Abandonul Scolar [PDF]

Zitiervorschau

CAPITOLUL 1 1.1.Devianţa şcolară. Delimitări conceptuale şi forme de manifestare. Prin devianţă şcolară se desemnează, în general, ansamblul comportamentelor care încalcă sau trangresează normele sau valorile şcolare. Aşadar, devianţa şcolară va include totalitatea conduitelor care se abat de la normele şi valorile care reglementează mediul şcolar. Ele sunt precizate în regulamentele şcolare şi în cele de ordine interioară. Conduitele deviante ale profesorilor alcătuiesc o categorie distinctă, ele exercită o anumită influenţă asupra dinamicii devianţei şcolare dar nu voi face referire la acestea in cadrul lucrării. Există câteva concepte care sunt corelate şi a căror semnificaţie se întrepadrunde oferindu-ne o imagine asupra fenomenului de devianţă şcolară. Acestea sunt: comportamentul deviant, delincventa juvenilă, devianţa în şcoală şi devianţa şcolară, iar relaţia dintre ele poate fi redată în următoarea diagramă1:

Comportamentul deviant Delincvenţa juvenilă

Devianţa şcolară Devianţa în şcoală

Deoarece există diverse perspective de abordare a domeniului, în literatura de specialitate apar o varietate de termeni cu semnificaţii apropiate de cea a conceptului de „devianţă şcolară” precum: indisciplină rezistenţă şcolară, delincvenţa juvenilă, inadaptare şcolară, tulburare de comportament, deviere de conduită. Indisciplina defineşte situaţia în care interesele individului vin în conflict cu interesele grupului şi cu autoritatea pe care o reprezintă. În şcoală, un act de indisciplină are loc când 1

Neamţu, Cristina, Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor. Ed. Polirom, Iaşi, 2003, pg. 27

1

conduita unui elev îi împiedică pe ceilalţi să participe la procesul de învăţare sau perturbă activitatea de predare a profesorului22. Delincvenţa juvenilă nu se referă la orice abatare comportamentală, ci la comportamentul tinerilor până la vasrta de 18 ani, care contravine legii. Acest concept se suprapune pe cel de „devianţă şcolară” în măsura în care există o coincidenţă între normele juridice şi cele şcolare, iar conduita deviantă poate fi considerată infracţiune sau delict, de exemplu: furtul, anume acte de vandalism şi de violenţă şcolare. Devierile de conduită alcătuiesc o categorie distinctă în cadrul tulburărilor de comportament, se caracterizează prin reversabilitate şi includ o gamă extrem de diversă de manifestări, de la fobii, anorexie până la acte de vandalism. În contextul vieţii şcolare, după I. Străchinaru, principalele devieri de conduită ar fi: izolarea socială, nesupunerea, obrăznicia faţă de profesori, violenţa faţă de colegi, absenteismul, chilul, instabilitatea, lenea, minciuna, fuga şi vagabondajul, frutul, conduitele perverse33. Tulburare de comportament pentru orice conduită aberantă întâlnită la copii. Sintagma “tulburare de comportament”desemneaza devierile de la normele psihomorale, determinate preponderent de cauze endogene, care afecteaza funcţionarea psihica normală a individului. Conceptele de “inadaptare”sau “dezadaptare”sunt, ambele, de o ambiguitate notorie, dar pot fi diferite astfel: Conceptul de “inadaptare”este marca perspectivei psihologice; copilul inadaptat e cel a cărui comportament, indiferent de cauză, il impiedică

să beneficieze de experieţele

educaţionale şi sociale obişnuite, atât in şcoala , cât şi acasă. Dificultăţile emoţionale şi comportamentale ale copilului inadaptat nu pot fi remediate, fără un ajutor calificat, de către parinţi, educatori sau ceilalţi adulţi semnificativi din viaţa acestuia. Adaptarea şcolară, ca formă specifica de adaptare sociala, reflectă măsura în care elevul reuşeşte să răspundă cerinţelor educaţionale (atât cu privire la conduită, cât şi la însuşirea informaţiilor). Adaptarea şcolară presupune exisţenta unei compatibilităţi între natura cerinţelor şcolare şi posibilităţile subiective ale elevului de a le îndeplini cu succes. Inadaptarea şcolară desemnează absenţa acestei compatibilităţi, cauzele aparţinând fie elevilor, fie şcolii, fie ambelor părţi. Devierea de conduită a fost definită de I. Străchinaru drept ”forme de dezichilibru psihic sau de echilibru parţial, care presupun modificări ce predomină în sfera emoţional-volitivă a 2

Gnajez, W.J., The Psycology of Discipline in the Classroom, Ed. Maccmillan Publishing Co. Inc., New York, 1968, p.28 apud. Neamţu, Cristina, op.cit, pg. 28 3 Neamţu, Cristina, op. cit., pg. 34, apud. Străchinaru, I., Devierile de conduită la copii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969, pg. 35

2

personalităţii, ca rezultat al unei structuri morbide de natura sociogena sau al unor tulburări morfofuncţionale ale activităţii creierului, obiectivate in atitudinile persoanei faţa de societate si sine”. Rezistenţa şcolară reprezintă un mod de a reuşi în clasa, o strategie de adaptare şi supravieţuire. Strategia rezistenţei şcolare constă în refuzul normelor şi valorilor specifice culturii şcolare; elevii le contestă deoarece sesizează ca valorile si acţiunile

şcolii sunt

incompatibile cu lumea în care trăiesc ei. Principalele forme de manifestare a devianţei şcolare pot fi grupate în două categorii: conduite evazioniste (apărări degizate) – fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, toximania, copiatul, suicidul, si apărările deschise – vandalismul şi conduitele violente. Toate aceste manifestări se pot asocia şi prezenţa uneia dintre ele poate accentua riscul apariţiei alteia. Dintre aceste forme, mă voi axa pe descrierea absenteismului şi a abandonului şcolar. 1.1.1. Absenteismul şcolar Conceptul este definit ca o problemă socială, fiind explicat mai mult prin caracteristicile socio-culturale ale mediului de provenienţă şi apare mult mai frecvent în mediul urban şi in familiile sărace. Absenteismul

desemnează

un

tip

de

conduită

evazionistă,

stabilă,

cronică,

permanentizată, ce prefigurează sau reflectă deja atitudinea structurată a lipsei de interes , de motivaţie şi de încredere în educaţia şcolară. In spatele acestui comportament se poate ascunde nevoia elevului de a evita confruntarea cu anumite situaţii sau probleme care îi provoacă o suferinţă fizică sau psihică. Precedând sau însoţind fuga de la şcoală, absenteismul şi abandonul şcolar, se pot observa şi alte tipuri de reacţii folosite pentru a scăpa de situaţii traumatizante: 

Reveria, retragerea temporară într-o lume imaginară



Închiderea în faţa informaţiilor provenite din exterior, refugiul în atitudinea de pasivitate şi apatie



Regresia, adoptarea unor comprtamente infantile



Dezvoltarea obisnuinţei de a se izola, solitudinea şi refuzul de a comunica



Dezvoltarea fobiei de şcoală



Reacţiile somatice: migrne, febră, dureri de stomac



Puseurile de bulimie: mănâncă şi bea execisv



Toxicomania 3



Descurajarea, deprimarea şi ideaţia suicidară

În etiologia conduitelor evazioniste, şi în special a absenteismului şcolar, regăsim doi factori majori, care acţionează în interdependenţă: şcoala şi familia. Rolul familiei în prevenirea apariţiei absenteismului şcolar devine vizibil în situaţii precum: 

Părinţii sunt indiferenţi sau devalorizează educaţia şcolară şi din cauza acestei atitudini, nu conctrolează şi nu reacţionează la absenţele copiilor; această tendinţă este accentuată în cazurile în care părinţii nu au avut nici un avantaj în urma şcolarizării lor.



Părinţii pretind copilului să lipsească de la şcoală, obligându-l să participe la diferite activităţi casnice sau aducătoare de venit.



Părinţii sunt bolnavi cronici, dependenţi de alcool sau droguri sau se află în detenţie, nefiind disponibili în ceea ce priveşte controlul frecvenţei şi al activităţii şcolare ale copiilor.



Păriţii sunt hiperanxioşi sau imaturi şi, din diverse motive reale sau imaginare, ţin copilul acasă pentru a-l proteja.

Pe lângă familie şi şcoală, un rol semnificativ în perpetuarea absenteismului îl are şi atitudinea comunităţii faţă de acest fenomen; indiferenţa membrilor comunităţii faţă de copiii care, dată fiind vârsta lor şi moemntul zilei ar trebui să fie la şcoală, dar sunt prezenţi în alte locuri publice, facilitează şi consolidează absenteismul. Absenteismul rezultă din absenţe frecvenţe într-un anumit interval de timp. Absenteismul este determinat, în parte, de insatisfacţiile legate de activitatea şcolară şi de condiţiile de lucru, care conduc la scăderea stimei de sine şi pierderea statutului în colectiv. Există şi alţi factori, dintre care amintim, sănătatea, obligaţiile familiale, importanţa pe care o prezintă pentru elev activităţile activităţile extraşcolare, normele şcolare şi presiunile instituţiei educative. 1.1.2. Abandonul şcolar Abandonul constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii inceput. Până în anul 1990, în România nu s-a vorbit despre abandon şcolar, sau neşcolarizare, sistemul neacceptând eşecul şolar ca o realitate. Aceasta problemă va constituii o prioritate a primilor ani dupa 1990. Eforturile au fost concentrate în mod deosebit pe schinbari ale 4

manualelor şcolare şi de tip curricular. În 1998, pe baza statisticilor care au privit anii 19961997, Ministerul Educaţiei Naţionale a aratat că există analfabetism în anumite grupuri ale populaţiei. Rate ridicate ale abandonului şcolar se inregistrează la nivelul învaţamantului secundar. Deşi statisticile indica o scadere a acestora, de la 7,3% în 1990 la 3,9% în 1995, lipsa resurselor financiare şi costurile educationale ridicate constitue, pentru majorarea copiilor provenind din familii sărace, cauze a întreruperii studiului, dupa absolvirea învăţamântului obligatoriu sau ale abandonului şcolar la acest nivel. Având în vedere faptul că învăţământul obligatoriu nu asigură o calificare profesională, iar ofertele de munca pentru învăţământul secundar sunt, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, limitate, mulţi dintre tinerii absolvenţi ai acestor forme de învăţământ sunt expulşi riscului excluderii sociale. Pe termen lung, din cauza creşterii numarului de tineri, care nu reuşesc să obţină decât diploma de capacitate, a ofertei limitate pentru absolvenţi de şcoli profesionale şi de ucenici, a dezvoltării diplomelor de studii superioare, datorită insuficienţei dezvoltării economice, este posibil ca educaţia să nu contribuie într-o măsură apreciabilă la diminuarea fenomenului de excluziune, ci mai degrabă la favorizarea lui. Ministerul Educaţiei şi Cercetarii a demarat, înca de la sfârşitul anului 2003, o ampla campanie de prevenire a abandonului şcolar. Măsura a fost luată dupa cifra ingrijoratoare primate din teritoriu, conform cărora la sfârşitul anului şcolar 2001-2002 un numar de 17.742 de elevi, în special din ciclul gimnazial, au renunţat la şcoală. Cifra reprezintă o creştere uluitoare faţa de anul precedent, 1999-2000, cand se înregistraseră 7.900 de elevi, la nivel naţional, care părasiseră şcoala. Totodată s-a constatat că , în intervalul 1999-2002, aproape 9.800 de elevi din clasele I-IV au abandonat, în fiecare an, şcoala. Ultima satistică, elaborată de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării in 2006 , a scos la iveală faptul că rata abandonului şcolar în învăţământul primar din România s-a dublat în ultimii zece ani. Studiul a început cu anul şcolar 1997-1998 şi s-a încheiat cu cel din 2003-2004. Dacă acum zece ani se înregistra o rată a abandonului de 0,6% , în anul şcolar 2003-2004, aceasta s-a dublat, ajungând la 1,2% . Drept urmare, autorii statisticii consideră ca “rata abandonului şcolar este crescută în rândul copiilor din zonele rurale, din comunităţile montane , în special la nivelul învăţămantului secundar. Cauzele sunt: sărăcia, lipsa mijloacelor de transport şi slaba motivaţie cu privire la câşitgul economic ca rezultat al educaţiei. An de an se înregistreaza sute de elevi care se opresc cu studiile până cel mult la nivelul clasei a opta. De regulă , principalul motiv pentru care sunt întrerupte studiile este legat de lipsa banilor. Sânt copii care locuiesc în localitaţi unde nu există decât şcoli cu clasele I-VIII, iar cea mai apropiată şcoală de arte şi meserii este, oricum, mult prea departe pentru ei pentru a putea 5

face naveta. Preferă să rămână acasă lângă păriţti şi să lucreze alături de ei la muncile câmpului unde, oricum, nu au nevoie de nici o calificare. Tot din rândul celor care abandonează studiile dupa ce termină clasa a opta fac parte şi fetele care provin din familii de etnie romă. Multe din ele se căsătoresc imediat după ce termină gimnaziul, în cazul în care nu s-au măritat până atunci si încep să îsi crească pruncii care se grăbesc să vina pe lume. Toate aceste lucruri se întampla într-o perioada în care învăţământul de zece clase este obligatoriu prin lege. Până când aceste familii care se află în situaţia de a nu-şi permite să îşi mai tină copiii la şcoală din lipsa banilor nu vor ieşi din starea de sărăcie în care se află , situaţiile de acest gen nu vor fi rezolvate. 1.2. Teorii explicative ale abandonului şcolar

Abordarea psihosocialã Considerã cã persoanele care au abandonat şcola diferã de cele ale persoanelor care şi-au continuat studiile datoritã trãsãturilor de personalitate diferite. Când vorbim de educaţie vorbim de rolul motivaţiei, inteligenţei, imaginii de sine ce influenţeazã procesul învãţãrii. În acest caz , vorbim de acele persoane care considerã urmarea cursurilor şcolare „ o pierdere de timp“. A urmărit să demonstreze că aceia care abandonează şcoala diferă de cei care-şi finalizează studiile în ceea ce priveşte unul sau mai multe atribute psihosociale sau trăsături de personalitate; numeroase studii din această fractură au investigat rolul motivaţiilor, inteligenţei, imaginii de sine şi agresivităţii în decizia de a abandona şcoala. Perspectiva interacţionistã Se referã la interacţiunile care au loc între carateristicile individuale ale elevului şi cele ale mediului educaţional. În momentul în care apar anumite disfuncţionalitãţi în interacţiunea dintre cele douã medii poate determina abandonul şcolar. Abandonul este considerat a fi rezultatul unei interacţiuni

personale insuficiente cu ceilalţi membrii ai colectivitãţiide

exemplu, elevul nu poate ţine pasul cu materia predatã.

Teoria constrângerii externe Afirmã cã abandonul şcolar nu este numai un efect al sãrãciei populaţiei, dar şi ca o consecinţã a presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îi poate controla. În consecinţã, abandonul şcolar este determinat atât de factori psihosociali cât şi de factori externi ce 6

acţioneazã asupra individului. Un exemplu de factor extern poate fi cel al lipsei unitãţilor şcolare în anumite comune sau sate, acestea aflându-se la distanţe foarte mari ce împiedicã elevul sã meargã. Un alt exemplu de factor extern ce nu poate fi controlat, în situaţia din România curentã ce înregistreazã multe consecinţe grave, printre care şi abandonul şcolar este reprezentat de inundaţiile ce au cuprins ţara. Între aceşti factori, care au un început deosebit asupra menţinerii elevilor în şcoala, se numară factorii de sanatate şi obligaţiile profesionale şi familiale. Dacă acceptăm că perspectiva interacţionistă o subsumeaza pe cea psihosocială, paradigma abandonului şcolar se va baza pe două componente: una localizează forţele ce promovează abandonul în contextul educaţional, punând accentul pe lipsa unei interacţiuni sociale satisfacatoare în cadrul instituţiei şcolare, din cauza anumitor caracteristici psihosociale ale elevului; cealaltă consideră mediul extraşcolar un factor determinant al abandonului, părăsirea şcolii fiind un răspuns la conflictul între obligaţiile nonşcolare şi cele şcolare. Teoria excluderii Considerã cã principalul actor determinant al abandonului şcolar este chiar şcoala prin politicile care le promoveazã, anumite practici şcolare, cum ar fi: exmatricularea fãrã drept de înmatriculare în instituţia respectivă sau eliminarea temporarã din instituţia de învãţãmânt. Toate aceste aspecte descurajeazã elevul în procesul învãţãrii, ajungându-se la stigmatizarea şi marginalizarea elevului. Dezangajarea se referă la procesul prin care atât şcoala cât şi elevul manifestã dezinteres unul faţã de altul. Dezangajarea are loc prin scãderea investiţiei afective, intelectuale, materiale a elevului faţã de mediul şcolar. Însã în ziua de astãzi putem vorbi şi de lipsa implicãrii profesorilor în procesul educativ în mediul rural, tocmai prin lipsa cadrelor didactice calificate. Perspectiva sistemică Se foloseşte această perspectivă deoarece se urmareşte menţinerea unei cercetări pe dinamica interacţiunii dintre mai multe sisteme care afecteaza comportamentul elevilor. Sistemul cu risc de abandon şcolar cuprinde mai multe subsisteme: familial, şcoala, personalitatea. Între aceste elemente trebuie să existe o relaţie de simboliză. Fiecare componentă este la un anumit nivel şi într-o anumită masură afectata de toate celelalte. De exemplu dacă copilul în familie este bătut, el nu va fi atent la şcoala, nu îşi va face temele , va fi neglijat si reticent, se va închide în el, nu mai comunică

. 7

Perspectiva puterii Această perspectivă se bazează pe forţele elevului în procesul de schimbare. Se urmăreşte valorificarea resurselor deja existente sau descoperirea altora noi pe baza cărora să se producă schimbarea. Reducerea abandonului şcolar este posibil prin găsirea unor resurse ca de exemplu înlesnirea comunicării părinţi-şcoală, părinţi-copil, valorificarea capacităţilor intelectuale ale copilului sau abordarea unor metode didactice potrivite fiecărei personalităţi a copilului. Practica bazată pe teoria behavioristă Presupune ajutorarea familiei copilului, elevului sau caderelor didactice să înveţe noi comportamente şi să înlăture comportamentele supărătoare. Putem întări stima de sine a copilului prin lauda lui atunci când obţine rezultate şcolare mai bune atât de părinţi cât şi de profesori în faţa clasei. Acordarea diferitelor premii în domenii în care elevii manifestă interes. Astfel copilul îşi va mări comportamentul pentru care este recompensat şi va renunţa la cel care nu este recompensat sau pedepsit. Practica bazată pe terapia familială Lucrul cu familia ca subsistem şi schimbarea sau modificarea tipurilor de interactiuni dintre membrii familiei reprezintă scopul acestei teorii. Se pot organiza în cadrul consilierii familiale diferite metode. De exemplu jocul de rol dintre copil şi părintele pentru a realiza ce doreşte elevul de la părinte şi invers. Prin aceasta fiecare conştientizeaza nevoile celuilalt. Poate fi folosită şi metoda narativă prin oferirea de exemple din comunitate, drept cadre de folosinţa prin întărirea convingerii că se poate ajunge acel model prin folosirea corecta a resurselor proprii. Practica bazată pe teorii privind micro-grupurile Organizarea activităţilor şcolare a elevilor se poate face prin participarea la experienţa unui mic grup sub conducerea unui profesor. 1.3. Factori care conduc la apariţia fenomenului de abandon şcolar

Factori individuali Aceştia se referă la capacitatea personalã a elevului de a reacţiona, adicã de resursele personale, de bogãţia şi calitatea “ schemelor de adaptare “ ce se referã la faptul cã unii elevi au un potenţial mai mare de adaptare, iar alţii unul mai redus( sunt mai rigizi, mai puţin permisivi în relaţiile cu ceilalţi). Un rol important este reprezentat şi de prezenţa mamei în viaţa copilului. Dacã copilul a trãit într-un mediu familial în care prezenţa mamei era 8

cotidianã, dezvoltarea copilului a decurs normal. În caz contrar, acesta poate prezenta anumite tulburãri psihice, cum ar fi hiperemotivitate, fobii, anxietate etc. Poate apărea „hospitalismul” (nervozitatea excesivă sau apatia, indiferenţa etc.; ajunge chiar la retardare mintală, dacă elevul trăieşte în stare de izolare prelungită). Particularităţile psihice ale copilului pot influenţa şi negativ randamentul său şcolar. Etichetãrile ca „ elev slab” , „ elev rau” duc la scãderea stimei de sine, la scãderea încrederii în propriile forţe cât şi în persoanele ce îl înconjoarã. În aceste condiţii, datoritã lipsei resurselor necesare pentru a depãşi aceastã dificultate, aceşti copii cautã sã iasã în evidenţã, adeseori, prin comportamente deviante. Lipsa voinţei (sau disponibilitatea redusă), nivelul scăzut al aspiraţiilor, intereselor, motivaţiei, insuficienta dezvoltare a capacităţii de a opera a gândirii etc., pot avea efect negativ asupra activităţii şcolare a elevului, asupra rezultatelor muncii sale. De asemenea, starea de sãnãtate a elevului poate influenţa succesul sau eşecul şcolar al acestuia.

Mediul familial Familia reprezintã cel dintâi şi cel mai important context de viaţã, cu un rol deosebit în socializarea copilului. Familia oferã copilului un sentiment de siguranţã, singurul care-i permite acestuia sã se emancipeze şi sã-şi dobândeascã personalitatea. Însã, acest sentiment depinde de anumiţi factori: protecţia împrotriva agresiunilor venite din afarã, satisfacerea trebuinţelor elementare, coerenţa şi stabilitatea mediului de dezvoltare, sentimentul de a fi acceptat ca membru al familiei, de a fi iubit, de a i se accepta caracteristicile individuale şi de a dobândi o experienţã personalã. Lipsa interesului pentru activitãţile şcolare ale copilului sau, din contrã, preocuparea exgeratã pot duce la nereuşita şcolarã a copilului. Un rol foarte important în dezvoltarea copilului îl reprezintã tipul de familie din care acesta provine: 

familiile cu mulţi copii nu-şi pot permite sã-i trimitã la şcoalã datoritã lipsei resurselor materiale: copiii sunt puşi sã munceascã, reprezentând o sursã de venit, mai ales în mediul rural unde copii sunt puşi la munci agricole:



familii monoparentale care nu pot acorda atenţia cuvenitã creşterii copilului, mai ales cã numãrul femeilor care muncesc este în creştere



familii a cãror unul sau ambii pãrinţi au emigrat. Statisticile aratã cã din ce în ce mai multe persoane opteazã pentru a pleca în strãinãtate, mai ales din mediul rural, datoritã nivelului de trai foarte scãzut.

9



familii dezorganizate a cãror pãrinţi sunt alcoolici, victime ale violenţei domestice, dependenţi de substanţe stupefiante etc. De asemenea, dezinteresul manifestat de pãrinţi în ceea ce priveşte educaţia, dar şi

nivelul scãzut de instrucţie al acestora sau concepţiile despre aceasta, au un impact negativ asupra şcolarizãrii elevului. În mediul rural, şansele ca numãrul de copii sã–şi continue studiile sunt minime. Mediul şcolar 

cunoaşterea insuficientã elevilor, datoritã numãrului mare dintr-o clasã sau datoritã dezinteresului manifestat de cãtre profesori;



nerespectarea particularitãţilor de vârstã si individuale ale elevilor; profesorii prin modulul psihopedagogic trebuie sã cunoascã personalitatea elevului pentru a adapta metodele de predare-învãţare la fiecare elev în parte;



lipsa de preocupare a unor cadre didactice pentru stimularea interesului faţã de învãţãturã; în special în mediul rural, profesorii nu îşi manifestã interesul pentru procesul învãţãrii datoritã faptului cã salariile nu sunt pe mãsura aşteptãrilor; majoritatea cadrelor didactice din mediul rural sunt suplinitori;



insuficienta pregãtire profesionalã si psiho-pedagogicã a unor cadre didactice.



lipsa de profesionalism, manifestatã fie prin severitatea profesorului ( poate induce starea de teamã, anxietate a elevului), fie prin permisivitate reprezintã un factor ce poate influenţa abandonul şcolar.



lipsa dotãrilor materiale în instituţiile de învãţãmânt. Lipsa şcolilor la sate determinã mulţi elevi sã parcurgã zilnic un drum lung pânã la o şcoalã apropiatã sau mai bine dotatã.



lipsa profesorilor calificaţi în mediul rural

Contextul social Putem vorbi de lipsa investiţiilor statului în domeniul educaţiei. O importantã influenţã negativã asupra percepţiei educaţiei o reprezintã mass- media, prin promovarea din ce în ce mai largã a celor neşcolarizaţi care au reuşit în viaţã prin noroc şi înzestrãrile de la naturã. Pentru copii, aceştia reprezintã modele drept de urmat deoarece şcoala nu oferã aceleaşi perspective. Adeseori, cei care provin din mediul rural sunt stigmatizaţi în legãturã cu mediul

10

lor de provenienţã. La nivel naţional sunt elaborate programe care sã susţinã educaţia în mediul rural, însã puţine sunt puse în aplicare.

Factori de ordin socio-cultural sau religios In aceastã categorie se includ indicatorii care se referã la putere şi status social, cum ar fi de exemplu : apartenenţa etnicã, apartenenţa la clasa socialã, apartenenţa rasialã, sexul ( încã mai existã concepţia conform cãreia fetele nu au nevoie de o educaţie aprofundatã, ele trebuind sã se limiteze la rolul de casnicã), apartenenţa la comunitãţi de tip rural/urban etc. Toate aceste variabile au fost tratate ca variabile demografice, dar o dată cu preocupările de democratizare a educaţiei şcolare, s-a demonstrat că diferite grupuri dezavantajate social sunt discriminate atât în cadrul sistemului scolar cât şi pe piaţa muncii sau pe piaţa căsătoriilor. Referitor la variabila sex, unele studii aratã faptul cã rata de abandon şcolar este semnificativ mai mare în rândul fetelor, indiferent de starea materialã a pãrinţilor. În mediul mai sãrac, abandonul mai frecvent a fetelor se explicã prin participarea acestora la realizarea activitãţilor casnice, la îngrijirea fraţilor, la efectuarea unor activitãţi aducãtoare de venit. În mediul dezvoltat, abandonul şcolar al fetelor se caracterizeazã prin crizele specifice pubertãţii. Toate acestea pot genera mariaje precoce sau graviditate; atrage după sine abandonul şcolar. Exista şi studii care gasesc că riscul cel mai mare de abandon scolar îl au baieţii şi nu fetele şi explică acest lucru prin trăsăturile de personalitate specifice rezultatelor în urma socializarii în funcţie de steriotipul de sex-rol; copii proveniti din familii minoritare etnic, indiferent de variabila sex, abandonează şcoala într-un procent mai ridicat decat cei ce aparţin culturii/etnicii majoritare. De asemenea, copii care provin din familii asistate social sau dependente de instituţiile caritabile abandonează şcoala într-o proporţie semnificativ mai mare. În ceea ce priveşte tipul de comunicare rural/urban, se consemnează o rata mai mare a abandonului şcolar în mediul rural, ceea ce se explică prin: distanţa mare domiciliu-şcoala, dublată de condiţii inadecvate de transport (navetă) lipsa de flexibilitate a orarelor şi structurii anului şcolar, care nu ţin cont de calendarul lucrărilor agricole, precum şi lipsa de opţiuni educative în cadrul şcolii.

Factori (cauze) de ordin economic Rata abandonului la nivelului şcolaritaţii primare este mai scazută în ţarile cu venit mare pe cap de locuitor. Statisticile indica faptul că în ţarile cu venit mai scazut un procent de 11

aproximativ 40% dintre elevii înscrişi abandonează şcoala primară înainte de a termina ciclul primar. În cazul ţarilor sărace rata abandonului şcolar este foarte mare la nivelul şcolaritaţii primare, în cazul ţarilor cu o economie puternică studiile rale înalte ale abandonului şcolar la nivelul învatamantului post abligatoriu: liceal şi superior. În aceste şcoli cei care abandonează provin în marea lor majoritate, din familii cu un statut socioeconomic precar. Copii care traiesc în familii sarace au şanse mai mici de a-şi înşusi o educaţie şcolara completă. Statutul economic corelat cu abandonul şcolar este evaluat prin variabilele precum: 

gradul de instruire şi educaţia parinţilor



profesia tatălui



venitul familiei şi nivelul de viaţa al acestuia.

Anumite familii nu au resursele financiare necesare pentru a plăti rechizitele şcolare, taxele, transportul la scoală, uniforma,etc. Alte familii işi pot permite să plătească şcolarizarea copilului, dar acesta presupune o reducere drastica a resurselor familiale, mai ales în situaţia în care elevul avea înainte responsabilitaţi productive alaturi de parintii săi. Exista elevii care traiesc sentimente de frustrare legate de saracia lor, care se reflecta la scoala în ţinuta vestimentară sau în lipsa pachetului cu mancare pentru pranz. Unii dintre acesti elevi işi va defini prioritatile în viaţa în funcţie de aceasta stare de frustrare şi vor abandona şcoala. Determinarea economică a abandonului şcolar trebuie corelat şi cu variabila vârstă. Prelungirea şcolaritaţii obligatorii a suscitat polemici între educatori şi responsabili educaţiei, unii dintre ei fiind de parere că a-i obliga pe tineri să revină în şcoală cât mai mult împotriva voinţei lor, este o soluţie contraproductivă; tineretul contemporan are o anumită putere economică, determinată de poziţia activă pe piaţa muncii, prin păstrarea unor servicii temporare, calificate sau necalificate. În condiţiile aspiraţiei lor fireşti catre autonomie şi independenţa financiară, tinerii doresc să părăsească şcoala cât mai repede posibil, pentru a avea un serviciu permanent, cu o norma întreaga şi pentru a putea caştiga mai mult. Cei care aspiră la o viaţă independentă resping ideea unui învatamant obligatoriu extins la 10-12 ani, deoarece faţa de idealul şi trebuinţele lor imediate educaţia şcolara nu aduce recompense dorile. S-a avansat ideea că absentismul şi delicvenţa pot fi diminuate daca li se va permite tinerilor să-si asume o poziţie productivă pe piaţa muncii. 1 Se estimează chiar că abandonul şcolar temporar poate avea efecte benefice în cazul unei categorii de elevi 2 , şi anume elevii care au nevoie să părăsească în afara fluxului procesului educativ şcolar şi să muncească o perioadă de timp. 12

Factori (cauze) de ordin psihologic Referitoare la reacţia fiecărui elev la apariţia insuccesului şcolar şi a conflictelor cu autorităţile şcolare. Etichetarea ca”elev slab” şi deprivarea de status reduc stima de sine a elevilor şi subminează încercarea lor de a-şi construi o identitate sociala pozitivă. În aceste condiţii elevii care nu au resursele necesare pentru a se mobiliza în vederea depăşirii dificultăţilor, vor căuta să-şi satisfacă nevoia valorizare personală în afara şcolii, eventual prin abandon. Etichetarea ca „ratat” sau „deviant” determină elevii să adopte roluri deviante ca răspuns la deprivarea de status. În şcolile în care există clase de nivel pentru menţinerea în şcoala a elevilor subrealizaţi şcolar, calitatea de membru al unei asemenea clase poate conduce la abandunul scolar.

Factori (cauze) de ordin pedagogic Vizează calitatea vieţii şcolare, pertinenţa conţinuturilor în raport cu trebuinţele de învăţare ale elevilor, caracteristicile procedurilor de evaluare şi ale orientării şcolare şi profesionale, deschiderea şcolii faţă de problemele comunităţii, stilul disciplinei şcolare,etc. Calitatea vieţii şcolate şi a educaţiei şcolare influenţează rata abandonului; evidenţele existente indică faptul că cele mai înalte rate de abandon şcolar le influenţează şcolile segregate, şcolile în care se pune un mare accent pe supraveghere şi testare. Efectele abandonului şcolar demonstrează că acest tip de conduită este considerat deosebit de grav. Cei care nu au nici calificarea profesională indispensabilă integrării socioeconomice, nici formaţia morală şi civică necesară exercitării rolului de părinte şi a celui de cetăţean al unei comunităţi. Neavând nici o calificare, cei care abandonează şcoala sunt viitorii şomeri şi reprezintă un termen mediu şi lung, o sursă de dificultăţi sociale şi de deprinderi, care depăşesc investiţia cerută de formarea iniţială4. Din punct de vedere al costurilor economice, scumpă nu este persoana bine educată, ci cea suficient educată, care părăseşte şcoala cu o formaţie subreală sub aspectul moral, intelectual sau estetic5. Reciclarea unei astfel de persoane, predispusă la compromisuri, la impostură şi delicvenţă, va costa mult şi va fi dificil de realizat.

4

G. Vaileanu, Democratizarea educatiei: scolarizarea si calificarea tinerilor (fetelor), Document UNESCO , Sinteza de studii de caz, Bucuresti, 1991 5 G. Vaileanu, Educatia la frontiera dintre milenii, Editura Politica, Bucuresti,1988, pg.21-23

13

În analiza efectelor abandonului şcolar se impune cu prioritate corelaţia abandondelicvenţă. Cercetările realizate asupra modului în care evoluează abandonul şcolar şi delicvenţa juvenită s-au bazat în principal pe doua teorii sociologice: 

teoria tensiunii sociale, care avansează ipoteza că abandonul şcolar conduce la o scădere a ratei conduitelor delicvente, în special în cazul tinerilor proveniţi din medii sociale defavorizate



teoria controlului social, care susţine că, dimpotrivă, abandonul şcolar determină creşterea ratei delicvenţei juvenite.

Pentru a testa ipoteza teoriei tensiunii sociale, sociologii americani D.Elliot şi H.Vass au urmărit de-a lungul a 4 ani un eşantion de 2721 de elevi care intrau în 1963 în clasa a XI-a. Concluziile la validate şi rezultatele investigaţiilor ulterioare au arătat că: 

indicele delicvenţei este considerabil mai ridicat la tinerii care au abandonat şcoală, comparativ cu cei care şi-au continuat studiile;



natura experienţelor şcolare e motivul cel mai frecvent al conduitelor de deviantă şcolară, a abandonului şcolar în special;



indicele de devianţă al celor care abandonează şcoala descreşte.

Educaţia nu este doar un drept fundamental, ci şi un instrument de promovare a incluziunii sociale. În ceea ce priveşte sistemul educaţional, la nivelul anului şcolar 2004/2005 se înregistrează o scădere a populaţiei şcolare, cu aproape 3,5% faţă de anul şcolar 2000/2001. Cea mai importantă scădere este cea a numărului de elevi înscrişi în învăţământul primar şi gimnazial, cu 11,0% şi respectiv 22,3% în perioada menţionată; în ambele cazuri cele mai severe reduceri ale efectivelor şcolare se înregistrează în mediul urban. În cazul învăţământului liceal şi al învăţământului profesional şi tehnic se înregistrează creşteri ale populaţiei şcolare cu 12,5% şi cu 20,8%; creşterile sunt diferenţiate pe medii de rezidenţă, în favoarea mediului rural. O astfel de evoluţie este, în principal, rezultatul evoluţiilor demografice localizate în mediul rural. În cazul învăţământului universitar, numărul de studenţi a crescut în perioada de referinţă cu 22%. În întreaga perioadă 1990-2004 se poate observa persistenţa unor rate ridicate de părăsire timpurie a şcolii de către tinerii de 18 – 24 ani, cu tendinţa de creştere. Acest fenomen negativ are un impact direct asupra competitivităţii şi calităţii capitalului uman. Rata de părăsire timpurie a şcolii a crescut de la

14

22,4% în 1999-2000 la 23,4% în 2004-2005. Se remarcă un decalaj substanţial faţă de indicatorii europeni, standardul european de referinţă stabilit pentru 2010 fiind de 10%.6 Studiile efectuate indică faptul că, în cazul copiilor care trăiesc în gospodării sărace există de 2,3 ori mai multe şanse de a abandona şcoala, comparativ cu copiii care trăiesc în gospodării care nu sunt sărace, acest raport crescând până la 3,1 ori în cazul celor care trăiesc în gospodării afectate de sărăcie extremă. La nivelul sistemului şi politicilor educaţionale au fost adoptate puţine măsuri în scopul readucerii în sistem a persoanelor care au părăsit timpuriu şcoala, fie imediat după părăsire, fie ulterior prin programe de pregătire pe durata vieţii active. Rata ridicată de părăsire timpurie a şcolii, corelată cu numărul redus al celor care îşi reiau studiile după părăsirea timpurie a şcolii sunt elemente care afectează semnificativ calitatea capitalului uman în România.

CAPITOLUL 2 Rolul asistentului în soluţionarea problematicii abandonului şcolar 

Legislaţie



Servicii

Statistici privind abandonul şcolar Abandonul şcolar a crescut de trei ori (19.10.2007) Eşecul şcolar constituie astazi un fenomen întâlnit în toate sistemele de învatamânt. Problematica eşecului şcolar este vârsta, raportându-se nu numai la câmpul educativ, ci şi la spaţiile culturale, economice, politice, sociale, la opţiunile fundamentale ale unei societaţi. Implicaţiile eşecul şcolar sunt multiple. Pe termen lung, efectele eşecului şcolar se regăsesc in eşecul social. Randamentul economic este scazut datorita incompetentei profesionale a indivizilor. Slaba pregatire a fortei de munca induce efecte în plan social, precum: marginalizarea, şomajul, delincvenţa etc. Eşecul şcolar are în vedere şi efecte psihologice, cum ar fi: dificultăţi de adaptare, neîncrederea în forţele proprii, stres, anxietate

6

Raportul naţional strategic privind protecţia socială şi incluziunea socială, septembrie 2006

15

etc. Eşecul şcolar este indicatorul lipsei de randament pedagogic, al insuficientelor întâlnite în sistemul educaţional. Problematica abandonului şcolar este una de acualitate şi de importanţă majora fapt relatat din cercetarile statistice elaborate de

Ministerului Educatiei privind starea

învăţământului. Acestea relevă faptul că in ultimii şase ani, abandonul şcolar a crescut de trei ori în rândul elevilor din clasele I-VIII. Una din modalităţile de prevenire a abandonului şcolar ar fi ca autoritaţile să angajeze psihologi pentru unităţile şcolare. Potrivit raportului „Strategia învatamântului din România”, publicat de catre Ministerul Educatiei, comparativ cu anul şcolar 2005-2006, populaţia şolară a scazut cu 18.000 de elevi şi studenti, însă acelaşi document mai precizează că această pierdere este mai scazută faţă de anii precedenţi, adică până în 2005. Cea mai ridicată rată a abandonului se înregistrează in rândul copiilor care termină clasa a VIII-a în mediul rural. În anul şcolar 2005/2006, aproximativ 1,8% dintre aceştia au părăsit sistemul de invăţămant, în condiţiile în care în anul 2000/2001 rata abandonului a fost de 0,6%. În opinia Ministrului Educaţiei, Cristian Adomnitei : “Toate satele şi comunele au o şcoala generala clasele I-VIII. Dupa aceea, copilul de 14 ani este numai bun de munca, iar părinţii nu au bani să-l trimită la o şcoala de arte şi meserii sau la liceu,. Raportul arată că a crescut numărul elevilor proveniţi din mediul rural, cu 23.000, şi a scăzut numărul celor provenind din mediul urban, cu 12.000. Cu toate acestea, în general, numarul tinerilor cuprinşi în acest profil educaţional a scăzut în ultimul an şcolar, comparativ cu cel precedent. În perioada studiată, autorii raportului au constatat că cea mai spectaculoasă crestere a populaţiei şolare s-a înregistrat în învatamântul superior. Astfel, în ultimul an universitar, numărul de studenţi înscrisi a fost cu 69.000 mai mare decât în anul universitar 2005-2006. În opinia specialiştilor, cererea crescuta de educaţie pentru acest nivel de învăţământ are drept cauză contextul social, de ocupare a locurilor de muncă platite corespunzător. Raportul privind starea învăţământului prezentat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în 2006, abordează mai multe probleme importante referitoare la educaţie: reuşita şcolară, abandonul, promovabilitatea la examenele de sfârşit de ciclu, nivelul de acoperire cu personal didactic calificat, fondurile alocate învăţământului etc. Raportul arată că educaţia în România, comparativ cu alte ţari din Uniunea Europeană, nu merge chiar pe drumul dorit, la destule capitole fiind nevoie în continuare de eforturi susţinute. Un exemplu elocvent în acest sens este urmatorul: Gheorghiţă M. a părăsit şcoala 16

în clasa a V-a, pentru că părinţii nu au mai avut bani pentru toate cele necesare şi nici el nu prea s-a omorât cu cartea. "Suntem mai multi fraţi şi nu au bani parinţii pentru toţi. Abia ne descurcăm cu mâncarea. Acum fac treburi prin gospodărie şi mai merg să mai lucrez pe la oameni, la muncile agricole. Facem şi noi ce putem şi nici nu ştiu la ce-mi ajută atâta carte", ne-a spus Gheorghiţa, un copil care provine dintr-o familie numeroasa. Dintre cele mai frecvente cauze ale abandonului şcolar menţionăm : sărăcia, mediul familial dezorganizat, munca părinţilor în străinătate, căsătoriile şi chiar sarcinile; acestea au determinat un numar de 710 elevi, majoritatea din mediul urban, să renunţe la studii în anul şcolar 2005-2006. Cu alte cuvinte, cei peste 700 de elevi nu au mai călcat la ore doi ani de zile, acesta fiind termenul după care un elev este considerat caz de abandon şcolar. Mai nou, faţa de anii trecuţi, balanţa s-a înclinat spre elevii care părăsesc şcolile din mediul urban. De exemplu, într-un top cu cei mai muţi elevi care nu au mai dat pe la cursuri timp de doi ani sunt Grupul Şcolar Tehnic din Târgu Frumos cu peste 40 de cazuri, Grupul Şcolar "Constantin Brâncuş" şi Grupul Şcolar "Dumitru Mangeron". Acestora li se mai adaugă şi şcoli generale precum Şcola "Nicolae Iorga", "Gheorghe Mârzătescu" şi Şcoala "Elena Cuza". Conform unui studiu realizat de către Centrul Judeţean de Asistentă Psiho Pedagogică după finalizarea anului şcolar 2005-2006 s-au înregistrat peste 700 de cazuri certe de abandon şcolar la clasele I - X. Din punct de vedere al vârstei cu cea mai mare frecvenţă a abandonului, se detasează net ciclul gimnazial, ciclul primar fiind slab reprezentat. În plan social, pot fi considerate forme ale eşecului şcolar:

abandonul şcolar,

excluderea sociala şi profesională, analfabetismul. Abandonul şcolar se caracterizează prin părăsirea prematură a şcolii. În plan social, de multe ori abandonul se asociază cu delincvenţa juvenilă cu recurgerea la droguri, cu viaţa de familie dezorganizată. Abandonul poate fi caracterizat prin absenteism total sau parţial. Cel parţial are cauze diferite în funcţe de zona, rurală sau urbană. Abandonul în zona urbană poate fi cauzat de influenţa cercului de prieteni asupra copilului, de atracţiile pe care oraşul le exercită asupra acestuia, cel rural este determinat de conditţile satului, de ajutorul pe care copiii trebuie să-l dea părinţilor in muncile agricole. Analfabetismul trebuie inţeles nu doar ca incapacitatea subiectului de a citi şi a scrie ci în sens de incapacitate a subiectului de a folosi instrucţia şi educaţia primită în şcoală, astfel încât

să

se

adapteze

cerinţelor

sociale

şi

profesionale.

Pentru eliminarea efectelor negative ale eşecului şcolar este necesară cunoaşterea cauzelor care l-au produs. 17

Abandonul şcolar e o tema eternă a învăţământului românesc. Drept urmare, ea revine periodic în actualitate generând senzaţia că e accesibilă oricui vrea s-o abordeze, dar şi că totul s-a spus în chestiune. Un caz concret de abandon şcolar o releva statisticile realizate in jud. Vaslui. La începutul lunii iulie, în evidenţele Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Vaslui erau înregistraţi 888 de copii care au abandonat şcoala de-a lungul anului şcolar 2004 - 2005. Unităţile de învăţământ cu o rată de abandon foarte mare sunt Şcolile de Arte şi Meserii. În anul 2005, un număr de 406 elevi au renunţat să mai frecventeze cursurile SAMurilor. Cei mai mulţi copii care au abandonat şcoala, 594, sunt din mediul rural. La oraşe, 294 de copii nu au mai avut posibilitatea sau nu au mai vrut să urmeze cursurile unei unitaţi de învăţământ. Rata de abandon şcolar atinge 1,48 procente. În mediul rural, rata de abandon este destul de ridicată, de 1,85%. Un fenomen la fel de grav ca abandonul şolar, nescolarizarea, este încă prezent în judeţ. Un număr de 346 de copii nu au pus niciodată piciorul într-o unitate de învăţământ. Dintre aceştia, 46 sunt în mediul urban, iar 299 sunt la ţară. Cauzele şi motivaţiile, atât ale abandonului, cât şi ale neşcolarizării, sunt în general cam aceleaşi, indiferent de mediul în care traiesc copiii. Familiile sunt dezorganizate, condiţiile materiale sunt precare, nivelul de trai este scăzut. Alcoolismul, tulburările de comportament, vagabondajul şi sănătatea precară sunt alte motive pentru care unii copii nu ştiu ce înseamnă şcoala. “Posibilităţle de rezolvare a situţiilor de abandon presupun o serie de măsuri educative: vizite la domiciliul elevilor, şedinţe cu părinţi, colaborări cu Protecţia Copilului şi Poliţia de proximitate, sprijin moral şi material. O masură destul de eficientă este reintegrarea în programul de şcolarizare, prin înscrierea în învăţământul cu frecvenţa redusă. Importanta este însă şi implicarea autorităţilor locale, mai ales în mediul rural”, a declarat Maria Amariei, directorul Centrului Judeţean pentru Asistenţă Psihopedagogică Vaslui. În ceea ce priveşte neşcolarizarea, posibilităţile de rezolvare a situaţilor ivite sunt destul de limitate. Şi asta pentru că unele dintre cauze şi motivţtii sunt surprinzătoare. “Ne-am ciocnit de refuzul părinţilor de a-şi trimite copiii la şcoala, datorită lipsei de perspectivă după terminarea şcolii. Unii părinţi, mai ales din mediul rural, consideră că ar fi mai bine ca cei mici să lucreze pamântul decât să meargă la şcoală. Aici ar mai trebui să adăugam şi copiii scăpaţi de sub controlul familiei, şi pe cei care au depăşit vârsta de şcolarizare”, a mai spus Amariei. 18

CAPITOLUL 3 ROLUL FAMILIEI ÎN PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR. O ABORDARE CALITATIVĂ 1. Ipoteza şi obiectivele cercetării

Ipoteza Mediul familial disfuncţional şi anturajul elevului constituie o premiză a abandonului şcolar.

Obiective 

Identificarea gradului de influenţă a mediului familial şi a anturajului în cazul elevilor aflaţi in situaţia de risc de abandon şcolar



Identificarea unor modalităţi de intervenţie aspura mediului familial în vederea reducerii riscului de abandon şcolar

Variabilele şi indicatorii cercetării 19



Prezenţa unor situaţii atipice: familii monoparentale, familii unde s-au înregistrat evenimente precum decesul unui părinte, divorţ, îmbolnăvirea gravă a unui părinte, lipsa părinţilor / părinţi absenţi (ex: plecaţi în străinătate)



Membrii familiei (ex: nr. de copii de vârstă şcolară), venitul familiei, condiţiile de locuit (ex: nr de camere, mobilier, gradul de iluminare), gradul de satisfacere a nevoilor de bază



Relaţia dintre părinţi şi copii



Gradul de implicarea părinţilor în viaţa şcolară a copilului: participă la şedinţele cu părinţii, îl ajută la efectuarea temelor, manifestă interes faţă de rezultatele obţinute



Atitudinea părinţilor faţă de educaţie: consideră necesară educaţia şi finalizarea studiilor, doresc să asigure copiilor condiţiile necesare pentru studiu (ex: materiale didactice, profesor preparator)



Gradul de implicarea copiilor în activităţile gospodăreşti



Prezenţa antecedentelor de absenteism sau abandon şcolar în cadrul familiei sau a anturajului



Relaţia cu membrii familiei lărgite: bunici, mătuşi, unchi, verişori



Prezenţa comportamentelor deviante în cadrul grupului de prieteni

2. Metodologia utilizată în realizarea cercetării Obiectivele cercetării mele impun o abordare predominant calitativă, cu atât mai mult cu cât investigaţia face, în mod necesar, referire la aspecte multiple şi distincte (economice, culturale, psihologice). Metoda folosită este cea a studiului de caz. Tehnicile utilizate sunt interviul şi întrevederea, iar instrumentele – ghidul de interviu şi ghidul întrevederii. Descrierea metodei şi a tehnicilor folosite. Argumentare Studiul de caz este o metodă de efectuare a cercetării în domeniul ştiinţelor sociale, este o metodă ce constă în analiza şi dezbaterea unui caz, o situaţie particulară a unei persoane. Această metodă contribuie la formarea şi dezvolatarea unei capacităţi de examinare critică a diferitelor strategii şi variante de soluţionare, favorizează capacitatea de a anticipa evoluţia evenimentelor şi pe această bază, de a lua decizii eficiente.

20

Asistentul social va descrie condiţiile, resursele, valorile, normele, factorii, actorii, având în permanenţă în minte ce vrea să reţină important pe tema investigată. Asistentul social porneşte de la o ipoteză sau mai multe şi caută să-i surprindă complexitatea . Acesta îşi completează informaţiile cu documente, cu observaţii, directe, indirecte, convorbiri, etc.7 Din punct de vedere practic, atunci când se foloseşte studiul de caz se urmăreşte parcurgerea a şapte etape: 1) Prezentarea problemelor identificate de către client 2) Prezentarea problemelor identificate de către asistentul social 3) Istoria problemei 4) Evaluarea iniţială 5) Puncte tari, puncte slabe 6) Modalităţi de intervenţie 7) Evaluarea cazului.8 Atât interviul cât şi întrevederea sunt tehnici predominant calitative. „Întrevedere se apropie mai mult de tehnica observaţiei (oferindu-ne, în esenţă, informaţii cu valoare de fapte), în timp ce interviul se apropie prin natura lui de tehnica chestionarului (oferinde-ne, ca şi acesta, opinii)9”. Ambele sunt „procedee de investigaţie ştiinţifică care utilizează procesul comunicării verbale pentru a culege informaţii în legătură cu scopul urmărit”.10 Întrevederea este tehnica principală în realizarea programelor de intervenţie socială. Ceea ce spune interlocultorul nu se referă la ceva deja existent, ci la ceva ce se construieşte vorbind, operând astfel o prelucrare a propriei experienţe. Subiectul trebuie lăsat să se exprime liber, dar conversaţia trebuie re/orientată către aflarea informaţiilor care îi sunt necesare cercetătorului. Întrevederile pot avea şi o formă structurată, adică desfăşurată pe baza unui ghid tematic formalizat şi pe baza unei planificări a strategiilor de ascultare şi de intervenţie. Interviurile au fost semi - structurate, indirecte (întrebările şi răspunsurile implică faptul că sensul real al conţinutului lor poate fi diferit de cel enunţat). 3. Grupul ţintă. Lotul de investigaţie 7

Şerban, Elena – Petronela, Asistenţa socială a mamelor adolescente, Ed. Lumen, Iaşi, 2005, pg. 243 Idem 1, pg. 244 9 Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, Ed. Lumen, Iaşi, 2003, pp. 211 10 Pinto, Roger şi Grawitz, M., Méthodes des sciences sociales, Dalloz, Paris, 1964 apud. Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, 2003, pag. 236 8

21

4. Prezentarea studiilor de caz

Studiu de caz nr.1 Date de identificare 1.

Date de identificare a copilului Nume: U Prenume: I Sexul feminin; Vârsta:16 ani; Rangul naşterii: prima născuta; Data

nadterii: 25.12.1992; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română. 2.

Date de identificare ale mamei copilului NumeU; Prenume:M; Vârsta:37 ani; Data naşterii:12.04.01971;Ocupatia: casnica; Locul

naşterii: Iaşi; Religie: ortodoxă; Studii: Şcoala Profesională; Etnie: română; Naţionalitate: română. 3.

Date de identificare ale tatălui copilului Nume: U Prenume:M; Vârsta:38 ani; Data naşterii: 06.07.1971; Locul naşterii: Iaşi;

Studii: Şcoala de Ucenici Ocupatia agricultor Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română. 4.Date despre familia lărgită Date despre bunicii materni: Bunica: NumeF; Prenume: C; Vârsta:72 ani;Data nasterii:17.08.1937; Locul nasterii Iasi Studii: 10 clase; Ocupaţie agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română; Domiciliu: Iaşi.com. Ţ iganasi , sat Cârniceni ,jud Iasi

;

Bunicul decedat Date despre bunicii paterni Bunica; Nume: U; Prenume I Vârsta: 72 ani; Data naşterii: 17.02.1936; Locul naşterii: Iaşi; Studii: Şcoala primara; Ocupaţie:

casnica; Religie: ortodoxă; Etnie: română;

Naţionalitate: română.Domiciliul sat Iepureni 22

Bunicul: Nume U Prenume B Varsta 73 Data nasterii 25.11.1935 Locul nasterii Iasi

Istoricul social al elevei C. este în grija bunicii de la 2 ani, mama ei fiind recăsătorită în alt sat. Până în clasa a – VI- a a avut rezultate şcolare deosebite, dar datorită decesului bunicului a început să neglijeze şcoala, încercând să-şi ajute tot mai mult bunica la treburile gospodăreşti.Începând din clasa a VII – a înregistrat o regresie constantă. Profesorul diriginte afirmă faptul că eleva are o evoluţie şcolară în decădere, iar în ultimul semestru are 120 de absenţe, dintre care 60 sunt nemotivate. Eleva a lipsit şi din motive medicale, pentru care a prezentat scutire medicală, dar a înregistrat şi absenţe sporadice. Profesorii spun că C. pare a-şi fi pierdut motivaţia intrinsecă, este deseori apatică şi obosită şi nu arată interes pentru discuţiile din timpul orelor. Media generală obţinută în primul semestru a fost de 7, 55, dar în al doilea semestru este posibil să rămână corigentă la matematică iar notele la celelate obiecte sunt mai mici decât în semestrul anterior. Bunica nu este la curent cu situaţia şcolară a nepoatei, iar părinţii naturali nu sunt preocupaţi de acest aspect. O vizitează rar şi nu au fost la şcoală să discute cu profesorii niciodată de la divorţ.

23

24

1.

Genograma X

2.

Ecomapa X

3. Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei I

Etapele de vârstă (în ani) 0-1

2-4

5-7

8-12

13-17

18-22

23-34

35-60

>60

Bunica

X

Bunicul

X

Mama

X

Tatăl

X

Fiica

X

25

4. Analiza câmpului de forţe

Puncte tari

Puncte slabe

Bună capacitate de memorare

Programul dezechilibrat al adolescentei

Strânsa legătură dintre bunică şi nepoată

Suferinta cauzată de decesul bunicului

Adaptare bună la treburile gospodăreşti

Neglijarea şcolii

Acceptarea discuţiei cu specialişti din cadrul programului

Familia se confruntă cu lipsuri materiale

Climatul educativ favorabil din cadrul programului

Inadaptarea la orarul şcolar

Posibilitatea de informare suficientă în cadrul

Lipsa de comunicare dintre adolescentă şi

programului

familie

III. Plan de intervenţie 1. Obiectiv pe termen scurt: Mobilizarea adulţilor de referinţă a elevei pentru a lua o atitudine faţă de situaţia elevei Eleva merge zilnic la şcoala Activităţi: 

informarea bunicii materne cu privire la evoluţia şcolara nefavorabilă a nepoatei;



informarea părinţilor despre rezultatele şcolare ale elevei;



consilierea elevei.

2. Obiective pe termen mediu: Consolidarea relaţiei cu familia; Degrevarea elevei de responsabilităţile casnice care o suprasolicită; Recuperarea carenţelor la obiectele la care va susţine examenul de capacitate. Activităţi: 

identificarea unei persoane care să ajute la treburile casnice;



vizite regulate la părinţi;



pregătire suplimentară la diferite materii. 26

3. Obiective pe termen lung: Promovarea examenului de capacitate. Stabilirea unui traseu educaţional în funcţie de abilităţile, capacităţile si de dorinţele elevei. Părinţii să îşi asume responsabilităţile care decurg din acest rol Activităţi: 

consiliere vocaţională şi orientare profesională;



pregătire suplimenatară la materiile la care are carenţe;



constientizarea părinţilor cu privire la efectele divorţului şi ale separării de ambii părinţi asupra copilului (consiliere şi activităţi de educaţie parentală);



găsirea unor soluţii pentru ca eleva să poată locui cu părinţii.

V. Evaluarea finală Profesioniştii din echipa interdisciplinară stabilesc modalitatea de închidere a cazului şi propun Inspectoratului Scolar implementarea unui pachet de programe scolare accesibile si persoanelor incapabile de a veni zilnic la scoala. Această decizie se adoptă după ce s-a depăşit situaţia de criză familial prin care a trecut minora. 1.Evaluarea procesului de ajutor Bunica paternă şi-a manifestat nemulţumirea faţă de situaţia prezentă. Bunica maternă a fost pusa la current cu situatia scolara a minorei Menţionez că familia se confruntă cu greutăţi materiale. Starea locuinţei nu este bună. 2.Limite ale intervenţiei şi modalităţile de despărţire Asistentul social, împreună cu echipa de profesionalişti, ajută eleva sa se reintegreze in mediul scolar, si pregatesc eleva pentru sustinerea examenului de capacitate.

Studiu de caz nr. 2

I. Date de identificare: 1. Date de identificare a copilului

27

Nume: R; Prenume: F; Sexul: feminin; Vârsta: 13 ani ; Rangul naşterii: al treilea născut; Data naşterii: 5 octombrie 1995;Locul naşterii: Iaşi; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română. 2.Date de identificare a mamei copilului Nume: R; Prenume: M; Sexul: feminine;Vârsta: 38 ani; Data naşterii: 23 iunie 1970; Locul naşterii: Iaşi; Studii: 8 clase; Ocupaţie: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română. 3. Date de identificare a tatălui copilului Nume: R; Prenume: D; Vârsta: 40 ani; Data naşterii: 25 iunie 1968; Locul naşterii: Iaşi; Studii: 8 clase; Ocupaţie: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română. 4.Date despre familia lărgită Date despre bunicii materni 

Bunica; Nume: G; Prenume: E; Vârsta: 60 ani; Data naşterii: 19 iulie 1948;Locul naşterii: Iaşi; Studii: 2 clase; Ocupaţie: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română; Domiciliu: sat Soloneţ, com. Bivolari, Jud. Iaşi.



Bunicul; Nume: G; Prenume: I; Vârsta: 63 ani; Data naşterii: 5 martie 1945; Locul naşterii: Iaşi; Studii: 2 clase; Ocupaţie: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate- română; Domiciliu: sat Soloneţ, com. Bivolari, jud. Iaşi.

Date despre bunicii paterni 

decedaţi

II. Istoricul social al copilului: R.F. provine dintr-o familie cu trei copii , ea fiind mezina casei . Locuieşte cu mama şi bunicii materni , părinţii ei fiind despărţiţi de când ea avea cinci ani . Primele patru clase le-a urmat la şcoala primară din sat ,obţinând rezutate bune , iar din clasa a-V-a la şcoala generală din comună care e situată la trei kilometri şi jumătate depărtare de casă . A a repetat clasa a V-a , dar nu a spus nimanui acest lucru, profitând de faptul ca mama acesteia are încredere în ea, iar în calsa a VI-a a rămas cu o corigenţa la Limba franceza.

28

Familia a aflat despre situaţia şcolară a fetei şi le-a venit greu să creadă aceasta deoarece ei ştiau că până în calsa a IV-a a avut rezultate bune. Eleva susţine că nu vrea să meargă la şcoală deoarece materia este prea grea, în special matematica, franceza şi istoria, obiecte la care a avut corigenţe în clasa a V-a. O altă nemulţumire ar fi aceea că nu se integrează în colectivul calsei, iar distanţa până la şcoală este prea mare.

29

1. Genogramă

!!!!!!

30

2. Ecomapă

!!!!!!!!!

31

3. Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei

Etapele de vârstă (în ani) 0-1

2-4

5-7

8-12

13-17

18-22

23-24

35-60

>60

Bunicul

X

Bunica

X

Tatăl

X

Mama

X

Fiul

X

Fiul

X

Fiica

X

4. Analiza câmpului de forţe

PUNCTE TARI

PUNCTE SLABE

Interesul crescut al mamei faţă de fată

Programul dezorganizat al fetei

Acceptarea situaţiei de către familie

Viaţa dezorganizată a fetei

Acceptarea discuţiei cu specialiştii din şcoală (profesori şi psiholog)

Inadaptare iniţială la programul şcolar

Dorinţa de continuare a studiilor

Lipsa de comunicare dintre părinte-elevprofesor

Familia fetei nu se confruntă cu lipsuri materiale

Criza de personalitate prin care trece fata

32

Plan de servicii: 1. Obiective pe termen scurt 

determinarea elevei de a merge la şcoală

Activităţi: 

formarea orarului zilnic; 

informarea familiei, inclusiv a tatălui despre situaţia şcolară a fetei



consiliere şcolară cu tânăra



consiliere la nivelul clasei, în timpul orei de dirigenţie, cu privire la riscul abandonului şcolar

2.Obiective pe termen mediu 

îmbunarăţirea rezultatelor şcolare

Activităţi: 

pregătire suplimentară la obiectele la care nu se descurcă bine



participarea mamei la şedinţele pentru părinţi

3. Obiective pe termen lung 

promovarea anului şcolar cu rezultate bune;



continuarea studiilor şcolare;

Activităţi 

consiliere individuală pentru tânără;



consiliere individuală pentru mamă şi bunică;



participarea la activităţi educative;



asigurarea deplasării cu căruţa, de trei ori pe săptămâna, timp de un semestru.

V. Evaluarea finală Asistentul social impreuna cu profesorii au stabilit programe şcolare accesibile elevelor cu rezultate slabe la invăţătură. 1.Evaluarea procesului de ajutor Familia şi-a manifestat nemulţumirea faţă de situaţia prezentă: eleva a fost în situaţia de abandon şcolar.

33

Familia nu se confruntă cu greutăţi materiale. 2.Limite ale intervenţiei şi modalităţile de despărţire Asistentul social împreună cu restul echipei sunt cei care vor hotărâ când este momentul cel mai potrivit pentru ca intervenţia să se finalizeze.

STUDIU DE CAZ NR. 3 I. DATE DE IDENTIFICARE 1.Date de identificare a copiilor: Nume: G; Prenume: G; Sexul: feminin; Vârsta: 9 ani; Rangul naşterii: primul născut; Data nasterii: 9. 04.1999; Locul nasterii: Loc. Iasi; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română. Nume: G; Prenume: I; Sexul: feminin; Vârsta: 5 ani; Rangul naşterii: al doilea născut; Data nasterii: 5. 06.2003; Locul nasterii: Loc. Iasi; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română 2. Date de identificare ale mamei copilului Nume: G; Prenume: M; Vârsta: 29ani; Data naşterii: 18.08.1979; Locul naşterii: Iaşi; Religie:

ortodoxă;

Studii:

Şcoala

gimnaziala;Ocupatie:

agricultor;

Etnie:

română;

Naţionalitate: română. 3. Date de identificare ale tatălui copilului Nume: G; Prenume: C; Vârsta: 33 ani; Data naşterii: 21.05 1975; Locul naşterii: Iaşi; Studii: Şcoala de Ucenici;Ocupatie: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română. 4. Date despre familia lărgită Date despre bunicii materni Bunica; Nume: B; Prenume: A; Vârsta: 57 ani;Data nasterii 3.08.1951; Locul nasterii: Iasi; Studii: 7 clase; Ocupaţie: agricultor;Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română; Domiciliu:sat Ciulinesti, com Probota, Jud. Iasi Bunicul; Nume: B; Prenume: C; Vârsta: 57 ani;Data nasterii: 15 08.1951; Locul nasterii : Iasi; Studii: 4 clase; Ocupaţie: agricultor; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română; Domiciliu: sat Ciulinesti, com Probota,jud.Iasi. 34

Date despre bunicii paterni Bunica; Nume: G; Prenume: R; Vârsta: 56 ani; Data naşterii: 28.03.1952; Locul naşterii: Iaşi; Studii: Liceul de chimie; Ocupaţie:comerciant; Religie: ortodoxă; Etnie: română; Naţionalitate: română. Bunicul este decedat. II. ISTORICUL SOCIAL AL ELEVULUI G.I. a invăţat un semestru la şcoala din satul natal, apoi datorită divorţului părinţilor ei, a fost incredinţată mamei şi a fost transferată la şcoala din satul mamei, unde a invăţat până la sfârşitul clasei a II-a . Mama ei a plecat la munca in stăinatate şi fata a ramas in grija bunicilor, motiv pentru care a fost luata de tatal ei, pentru a continua şoala in satul natal. În urma acestor transferuri şcolare, eleva s-a acomodat destul de greu cu şcoala, obţinând rezultate foarte slabe la invăţură, înregistrând în acelaşi timp un număr mare de absenţe.

35

1. Genograma !!!!!!

2.Ecomapa

!!!!!!

3. Matricea ciclului de viaţă Etapele de vârstă (în ani)

Membrii familiei I

0-1

2-4

5-7

8-12

13-17

18-22

23-34

35-60

Bunica

X

Bunicul

X

Mama

X

Tatăl

X X

Fiica Fiica

>60

X

36

4. Analiza câmpului de forţe

Puncte tari

Puncte slabe Lipsa de comunicare dintre parinte-elev-

Dorinta copilului de a invata

profesor

Familia nu se confrunta cu lipsuri materiale

Instabilitatea domiciliului

Însuşirea rapidă a deprinderilor de creştere şi îngrijire a copilului

Lipsa de informare a bunicii materne

Atasamentul crescut al familiei fata de copil

Neintelegeri familiale

III. PLAN DE SERVICII 1. Obiective pe termen scurt 

resocializarea cuplului părinte-copil prin vizite la domiciliul familiei lărgite.



reintegrarea elevei în colectivul clasei.

Activităţi: 

formarea orarului zilnic;



activităţi interactiv-educative la nivelul clasei



consiliere individuală cu eleva

2. Obiective pe termen mediu 

stabilirea unor relaţii cu familia lărgită;



îndreptatea situaţiei şcolare.

Activităţi : 

formarea deprinderilor de comunicare în grup.



scrisori din partea şcolii către familia lărgită cu privire la situaţia şcolară a fetei;



consiliere familială;



asigurarea unui preparator.

3. Obiective pe termen lung: 

îmbunăţatirea relaţiilor familial;



informarea părinţilor cu sarcinile statutului de părinte. 37

Activităţi: 

stabilirea definitivă a domiciliului copilului



cosiliere vocaţională a elevei



pregătire suplimentară la obiectele care nu se descurca



conştientizarea părinţilor cu privire la efectele schimbărilor repetate a domiciliului , datorită neîntelegerilor familial.

V. Evaluarea finală Profesioniştii din echipa interdisciplinară stabilesc modalitatea de închidere a cazului şi propun Inspectoratului Şcolar implementarea unui pachet de programe şcolare accesibile şi persoanelor incapabile de a veni zilnic la şcoala. Această decizie se adoptă după ce s-a depăşit situaţia de criză familial prin care a trecut minora. 1.Evaluarea procesului de ajutor Tatăl şi-a manifestat nemulţumirea faţă de situaţia prezentă: fetiţa este periodic luată de familia din partea mamei, motiv pentru care el nu se poate ocupa suficient de ea. 2.Limite ale intervenţiei şi modalităţile de despărţire Asistentul social, împreună cu echipa de profesionalişti, ajută eleva sa se reintegreze in mediul şcolar şi familial, şi pregatesc eleva pentru terminarea anului şcolar şi continuarea studiilor.

38

CAPITOLUL 4 PREVENIREA ABANDONULUI ŞCOLAR. PROIECT DE INTERVENŢIE Din cercetarea efectuată am putut concluziona faptul că părinţii îşi incurajează copiii, întrun mod indirect, să lipsească de la şcoală solicitându-le ajutorul la muncile câmpului. În cele mai multe din cazuri, părinţii nu manifestă un interes constant faţă de rezultatele şcolare ale copiilor, nu valorizează educaţia şi nu fac un obiectiv din susţinerea copiilor pentru continuarea studiilor. Există şi alţi factori din mediul familial care defocalizează copiii, iar în timp ei nu dezvoltă o motivaţie intrinsecă pentru a merge la şcoală şi a obţine rezultate şcolare bune. Rolul părinţilor în dezvoltarea şi consolidarea sistemului de valori a copiilor este foarte important la această vârstă, de aceea este nevoie să se intervină şi la nivelul familiei. Dacă se va produce o schimbare atitudinală în rândul părinţilor, consider că acest lucru va avea o influenţă pozitivă asupra comportamentul copiilor. Problematica abandonului şcolar este foarte complexă şi soluţionarea fenomenului presupune acţionarea la mai multe nivele. În cele ce urmează voi prezenta un proiect de intervenţie care vizează implementarea unor acţiuni structurate şi focalizate asupra principalilor factori implicaţi.

4.1. Descrierea proiectului 4.1.1 Titlu: “Familia şi şcoala – împreună pentru o educaţie de calitate”

4.1.2. Rezumat Proiectul îşi propune să acţioneze pe cele două planuri: părinţi şi elevi, şi va fi implementat în satul Cârniceni, comuna Ţigănaşi din judeţul Iaşi, pe o perioadă de 12 luni. Se adresează copiilor din clasele V-VIII deoarece sunt grupul cel mai vulnerabil, predispus la absenteism şi abandon şcolar. Scopul proiectului este reducerea absenteismului şcolar şi îmbunătăţirea rezultatelor şcolare a elevilor. Obiectivele proiectului sunt crearea unui serviciu de tip “after school” şi responsabilizarea părinţilor în ce priveşte educaţia copiilor lor.

39

Principalele activităţi vizează: 

Asigurarea unor servicii de consiliere şi asistenţă socială: formarea unor grupuri de suport pentru părinţi în cadrul cărora vom aborda şi teme specifice educaţiei parentale, consiliere individuală sau de grup, informare cu privire la drepturile pe care le au (în funcţie de situaţia lor specifică) şi la oportunităţile pe care le-ar putea valorifica elevii etc.



Mobilizarea resurselor comunitare în vederea asigurării unui mediu propice învăţării, acumulării de informaţii şi dezvoltării motivaţiei şi a interesului pentru şcoală a elevilor.

4.1.3. Obiective O1. Crearea unui serviciu de tip “after-school” pentru un grup de 30 de copii din cls. V – VIII, cu risc de abandon şcolar, din comuna Ţigănaşi, sat Cârniceni, jud Iaşi pe o perioadă de 10 luni (septembrie – iunie). O2. Responsabilizarea părinţilor celor 30 de copii din cls. V – VIII, cu risc de abandon şcolar, din comuna Ţigănaşi, sat Cârniceni, jud Iaşi pe o perioadă de 10 luni. 4.1.4. Populaţia şi grupurile ţintă Beneficiari direcţi şi indirecţi Beneficiarii direcţi vizaţi de cãtre proiect sunt 30 de elevi din municipiul Iaşi cu vârsta cuprinsã între 10 şi 15 ani, elevi ce prezintã risc de abandon şcolar şi familiile acestora. Beneficiarii indirecţi sunt reprezentaţi de comunitate, ce include familiile lãrgite ale copiilor beneficiari, vecinii, prietenii, dar şi Primãria, Consiliul local, şcoala din care vor fi selectaţi copiii. Criteriile de selecţie a grupurilor ţintă 

copiii sã aibã vârsta cuprinsã între 10 şi 15 ani



copii cu risc de abandon şcolar, cu slabe rezultate la învãţãturã ( corigenţe, repetenţie ), rezultatele şcolare fiind sub medie



copiii sunt consemnaţi în documentele şcolare pentru lipsa de punctualitate şi absenteism

40



copii ce provin din familii paupere şi în care gradul de şcolarizare al pãrinţilor este scãzut



copiii şi familiile acestora sã reprezinte interes faţã de proiect



copiii sunt inadaptaţi la nivelul clasei

Motivele care au stat la baza alegerii grupurilor ţintă Au fost selectaţi copiii cu vârsta cuprinsã între 10 şi 15 ani, deoarece acest interval de vârstã reprezintã o perioadã de crizã, în care preiau modele de comportament, o perioadã în care au nevoie de sprijin. La unii elevi, după 3-5 ani de şcolarizare, se observă o schimbare în atitudinea faţă de şcoală. În locul dorinţei, al plăcerii, la unii apare dezinteresul manifestat printr-o atitudine negativă faţă de şcoală. Când accentul este pus pe evaluare, notare, examinare (finală) în vederea certificării, eşuează cel care nu obţine note de trecere, care absentează mult, nu ia examenul, nu obţine diploma. Aşadar, dificultăti mai mari întîmpină elevii din clasele V, IX, când copilul se dezadaptează – readaptează (iese din familia cu exigenţele ei şi intră în şcoala care are un alt „regulament” de funcţionare; iese dintr-un ciclu cu anumite exigenţe şi intră în altul în care reuşita este apreciată cu alţi indicatori, cu alte criterii). De obicei, copiii cu risc de abandon sunt cei care provin din familii sãrace ce nu au posibilitatea susţinerii financiare şi materiale în vederea continuãrii studiilor. Neşcolarizarea copilului poate avea efecte negative în timp, de exemplu prin negãsirea unui loc de muncã datoritã lipsei unei diplome care sã ateste cursurile şcolare urmate. Pentru îmbunãtãţirea rezultatelor şcolare ale elevului relaţiile din cadrul familial trebuie sã fie propice dezvoltãrii personalitãţii copilului. De aceea se propune intervenţia asupra mediului familial. Importanţa proiectului pentru grupurile ţintă Deseori, copiii care provin din mediul rural nu au posibilitatea continuãrii studiilor dupã încheierea ciclului gimnazial, datoritã imposibilitãţii susţinerii materiale şi financiare din partea familiei. Prin continuarea studiilor, tinerii au şansa de a se realiza socio – profesional. Prin integrarea în acest program, copiii îşi pot diminua comportamentele deviante, relaţiile pãrinte – copil pot fi îmbunãtãţte, dar şi relaţiile în ceea ce priveşte relaţiile familie – copil – şcoalã. La nivelul cadrelor didactice acest proiect poate reprezenta un curs de perfecţionare profesionalã. 4.1.5. Descrierea activităţilor

41

O1. Crearea unui serviciu de tip “after-school” pentru un grup de 30 de copii din cls. V – VIII, cu risc de abandon şcolar, din comuna Ţigănaşi, sat Cârniceni, jud Iaşi pe o perioadă de 10 luni (septembrie – iunie).

Echipa de implementare a proiectului: 1 coordonator de proiect, 1 asistent social, 1 psiholog, 1 educator. A.I.1. Mobilizarea factorilor de decizie (primar, director de şcoală) pentru demararea activitatilor. În faza de început a proiectului coordonatorul de proiect, împreună cu asistentul social (eventual cel din cadrul Primăriei) va obţine acordul şi susţinerea liderilor formali şi informali din comunitate privind desfăşurarea proiectului. Primarul, împreună cu directorul de şcoală, vor sprijini echipa de implementare a proiectului să identifice un spaţiu adecvat în care să se desfăşoare activităţile şi care să poată fi pus la dispoziţie pe tot parcursul derulării proiectului. (activităţile se pot desfăşura într-o sală de clasă sau un alt spaţiu aparţinând instituţiilor publice din comună) Directorul şcolii va avea rolul de a motiva profesorii să se implice în activităţile clubului. Primarul, împreună cu membrii consiliului local, vor avea un rol important în implicarea comunităţii şi în asigurarea a unei părţi din fondurile necesare amenajării spaţiului şi a desfăşurării activităţilor A.I.2. Amenajarea spatiului Această activitate va avea loc în prima lună de proiect, iar persoana responsabilă va fi coordonatorul de proiect. Spaţiul trebuie să ofere un cadru propice învăţării şi să fie dotat cu obiectele necesare desfăşurării activităţilor (obiecte de birotică, papetărie, manuale şcolare, materiale didactice suplimentare, jocuri pentru stimularea gândirii creative) A.I.3. Selecţia, recrutarea şi pregătirea voluntarilor În prima lună de proiect se va face selecţia şi recrutarea a 20 de voluntari care vor oferi sprijin elevilor la efectuarea temelor la diferite obiecte (în funcţie de nevoile elevilor) şi vor susţine diferite activităţi care vor viza dezvoltarea personală a elevilor. Responsabili de această activitate vor fi psihologul şi asistentul social. A.I.4. Promovarea în comunitate a serviciilor oferite in cadrul clubului. Echipa de implementare va face cunoscut părinţilor proiectul, obiectivele acestuia şi beneficiile lor dacă vor decide să se implice şi să colaboreze cu specialiştii din proiect. Familiile vor fi vizitate şi se va purta discuţii cu părinţii copiilor. A.I.5. Desfasurarea activitatilor din cadrul serviciului. 42

Aceste activităţi se vor desfăşura din luna septembrie pana în luna iunie. 

Asistentul social împreună cu psihologul vor face o evaluare iniţială a situaţiei fiecărui elev, vor stabili obiective împreună cu elevul şi familia acestuia precum şi modalitatea de implentare a planului de acţiune.



Psihologul va face consiliere individuală şi de grup cu acei elevi care au nevoie: copii care au experimentat traume sau manifestă diferite probleme comportamentale (ex: managementul furiei)



Educatorii vor desfăşura, cu sprijinul voluntarilor, activităţi care să vizeze atât consolidarea cunoştinţelor la diferite materii (meditaţiile se vor acorda în funcţie de nevoile cele mai stringente ale elevilor, vor fi asigurate şi de către voluntari) dar şi dezvoltarea personală a elevilor. Scopul acestor activităţi este: creşterea stimei de sine şi consolidarea imaginii de sine, consolidarea sistemului de valori, îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare (exprimarea punctului de vedere, oferirea feedbackului asertivitate, negocierea diferenţelor de opinii) şi de lucru în echipă. Se urmăreşte crearea unui program atractiv, bazat pe metode alternative de învăţare care să atragă elevul şi să-l motiveze să participe.

O2. Responsabilizarea părinţilor celor 30 de copii din cls. V – VIII, cu risc de abandon şcolar, din comuna Ţigănaşi, sat Cârniceni, jud Iaşi pe o perioadă de 10 luni. A.II.1. Participarea pãrinţilor la activitãţile organizate de cãtre specialiştii centrului. Aceste activitãţi sunt organizate în vederea conştientizãrii din partea pãrinţilor cu privire la importanţa familiei şi a educaţiei în dezvoltarea copilului. Aceste activitãţi au rolul de a oferi consiliere pãrinţilor. În cadrul primei şedinţe va avea loc cunoaşterea între membrii beneficiari, a echipei de lucru. Urmãtorul pas este stabilirea temelor care vor fi discutate în cadrul fiecãrei şedinţe pe tot parcursul desfãşurãrii proiectului. Temele vor fi propuse de cãtre membrii beneficiari sub îndrumarea asistentului social. Ultima tema va fi rezervatã evaluãrii cunoştinţelor însuşite de cãtre pãrinţi şi schimbarea care a avut loc în cadrul familiei de când au fost integraţi în proiect. A. II.2. Organizarea lunarã de şedinţe de consiliere pentru pãrinţii. În cadrul acestor şedinţe se vor discuta problemele cu care se confruntã copilul în procesul învãţãrii, ajutorul pe care pãrinţii îl pot acorda în efectuarea temelor, a diferitelor activitãţi

43

extraşcolare. Şedinţele vor fi coordonate când de asistentul social dar şi de psiholog atunci când va fi necesar. A. II.3. Organizarea de şedinţe o datã la 2 luni la care vor participa atât pãrinţii cât şi copiii acestora sub îndrumarea asistentului social cât şi a psihologului. La început, la aceste şedinţe va avea loc consilierea individualã a fiecãrei familii în parte pentru a nu se simţi stânjeniţi sã vorbeascã în faţa unui grup mai mare despre problemele cu care se confruntã. Atât în cadrul şedinţelor individuale cât şi în cele de grup vor avea loc jocuri de rol în care asistentul social va cere fiecãrui cuplu pãrinte – copil sã inverseze rolurile urmãrindu- se astfel aşteptãrile pe care le are fiecare în parte de la celãlalt; de asemenea, sunt urmãrite de cãtre asistentul social şi relaţiile care existã în cadrul familiei. A.II.4. Participarea activã a pãrinţilor la activitãţile extraşcolare sub îndrumarea profesorilor, cum ar fi, de exemplu: serbãrile organizate de şcoalã prin participarea la decorarea sãlii în care se vor desfãşura, confecţionarea costumelor, a mãştilor necesare, pregãtirea onomasticilor fiecãrui elev în incinta centrului, participarea pãrinţilor la orele de lucru manual, de desen etc.

A.II.5. Monitorizarea de cãtre asistentul social a schimbãrilor care se produc în mediul familial al elevilor, al interacţiunilor dintre pãrinte şi copil. Acesta va întocmi rapoarte de întrevedere pentru o mai bunã evaluarea a situaţiei psihosociale a beneficiarilor. A.II.6. Asigurarea interacţiunii atât dintre familiile beneficiare dar şi a celor care nu participã la program. De exemplu, la serbãri şi la alte activitãţi culturale sã participe toţi pãrinţii pentru a se stabili o mai bunã interacţiune în cadrul comunitãţii, iar familiile beneficiare sã nu se simtã stigmatizate, inferioare celorlalte. Invitaţiile pentru pãrinţi în vederea participãrii la aceste serbãri vor fi efectuate de cãtre elevi sub îndrumarea unui profesor desemnat pentru această activitate. 4.1.6. Durata şi planul de acţiune

44

Activitatea 1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

45

A.I.1 Mobilizarea factorilor de decizie pentru demararea

X

activitatilor. A.I.2. Amenajarea spatiului

X

A.I.3. Selecţia, recrutarea şi

X

pregătirea voluntarilor A.I.4.Promovarea comunitate

în

a

X

serviciilor

oferite in cadrul clubului A.I.5.Desfasurarea activitatilor

din

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

cadrul

serviciului. A.II.1.Participarea pãrinţilor

la

organizate

activitãţile de

cãtre

specialiştii centrului A.II.2. Organizarea lunarã de şedinţe de consiliere pentru pãrinţii A.II.3.

Organizarea

de

X

X

X

X

X

şedinţe pentru parinti si copii A.II.4.Participarea parintilor

la

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

activitati

extrascolare A.II.5.Monitorozarea schimbarilor

din

mediul

familial A.II.6.Asigurarea

X

X

interacţiunii dintre familiile beneficiare si nebeneficiare

46

4.2. Rezultatele anticipate Rezultatele trebuie să fie direct legate de obiectivele şi activităţile propuse

4.2.1. Modul în care proiectul va ameliora situaţia grupurilor ţintă Implementarea proiectului “ Familia şi şcoala – împreună pentru o educaţie de calitate“ va îmbunãtãţi situaţia grupului ţintã în felul urmãtor: 

din punct de vedere al situaţiei copilului acesta îşi va îmbunãtãţi performanţele şcolare prin sprijinul acordat de profesioniştii din cadrul proiectului; copiii îşi vor dezvolta cunoştinţele generale şi cele lingvistice ( învãţarea de limbã francezã şi englezã ), dar şi însuşirea de cunoştinţe noi; dezvoltarea capacitãţilor de învãţare şi concentrare, creşterea motivãrii în continuarea studiilor, participarea la activitãţile artistice va conduce la dezvoltarea abilitãţilor practice şi naşterea unui sentiment de utilitate, de împlinire; responsabilizarea copiilor cu privire la faptele proprii; dezvoltarea abilitãţilor relaţionale atât în cadrul grupului cât şi în familie; îmbunãtãţirea relaţiilor familiale.



din punct de vedere al situaţiei familiilor beneficiare: prin oferirea de rechizite şi echipamente sportive copiilor beneficiari, pãrinţii acestora nu vor mai suporta cheltuieli ce, adeseori, sunt peste limitele lor; oferirea lunarã de produse de curãţenie în vederea interiorizãrii normelor de igienã atât corporalã, cât şi a mediului în care trãiesc; îmbunãtãţirea relaţiilor în cadrul familiei dar şi în cadrul comunitãţii; participarea la şedinţele de grup va avea ca rezultat recãpãtarea încrederii în sine, conştientizarea procesului învãţãrii cu privire la viitorul copiilor, îmbunãtãţirea calitãţii vieţ

4.2.2. Factori de risc în obţinerea rezultatelor Factori de risc la nivelul personalului angajat: 

pot apãrea conflicte între membrii echipei interdisciplinare



neîndeplinirea obiectivelor proiectului propus



neîndeplinirea sarcinilor şi responsabilitãţilor fiecãrui post



lipsa de la muncã frecventã datoritã distanţei



nerespectarea regulilor de ordine interioarã 47



neimplicarea în luarea deciziilor atunci când acestea trebuiesc luate de cãtre tot personalul

Factori de risc la nivelul beneficiarilor direcţi: 

neparticiparea copiilor la activitãţile organizate în cadrul centrului



manifestarea dezinteresului cu privire la activitãţile proiectului



apariţia unor conflicte între membrii beneficiari atât între copii cât şi între pãrinţii acestora



lipsurile majore în cunoştinţe pe care copii le prezintã pot îngreuna procesul învãţãrii



neparticiparea la concursurile locale şi naţionale propuse de cãtre centru



lipsa ajutorului din partea pãrinţilor în efectuarea temelor



nesusţinerea morala a pãrinţilor cu privire la continuarea studiilor



neparticiparea la şedinţele de grup şi de consiliere



folosirea produselor de igienã în alte scopuri decât cele stabilite ( de exemplu: comercializarea acestora )



temperamentul impulsiv al elevilor poate genera neadaptarea la normele centrului



lipsa frecventã nemotivatã de la activitãţile centrului



nemultumirea parinţilor faţa de evolutţa copilului in cadrul programului



apariţia conflictelor intre copii

Factori de risc la nivelul partenerilor: 

neimplicarea acestora în programul desfãşurat



nerespectarea normelor contractuale



nemulţumirea cu privire la activitãţile şi promovarea proiectului



resurse limitate ale colaboratorilor



nemultumirea parinţilor care nu sunt incluşi în program

Factori de risc la nivelul comunitãţii: 

neimplicarea comunitãţii la activitãţile şcolare şi extraşcolare organizate de centru



nemulţumirile pãrinţilor neimplicaţi în proiect



marginalizarea din partea comunitãţii a celor care participã la proiect, mai ales a copiilor



nesusţinerea materialã şi moralã din partea comunitãţii 48

Anexa 1

Ghid de interviu 1.

Spune – mi, te rog, câteva date despre familia ta: număr de persoane, vârsta, ocupaţia fiecăruia.

2.

În ce relaţii te afli cu membrii familiei?

3.

Descrie – mi relaţia pe care o ai cu colegii de clasă.

4.

Cum ţi se pare atitudinea profesorilor faţă de tine? De ceilalţi colegi?

5.

La şcoală cel mai mult îţi place să………….?

6.

Şi îţi displace………….?

7.

Vorbeşte-mi despre planurile tale de viitor.

8.

Care sunt lucrurile care te împiedică să ţi le îndeplineşti?

9.

Care este părerea ta despre şcoală?

10. Până la ce nivel vrei să îţi continui studiile? 11.

Cum sunt cerinţele şcolare (materialele didactice/şcolare)?

12. Care sunt sacrificiile tale pentru a merge la şcoală? 13. Care este ajutorul celor din jur pentru a continua studiile? 14. Îmi poţi spune care sunt sacrificiile/atribuţiile tale în familia ta?

49

CUPRINS

Capitolul I 1.1 . Devianţa şcolară. Delimitari conceptuale si forme de manifestare.......................pag 1 1.1.1 . Absentismul scolar.............................................................................................pag 3 1.1.2. Abandonul scolar...............................................................................................pag 4 1.2. Teorii explicative ale abandonului scolar.............................................................pag 6 1.3. Factori care conduc la aparitia fenomenului de abandon scolar...........................pag 8 Cap II Rolul asistentului social in solutionarea problematicii abandonului scolar...................pag Cap III Rolul familiei in prevenirea abandonului scolar. O abordare calitativa.........................pag 15 3.1. Ipoteza si obiectivele cercetarii...............................................................................pag 15 3.2. Metodologia utilizarii in realizarea cercetarii..........................................................pag 16 3.3. Grupul tinta. Lotul de investigatie...........................................................................pag 17 3.4. Prezentarea studiilor de caz.....................................................................................pag 17 3.5. concluzii...................................................................................................................pag Cap IV Prevenirea abandonului scolar. Proiect de interventie....................................................pag 18 4.1. Descrierea proiectului..............................................................................................pag 18 4.1.1. Familia si scoala-impreuna pentru o educatie de calitate.....................................pag 4.1.2. rezumat.................................................................................................................pag 4.1.3. Obiective...............................................................................................................pag 4.1.4. Populatia si grupurile tinta....................................................................................pag 19 4.1.5. Descrierea activitatilor..........................................................................................pag 20 4.1.6. Durata si planul de actiune....................................................................................pag 23 4.2. Rezultatele anticipate...............................................................................................pag 24 4.2.1. Modul in care proiectul va ameliora situatia grupului tinta..................................pag 4.2.2. Factori de risc in obtinerea rezultatelor...............................................................pag 25 4.2. Concluzii..................................................................................................................

50

BIBLIOGRAFIE.................

51