui existenţă familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi şi mai stabile forme de comunitate umană, cea care asigură perpetuarea speciei, evoluţia şi continuitatea vieţii sociale. Definirea noţiunii de familie ridică unele dificultăţi ce ţin atât de sensurile complexe ale acestui nucleu fundamental al societăţii, de diversitatea relaţiilor dintre membrii grupului cât şi de virtualele implicaţii ale acestora în sfera socială largă. În "Familia şi evoluţia sa istorică”, Maria Voinea oferea următoarea definiţie "Familia este o realitate biologică prin uniunea dintre bărbat şi femeie şi prin procreaţie, una socială prin comunitate de viaţă dintre soţi, dintre părinţi şi copii şi dintre alte rude, şi una juridică prin reglementările ei de către societate" (Voinea, 1978) Familia mai poate fi definită ca unitatea socială constituită din adulţi şi copii între care există relaţii de filiaţie – naturală sau socială, dar nici aceasta definiţie nu acoperă toată gama de situaţii existente în realitate. Pierre Bourdieu considera, spre exemplu, că “definiţia dominantă, legitimă a familiei normale se bazează pe o constelaţie de cuvinte: casa, totalitatea persoanelor care locuiesc in house, home, household (casă, cămin, ai casei) care, părând că o descrie, de fapt construieşte realitatea socială. Conform definiţiei, familia este un ansamblu de indivizi legaţi între ei fie prin alianţă, căsătorie, fie prin filiaţie, fie, în mod excepţional, prin adopţie (înrudire) şi trăind sub acelaşi acoperiş (coabitare).” Autorul francez citează o serie de specialişti care consideră că ceea ce definim drept realitate este o ficţiune, construită prin intermediul lexicului. Ei se referă la “realitate” (ceea ce nu se poate face fără dificultăţi) pentru a obiecta că multe din grupurile sociale definite în SUA de astăzi ca “familii” nu corespund deloc definiţiei dominante şi că familia nucleară este, în majoritatea societăţilor moderne, o experienţă minoritară în raport cu cuplurile trăind împreună fără să fie căsătorite, cu familiile monoparentale, cu cuplurile căsătorite trăind separat, etc. (Bourdieu, 1999) În secolul al V-lea î.H., Platon, analizând imperfecţiunile familiei, propunea în “Republica”, preluarea copiilor imediat după naştere de către stat pentru îngrijire şi educare, departe de familiile de origine. Dându-i-se şansa să-şi pună în aplicare ideile, rezultatul a fost un fiasco, deşi mentalitatea Greciei acelor timpuri punea în prim-plan ceea ce azi s-ar numi “perspectiva colectivistă” în relaţia individ – societate, subliniind valorile de tip comunitar: cultul şi apărarea cetăţii, a comunităţii, individul fiind modelat în slujirea acestor valori. În “Moartea familiei”, David Cooper afirma că familia nu face decât să adune laolaltă eşuaţii societăţii, indivizi lipsiţi de succes social şi independenţă, incompetenţi, care îşi vor transfera propria inadecvare asupra copiilor. Studiile psihosociologice arata însă că, în continuare, 3

familia nu e moartă. Antropologul Paul Bohman considera că “după cum căprioara şi cerbul sunt animale de turmă, iar păsările se adună în stoluri, fiinţele umane sunt «animale familiale», în fibra omului existând această dimensiune comportamentală a genelor noastre”. ( Minulescu, 1992) Ţinând seama de varietatea de accepţiuni atribuită noţiunii de "familie" şi de faptul că întreaga dezvoltare a umanităţii este indisolubil legată de apariţia şi dezvoltarea formelor de colectivitate umană, putem spune că familia este una dintre verigile cele mai vechi şi mai stabile ale societăţii, iar istoria societăţii este totodată şi istoria familiei, funcţiilor şi rolului pe care aceasta le exercită în societate.

2. Evoluţia familiei de la modelul tradiţional la cel modern – scurtă prezentare

De-a lungul timpului, familia a cunoscut schimbări semnificative în funcţie de evoluţiile economice şi de mentalitate. Cercetarea evoluţiei istorice a familiei a dezvăluit faptul ca relaţiile şi funcţiile familiei sunt determinate în ultimă instanţă de tipul şi forma relaţiilor de producţie, de trăsăturile dominante ale sistemului social din care familiile fac parte. Mai mult, funcţiile familiei sunt influenţate de starea generală a societăţii, de nivelul progresului tehnic şi economic, etc. . Restructurarea familiei este puternic influenţată de trecerea de la o societate rurală axată pe agricultură, la o societate urbană, axată pe industrie. Tranziţia rapidă la o societate industrială înlocuieşte structura familială extinsă, cu familia nucleară. Istoric, fiecare civilizaţie s-a caracterizat printr-un tip dominant, specific de familie. Civilizaţia agrară (tradiţională) s-a bazat pe legăturile de rudenie (neam, clan), familia jucând un rol privilegiat în toate domeniile societăţii: producţie, comunicare, distribuţie, protecţie, socializare. Procesele de schimbare socială erau foarte lente. Pentru civilizaţia industrială (modernă) schimbarea este ceva normal, înregistrându-se astfel un proces de modernizare a instituţiei familiale. E un proces de adaptare la schimbările produse de revoluţia industrială, de revoluţiile politice, familia fiind, în acelaşi timp, un participant activ, cu rol esenţial în cristalizarea economiei, a valorilor şi comportamentelor moderne. Civilizaţia modernă s-a caracterizat prin restrângerea rolului social al familiei, rol preluat, în mai multe domenii, de alte instituţii (piaţa, statul, şcoala, etc.); familia a păstrat un rol esenţial în socializare, protecţie, consum, reproducere. Principalele trăsături ale familiei moderne integrează, în majoritatea lor, complexul de valori, atitudini, norme şi comportamente care caracterizează în general societatea modernă: -

Familia nu mai este o unitate de producţie economică. 4

Se reduce dimensiunea familiei prin reducerea numărului de copii şi prin quasigeneralizarea familiei nucleare. Se înregistrează: mobilitatea matrimonială, scăderea autorităţii parentale (a clanului în general) şi creşterea rolului individului în decizia privind căsătoria (momentul şi alegerea partenerului). Raţiunile politice şi economice ale căsătoriei încep să-şi piardă din importanţă. Se răspândeşte neolocalitatea. - Are loc intrarea masivă a femeilor în cadrul populaţiei ocupate. Salariul femeii devine o componentă esenţială a veniturilor familiei, contribuind la o anumită independenţa financiară a acestora. Creşte nivelul de şcolarizare. Se modifică distribuţia rolurilor şi sarcinilor în gospodărie (inclusiv în ceea ce priveşte educaţia copiilor). Spaţiul acordat comunicării între soţi şi între părinţi şi copii scade, înregistrându-se – ca o compensare – un fenomen de răsfăţare a copiilor. Lipsa de comunicare duce la o creştere a numărului de rupturi şi conflicte. Se modifică locul copilului în familie: copiii nu mai sunt percepuţi ca forţă de muncă ci ca valoare în sine; creşte costul copiilor (financiar, afectiv, ca timp investit), ceea ce a dus la generalizarea şi obligativitatea educaţiei sociale. [4] Această prezentare nu epuizează diferenţele dintre familia tradiţională şi cea modernă şi nici nu statuează obligativitatea lor, existând o multitudine de forme de tranziţie între cele două tipuri ideale. Anexa 1 prezintă comparativ caracteristicile familiei tradiţionale şi ale familiei moderne.

3.

Schimbări în modelele familiale

Schimbările politice, sociale, culturale, economice din întreaga lume în ultimele două decenii au determinat schimbări şi în sfera familiei, câteva tendinţe fiind evidente (Giddens, 2010): -

Clanurile şi alte legături de rudenie sunt în declin din punct de vedere al influenţei.

-

Există o tendinţă generală spre libera alegere a partenerului de viaţă, iar căsătoriile aranjate devin din ce in ce mai rare.

-

Drepturile femeilor devin din ce în ce mai mult recunoscute, atât în ceea ce priveşte iniţierea căsătoriei, cât şi luarea deciziilor în cadrul familiei.

-

Societăţile care în trecut erau deosebit de restrictive cunosc astăzi nivele ridicate de libertate sexuală, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei.

-

Există un nivel de acceptare din ce în ce mai ridicat pentru cuplurile formate din parteneri de acelaşi sex.

5

Desigur, aceste schimbări intervin cu intensitate diferită de la o societate la alta, majoritatea fiind încă serios contestate. În societăţile occidentale cu precădere, familia formată din cuplu conjugal căsătorit şi din copiii acestui cuplu încetează să mai fie modelul dominant, făcând loc unei diversităţi de modele alternative de coabitare. Aceste schimbări în plan obiectiv au fost precedate de schimbări în planul valorilor şi atitudinilor, aşa numita “revoluţie personală” posibilă odată cu creşterea nivelului de trai, a veniturilor, a gradului de independenţă a indivizilor (femei şi bărbaţi deopotrivă): -

preeminenţa individului în raport cu grupul, a satisfacţiilor personale în raport cu comandamentele sociale, a afectivităţii şi dragostei în raport cu motivaţiile de altă natură – economice, sociale, politice, presiuni ale rudelor;

-

facilitarea acestora de creşterea nivelului de trai;

-

climatul social mai permisiv la diversitatea modelelor culturale şi a comportamentelor etice.

Principalele schimbări din sfera familiei se pot grupa în următoarele planuri (Mihăilescu, 2002): a. Relaţia familie-societate. Familia nu mai este o instituţie fundamentală pentru supravieţuirea individului şi reproducerea societăţii. Această funcţie a fost preluată de alte instituţii şi grupuri sociale. Rolul social al familiei, funcţiile ei sociale, importanţa ei pentru funcţionarea societăţii se estompează continuu. b. Comportamentul tinerilor necăsătoriţi. Relaţiile sexuale înainte de căsătorie nu mai constituie un tabu ci o realitate generalizată. Totuşi naşterile premature ca şi avorturile sunt în scădere datorită utilizării pe scară largă a contracepţiei moderne. Tinerii îşi amână tot mai mult data căsătoriei (sau renunţă definitiv la aceasta) practicând un celibat cu tendinţe libertine, ce a devenit un mod de viaţă destul de răspândit ("single-culture"). Tinerii încep să se separe din ce în ce mai devreme de părinţi, locuind fie singuri, fie cu prieteni, fie în cuplu. Coabitarea juvenilă devine din ce în ce mai frecventă şi mai durabilă, încetând să fie o formă prealabilă a căsătoriei ci tinzând către permanenţă, însă aceste uniuni au tendinţa de a fi mai instabile decât o căsătorie oficială. Multe femei preferă să aibă copii fără a se căsători, nici cu tatăl copilului, nici cu altcineva. c. Comportamentele nupţiale. Constituirea familiei şi nici procrearea nu mai sunt condiţionate de căsătorie. Paralel cu scăderea ratei nupţialităţii, creşte vârsta la prima căsătorie, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. În Romania, conform Anuarului Statistic al României 2011, vârsta la prima căsătorie înregistrează acelaşi trend ascendent, crescând de la 28,5 (în 2005) la 29,1 (în 2010) pentru bărbaţi şi de la 25,2 (în 2005 ) la 26 (în 2010) pentru femei.

6

În privinţa uniunilor consensuale este de remarcat nu numai creşterea ponderii lor ci şi a duratei de coabitare. Ele tind să renunţe la aspectul juvenil (adică să fie prezente doar sub 30 de ani, ca o formă de uniune premaritală) ci tind să reprezinte cu adevărat o alternativă la căsătorie, fiind alcătuite din cupluri conjugale relativ stabile, cu o descendenţă la fel de numeroasă ca a cuplurilor căsătorite. Fenomenul naşterilor în afara căsătoriei este în creştere pentru majoritatea ţărilor occidentale. Neavând alt "mobil" decât sentimentele, legăturile familiale devin mai fragile. In medie, coabitările sunt mai puţin durabile decât căsătoriile. Copiii rezultaţi din cupluri dizolvate (prin divorţ sau separare) devin tot mai numeroşi. d. Comportamentele familiale. Dezvoltarea sferei serviciilor a promovat activitatea femeilor în afara domiciliului într-o proporţie fără precedent. Aceasta a provocat o creştere a independenţei economice a femeii, o emancipare atât în plan social cât şi familial. Egalitatea femeii cu bărbatul a modificat structura de autoritate şi de roluri în cadrul familiei, existând o tendinţă către familia bazată pe dialog şi parteneriat. Tot mai multe femei se concentrează pe carieră, preocupările pentru familie şi naşterea copiilor trecând pe un plan secundar. În general, este prezentă tendinţa creşterii vârstei femeilor la prima naştere. Pentru Romania, aceasta vârsta a crescut de la 23,7 (în 2000) la 26 (în 2010), conform datelor prezentate în Anuarul Statistic al României 2011. Planificarea naşterilor (atât ca număr cât şi ca eşalonare) a fost posibilă datorită contracepţiei moderne. Accentul s-a deplasat de la cantitate la calitate - născuţi târziu şi în număr mic, copiii sunt doriţi şi părinţii acordă multă atenţie condiţiilor materiale şi educative de creştere. În ceea ce priveşte distribuţia rolurilor între părinţi, se constată o mai mare implicare a tatălui (decât în trecut) în creşterea şi educarea copiilor dar, în acelaşi timp, datorită instabilităţii crescânde a cuplurilor, tot mai mulţi taţi îşi abandonează familia, lăsând mamei responsabilitatea îngrijirii copiilor. Se constată şi o rată a divorţurilor ridicată, favorizată de factori ca: schimbarea mentalităţilor privind familia, scăderea reticentei sociale faţă de divorţ, simplificarea legislaţiei privind divorţul etc. e. Modele familiale alternative. Cea mai spectaculoasă schimbare o constituie trecerea de la familia nucleara la o diversitate de modele familiale alternative – fenomen denumit “a doua tranziţie demografică”. Cele mai întâlnite modele familiale alternative sunt: familiile monoparentale, coabitarea consensuală, celibatul, căsătoriile fără copii. Un studiu realizat in Statele Unite ale Americii în anii 2003 şi 2006 (Counted Out: Same-Sex Relations and Americans’ Definitions of Family) (Sharp, 2012) a urmărit să examineze

7

modul în care americanii caracterizează conceptul de familie, acoperind o paletă largă de subiecte cum ar fi: cuplurile de homosexuali, familiile monoparentale, ideologia religioasă, drepturile legale ale partenerilor necăsătoriţi. Figura 1. evidenţiază percepţia respondenţilor cu privire la considerarea diferittelor tipuri de aranjamentele de coabitare ca fiind o familie.

Figura 1. Care tip de aranjament de coabitare constituie o familie?, (Sharp, 2012)

Deşi noţiunea de familie cea mai larg recunoscută continuă să fie cuplul căsătorit, heterosexual cu copii, mai mult de jumătate dintre americani consideră de asemenea cuplurile de acelaşi sex cu copii ca fiind o familie. Prezenţa copiilor în orice tip de coabitare determină o creştere notabilă a aprobării publice pentru statutul de familie. Mai puţin de 30 % dintre americani văd cuplurile care coabitează consensual fără copii ca familie, în timp ce cuplurile similare cu copii sunt considerate familie de aproape 80 de procente. Studiul arată că pentru majoritatea americanilor, limitele definirii familiei au devenit mai maleabile în timp. În România, trei sferturi dintre gospodăriile familiale cuprind cupluri căsătorite, o valoare ridicată între ţările europene. Cuplurile în coabitare deţin o pondere destul de scăzută, la

8

distanţe mari de statele anglo-saxone, dar mai ridicată ca a multor ţări estice sau mediteraneene. Familiile monoparentale deţin o pondere medie în context european. Conform datelor de la Recensământul din 2002 (INS), dimensiunea medie a gospodăriei în România este de 2,92 persoane. Modelul familial cel mai răspândit este cel al cuplurilor cu un copil, peste jumătate dintre familii fiind de acest tip. Numărul mediu de copii pe familie este de 1,21 (1,71 pentru familiile cu copii). Familiile extinse, multigeneraţionale sunt destul de numeroase: reprezintă 7,3% din totalul gospodăriilor şi înregistrează un trend crescător. Faţă de 1992, ponderea lor în totalul gospodăriilor familiale a crescut de la 7,6% la 9,2%.

Ca o concluzie, schimbările prezentate nu sunt de natură să scoată familia din rolul ei de instituţie fundamentală în societate, iar sondajele de opinie arată că popularitatea ei se menţine la niveluri ridicate, rămânând încă pentru majoritatea indivizilor aspectul care le oferă cea mai mare satisfacţie, cel care are cea mai mare importanţă în viaţa lor. Pe de altă parte, numeroase cercetări au arătat că, în pofida aşteptărilor, proporţia comportamentelor familiale relativ tradiţionale a rămas foarte mare. ,,Ceea ce s-a schimbat în aceste arii ale vieţii fundamentale a fost o creştere a toleranţei pentru comportamente anterior inacceptabile, dar nu şi o creştere a implicării active în astfel de comportamente”, astfel încât ,,acceptarea în creştere a relaţiilor alternative nu înseamnă că oamenii se vor implica ei înşişi în astfel de relaţii. Căsătoria nu mai este considerată indispensabilă, dar în acelaşi timp căsătoria este încă preferată” (Elser et. Al., 1993).

4. Bibliografie

1. Georgeta Ghebrea, “Familia si politica familiala in Romania in perioada de tranzitie"” 1995 2. Dr. Mihaela Minulescu, “Homo Sapiens, animal familial”, PSIHOLOGIA, nr.6/1992 3. Ioan Mihăilescu, 2000, Politici sociale în domeniul populaţiei şi familiei, în Elena Zamfir (Coord.), Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară, Ed. Expert, Bucureşti 4. Elisabeta Stanciulescu, “Sociologia educatiei familiale”, Ed. Polirom, Iasi, 1997 5. Maria Voinea, "Familia si evolutia sa istorica", Ed. stiintifica si Enciclopedica, Buc.1978, p.5 6. Pierre Bourdieu, “Raţiuni practice. O teorie a acţiunii”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999 7. Jacques Commaile, “Ordre familial, ordre social, ordre legal. Elements d’une sociologie politique de la famille”

9

8. Wilfrid Dumon, “La politique familiale en Europe Occidentale. Une reflexion sociologique” publicate in L’Annee Sociologique, Troisieme Serie, vol 37/ 1987, PUF, Paris, 1987 9. Peter Elster, Loek Halman, Rood de Moor, Value Shift in Western Societies, în Peter Elster, Loek Halman, Rood de Moor, The Individualizing Society. Value Change in Europe and North America, Tilburg University Press, 1993 10. Anthony Giddens, „Sociologie”, Ed. ALL, Bucureşti, 2010 11. Gwen Sharp, „How do we define a family?” http://thesocietypages.org/socimages/2012/12/26/how-do-we-define-a-family/ 12. Anuarul

statistic al României, http://www.insse.ro/cms/rw/pages/anuarstatistic2011.ro.

, 2011,

13. Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2002, http://www.insse.ro/cms/rw/pages/rpl2002.ro.do;jsessionid=58bbbed56919992c61a40 79cdeb4299a163d0e3d56c5228b1c839ebf31fe33a6.e38QbxeSahyTbi0Oaxf0

10

Anexa nr. 1: Tablou comparativ : familia tradiţională şi familia modernă

TABLOU COMPARATIV : FAMILIA TRADIŢIONALĂ ŞI FAMILIA MODERNĂ FAMILIA TRADIŢIONALĂ FAMILIA MODERNĂ 1. Dimensiune mare Dimensiune redusă 2. Număr mare de copii Număr redus de copii 3. Coabitări intergeneraţionale frecvente Coabitări intergeneraţionale rare 4. Autoritate parentală Autonomia individului 5. Homogamie mai relativă Homogamie mai strictă 6. Patri sau matrilocalitate Neolocalitate 7. Funcţie de producţie Limitarea funcţiei economice 8. Femeile muncesc în cămin (muncă Creşterea ratei de ocupare a femeilor (femeile casnică, agricultură, meşteşuguri) muncesc în afara căminului) 9 Ce mai mare parte a sarcinilor Distribuţie mai echilibrată a rolurilor în gospodăreşti revine femeii gospodărie 10. Decalaj mare de nivel de şcolarizare Decalaj redus de şcolaritate între bărbaţi şi femei între bărbaţi şi femei 11. Copii participă la activitatea Copii sunt excluşi din forţa de muncă economică 12 .Educaţia copiilor are loc predominant Educaţia se face predominant în instituţii în familie specializate 13. Protecţia instrumentală şi emoţională e Protecţia individului se face prin instituţii asigurată de familie exterioare familiei 14. Stabilitate şi coeziune familială

Conflictualitate frecventă între soţi (divorţuri) şi între generaţii

11