Referat Sociologie - Abandonul Scolar [PDF]

Zitiervorschau

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. Elevii care abandonează şcoala sunt cei care s-au făcut remarcaţi pentru absenteism şi alte dificultăţi de comportament, pentru care au fost sancţionaţi în repetate rânduri în şcoală. Acest abandon este cu atât mai grav cu cât are loc la nivelul formelor terminale de învăţământ, căci până a ajunge acolo societatea a cheltuit cu persoana respectivă o grămadă de resurse. Chiar şi cel în cauză a fost nevoit să depună anumite eforturi. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană; şcoala a ajuns să fie abandonată, înainte de toate, pentru că în ziua de azi nu contează în ierarhii, nu e percepută ca valoare în sine; atât copiii, cât si elevii nu mai consideră şcoala un viitor. Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Mai întai, cei care abandonează şcoala nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socio-economice, nici formația morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi celui  de  cetățean  al  unei  comunități.  În al  doilea  rând,  neavând  o  calificare, cei  care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă, pe termen mediu şi lung, o sursă de dificultăți sociale şi de pierderi, care depăşesc investiția cerută de formarea inițială. Cauzele abandonului școlar Cauzele generale ale abandonului școlar sunt de trei tipuri: 1.

cauze psihoindividuale (anatomo-fiziologice și psihice) – rar întâlnite în școala noastră;

2.

cauze pedagogice



relația profesor-elev,



relațiile dintre elevi,



ritmul muncii școlare,



atitudinea elevilor față de învățătuă și muncă,



lipsa de motivație a învățăturii,



orientarea școlară și profesională defectuoasă,



atmosfera nefavorabilă din școală și societate față de învățătură și față de muncă etc.

3.

cauze socio-familiale



climatul cultural-educativ,



familii dezorganizate,



dezinteresul părinților,



conflicte familiale,



atitudinea familiei față de școală,



comportamentul prea liberal al părinților,



cerințe ce depășesc posibilitățile elevului. Referindu-ne la cauzele pedagogice, în situația școlii noastre, le putem elimina



pe cele care se referă la competența cadrelor didactice și



pe cele referitoare la atmosfera din școala. Aceasta este favorabilă procesului de învățământ și dezvoltării armonioase a personalității elevilor, în concordanță cu nevoile și cu posibilitățile fiecăruia. Personal, consider că vina aparține în exclusivitate contextului social în care ne aflăm. Atitudinea negativă a unor elevi față de învățătură și muncă este urmarea lipsei motivație. Aceasta este cauzată de problemele familiei care nu întrezăresc o rezolvare:



lipsa unui loc de muncă,



lipsa banilor,



conflictele generate de aceastea,



atitudinea familiei față de școala etc.

Măsuri  de  prevenire a abandonului școlar psiho-pedagogice și psihosociologice



(urmăresc cultivarea unor relații interpersonale adecvate pentru realizarea unei  inserții socio-familiale pozitive); socio-profesionale – ele decurg din măsurile psiho-pedagogice și psihosociale, ur



mărind prevenirea riscurilor de abandon; psihiatrice (depistarea precoce a minorilor cu diferite probleme caracteriale, comp



ortamentale, emoționale, tendințe agresive); juridico-sociale – aceste măsuri permit creșterea gradului



de influențare socială prin popularizarea legilor și prin  propagandă juridică, în general.

Demersuri și acțiuni Comunitățile școlare analizate din perspectiva absenteismului și abandonului școlar propun o serie de demersuri/acțiuni pe care le-au aplicat și au dat roade sau consideră că ar putea fi utile în lupta împotriva acestor două fenomene din educație: activități de identificare a copiilor aflaţi în abandon sau risc de abandon şcolar,



urmate de măsuri de implicare a familiei în reabilitarea şcolară şi socială a elevului; informarea imediată a părinților cu privire instalarea fenomenului de absenteism



școlar; discuții purtate, atât cu părinții, cât și cu copiii acestora de către



psihologul/consilierul școlar; înștiințări privind absențele înregistrate transmise către părinți, la fiecare sfârșit de



semestru școlar; organizarea semestrială a lectoratelor cu părinții cu implicarea

 

mediatorului școlar,



a psihologului școlii,



a preotului,



a polițiștilor,



a reprezentanților autorităților locale;

activități pentru îmbunătăţirea modului de relaţionare şi a comunicării părinţi –



copii ex: cu privire la consecințele în plan emoțional ale violenței asupra



copiilor; activități cu părinții, la nivelul școlii, sau în cadrul orelor de dirigenție

 

ex: cu tema ,,De ce chiulesc de la scoală?”;



activități de sprijinirea copiilor pentru a face faţă dificultăţilor şcolare;



menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de siguranţă afectivă pentru toţi elevii;



metode de predare – învăţare atractive;



promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste să experimenteze succesul. De aasemenea, se urmărește evitarea constituirii unor elite, concomitent cu etichetarea, marginalizarea, celor care nu aparţin elitei; comunicarea eficientă







să folosească ascultarea activă,



să evite etichetarea elevilor,



să critice constructiv,



să se focalizeze pe recompensarea elevilor şi nu pe sancţionarea lor; notarea riguroasă a absenţelor la fiecare oră de curs.

Concluzii Comunitățile școlare analizate concluzionează următoarele: 1.

Absenteismul și abandonul şcolar sunt fenomene cu cauze multiple, dar cele mai multe cauze sunt legate de problemele familiilor.

2.

Datorită abandonului școlar tinerii și adulții de astăzi sunt obligați să muncească la negru sau „cu ziua”, fără a se putea angaja cu carte de muncă pe termen lung. Astfel se propagă mai departe starea de sărăcie în propriile familii și modelul părinților fără educație și fără perspectivă.

3.

Eforturile școlii și ale asistentului social din comunitate sunt zadarnice fără colaborarea familiei.

4.

O primă condiţie a prevenirii absenteismului şcolar este aceea a sesizării din timp a primelor semne de manifestare ale fenomenului, urmate de foarte bună colaborare între cadrele didactice de la clasă (consiliul clasei) și părinţii elevilor.

5.

În tot acest proces continuu și consecvent de prevenire și combatere a abandonului școlar, cei trei poli de acțiune ȘCOALA – FAMILIA – COMUNITATEA trebuie să-și unească forțele pentru binele, dezvoltarea și bunăstarea generațiilor prezente și viitoare de elevi.

BIBLIOGRAFIE 1. Wikipedia 2. https://acced.isjtulcea.ro/wp-content/uploads/2019/02/Absenteism-si-abandonscolar-in-comunitatile-din-proiect-1.pdf 3. https://edict.ro/abandonul-scolar-cauze-si-modalitati-de-prevenire/