35 1 284KB
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA Facultatea «CONTABILITATE» Catedra «CONTABILITATE ŞI AUDIT»
CONTABILITATEA MATERIALELOR ŞI A OBIECTELOR DE MICĂ VALOARE ŞI SCURTĂ DURATĂ (pe baza materialelor entităţii «SIGMA» S.A., Chişinău)
PROIECT LA CONTABILITATE
Autor: studenta gr. CON-114, învăţămînt cu frecvenţă redusă, Buliga Eugenia
Сonducător: Lector superior Postolachi Boris
Chişinău – 2014
Cuprins:
Introducere ...................................................................................................................................3 1.
Caracteristica, componenţa şi clasificarea stocurilor de materiale….................................8
2.
Constatarea şi evaluarea stocurilor de materiale…............................................................12
3.
Contabilitatea materiilor prime şi materialelor..................................................................18
4.
Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi uzurii acestora....................26
5.
Prezentarea stocurilor de mărfuri şi materiale în rapoartele financiare.............................34
6.
Inventarierea stocurilor de materiale şi reflectarea rezultatelor inventarierii în
contabilitate....................................................................................................................................37 Încheiere………………………………………………………………………….......................41 Bibliografia……………………………………………………………………….......................43 Anexe
2
Introducere În cadrul relaţiilor economiei de piaţă o atenţie deosebită trebuie să se acorde eficienţei utilizării factorilor de producţie, deoarece atît cantitatea, cît şi calitatea lor au o influenţă bine accentuată asupra rezultatelor economico-financiare obţinute de întreprindere în urma activităţii desfăşurate. Rezultatele întreprinderii şi capacitatea acesteia de a răspunde la cerinţele pieţei depind de gradul de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare, precum şi de eficacitatea folosirii lor. Ca urmare a concurenţei dure a economiei de piaţă din Republica Moldova, pentru a obţine rezultate bune în procesul de producţie este nevoie de a îmbina perfect calitatea materiilor prime, materialelor cu munca şi a condiţiilor de muncă. Consecinţa acestui fapt a fost dezvoltarea mai accentuată a unor aşa domenii ca marketingul, managementul calităţii etc. Actualitatea
temei
de cercetare
este determinată
de faptul,
că cunoaşterea
în profunzime şi gestionarea corectă a stocurilor de mărfuri şi materiale permite aprecierea ireproşabilă a rezultatelor activităţii şi, în consecinţă obţinerea de profituri. Scopul lucrării constă în studierea componenţei şi caracteristicii stocurilor de materiale şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, metodelor de evaluare şi constatare, studierea modului de contabilizare a intrărilor şi ieşirilor, precum şi includerea consumurilor de materiale şi obiecte de mică valoare şi scurta durată în costul producţiei, de a parcurge toate etapele evidenţei contabile legate de aceste operaţiuni, de la întocmirea documentelor primare pînă la cele centralizatoare şi urmărirea modului de transmitere a acestor date în documentele care se prezintă ulterior utilizatorilor externi. Pentru realizarea sarcinii date se presupune îndeplinirea următoarelor obiective: 1.
Expunerea concepţiilor aferente noţiunilor generale privind stocurilor de material şi OMVSD;
2.
Studierea modului de evaluare şi constatare a stocurilor de materiale şi OMVSD;
3.
Studierea modului de contabilizare analitică şi sintetică a materiilor prime şi materialelor, precum şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi reflectarea acestora în documentele primare şi centralizatoare utilizate în acest proces;
4.
Studierea metodelor de gestionare a stocurilor de materiale, precum şi măsurile, strategiile abordate în vederea sporirii eficienţei stocurilor de materiale. 3
Entitatea studiată a fost fondată la 3 ianuarie anul 1963, în baza laboratorului de elaborare a tehnicii de calcul al Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul industriei electrotehnice ca uzina “LUCI”. Pe parcursul existenţei sale, întreprinderea de numărate rînduri şi-a schimbat denumirea: 1972 - Uzina de maşini de calcul "50 ani URSS"; 1984 - Asociaţia de producţie "SCIOTMAŞ"; 1992 - Asociaţia de producţie "SIGMA"; 1995 - Societate pe acţiuni "SIGMA". Cu denumirea actuală entitatea este înmatriculată la Camera Înregistrării de Stat cu nr.1002600024685 din 21.12.1995 conform certificatului de înregistrare (Anexa 1) şi înregistrată pe adresa: mun. Chişinău, bd. Decebal 99. Principalele tipuri de activităţi desfăşurate de Î S.A. ”SIGMA” sînt:
Prelucrarea mecanică a metalelor (şlefuire, frezare, sfredelire, strunjire, îndoirea tablei ş.a.);
Montaj şi asamblare aparate radioelectronice;
Proiectare, fabricare circuite imprimate;
Servicii de reparaţie şi deservire tehnică la întreprinderea producătoare sau pe teritoriul utilizatorului;
Oferirea în arendă a spaţiilor pentru oficii şi depozitare;
Comercializarea pieselor de schimb şi confecţiilor componente;
PUNCTE TARI: - Experienţă bogată în domeniul lucrărilor de producere – reparaţie a aparatelor radioelectronice şi electrocasnice (inclusiv şi confecţii de metal); - Dispunerea de personal calificat; - Dispunerea de relaţii tradiţionale cu o serie de clienţi şi furnizori; - Dispunerea de suprafeţe considerabile care pot fi destinate închirierii; Politica de contabilitate este elaborată în baza: - Legea contabilităţii nr.426-XIII din 4 aprilie 1995; - Standartele naţionale de contabilitate aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25 decembrie 1997;
4
- Planuri de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25 decembrie 1997; Evidenţa contabilă la S.A. ”SIGMA” este ţinută de contabilitate, care constituie o subdiviziune structurală autonomă a întreprinderii. Contabilitatea stocurilor se ţine în expresie cantitativă şi valorică. Stocurile de materiale ieşite (consumate, vîndute) se evaluează prin metoda FIFO iar reflectarea acestora în rapoartele financiare se face la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Tema este actuală deoarece la o întreprindere este foarte important să se contabilizeze activele circulante. Din moment ce ele generează numeroase operaţiuni, acestea fiind consemnate în diferite documente şi reflectate în evidenţa operativă. În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute de programul de producere este necesar să se ţină o evidenţă foarte strictă a stocurilor de mărfuri şi materiale la întreprindere. Tabelul 1 Indicatorii economico-financiari ai întreprinderii S.A.”SIGMA” (Anexa 2) Nr. d/o 1.
Indicatori
Sursele
Venit din
Raportul
vînzări,
privind
Mii lei
rezultatele
Anul 2012
Anul 2013
Abaterea
Ritmul de
3946,96
5854,63
(+, -) +1907,67
crestere 148,33
1950,17
2422,59
+472,42
124,22
4062,03
2692,74
-1369,29
32,58
1996,79
3432,03
+1435,24
171,88
financiare, 2.
Costul
Rîndul 010 Raportul
vînzărilor,
privind
Mii lei
rezultatele financiare,
3.
Alte venituri
Rîndul 020 Raportul
operaţionale,
privind
Mii lei
rezultatele financiare,
4.
Profitul brut,
Rîndul 040 Raportul
Mii lei
privind rezultatele financiare, Rîndul 030 5
5.
Profit pînă la
Raportul
impozitare
privind
Mii lei
rezultatele
(239,47)
(1403,55)
-1164,08
586,11
(239,47)
(1403,55)
-1164,08
586,11
50,59
58,62
+8,03
115,87
3,82
3,80
-0,02
99,48
financiare, 6.
Profit net
Rîndul 130 Raportul
(pierdere netă)
privind
Mii lei
rezultatele financiare,
7.
8.
Rentabilitatea
Rîndul 150 Raportul
vinzarilor, %
privind
(rd.4/rd.1)*100
rezultatele
Ponderea (%)
financiare Raportul
materialelor in
financiar
total active Din datele prezentate în tabelul 1 rezultă, că la S.A.”SIGMA” începînd cu anul 2012 pînă în anul 2013 indicatorii analizaţi înregistrează atît scăderi cît şi creşteri. Observăm o creştere considerabilă a indicatorilor venitul din vînzări şi a costului vînzărilor cu aproximativ 1907,67 mii lei si respectiv cu 472,42 mii lei, ceea ce a generat creşterea profitului brut pe 2013 cu 1435,24 mii lei şi care ne demonstrează capacitatea întreprinderii de a-şi folosi rezervele cu mai multă îndemînare. Totodată se observă o scădere altor venituri operaţionale şi a ponderii materialelor în total active cu aproximativ 32,58 şi 99,48 puncte procentuale. Aceste rezultate obţinute influenţând direct profitul net, reducându-l în comparaţie cu anul precedent cu 1164,08 mii lei. În ansamblu putem menţiona că activitatea S.A.”SIGMA” a înregistrat schimbări esenţiale în anul 2013 faţă de anul precedent şi anume creşterea venitului din vânzări, costul vînzărilor şi a profitului brut cu 148,33, 124,22 şi respectiv 32,58 puncte procentuale, întreprinderea trebuie săşi diminueze activele şi costurile, acordând o atenţie deosebită capacităţii de plată a întreprinderii şi luînd măsuri de sporire a nivelului de eficienţă a utilizării activelor circulante pentru generarea unui profit suplimentar. În fine, putem concluziona că la S.A.”SIGMA” dispune de rezerve interne de majorare a indicatorilor economico-financiari pe viitor cu condiţia mobilizării acestora în perspectivă. 6
§ 1. Caracteristica, componenţa şi clasificarea stocurilor de materiale
7
Stocurile de mărfuri şi materiale (SMM) cuprind activele aflate la dispoziţia întreprinderii: - destinate vînzării în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie; - înregistrate ca producţie neterminată; - destinate consumului în procesul de producţie şi la prestarea de servicii. Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în întreprindere, stocurile şi producţia în curs de execuţie se caracterizează prin faptul că se consumă la prima lor utilizare în procesul de producţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi. Stocurile şi producţia în curs de execuţie reprezintă după caz, bunuri materiale, lucrări şi servicii, destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vîndute în situaţia în care au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie aflată sub forma producţiei neterminate. Clasa 2: Active curente, grupa 21 - Stocurile de materiale cuprind: 1.
„Materiale”;
2.
„Animale la creştere şi îngrăşat”;
3.
„Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”;
4.
„Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”; În contabilitatea financiară a întreprinderii, stocurile de materiale sunt clasificate şi
delimitate în funcţie de patru criterii: fizic, faza ciclului de exploatare, destinaţia şi locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri:
materii prime şi materiale consumabile; sunt bunurile ce participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în componenţa lor integral sau parţial, în starea iniţială sau transformată; materialele consumabile sunt bunuri care participă direct la procesul de producţie fără a se regăsi în conţinutul material al noilor produse (combustibil, furaje etc.);
materiale; sau furniturile, care cuprind materialele auxiliare, combustibilii, ambalajele, seminţele şi material de plantat etc; Animale tinere şi la îngrăşat; precum şi animalele adulte pentru producţie, cuprind
bunurile de natură agricolă respectiv animalele tinere existente la întreprindere în scopul creşterii pentru a fi trecute la îngrăşat, sau pentru a fi trecute în categoria mijloacelor fixe.
Schema nr 1: Aprovizionarea cu materiale:
8
STOCURI STOCURI DE DE MĂRFURI MĂRFURI ŞI ŞI MATERIALE MATERIALE (Surse (Surse de de intrare) intrare)
Furnizori Furnizori
Persoane Persoane juridice juridice
Producţia Producţia proprie proprie
Persoane Persoane fizice fizice
Transfer Transfer intern intern
Returnarea Returnarea la la depozit depozit din din subdiviziuni subdiviziuni
Transferul Transferul între între subdiviziuni subdiviziuni
Din Din alte alte surse surse
Transmiterea Transmiterea cu cu titlu titlu gratuit gratuit
Depunere Depunere la la capitalul capitalul statutar statutar
Schimb Schimb
Alte Alte surse surse
Schema nr 2: Structura stocurilor de mărfuri şi materiale: STOCURI (active circulante materiale destinate utilizării în procesul de producție, fabricate în cadrul acestui proces sau cumpărate în vederea revînzării)
Materiale
-- Materii Materii prime; prime; -- Materiale Materiale de de bază; bază; -- Semifabricate Semifabricate cumpărate; cumpărate; -- Combustibil; Combustibil; -- Ambalaje; Ambalaje; -- Piese Piese de de schimb; schimb; -- Materiale Materiale de de construcţie; construcţie; -- Materiale Materiale cu cu destinaţie destinaţie agricolă; agricolă; -- Alte Alte materiale. materiale.
Animale la creştere şi îngrăşat
-- Animale Animale tinere tinere
crescute crescute pentru pentru aa fifi trecute trecute la la îngrăşat; îngrăşat; -- Animale Animale tinere tinere crescute crescute pentru pentru aa fifi trecute trecute la la animale animale de de muncă. muncă.
Obiecte de mică valoare şi scurtă durată
-- Bunuri Bunuri cu cu oo valoare valoare de de 6000 6000 lei lei sau sau mai mai mică mică indiferent indiferent de de durata durata de de func funcțționare; ionare; -- Bunuri Bunuri cu cu oo duarată duarată de de func funcțționare ionare mai mai mică mică de de un un an, an, indiferent indiferent de de valoare. valoare.
Producţia în curs de execuţie
-- Produse Produse în în curs curs de de execuţie; execuţie; -- Servicii Servicii în în curs curs de de execuţie; execuţie; -- Studii Studii în în curs curs de de execuţie. execuţie.
Produse
-- Produse Produse finite; finite; -- Semifabricate Semifabricate din din producţia producţia proprie; proprie; -- Produse Produse reziduale. reziduale.
Mărfuri
-- Bunuri Bunuri cumpărate cumpărate cu cu scopul scopul revînzării; revînzării; -- Terenuri Terenuri destinate destinate vînzării; vînzării; -- Alte Alte active active materiale materiale curente curente ,şi ,şi pe pe termen termen lung lung destinate destinate revînzării. revînzării.
Mişcarea stocurilor dă loc la o mare varietate de operaţii, ce urmează a fi consemnate într-un număr însemnat de documente primare. Dintre aceste documente se pot menţiona următoarele: 1.
Pentru intrările de stocuri se pot folosi: 9
Avizul de însoţire a materialului – se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document pentru eliberarea şi scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoţire a bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi ca document de încărcare a gestiunii întreprinderii.
Factura – Formular cu regim special, serveşte ca: document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare a produselor şi mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate; document de însoţire a mărfii pe timpul transportului; document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi a comparatorului. Se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, în momentul livrării bunurilor, constituind, pe lângă funcţia de intrare-ieşire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru decontarea
(încasarea-plata)
contravalorii
bunurilor
sau serviciilor
consemnate.Se
întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu sau fără existenţa avizului de însoţire a mărfii. Factura îndeplineşte, pe lîngă funcţiile avizului de însoţire a mărfii şi funcţia de act justificativ pentru decontarea livrărilor. Ea atestă trecerea proprietăţii materialului de la vînzător la cumpărător.
Bon de predare-primire – folosit atît pentru depozitarea unor bunuri provenite din producţia proprie, cît şi pentru transferul lor între depozite sau pentru restituirea lor la locurile de depozitare iniţiale. Folosit pentru predarea la magazie a stocurilor (produse, semifabricate, etc) obţinute prin producţie proprie sau pentru transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleaşi unităţi. Nu serveşte ca document pe timpul transportului.Serveşte ca document de predare la magazie a produselor finite, a materialelor refolosibile, a semifabricatelor rezultate din producţie; document justificativ pentru încărcarea în gestiune; document justificativ de înregistrare în evidenta magaziei şi în contabilitate; sursa de date pentru urmărirea realizării producţiei; sursa de date pentru calculul şi plata salariilor; dispoziţie de transfer a valorilor materiale; dispoziţie de restituire la magazie a valorilor materiale ne folosite; document justificativ pentru scăderea din gestiunea predătorului şi de încărcare în gestiunea primitorului. Se întocmeşte în doua exemplare pe măsura predării la magazie a produselor, a materialelor refolosibile, a semifabricatelor de către secţii, ateliere; pe măsura ce se efectuează transferuri, de către organul care dispune transferul; pe măsura restituiri la magazie a valorilor materiale.
2.
Pentru ieşirile de stocuri se pot folosi:
Avizele de însoţire şi factura – pentru ieşirile în afara întreprinderii. 10
Bonul de consum – pentru materiile prime şi materialele date în consumul productiv care au o frecvenţă mai redusă la eliberarea din depozit. Serveşte ca document de eliberare din magazie pentru consumul materialelor; document justificativ de scădere din gestiune; document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor Din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe baza Programului de producţie şi a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale Unităţii, care solicită materiale pentru a fi consumate. Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condiţiile utilizării tehnicii de calcul. Bonul de consum (colectiv), în principiu, se întocmeşte pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiaşi cont de materiale, loc de depozitare şi loc de consum.
Fişa limită de consum – utilizată la consumul materiilor prime cu o frecvenţă mare la eliberarea din magazii. Ea serveşte ca: - Document de stabilire a cantităţii limită dintr-un material sau pentru mai multe
materiale necesare executării unui produs (comanda) sau unei lucrări. - Document de eliberare succesiva a aceluiaşi fel de material pentru acelaşi produs ; - Document justificativ de scădere din gestiune; - Document de stabilire a economiilor sau depăşirilor de materiale; - Document justificativ de înregistrare in evidenta magaziei si in contabilitate. Se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, in doua exemplare, la inceputul lunii sau lansării produsului (comenzii) sau lucrării, de compartimentul de planificare (tehnic) sau de lansare, pe baza programului de producţie si a consumurilor normate.
Bon de vînzare – utilizat pentru vînzarea de mărfuri prin unităţile cu amănuntul. Documentele primare cît şi de evidenţă operativă a stocurilor se referă la următoarele Momente mai importante: expedierea stocurilor de mărfuri şi materiale de către Furnizori, intrarea şi păstrarea stocurilor în depozitul cumpărătorului, eliberarea acestora din depozite.
§ 2. Constatarea şi evaluarea stocurilor de materiale 11
La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale, corespunzatoare stării lor patrimoniale: 1. Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderii; 2. Evaluarea la inventariere; 3. Evaluarea la bilanţ; 4. Evaluarea la ieşirea din patrimoniu. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu Regula
generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la intrarea în patrimoniu,
este evaluarea la cost istoric, care poate fi identificată, prin:
Costul de achiziţie, în cazul bunurilor achiziţionate de la terţi, în structura căruia se cuprind următoarele elemente: 1. Preţul de cumparare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA), precum şi rabaturile etc. 2. Taxe vamale aferente bunurilor importate. 3. Cheltuieli accesorii de achiziţionare – acestea fiind cheltuielile directe sau indirecte legate de aprovizionare pînă la intrarea bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi: 1. Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare; 2. Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare. Nu se includ în costul de achiziţie cheltuielile financiare aferente finanţării necesare
constituirii stocurilor şi nici sconturile financiare acordate pentru plată înainte de scadenţă.
Costul de producţie, în cazul bunurilor şi serviciilor obţinute din activitatea proprie de exploatare, format din: 1. Preţul de achiziţie a materialelor consumate; 2. Cheltuielile directe de fabricaţie; 3. Cheltuieli indirecte de fabricaţie.
Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:
1. Aport la capital; 2. Obţinute cu titlu gratuit; 3. Din donaţii. Costul de intrare în patrimoniu este denumit şi valoare de intrare sau valoare contabilă. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
12
Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la valoarea actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcţie de utilitatea bunului în întreprindere sau preţul pieţei şi se identifică, în funcţie de destinaţia lor, astfel:
Stocurile destinate vînzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare, care este data de preţul de vînzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport, comisioane etc. Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea componentelor
materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare. Materiile prime şi materiale consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire. La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudentei, potrivit căruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. În acest sens: 1. În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru unitate şi pretul pieţei, este mai mare decît valoarea cu care sunt acestea înregistrate în contabilitate, în listele de inventariere vor fi inscrise valorile din contabilitate. 2. În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decît valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar. Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri relative (nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală existentă, chiar şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal. Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile fiscal. În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputarii acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înţelege costul de achiziţie, în care sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele nedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport aprovizionare. Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluarilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri: 1. Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate. 13
2. Pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de inventar şi valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate şi înregistrate provizioane, se obţine valoarea de inventar ca valoare neta ce se înscrie în bilanţ. Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, şi anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul costului de achiziţie sau a costului de producţie, după caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta se asigură aplicarea principiului realităţii, costurile efective de achiziţie şi de producţie fiind parametrii reali ai valorii stocurilor. Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu La ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile sunt evaluate şi se înregistrează scoaterea lor din gestiune la valoarea lor de intrare. Problema fundamentală a înregistrărilor la ieşirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a preţului utilizat pentru evaluarea stocurilor ieşite. În condiţiile în care pe parcursul desfăşurării activităţii, aceleaşi feluri de bunuri se procură la preţuri diferite, pentru evaluarea cantităţilor de stocuri ieşite sau consumate, avînd la bază valoarea de intrare a acestora, reglementările şi standardele internaţionale recomandă urmatoarele metode de evaluare: 1. Metoda costului mediu ponderat (CMP); Conform metodei costului mediu ponderat, costul stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite şi rămase la sfîrşitul perioadei de gestiune este determinat în baza costului mediu ponderat al unităţilor similare, aflate în stoc la începutul perioadei de gestiune şi cumpărate sau produse de întreprindere în cursul acestei perioade. Costul mediu ponderat poate fi calculat pentru o perioadă anumită de timp sau pe măsura
intrării loturilor suplimentare de stocuri de
mărfuri şi materiale. 2. Metoda prima intrare – prima ieşire (FIFO); Conform metodei FIFO, stocurile de mărfuri şi materiale intrate primele sînt şi primele ieşite, de aceea evaluarea stocurilor de mărfuri şi
materiale se efectuează în aceeaşi
consecutivitate. Costul soldului la sfîrşitul perioadei de gestiune se determină conform valorii de achiziţie a ultimelor loturi de stocuri de mărfuri şi materiale intrate. 3. Metoda ultima intrare- prima iesire (LIFO), care din 2005 nu se mai utlizează; 14
Conform metodei LIFO, stocurile de mărfuri şi materiale intrate ultimele sînt primele ieşite, de aceea evaluarea stocurilor de
mărfuri şi
materiale
ieşite se efectuează în aceeaşi
consecutivitate. Costul stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite în cursul perioadei de gestiune se determină la valoarea de achiziţie a ultimelor loturi de stocuri de mărfuri şi materiale intrate. Soldul stocurilor de mărfuri şi materiale la sfîrşitul perioadei de gestiune se evaluează la valoarea de achiziţie a primelor loturi de stocuri intrate. În continuare vom examena demonstrativ aplicarea acestor 3 metode în baza următorului exemplu convenţional: Exemplul 1 Date iniţiale: Materialul “A”
Sold la
Data
Preţul, lei
01.01,13 04.05.13 08.05.13 12.05.13 14.05.13 27.05.13
120,00 172,00
Intrări
Cantitatea, kg Ieşiri
3000 600
140,00
180 400
160,00
150
Sold final
Sold 400 3400 2800 2980 2580 2730 2730
a) Metoda costului mediu ponderat
Data 08.05.13 14.05.13 Total Sold
Costul mediu ponderat, lei 400 x 120,00) (3000 x 172,00 165,88 3400 2800 x 165,88) (180 x 140,00 164,32 2980
Suma ieşirilor, lei 600 x 165,88 = 99528,00 400 x 164,32 = 65728,00
48 000 + 565 200 – 165 256
165 256 447 944
Calculul sumei ieşirilor, lei 400 x 120,00 = 48 000
Suma ieşirilor, lei 82 400
200 x 172,00 = 34 400 400 x 172,00 = 68 800
68 800
b) Metoda FIFO Data 08.05.13 14.05.13 Total
151 200 15
Sold
2400 x 172,00 = 412 800
462 000
180 x 140,00 = 25 200 150 x 160,00 = 24 000 c) Metoda LIFO Data 08.05.13 14.05.13
Calculul sumei ieşirilor, lei 600 x 172,00 = 103 200 180 x 140,00 = 25 200
Suma ieşirilor, lei 103 200 63 040
220 x 172,00 = 37 840 Total Sold
166 240 446 960
400 x 120,00 = 48 000 2 180 x 172,00 = 374 960 150 x 160,00 = 24 000
Compararea informaţiilor privind aplicarea diferitor metode de evaluare a SMM (lei) Nr. crt. 1 2 3 4
Indicatori
Costul mediu ponderat
FIFO
LIFO
Soldul la începutul
48 000
48 000
48 000
perioadei de gestiune Intrări Ieşiri Soldul la sfîrşitul
565 200 165 256 447 944
565 200 151 200 462 000
565 200 193 240 446 960
perioadei de gestiune Folosirea acestor metode este determinată de faptul că în condiţiile economiei de piaţă diferite cantităţi din acelaşi stoc figurează în contabilitate la diferite preţuri în raport cu sursa de aprovizionare şi momentul aprovizionării.
16
§ 3. Contabilitatea materiilor prime şi materialelor. Materialele şi materiile prime au o însemnată au o mare pondere în totalul mijloacelor materiale circulante, în special la întreprinderile cu activitate de producţie de bunuri. În cadrul întreprinderii, stocurile ocazionează numeroase operaţii, care pot fi grupate după conţinutul lor în inventariere. Aceste operaţii sînt consemnate în diferite documente şi reflectate în evidenţa contabilă. Aprovizionarea se face, de regulă, din afară, adică de la terţi, iar produsele şi unele materiale se obţin din producţia proprie. În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în programul de aprovizionare, întreprinderile emit comenzi către furnizori, în baza cărora încheie contracte economice. În cadrul executării comenzii şi a contractului de aprovizionare, întreprinderea cumpărătoare 17
primeşte de la furnizor factura de expediţie, anexa la factura de expediţie şi în caz de necesitate factura taxei pe valoare adăugată. Recepţia cantitativă se efectuează de către depozitar şi rezultatele ei se consemnează în bonul de intrare sau nota de intrare , iar recepţia valorică o efectuează secţia de contabilitate. Documentele folosite pentru eliberarea stocurilor de active circulante materiale pentru consum pot fi : bonul de consum (anexa) şi fişa limită de consum (anexa). Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea materialelor înregistrate în bilanţul întreprinderii este destinat contul de activ 211"Materiale". În debitul contului 211 se reflectă:
valoarea de procurare a materialelor procurate contra plată sau într-un alt mod;
consumurile aferente achiziţionării;
costul efectiv al materialelor fabricate la întreprindere;
valoarea materialelor neutilizate, returnate din secţiile de producţie şi alte subdiviziuni ale întreprinderii;
valoarea realizabilă netă a materialelor obţinute în urma pregătirii activelor pe termen lung pentru utilizarea după destinaţie, reparaţiei şi casării obiectelor de mijloace fixe şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
valoarea de piaţă a plusurilor de materiale constatate la inventariere. În creditul contului 211 se reflectă:
valoarea materialelor consumate pentru necesităţile de producţie şi alte necesităţi ale întreprinderii, în evaluarea stabilită în politica de contabilitate a întreprinderi;
valoarea de bilanţ a materialelor ieşite la vînzarea acestora, transmiterea în capitalul statutar al altei întreprinderi, transmiterea cu titlu gratuit, constatarea lipsurilor la inventariere;
diferenţa dintre valoarea de intrare a materialelor şi valoarea realizabilă netă a acestora. Soldul contului 211 este debitor; reprezintă valoarea materialelor la finele perioadei de
gestiune şi se reflectă în capitolul 2 "Active curente" din Bilanţul contabil. În Planul de conturi pentru contul 211 sînt prevăzute următoarele subconturi: 211.1 "Materii prime şi materiale de bază"; 211.2 "Semifabricate cumpărate şi articole de completare"; 211.3 "Combustibil"; 211.4 "Ambalaje şi materiale pentru ambalat"; 211.5 "Piese de schimb"; 211.6 "Alte materiale"; 18
211.7 "Materiale transmise pentru prelucrare"; 211.8 "Materiale de construcţie"; 211.9 "Materiale cu destinaţie agricolă". Intrarea materialelor se reflectă în contabilitate prin întocmirea formulelor contabile : a) cumpărate de la furnizori:
debit contul 211 “Materiale” - la valoarea de procurare a materialelor fără TVA - 1 000 lei,
debit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul” - la suma TVA trecută în cont - 200 lei,
credit contul 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 1 200 lei; b) primite din producţie proprie, la cost efectiv:
debit contul 211 “Materiale”, credit conturile 811 “Activităţi de bază”, 812 “Activităţi auxiliare”; c) provenite din scoaterea din uz a mijloacelor fixe (deşeuri utile, piese de schimb ş.a.):
debit contul 211 “Materiale” - la valoarea de intrare; credit contul 123 “Mijloace fixe” – în limitele valorii probabile rămase a mijloacelor fixe stabilită la punerea lor în funcţiune,
credit contul 621 “Venituri din activitatea de investiţii” – în cazul cînd valoarea materialelor obţinute depăşeşte valoarea probabilă rămasă; d) intrate de la alte persoane fizice sau juridice :
debit contul 211 “Materiale” – valoarea totală a materialelor, credit contul 313 “Capital nevărsat” – valoarea materialelor primite ca cotă-parte în capitalul statutar,
credit contul 622 “Venituri din activitatea financiară” – valoarea materialelor primite cu titlu gratuit; e) intrate prin intermediul titularilor de avans:
debit contul 211 “Materiale” - la valoarea de procurare conform datelor din decontul de avans, aprobat de către conducătorul întreprinderii,
credit contul 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” – dacă titularul anterior a primit avans, 19
credit contul 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii” – fără primirea avansului; f) intrate din trecerea la deşeuri a producţiei rebutate, la valoarea realizabilă netă:
debit contul 211 “Materiale”, credit contul 612 “Alte venituri operaţionale”; g) constatate ca plusuri în urma inventarierii, la valoarea lor de piaţă:
debit contul 211 “Materiale”, credit contul 612 “Alte venituri operaţionale”; h) obţinute din lichidarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, la valoarea utilă:
debit contul 211 “Materiale”, credit contul 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” - în limitele valorii probabile rămase a OMVSD stabilită la transmiterea lor în folosinţă;
credit contul 612 “Alte venituri operaţionale” - în cazul cînd valoarea materialelor obţinute depăşeşte valoarea probabilă rămasă a OMVSD . Cheltuielile, aferente procurării materialelor se înregistrează în debitul contului 211 “Materiale”, în corespondenţă cu creditul conturilor:
521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” - la cheltuielile de transport efectuate de terţi,
812 “Activităţi auxiliare” – la serviciile secţiei de transport a întreprinderii, 242 “Conturi curente în valută naţională”, 229 “Alte datorii pe termen scurt” – la suma taxelor vamale referitoare la materialele importate,
533 “Datorii privind asigurările” – la suma cheltuielilor de asigurare a materialelor, 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, 533 “Datorii privind asigurările”, 812 “Activităţi auxiliare” – la salariile muncitorilor antrenaţi la încărcarea-descărcarea materialelor,
227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului”, 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii” – la suma cheltuielilor de transport-aprovizionare, efectuate prin intermediul titularilor de avans.
20
Ieşirea materialelor Materialele se eliberează de la depozit pentru: a) necesităţile de producţie a întreprinderii; b) transmiterea altor întreprinderi prin realizarea contra mijloace băneşti, prin schimb cu alte active, sau predare cu titlu gratuit. Eliberarea materialelor de la depozit pentru necesităţile interne se efectuează în baza dispoziţiei de livrare a materialelor, fişei-limită de consum (Anexa), iar în afara întreprinderii – în baza facturii (daca întreprinderea nu este înregistrată ca plătitor de TVA) sau în baza facturii fiscale (dacă întreprinderea este înregistrată ca plătitor de TVA). Operaţiile de eliberare a materialelor se reflectă în contabilitate prin întocmirea formulelor contabile: 1) decontarea costului materialelor consumate în cadrul întreprinderii: -
pentru necesităţile de producţie:
debit conturile 811 “Activităţi de bază”, 812 “Activităţi auxiliare”, 813 “Consumuri indirecte de producţie”
credit contul 211 “Materiale” -
pentru necesităţile comerciale:
debit contul 712 “Cheltuieli comerciale” credit contul 211 “Materiale” -
pentru necesităţile generale ale întreprinderii:
debit contul 713 “Cheltuieli generale şi administrative” credit contul 211 “Materiale” 2) decontarea costului materialelor eliberate în afara întreprinderii: -
în cazul vînzării lor:
debit contul 714 “Alte cheltuieli operaţionale” credit contul 211 “Materiale” -
în cazul transmiterii cu titlu gratuit:
debit contul 722 “Cheltuieli ale activităţii financiare”, credit contul 211 “Materiale”. Materialele constatate ca lipsuri în urma inventarierii sau nimicite în urma calamităţilor naturale se reflectă în contabilitate: 21
debit conturile 714 “Alte cheltuieli operaţionale”, 723 “Pierderi excepţionale”, credit contul 211 “Materiale”. Inventarierea materialelor se efectuează de către comisia de inventariere prin întocmirea Listei de inventariere (Anexa). În cazul depistării divergenţelor dintre datele reale şi cele înregistrate în contabilitate se întocmesc Balanţe de verificare în care se determină plusurile, lipsurile şi pierderile din deteriorarea bunurilor. Rezultatele inventarierii se examinează la şedinţa comisiei de inventariere şi se perfectează printr-un proces-verbal, iar decizia finală privind reglementarea discordanţelor constatate se ia de către conducătorul întreprinderii. În scopul solidării materialului teoretic expus mai sus, vom examina aplicarea acestuia în practică, în baza înregistrărilor reale ce au avut loc în cadrul S.A. “SIGMA” pe parcursul anului de gestiune 2012. 1) La data de 17.01.2012, în baza facturii fiscale FV5410783 (Anexa 3) de la SC “Dancenco Impex” SRL şi a bonului de intrare întocmit de depozitarul Zuza I.P., s-au înregistrat intrări de materiale (procurarea unor piese de schimb) la valoarea totală inclusiv TVA - 64,95 lei. a) Reflectăm intrarea materialului: Debit contul 2115 „Piese de schimb” – 54,12 lei Credit contul 5211 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 54,12 lei b) Reflectăm TVA aferentă facturii fiscale: Debit contul 5342 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 10,83 lei Credit contul 5211 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 10,83 lei c) Reflectăm achitarea din contul de decontare: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 64,95 lei Credit contul 242 „Cont de decontare”– 64,95 lei
2)
La data de 28.02.2012, în baza facturii fiscale BV1772942 (Anexa
4) de la “Birolux-TM” SRL şi a bonului de intrare întocmit de depozitarul Guţu M.F.., s-au înregistrat intrări de materiale (procurarea hîrtiei de oficiu) la valoarea totală inclusiv TVA – 437,10 lei. a) Reflectăm intrarea materialului: Debit contul 2111 „Materiale” – 364,25 lei 22
Credit contul 5211 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 364,25 lei b) Reflectăm TVA aferentă facturii fiscale: Debit contul 5342 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 72,85 lei Credit contul 5211 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 72,85 lei c) Reflectăm achitarea din contul de decontare: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 437,10 lei Credit contul 242 „Cont de decontare”– 437,10 lei
3)
La data de 09.08.2012, în baza facturii fiscale AY 0119104 (Anexa
5) de la “Aqua Trade” SRL şi a bonului de intrare întocmit de depozitarul Guţu M.F.., sau înregistrat intrări de materiale (procurarea apei potabile ) la valoarea totală inclusiv TVA – 2620,80 lei. a) Reflectăm intrarea materialului: Debit contul 2111 „Materiale” – 2184.00 lei Credit contul 5211 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 2184,00 lei b) Reflectăm TVA aferentă facturii fiscale: Debit contul 5342 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 436,80 lei Credit contul 5211 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 436.80 lei c) Reflectăm achitarea din contul de decontare: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 2620,80 lei Credit contul 242 „Cont de decontare”– 2620,80 lei
4) La data de 26.01.2012, în baza Actului de provenienţă a materialelor (Anexa 6) s-au înregistrat intrări de materiale (lemn) la valoarea totală – 46,00 lei. a) Reflectăm intrarea materialului: Debit contul 2116 „Alte materiale” –46,00 lei Credit contul 6126 „Alte venituri ” – 46,00 lei 5) La data de 01.02.2012, în baza Actului de provenienţă a materialelor (Anexele 7,8) sau înregistrat intrări de materiale (metal) la valoarea totală – 863,35 lei. a) Reflectăm intrarea materialului: Debit contul 2116 „Alte materiale” –863,35 lei Credit contul 6126 „Alte venituri ” – 863,35 lei
23
Ieşirea materialelor din activitatea economico-financiară a întreprinderii se contabilizează în dependenţă de direcţiile de utilizare ce ocazionează ieşirea acestora. În cursul perioadei de gestiune 2012 la SA “SIGMA” au avut loc următoarele operaţiuni de ieşire a materiilor prime şi materialelor: 1)
În baza Fişei limite de consum (Anexa 9) din 25.01.2012
au fost transmise în
producere materiale în valoare de - 54,12 lei. a) Reflectăm transmiterea în producere a materialului: Debit contul 8111 „Consumuri directe de materiale” – 54,12 lei Credit contul 2115 „Piese de schimb” – 54,12 lei
2)
În baza Actului de casare a materialelor (Anexa 10) din 31.01.2013 a fost
înregistrată casarea de materiale (hîrtie de oficiu) utilizate în scopuri generale ale întreprinderii în valoare de – 364,25 lei. a) Reflectăm casarea materialului: Debit contul 7139„Alte cheltuieli generale şi administrative” – 364,25lei Credit contul 2111 „Materiale” – 364,25lei
3)
În baza Bonului de consum (Anexa 11) din 09.07.2013 a fost înregistrată casarea
de materiale (apă potabilă) utilizate în scopuri generale ale întreprinderii în valoare de – 156,00lei. a) Reflectăm casarea materialului: Debit contul 7139„Alte cheltuieli generale şi administrative” – 156,00 lei Credit contul 2111 „Materiale” – 156,00 lei
4)
La 26.01.2012 în baza facturii fiscale JB0755084 (Anexa 12) s-au vîndut
materiale (lemn) la valoarea totală inclusiv TVA - 170,00 lei. Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" – 170,00 lei Credit 211, Materiale” – 170,00 lei a) Înregistrarăm venitul din vânzarea materialelor: Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" – 170,00 lei Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul" -28,33 lei Credit 612 „Alte venituri operaţionale"- 141,67 lei 24
b)
Reflectăm stingerea creanţei aferente realizării materialelor:
Debit 242 „Conturi curente în valută naţională" – 170,00 lei Credit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" – 170,00 lei
§ 4. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi uzurii acestora. În activitatea economică şi administrativă a întreprinderilor se folosesc diferite mijloace care prin specificul utilităţii şi circulaţiei valorii lor nu întrunesc cele două condiţii ce caracterizează mijloacele fixe, fiind mijloace cu o valoare unitară nu mai mare decît limita
25
stabilită pentru mijloacele fixe (6000 lei) sau cu o durată de funcţionare utilă nu mai mare de un an. Aceste obiecte de regulă, nu se consumă într-un singur ciclu de exploatare, ci îşi transferă valoarea lor în mai multe cicluri, pe măsura întrebuinţării lor, în cheltuielile activităţilor sub formă de uzură calculată în proporţie de 100% din valoarea acestora, diminuată cu valoarea rămasă probabilă. Excepţie fac obiectele de mică valoare şi scurtă durată, a căror valoare unitară nu depăşeşte ½ din limita stabilită. În conformitate cu Standardul Naţional de Contabilitate 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale”, acestea se trec la cheltuieli sau consumuri pe măsura dării lor în folosinţă. În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se includ:
instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie generală şi specială;
utilajul de schimb;
ambalajul tehnologic;
inventarul de producţie şi gospodăresc;
îmbrăcămintea şi încălţămintea specială, dispozitivele de protecţie;
construcţiile şi dispozitivele provizorii;
alte obiecte (vesela, inventarul sportiv şi turistic etc.). În ceea ce priveşte subsistemul documentelor primare utilizate, acesta cuprinde
documentele de intrare şi de ieşire similare celorlalte stocuri (factura fiscală, factura de expediţie, actul de achiziţie) şi în plus se mai utilizează fişa obiectelor de inventar în folosinţă, în care se ţine evidenţa cantitativă a obiectelor de inventar folosite, precum şi a persoanelor care le gestionează. Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe grupe omogene, pe tipuri şi pe gestionari. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată presupune rezolvarea a două probleme principale: 1.
Urmărirea existenţei şi mişcării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de la intrarea lor în patrimoniu şi pînă la scoaterea lor din folosinţă;
2.
Calculul şi înregistrarea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, în conformitate cu prevederile politicii de contabilitate a întreprinderii. Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea obiectelor de mică valoare
şi scurtă durată, precum şi uzurii acestora sînt destinate:
contul de activ 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
contul de pasiv 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”. 26
În contul 213 se contabilizează obiectele de mică valoare şi scurtă durată aflate în stocuri şi în exploatare, precum şi construcţiile provizorii (neprevăzute în lista de titluri) edificate de întreprindere. 1.
Contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” se debitează cu valoarea obiectelor intrate şi se creditează cu suma trecută la cheltuieli a valorii uzurabile, precum şi cu valoarea bunurilor materiale utilizabile obţinute din lichidarea obiectelor;
2.
Contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” se creditează cu valoarea uzurabilă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată inclusă în cheltueli sau consumuri în momentul dării lor în folosinţă şi se debitează cu suma uzurii calculate decontată aferentă obiectelor scoase din folosinţă.
Soldul contului 213 este debitor şi reprezintă valoarea (costul) obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în capitolul 2 „Active curente” din Bilanţul contabil. În planul de conturi pentru contul 213 sînt prevăzute următoarele subconturi:
213.1 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc”;
213.2 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”;
213.3 „Construcţii provizorii (neprevăzute în lista de titluri)”,
Iar pentru contul 214 – următoarele conturi:
214.1 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”;
214.2 „Uzura construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri)”. În cursul perioadei de gestiune obiectele de mică valoare şi scurtă durată se înregistrează
în contabilitate, în baza facturilor fiscale, facturilor de expediţie, actelor de achiziţie, bonurilor de intrare. Intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la întreprindere are loc în urma: 1.
Procurarea contra plată de la alte întreprinderi şi persoane;
2.
Primirii sub formă de aport în capitalul statutar;
3.
Primirii cu titlu gratuit;
4.
Casării obiectelor de mijloace fixe;
5.
Fabricării în secţiile activităţilor de bază şi auxiliare ale întreprinderii;
6.
Altor operaţiuni (rambursarea împrumuturilor acordate anterior în natură; majorarea valorii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată) intrate în anii precedenţi; reflectarea lipsurilor constatate la inventariere etc.). Obiectele de mică valoare şi scurtă durată se înregistrează în conturile contabile la
valoarea de intrare care include valoarea de cumpărare (contractuală) şi consumurile aferente procurării (transportarea, încărcarea, descărcarea, plăţile de comision, asigurarea etc.). 27
La intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se întocmesc următoarele formule contabile:1 1.
Dacă întreprinderea procură obiecte de mică valoare şi scurtă durată de la furnizori:
cu plata ulterioară a valorii acestora; Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”
cu plata imediată a contravalorii acestora; Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 241 „Casa” Credit contul 242 „Cont de decontare” Credit contul 243 „Cont valutar” Credit contul 244 „Conturi speciale la bănci”
2.
Prin intermediul titularilor de avans:
în cazul eliberării avansului; Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”
fără eliberarea avansului; Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”
3.
Înregistrarea obiecte de mică valoare şi scurtă durată (la valoarea contractuală) primite conform contractului de împrumut pe termen lung (termen scurt) în natură: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 413 „Împrumut pe termen lung” Credit contul 513 „Împrumut pe termen scurt”
4.
Reflectarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată primite cu titlu gratuit: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”
5.
În cazul constatării plusurilor în urma inventarierii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, acestea se înregistrează în felul următor: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”
1 „Corespondenţa conturilor contabile” / Nederiţa A. Ch. „Biblioteca contabilului” – anexă la revista „Contabilitate şi audit”, 2007 p. 230
28
6.
Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la costul efectiv) fabricate în secţiile activităţii de bază: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 811 „Activităţi de bază”
7.
Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la costul efectiv) fabricate în secţiile activităţilor auxiliare: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 812 „Activităţi auxiliare”
8.
Reflectarea valorii de bilanţ a produselor (mărfurilor) care urmează a fi utlizate în calitate de obiecte de mică valoare şi scurtă durată: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 216 „Produse” Credit contul 217 „Mărfuri”
9.
Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la valoarea pevăzută în actele de constituire) primite de la fondatori ca aport la capitalul statutar al întreprinderii la înfiinţarea acesteia: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 313 „Capital nevărsat” Ieşirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se contabilizează astfel:
Valoarea obiectelor cu preţul unitar nu mai mare de 1500 lei date în folosinţă: Debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie” sau Debit contul 712 „Cheltuieli comerciale” Debit contul 812 „Active nemateriale în curs de execuţie” Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
Valoarea obiectelor cu preţ unitar mai mare de 1500 lei: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” subcontul 213.2 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”. Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” subcontul 213.2 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc”.
Valoarea obiectelor constatate lipsă cu ocazia inventarierii sau vîndute: Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale” Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”
Valoarea materialelor primite din lichidarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată: Debit contul 211 „Materiale” 29
Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”. După cum s-a menţionat anterior, pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată cu o valoare unitară mai mare de 3000 lei, se calculează uzura. Acesta se reflectă în contabilitate cu ajutorul contului 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”. Uzura calculată aferentă obiectelor de mică valoare şi scurtă durată date în folosinţă se trec la consumuri, cheltuieli sau la valoarea activelor la care acestea sunt utilizate, întocmindu-se următoarele formule contabile: Debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie” Debit contul 712 „Cheltuieli comerciale” Debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative” Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie” Debit contul 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung” Debit contul 251 „Cheltuieli anticipate curente” Credit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”. Pe măsura scoaterii din funcţiune a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se procedează la casarea uzurii calculate aferente acestor obiecte, efectuîndu-se înregistrarea contabilă: Debit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”. Evidenţa analitică a uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe grupe sau obiecte distincte şi pe perioade. Este de menţionat că, dacă valoarea rămasă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată determinată în prealabil este mai mare decît valoarea materialelor sau deşeurilor obţinute la scoaterea din folosinţă a obiectelor, difenţa în cauză se înregistrează prin formula: Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale” Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”. Documentele centralizatoare în care se prelucrează datele din documentele primare referitoare la mişcarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cuprind: 1.
Registrul pentru conturile 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” şi 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”;
2.
Balanţa de verificare;
3.
Cartea mare.
În Bilanţul contabil valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, diminuată cu valoarea uzurii calculată, se reflectă pe postul „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, rîndul 210. 30
În scopul solidării materialului teoretic expus mai sus, vom examina aplicarea acestuia în practică, în baza înregistrărilor reale ce au avut loc în cadrul S.A. “SIGMA” pe parcursul perioadei de gestiune 2012-2013. 1) La data de 16.01.2013, în baza facturii fiscale FB2476742 (Anexa 13) de la “LOGITERA” SRL, s-a înregistrat intrare de OMVSD (procurarea unui processor PC) la valoarea totală inclusiv TVA - 3900 lei. a) Reflectăm intrarea OMVSD: Debit contul 2131 „OMVSD” – 3250,00 lei Credit contul 5211 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 3250,00 lei b) Reflectăm TVA aferentă facturii fiscale: Debit contul 5342 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 650,00 lei Credit contul 5211 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 650,00 lei c) Reflectăm achitarea din contul de decontare: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 3900,00 lei Credit contul 242 „Cont de decontare”– 3900,00 lei 14 2) La data de 16.01.2013, în baza facturii fiscale FB2476742 (Anexa 13) de la “LOGITERA” SRL, s-a înregistrat intrare de OMVSD (procurarea unui printer HP) la valoarea totală inclusiv TVA – 2794,00 lei. a) Reflectăm intrarea OMVSD: Debit contul 2131 „OMVSD” – 2328,33 lei Credit contul 5211 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” –2328,33 lei b) Reflectăm TVA aferentă facturii fiscale: Debit contul 5342 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 465,67 lei Credit contul 5211 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 465,67 lei c) Reflectăm achitarea din contul de decontare: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 2794,00 lei Credit contul 242 „Cont de decontare”– 2794,00 lei
31
La data de 17.01.2013 printerul a fost transmis în exploatare în secţia de contabilitate (persoană cu răspundere materială Buliga Eugenia): d) Reflectăm transmiterea în exploatare a OMVSD: Debit contul 2132 „OMVSD în exploatare” – 2328,33 lei Credit contul 2131 „OMVSD în stoc”– 2328,33 lei e) Reflectăm calcularea uzurii a OMVSD transmis în exploatare: Debit contul 7131 „Cheltuieli privind uzura, repararea şi întreţinerea mijloacelor fixe cu destinaţie generală” – 2328,33 lei Credit contul 2141 „Uzura OMVSD”– 2328,33 lei La ieşirea OMVSD urmărim utilizarea documentelor similare celor folosite în cazul ieşirii materialelor. La SA „SIGMA” în perioada de gestiune raportată nu s-au înregistrat ieşiri de OMVSD în baza facturilor fiscale ieşite. În schimb deseori observăm casarea OMVSD baza actelor de casare a OMVSD ca în cazul următor: În baza actului de casare a OMVSD (Anexa 14) din 14.11.2013, la SA „SIGMA” s-a casat un ferăstrău în urma defectării acestuia. 1) Reflectăm casarea uzurii acumulate pînă la momentul scoaterii din funcţiune a ferăstrăului: Debit contul 2141 „Uzura OMVSD”– 203,58 lei Credit contul 2132”OMVSD în exploatare”– 203,58 lei 2) Reflectăm casarea valorii rămase a OMVSD ieşit din exploatare: Debit contul 7131 „Cheltuieli privind uzura, repararea şi întreţinerea mijloacelor fixe cu destinaţie generală” – 67,84 lei Credit contul 2132 „OMVSD în exploatare” – 67,84 lei
Pentru a concluziona se poate spune că la întreprinderea analizată (S.A. “SIGMA”) obiectele de mică valoare şi scurtă durată după ce au fost procurate se înregistrează în documentele primare de evidenţă contabilă, apoi sunt repartizate muncitorilor. Cu toate că 32
obiectele de mică valoare şi scurtă durată nu participă la procesul de producţie, acestea sunt indispensabile pentru munca angajaţilor.
§ 5. Prezentarea stocurilor de mărfuri şi materiale în rapoartele financiare.
33
Rapoartele financiare ca instrumente sintetizatoare ale situaţiei financiare a întreprinderilor reprezintă una din primele surse de informaţii sigure nu numai pentru investitori, ci şi pentru o serie de alţi utilizatori, cum sunt: salariaţii, împrumutătorii, furnizorii şi alţi creditori, clienţii, guvernul şi diverşii lui reprezentanţi, precum şi publicul. Stocurile trebuie să fie clasificate în bilanţ sau înregistrate în notele-anexe la rapoartele financiare într-un mod care să aibă legătură cu activitatea întreprinderii şi să indice valorile incluse în fiecare din categoriile principale ale stocurilor. În acest context este de remarcat că stocurile de mărfuri şi materiale existente în întreprindere se reflectă în rapoartele financiare. Conform paragrafului 38 din Standardul Naţional de Contabilitate 2, în rapoartele financiare trebuie să fie prezentate:
metodele de evaluare a stocurilor de mărfuri şi materiale adoptate. Orice modificare într-o metodă de contabilitate sau de evaluare trebuie menţionată şi fundamentată;
valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale, valoarea de bilanţ pe grupe de clasificare acceptate de întreprindere, precum şi valoarea rămasă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale evaluate la valoarea realizabilă netă;
costul vînzărilor stocurilor de mărfuri şi materiale constatat drept cheltuială în perioada de gestiune;
suma oricărei majorări a valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în limitele costului acestora, decontată anterior ca pierderi rezultate din evaluarea acestora la valoarea realizabilă netă, care se constată ca venit în perioada de gestiune respectivă;
circumstanţele sau evenimentele activităţii economice care au condus la majorarea valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în limitele costului acestora;
valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale ipotecate cu titlu de garanţie a datoriilor.
Este de menţionat că în bilanţ nu pot apărea decît posturile aferente conturilor din clasa 2 de stocuri, care reprezintă stocuri la costul efectiv, în cazul cînd acesta este egal cu valoarea realizabilă netă sau inferior acesteia şi, invers, la valoarea realizabilă netă, atunci cînd aceasta este mai mică decît costul efectiv. La intrarea în gestiune a stocurilor de mărfuri şi materiale, acestea se evaluează şi se înregistrează la valoarea de intrare denumită cost istoric sau cost de producţie ce cuprinde consumurile directe de materiale, deasemenea evaluarea la ieşire – evaluare curentă, iar la data întocmirii rapoartelor financiare – evaluare de bilanţ. 34
Intrarea materialelor şi materiilor prime are loc la întreprinderea S.R.L. „Valigrigor” prin procurări în baza facturilor fiscale. Iar darea acestora în exploatare în baza bonurilor de primire –predare, bonurilor de consum. Factorul principal la ţinerea contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale şi în special al materiilor prime şi a produselor finite o reprezintă concordanţa dintre secţiile de îmbuteliere, depozite şi contabilitate. Şeful depozitului al întreprinderii S.R.L. „Valigrigor” este o persoană cu răspundere materială, purtată de persoana aflată în serviciul dat. În timpul stabilit de conducerea întreprinderii persoana respectivă este obligată să prezinte în contabilitate dările de seamă privind circulaţia produselor finite. Secţia îmbuteliere prezintă în contabilitate lunar un Raport despre circulaţia materialelor şi materiilor prime în această secţie, acesta conţine stocul la începutul perioadei şi stocul la sfîrşitul perioadei. Acest raport poate să mai conţină şi informaţia cu privire la cantitatea de sticle trimise în secţia de laborator pentru controlul calităţii. De asemenea şeful secţiei întocmeşte lunar o dare de seamă cu privire la calculul pierderilor maxime admisibile, în dependenţă de secţii, care se efectuează în baza unei instrucţiuni în domeniul vinificaţiei, care reflectă pierderile din secţia de produse finite, secţia de cupajare precum şi pe faze de producţie: încleiatul mărcilor de acciz; oformarea sticlelor; ambalarea lor etc. La sfîrşitul lunii se întocmeşte registrul bonurilor de primire – predare a materialelor care conţine data întocmirii, numărul documentului. Toate operaţiunile sunt reflectate în Registrul operaţiilor pe fiece cont şi secţie aparte, ţinînd cont de operaţiunile efectuate şi conţinînd denumirea documentului, numărul în baza căruia a fost efectuată operaţia respectivă. În Raportul privind rezultatele financiare în postul „Venituri din vînzări” (rîndul 010) (Anexa 2) se reflectă valoarea stocurilor de produse finite expediate, lucrărilor executate, serviciilor prestate la preţuri de livrare fără TVA şi accize. În postul „Costul vînzărilor” (rîndul 020) (Anexa 2) se reflectă costul stocurilor de produse finite vîndute, serviciilor prestate, reflectat în debitul contului 711 „Costul vînzărilor”. O importanţă primordială pentru reflectarea în rapoartele financiare a costului vînzărilor o are respectarea principiului specializării exerciţiului, potrivit căruia resursele consumate se reflectă în componenţa costului vînzărilor în perioada în care a avut loc livrarea, la fabricarea cărora acestea au fost consumate. Raportul financiar şi anexele la acesta deseori nu pot cuprinde toată informaţia necesară utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice. De aceea, în Nota explicativă la raportul financiar anual al întreprinderii, de obicei, se efectuează o analiză şi descifrarea datelor, conţinute în rapoartele financiare în conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate şi 35
include informaţii suplimentare, care cuprind şi prezintă indicatorii financiari de bază, situaţia financiară a întreprinderii şi analiza influienţei diverşilor factori asupra modificării acesteia.
36
§ 6. Inventarierea materialelor şi reflectarea rezultatelor inventariere în contabilitate
Conform prevederilor Regulamentului privind inventarierea, aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.27 din 28.04.2004, inventarierea reprezintă - un ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după caz, în patrimoniul sau gestiunea întreprinderii la data efectuării acestora. (art. 11 din Regulamentul privind inventarierea). Iar sarcina de bază a controalelor şi inventarierilor o constituie efectuarea controlului asupra integrităţii bunurilor. Pentru efectuarea nemijlocită a inventarierii patrimoniului se formează o comisie de inventariere prin ordinul de inventariere (Anexa 15) constituită din: - Şeful comisiei; - Membrii comisiei, (art.30 din Regulamentul privind inventarierea). Astfel, conform Regulamentului privind inventarierea (art.64) materialele, care se află în exploatare, se inventariază la locul aflării lor şi se trec în liste separate, pe fiecare denumire separate. Mărfurile şi materialele, intrate în gestiune în timpul efectuării inventarierii, se primesc de gestionari în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste stocuri de mărfuri şi materiale se trec într-o listă de inventariere separată. În listă se indică data primirii acestora, de la cine au fost primite, data şi numărul documentului de intrare, denumirea, cantitatea, preţul şi valoarea. Totodată, pe documentul de intrare, după semnătura preşedintelui comisiei de inventariere, se face menţiunea "Primite în timpul inventarierii". (art.56 din Regulamentul privind inventarierea). Inventarierea se efectuează prin metoda examinării fiecărui obiect. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate efectiv şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa analitică (fişele de magazie) şi contabilitate, (art. 105 din Regulamentul privind inventarierea). Astfel, diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor: plusurile de bunuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se înregistrează la majorarea veniturilor. Întreprinderea cercetată în urma efectuării inventarierii materialelor nu a depistat divergenţe, iată de ce vom utiliza date convenţionale la întocmirea formulelor contabile Reflectarea valorii de piaţă: 37
a) plusurilor de materiale constatate la inventariere (întreprinderea data nu a întâlnit aşa situaţii): Debit contul 211 „Materiale" Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale" Reflectarea valorii de piaţă a lipsurilor de materiale constatate la inventariere: B) lipsurile de bunuri se trec la cheltuielile perioadei; Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale" Credit contul 211 „Materiale" C)
lipsurile de bunuri care depăşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi
prejudiciile legate de deteriorarea lor, se încasează de la persoanele vinovate, în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare; D)
în cazul cînd nu sunt stabilite persoanele vinovate, pierderile legate de deteriorarea
bunurilor sau lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii naturale se trec la cheltuielile perioadei, (art. 107 din Regulamentul privind inventarierea). Conform art. 114, Rezultatele inventarierii se înscriu de comisia de inventariere într-un proces-verbal, după confirmarea de către contabilitate a soldurilor scriptice. Conform art. 115, Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii conţine următoarele elemente: * data întocmirii; numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi data deciziei (ordinului) de instituire a comisiei de inventariere, gestiunea inventariată, data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere; * rezultatele inventarierii; * concluziile şi propunerile comisiei privind cauzele plusurilor şi minusurilor constatate şi persoanele vinovate, precum şi măsurile luate (propuse) în legătură cu acestea; * propunerile privind scoaterea din uz a obiectelor de inventar şi declasarea (trecerea dintr-o categorie în alta) sau casarea unor bunuri; * constatările privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor din gestiune; * alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.
38
Propunerile cuprinse în procesul-verbal (procesele-verbale) al comisiei de inventariere se prezintă, în termen de 3 zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, după caz, pe gestiuni aparte, conducătorului întreprinderii. Acesta, cu avizul serviciului contabil şi şefului serviciului juridic, decide, în termen de cel mult 5 zile, asupra soluţionării propunerilor înaintate, (art. l16 din Regulamentul privind inventarierea). Rezultatele inventarierii vor fi înregistrate în evidenţa tehnico-operativă, cît şi în contabilitate, în termen de cel mult 5 zile de la data luării deciziei privind rezultatele inventarierii. Diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor: A) plusurile de bunuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se înregistrează la majorarea veniturilor; B) lipsurile de bunuri se trec la cheltuielile perioadei; C) lipsurile de bunuri care depăşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi prejudiciile legate de deteriorarea lor, se încasează de la persoanele vinovate, în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare; D) în cazul cînd nu sînt stabilite persoanele vinovate, pierderile legate de deteriorarea bunurilor sau lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii naturale se trec la cheltuielile perioadei. În cazurile în care lipsurile din gestiune nu sînt recunoscute infracţiuni, la stabilirea valorii debitului se ia în consideraţie posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii: - Existenţa riscului de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoarea, desenul, modelul, dimensiunile, ambalajul sau alte elemente. Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte bunuri care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual la propunerea comisiei de către administratori şi se înregistrează în politica de contabilitate a întreprinderii; - Diferenţele constatate în plus sau lipsă trebuie să se refere la aceeaşi perioadă de gestiune, aceeaşi gestiune şi acelaşi gestionar; - Lipsurile constatate cu ocazia inventarierii nu trebuie să provină ca sustragere sau degradare a bunurilor respective din vina persoanelor responsabile de gestionarea lor. Pentru efectuarea compensărilor persoanele responsabile prezintă explicaţii detaliate.
39
Comisia de inventariere prezintă propuneri privind posibilitatea efectuării compensării. Hotărîrea definitivă o decide conducătorul întreprinderii care, după studierea minuţioasă a tuturor materialelor prezentate, ia decizia respectivă. Compensarea resortului se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate la sorturile supuse compensării. În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sînt mai mari decît cantităţile sortimentelor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din calcul a diferenţei în plus. Această excludere se face începînd cu sorturile care au cele mai scăzute preţuri unitare, în ordine crescîndă; În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sînt mai mari decît cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor, începînd cu sorturile care au cele mai scăzute preţuri unitare, în ordine crescîndă. În nota explicativă la rapoartele financiare se dezvăluie următoarele informaţii cu privire la: A) confirmarea datelor reflectate în rapoartele financiare prin intermediul inventarierii; B) efectuarea totală sau parţială a inventarierii patrimoniului şi indicarea gestiunilor care nu au fost inventariate; C) rezultatele inventarierii (plusurile şi lipsurile finale, compensările efectuate, valoarea bunurilor supuse perisabilităţii naturale etc.); D) reflectarea rezultatelor inventarierii în evidenţa contabilă: E) măsurile luate pentru înlăturarea lipsurilor constatate; F) minusurile şi plusurile constatate din vina persoanelor, modul de recuperare de la aceştia (achitarea pe loc, reţineri din salariu, prin judecată etc.); G) recuperarea de la persoanele vinovate în anul curent a sumelor aferente pierderilor rezultate din anii precedenţi.
40
Încheiere Contabilitatea stocurilor de mărfuri şi materiale este parte componentă a contabilităţii interne de gestiune. Valorile materiale, cuprinse în stocuri, se află succesiv şi neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producţie şi comercializare. Această caracteristică a stocurilor de a participa continuu la stadiile circuitului economic şi de a descrie în cadrul exerciţiului mai multe rotaţii indică aportul lor la realizarea profitului şi la valorificarea capitalului. De aceea, asigurarea şi utilizarea raţională a stocurilor de materiale constituie un obiectiv principal al conducerii întreprinderii. O problemă împortantă a îndreprinderii este organizarea evidenţei materialelor la depozitele întreprinderii , îmbunătăţirea sistemului de normare şi evidenţa consumului de materiale. Pornind de la rolul şi importanţa ce revine contabilităţii resurselor materiale , organizarea corectă şi oportună ar permite uşurarea executării ei. În condiţiile actuale creşte importanţa asigurării procesului dee producere cu materie primă şi materiale, insuficienţa lor şi reflectarea în rezultatul financiar al întreprinderii înfluenţează direct la diminuarea calităţii producţiei fabricate şi indirect la eficacitatea folosirii forţelor de muncă. În acest sens una din pricipalele probleme a contabilităţii stocurilor de materiale la întreprindere este controlul asupra economisirii şi folosirii raţionale a stocurilor de materiale şi OMVSD în scopuri generale şi administrative ale entităţii. La întreprindere se perfectează insuficient documentele specifice pentru evidenţa şi controlul utilizării materialelor.. Folosirea raţională a materialelor ar duce la majorarea surselor de finanţare necesare pentru procurarea materiei prime folosite în producere şi respectiv va duce la diminuarea costului produselor. La S.A. “SIGMA”sunt bine delimitate funcţiile fiecărui lucrător al contabilităţii. În funcţiile contabilului ce ţine evidenţa stocurilor de materiale intră: evidenţa intrării materialelor şi OMVSD, contabilitatea cheltuielilor de transport, evidenţa consumului şi a cheltuielilor de materiale, reflectarea operaţiunilor de realizare a valorilor de materiale şi altele. Circuitul documentelor, ca purtător de informaţie privind evidenţa şi mişcarea stocurilor de materiale este bine organizată astfel încît toate operaţiunile sunt reflectate la momentul oportun. În general, se poate constata că la întreprinderea dată contabilitatea materiei prime, a materialelor, combustibilului, pieselor de schimb şi alte materiale este organizată la un nivel mediu. În scopul înlăturării neajunsurilor menţionate este necesar ca la S.A. “SIGMA” să fie luate următoarele măsuri: - să se diminueze consumul materialelor pentru întreţinerea cadrului adminstrativ. 41
- să se automatizeze evidenţa în toate sectoarele întreprinderii pentru a mări eficacitatea lucrului contabilului; - simplificarea şi unificarea documentelor primare, registre contabile pe acest sector de contabilitate; - întocmirea documentelor justificative a consumului de materiale, ca de exemplu fişa limită de consum, pe fiecare depozit în parte pentru ameliorarea lucrului contabilului. La elaborarea prezentei lucrări s-au folosit materiale practice ale S.A. “SIGMA”, cît şi materialele literaturii de specialitate şi alte surse oficiale de informaţie
42
Bibliografie: Acte legislative şi normative: 1.
Legea Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, Monitorul Oficial nr.90-93/399 din 29.06.2007;
2.
Codul fiscal al Republicii Moldova ;
3.
Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”;
4.
Standardul Naţional de Contabilitate nr. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”;
5.
Comentarii cu privire la aplicare Standardelor Naţionale de Contabilitate din 29.01.1999 Ministerul Finanţelor;
6.
Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, aprobat prin ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997, Monitorul Oficial al RM nr. 93 -96 din 30.12.1996;
7.
Regulamentul privind inventarierea – Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 27 din 28.04.2004, Monitorul Oficial al RM din 27.07.2004 nr. 123-124 p. III, art. 268;
Manuale, monografii, cărţi, broşuri: 1. Nederiţa, A. Contabilitate financiară – ediţia I/Alexandru Nederiţa, Vasile Bucur, Mihai Carauş, Adela Sandu, Natalia Ţiriulnicova, Viorel Ţurcanu etc.; Ed. ASEM, 1999 p. 109129 Surse online: 1.
http://conspecte.com/Contabilitate-financiara/evidenta-obiectelorde-mica-valoare-si-scurta-durat-si-a-uzurii-acestora.html
2.
http://conspecte.com/Contabilitate-financiara/evidentamaterialelor.html
43
44