Contabilitatea Stocurilor de Materiale - Teza de Licenta. (Conspecte - MD) [PDF]

Zitiervorschau

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA Facultatea «CONTABILITATE» Catedra «CONTABILITATE ŞI AUDIT»

TEZA DE LICENŢĂ Tema: « CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERIALE » (pe baza materialelor entităţii «VALIGRIGOR» S.R.L. Chişinău)

«Admis la susţinere» Şef catedră ____________________________ «_____» _________________20__ . Elaborat: studenta gr. CON-284, învăţământ cu frecvenţă redusă, Mocanu Ludmila Сonducător: Lector superior Busuioc Vladimir

Chişinău – 2012

1

Cuprins:

Introducere ...................................................................................................................................3 Capitolul I. Consideraţii generale privind stocurile de materiale..................................................8 1.1.

Caracteristica, componenţa şi clasificarea stocurilor de materiale.....................................8

1.2.

Constatarea şi evaluarea stocurilor de materiale................................................................17

Capitolul II. Contabilitatea stocurilor de materiale la S.R.L. “VALIGRIGOR”………………27 2.1.

Contabilitatea materiilor prime şi materialelor..................................................................27

2.2.

Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi uzurii acestora....................38

2.3.

Prezentarea stocurilor de mărfuri şi materiale în rapoartele financiare.............................44

2.4.

Inventarierea stocurilor de materiale şi reflectarea rezultatelor inventarierii în contabilitate........................................................................................................................46

Capitolul III. Metode şi căi de ameliorare a contabilităţii a stocurilor de materiale....................51 3.1.

Perfecţionarea contabilităţii stocurilor de materiale..........................................................51

3.2.

Măsuri privind sporirea eficienţei stocurilor de materiale.................................................57

Încheiere………………………………………………………………………….......................60 Bibliografia……………………………………………………………………….......................62 Anexe

2

Introducere În contextul relaţiilor economiei de piaţă o atenţie deosebită trebuie să se acorde eficienţei utilizării factorilor de producţie, deoarece atît cantitatea, cît şi calitatea lor au o influenţă esenţială asupra rezultatelor economico-financiare obţinute de întreprindere în urma activităţii desfăşurate. Performanţele întreprinderii, forţa şi capacitatea acesteia de a răspunde la cerinţele şi reacţiile pieţei sunt dependente de gradul de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare, precum şi de eficacitatea folosirii lor. Stocurile de materiale reprezintă bunurile care participă la procesul de producţie prin îmbinarea efortului şi a eficienţei depuse atît de conducere cît şi de salariaţi în calea atingerii scopului principal: şi anume cel de a genera profit. Acesta constituie scopul final al fiecărui agent economic indiferent de domeniul în care activează. Actualmente, orice unitate de producţie trebuie să asigure necesităţile în resurse materiale de sine stătătoare, precum şi utilizarea lor eficientă. Folosirea raţională a resurselor materiale este rezultatul îmbinării justificate a aspectelor cantitative şi calitative care presupun respectiv utilizarea lor integrală în procesul de producţie. Asigurarea întreprinderii cu mijloace fixe productive, precum şi cu materie primă de înaltă calitate, folosirea lor eficientă în activitatea operativă constituie premisa potenţării resurselor materiale şi financiare şi totodată a valorificării, în avantajul acesteia, a condiţiilor pe care le oferă mediul natural şi social. Ca urmare a competitivităţii dure a economiei de piaţă din Republica Moldova, pentru a obţine rezultate bune în procesul de producţie este nevoie de a îmbina perfect calitatea materiilor prime şi a materialelor cu munca. Consecinţa acestui fapt a fost dezvoltarea mai accentuată a unor domenii ca marketingul, managementul calităţii etc. Scopul lucrării constă în studierea componenţei şi caracteristicii stocurilor de materiale, metodelor de evaluare şi constatare a stocurilor de materiale, studierea modului de contabilizare a intrărilor şi ieşirilor materialelor, în interior şi străinătate, precum şi includerea consumurilor în costul acestora, de a parcurge toate etapele evidenţei contabile legate de aceste operaţiuni, de la întocmirea documentelor primare pînă la cele centralizatoare şi urmărirea modului de transmitere a acestor date în documentele care se prezintă ulterior utilizatorilor externi. Pentru realizarea scopului propus se impun îndeplinirea următoarelor obiective: 1.

Expunerea concepţiilor aferente noţiunilor generale privind stocurilor de materiale;

2.

Studierea modului de evaluare şi constatare a stocurilor de materiale; 3

3.

Studierea modului de contabilizare analitică şi sintetică a materiilor prime şi materialelor, precum şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi reflectarea acestora în documentele primare şi centralizatoare utilizate în acest proces;

4.

Studierea metodelor de gestionare a stocurilor de materiale, precum şi măsurile, strategiile abordate în vederea sporirii eficienţei stocurilor de materiale. Pentru realizarea obiectivelor propuse, pe parcursul lucrării au fost utilizate datele

furnizate de S.R.L. „VALIGRIGOR”. Societatea cu răspundere limitată „Valigrigor” S.R.L. (în continuare S.R.L) este înregistrată la Camera Înregistrării de Stat pe lîngă Ministerul Justiţiei cu Nr. 1003600124906 din 27.11.2003 si eliberat la data de 01.12.2005, MD 0047541 (Anexa 1) pe adresa: or. Chişinău, str. Mitrolpolit Varlaam nr.65, (conform Anexa 3). Societăţii cu răspundere limitată „Valigrigor” îi este atribuită Licența cu Nr.037190, seria A MMII din 27.04.2011 care include genurile de activitate, integral sau parţial pe care le desfăşoară întreprinderea (Anexa 2). Principalele genuri de activitate ale S.R.L. „Valigrigor” sînt: •

Construcția de locuințe

•

Construcția de sedii socio-culturale și administrative

•

Construcția de rețele inginerești

•

Servicii reparații, reconstrucții

•

Confecționarea construcțiilor metalice

•

Obiecte de tâmplărie cu termopan

•

Prefabricate, betoane... Compania de construcții S.R.L. ,,Valigrigor” creat ă la 1 decembrie 2005 este o

întreprindere de construcţie din Republica Moldova care pe parcursul anilor a câştigat încrederea multor cetăţeni avînd ca principal gen de activitate construcția de clădiri, infrastructuri și reconstrucţii. S.R.L. „Valigrigor” are ca obiectiv crearea posibilităţilor pentru fiecare familie din Moldova de a avea locuinţa sa proprie. Prin activitatea sa intenţionează să contribuie la formarea în Republica Moldova a unei piețe civilizate de spatiu locativ, să ofere modalități noi și sigure de finanțare, să implementeze cele mai performante tehnologii naționale și mondiale de construcție, care crează posibilitatea de a construi case calitativ, la prețuri accesibile. Lucrările acestor case sunt executate în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi la standartele europene. La construcţia complexelor locative sunt folosite tehnologii moderne. Blocurile din aceste complexe au o structura de rezistenţa formată din schelet de beton armat 4

cu umplutura din BCA (bloc din calcar autoclavizat) cu proprietatea de a absorbi zgomotul si a respinge umezeala. Lucrările au loc in 3 etape: prima etapa include ciclul zero, lucrări de construcţie şi montare. A doua etapă include lucrările exterioare de finisare, montarea instalaţiilor pentru ferestre şi balcoane de tip “termopan”, trasarea comunicaţiilor, montarea sistemului de încălzire, cazan instalat in apartament şi conectat la calorifere, branşamentul apei reci si calde, montarea sistemului de canalizare, branşamentul electric, conectarea la linia telefonica, acces la internet şi la liniile de legătură interioara, instalarea unei uşi de intrare din metal, lucrări interioare de finisare, prelucrarea pereţilor cu amestec uscat (cu excepţia, băii şi a viceului), instalarea aparatelor de evidenţă a consumului (contoare) pentru gaz si apa. Asigurarea calității lucrărilor executate si sporirea nivelului de competitivitate pe piața construcțiilor se află permanent în atenția Companiei și se manifestă prin conformarea lucrărilor executate normelor si standardelor europene in domeniul construcțiilor, adaptându-le la sistemele noi de asigurare a calității. Potenţialul comercial al S.R.L. ,,Valigrigor’’ este mediu pe activitatea de construcţii montaj. Valorificarea oportunităţilor de piaţă în fiecare dintre cele două activităţi depinde de capacitatea întreprinderii de a răspunde prompt la acestea prin servicii şi lucrări de calitate corespunzătoare la nivelul tarifelor medii existente pe piaţă. PUNCTE TARI: - Experienţă bogată în domeniul lucrărilor de construcţii – montaj - Ofertă relativ variată, care asigură premisele realizării unui grad ridicat de utilizarea capacităţilor de producţie - Dispunerea de personal calificat - Dispunerea de relaţii tradiţionale cu o serie de clienţi şi furnizori strategic - Dispunerea de suprafeţe considerabile care pot fi destinate închirierii - Amplasamentul central al unor imobile destinate închirierii, ceea ce le conferă un vid comercial consistent, asigurându-se premisele pentru obţinerea unei chirii ridicate. Tema este actuală deoarece la o întreprindere este foarte important să se contabilizeze activele circulante. Din moment ce ele generează numeroase operaţiuni, acestea fiind consemnate în diferite documente şi reflectate în evidenţa operativă. În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute de programul de producere este necesar să se ţină o evidenţă foarte strictă a stocurilor de mărfuri şi materiale la întreprindere.

5

Tabelul 1 Indicatorii economico-financiari ai întreprinderii S.R.L., VALIGRIGOR” (Anexa 5) Nr. d/o

Indicatori

Sursele

Anul 2010

Anul 2011

Abaterea

Ritmul de

1.

Venit din vînzări, Mii lei

36898606

56498440

(+, -) +19599834

crestere 153.11

2.

Costul vînzărilor, Mii lei

35793903

55232958

+19439055

154.30

3.

Alte venituri operaţionale, Mii lei

36275

12991

- 23284

35.81

4.

Profitul brut, Mii lei

1104704

1265482

+160778

114.55

5.

Profit pînă la

Raportul privind rezultatele financiare, Rîndul 010 Raportul privind rezultatele financiare, Rîndul 020 Raportul privind rezultatele financiare, Rîndul 040 Raportul privind rezultatele financiare, Rîndul 030 Raportul privind rezultatele financiare, Rîndul 130 Raportul privind rezultatele financiare, Rîndul 150 Raportul privind rezultatele financiare Raportul financiar

291849

(594377)

- 302528

203.65

291849

(594377)

- 302528

203.65

2.99

2.23

- 0.76

74.58

7.25

1.85

- 5.4

25.51

impozitare Mii lei 6.

Profit net (pierdere netă) Mii lei

7.

Rentabilitatea vinzarilor, %

8.

(rd.4/rd.1)*100 Pomderea (%) materialelor in total active

Din datele prezentate în tabelul 1 rezultă, că la S.R.L. ,,VALIGRIGOR” începînd cu anul 2010 pînă în anul 2011 indicatorii analizaţi înregistrează atît scăderi cît şi creșteri. Observăm o creștere considerabilă a indicatorilor venitul din vînzări și a costului vînzărilor cu aproximativ 6

19699834 mii lei si respectiv cu 19439055 mii lei, ceea ce a generat creșterea profitului brut pe 2011 cu 160778 mii lei și care ne demons trează capacitatea întreprinderii de a-și folosi rezervele cu mai multă îndemînare. O descreştere majoră se observă la indicatorii alte venituri operaţionale cu 23284 mii lei față de anul de gestiune 2010, cît și a profitului pînă la impozitare cu 302528 mii lei. Totodată se observă o scădere a ponderii materialelor în total active cu aproximativ 5,4 puncte procentuale. Aceste rezultate obținute influenţând direct profitul net, reducându-l în comparație cu anul precedent. În ansamblu putem menţiona că activitatea S.R.L. ,,VALIGRIGOR’’ a înregistrat schimbări esenţiale în anul 2011 faţă de anul precedent şi anume creşterea venitului din vânzări, costul vînzărilor şi a profitului brut cu 153,11, 154,30 şi respectiv 114,55 puncte procentuale, întreprinderea trebuie să-şi diminueze activele şi costurile, acordând o atenţie deosebită capacităţii de plată a întreprinderii şi luînd măsuri de sporire a nivelului de eficienţă a utilizării activelor şi capitalului propriu, pentru generarea unui profit suplimentar. În fine, putem concluziona că la S.R.L. ,,VALIGRIGOR’’ dispune de rezerve interne de majorare a indicatorilor economico-financiari pe viitor cu condiţia mobilizării acestora în perspectivă.

Capitolul I: Consideraţii generale privind stocurile de materiale § 1.1. Caracteristica, componenţa şi clasificarea stocurilor de materiale.

7

În procesul desfăşurării activităţii economice, pe lîngă activele pe termen lung un rol important în gestiunea şi activitatea unităţilor economice îl au şi activele circulante (pe termen scurt), cum ar fi stocurile de materiale. Activele curente sunt acele bunuri care se caracterizează prin faptul că participă la procesul de producţie cu întreaga lor valoare de utilitate şi care se consumă şi îşi transmit dintr-o dată valoarea de utilitate asupra noului produs. Acestea la rîndul lor sunt utilizate în procesul de producţie cu scopul de a fi consumate la prima lor utilizare şi sunt înregistrate ca producţie în curs de excuţie sau sunt vîndute în aceeaşi stare după prelucrarea lor în procesul de producţie. Datorită destinaţiei şi naturii lor din punct de vedere economic şi financiar, activele curente nu au vocaţia de a rămîne durabil în întreprindere, ele aflîndu-se într-o continuă fluentă valorică, schimbîndu-şi forma materială şi funcţională în cadrul circuitului economic al patrimoniului. Sub aspectul lichidităţii caracteristica de bază a acestora este aceea că perioada lor de rotaţie este mai mică de un an, ele intră şi ies din unitate de mai multe ori sau cel puţin o singură dată în decursul unui exerciţiu financiar. Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în întreprindere, stocurile şi producţia în curs de execuţie se caracterizează prin faptul că se consumă la prima lor utilizare în procesul de producţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi. Stocurile de materiale– în conformitate cu paragraful 6 din Standardul Naţional de Contabilitate 2, „Stocuri de mărfuri şi materiale” reprezintă activele: 1.

Destinate vînzării în cadrul activităţii economice ordinare;

2.

Înregistrate ca producţie în curs de execuţie;

3.

Destinate consumului în procesul de producţie şi la prestarea de servicii; inclusiv terenurile şi alte active materiale achiziţionate şi destinate revînzării. Stocurile şi producţia în curs de execuţie reprezintă după caz, bunuri materiale, lucrări şi

servicii, destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vîndute în situaţia în care au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie aflată sub forma producţiei neterminate. Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate la întreprindere, stocurile se caracterizează prin faptul că se consumă la prima lor utilizare în procesul de producţie pe măsura întrebuinţării lor, transferîndu-şi integral valoarea în cheltuieli de producţie sau de circulaţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi. Clasa 2: Active curente, grupa 21 - Stocurile de materiale cuprind: 1.

„Materiale”;

2.

„Animale la creştere şi îngrăşat”; 8

3.

„Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”;

4.

„Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”; În contabilitatea financiară a întreprinderii, stocurile de materiale sunt clasificate şi

delimitate în funcţie de patru criterii: fizic, faza ciclului de exploatare, destinaţia şi locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri: •

materii prime şi materiale consumabile; sunt bunurile ce participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în componenţa lor integral sau parţial, în starea iniţială sau transformată; materialele consumabile sunt bunuri care participă direct la procesul de producţie fără a se regăsi în conţinutul material al noilor produse (combustibil, furaje etc.);

•

materiale; sau furniturile, care cuprind materialele auxiliare, combustibilii, ambalajele, seminţele şi material de plantat etc;

În componenţa materialelor se includ următoarele subconturi: Ambalaje şi materiale pentru ambalat: Ambalajul reprezintă obiectul ambalării, transportării şi păstrării mărfurilor,

produselor finite, materiei prime, materialelor,

combustibilului şi a altor bunuri materiale din diferite ramuri ale economiei. Pentru asigurarea păstrării şi utilizării raţionale a ambalajului, este necesar să se organizeze perfectarea documentară la timp a mişcării şi păstrării lui la întreprinderi, evidenţa veridică, eficientă şi controlul acestuia. În acest scop, se recomandă ţinerea evidenţei ambalajului după tipurile lui: 1.

Ambalaje din lemn – butoaie pentru lichide, butoaie pentru marfă uscată, bacuri, lăzi, panere etc;

2.

Ambalaje de pînză, plasă şi rogojină – saci de pînză pentru zahăr, pentru produse de panificaţie, saci mici şi mari, plase, ţesături de ambalat etc;

3.

Ambalaje de metal (cu excepţia containerilor) – lăzi, butoaie, bacuri, coşuri, bidoane, baloane, palete pentru lăzi speciale etc;

4.

Ambalaje polimerice – lăzi din masă plastică, butoaie, containere, saci, plase, peliculă de polietilenă;

5.

Ambalaje de carton – lăzi, cutii, saci din hîrtie etc;

6.

Ambalaje de sticlă – sticle, borcane, baloane;

7.

Containere – pentru varză, castraveţi, pepeni, cartofi şi alte tipuri de legume. Ambalajul, în funcţie de valoarea unitară şi durata de funcţionare utilă, poate fi inclus în

categoria mijloacelor fixe, a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, materialelor sau 9

mărfurilor. Ambalajul de folosinţă îndelungată, cu durata de funcţionare utilă mai lungă de un an şi valoarea iniţială mai mare de 1000 lei se contabilizează la proprietari în calitate de mijloace fixe. Dacă valoare iniţială a ambalajului este mai mică de 100 lei sau durata de funcţionare utilă mai mică de un an atunci el se evidenţiază în calitate de obiecte de mică valoare şi scurtă durată. În procesul utilizării acestuia, întreprinderea calculează uzura. Ambalajul de unică folosinţă, utilizat în procesul de producţie, este inclus în categoria materialelor, iar în comerţ – în categoria mărfurilor. La ambalaj de asemenea, se referă materialele şi accesoriile destinate fabricării sau separaţiei lui, materiale de ambalat. Ambalajul intră la întreprindere împreună cu materia primă, materialele, precum şi ambalajul fabricat pentru păstrarea şi vînzarea produselor se înregistrează ca „Materiale” şi anume „Ambalaje şi materiale de ambalat”. Ambalajul achiziţionat de la producători sau furnizori se evaluează la preţul de procurare, care include: •

preţul ambalajului potrivit facturilor furnizorului;

•

adaosul plăţii întreprinderii care organizează vînzarea lui;

•

cheltuieli de transport şi taxe pentru transportarea ambalajului;

•

cheltuieli şi taxe vamale pentru ambalajul de import;

•

cheltuieli de descărcare a ambalajului;

•

cheltuieli de deplasare privind achiziţia ambalajului. Combustibilul: include carburanţi şi lubrifianţi. Intrarea carburanţilor şi lubrifianţilor la

întreprindere are loc în urma: •

procurării contra plată de la alte întreprinderi;

•

altor operaţiuni (primirea de la fondatori ca cotă în capitalul statutar al întreprinderii; primirea cu titlu gratuit; înregistrarea plusurilor constatate la inventariere etc.). Procurarea carburanţilor şi lubrifianţilor contra plată de la alte întreprinderi se poate

efectua în formă de tichete, cu achitarea prin virament sau în numerar (prin intermediul titularilor de avans – şoferilor). Drept temei pentru înregistrarea în contabilitate a intrării carburanţilor şi lubrifianţilor, indiferent de modul de procurare a acestora, servesc: •

facturi fiscale ale furnizorilor;

•

bonurile maşinilor de casă şi control;

•

bonuri de casă; precum şi alte documente prevăzute de legislaţia în vigoare.

10

Combustibilul participă direct sau indirect la procesul de producţie. În funcţie de destinaţia lui distingem: 1.

Combustibil tehnologic folosit în procesul tehnologic de modificare a materiilor prime;

2.

Combustibilul energetic utilizat la producerea energiei electrice necesare procesului de producţie sau pentru punerea în mişcare a maşinilor;

3.

Combustibil ne industrial sau gospodăresc folosit pentru încălzirea birourilor, atelierelor etc. Materiale de construcţie: Pentru realizarea activităţii de construcţii – montaj, pe şantiere

se utilizează şi gestionează un volum important de valori materiale în condiţiile unei mari dispersări a locurilor de depozitare, folosire şi păstrare a acestora. Gestionarea materialelor constituie o condiţie importantă pentru desfăşurarea normală a procesului de producţie pe şantierele de construcţii – montaj şi contribuie în mod nemijlocit la reducerea costurilor de materiale şi creşterea pe această cale a acumulărilor băneşti. În construcţii – montaj, pentru evidenţa şi mişcarea valorilor materiale se utilizează atît formulare cu caracter general, cît şi formulare specifice, care se folosesc în funcţie de necesităţi. Toate mişcările de valori materiale, pentru realizarea activităţii de construcţii – montaj, se consemnează în documente în momentul efectuării operaţiei respective. Aceste documente se întocmesc pentru: •

însoţirea materialelor pe timpul transportului;

•

intrarea valorilor materiale;

•

ieşirea valorilor materiale. Animale tinere şi la îngrăşat; precum şi animalele adulte pentru producţie, cuprind

bunurile de natură agricolă respectiv animalele tinere existente la întreprindere în scopul creşterii pentru a fi trecute la îngrăşat, sau pentru a fi trecute în categoria mijloacelor fixe. Organizarea contabilităţii animalelor în unităţile agricole trebuie să corespundă cerinţelor: •

evidenţa operativă şi contabilă a efectivului de animale existent la începutul anului de plan, pe categorii, specii, rase şi sexe;

•

evidenţa evoluţiei efectivului de animale sub aspect numeric şi calitativ (creşteri în greutate vie);

•

înregistrarea producţiei zootehnice obţinute în cursul anului de plan;

•

trecerea de la o categorie la alta a animalelor în cadrul unităţii agricole;

11

•

înregistrarea corectă şi la timp a cheltuielilor ocazionate cu întreţinerea şi exploatarea animalelor;

•

înregistrarea distinctă a cumpărării de animale din afara unităţii şi a trecerii animalelor la turma de bază;

•

cunoaşterea gradului de îndeplinire a planului de producţie, a livrării producţiei, încasarea contravalorilor şi stabilirea rezultatelor financiare finale;

•

reducerea continuă a cheltuielilor cu întreţinerea şi exploatarea animalelor în vederea obţinerii producţiei la cost minim;

•

furnizarea de informaţii necesare adoptării celor mai eficiente decizii ale factorilor de conducere din unităţile agricole. Mişcarea animalelor se înregistrează în contabilitate numai pe baza documentelor

justificative. Documentele primare justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economice privind mişcarea efectivului de animale care se folosesc în unităţile agricole sunt:

•

Actul de fătare – se întocmeşte zilnic pentru produşii obţinuţi în termenul limită de 24 de ore de la obţinerea produşilor prin fătare;

•

Actul de mutaţie – se întocmeşte la trecerea animalelor dintr-o categorie în alta;

•

Actul de cîntărire a animalelor – se întocmeşte la cîntărirea animalelor – cîntăririi totale sau prin lot martor lunar sau trimestrial şi serveşte la determinarea sporului de creştere în greutate vie a animalelor. Totodată, în cadrul întreprinderii se pot afla, la un moment dat, bunuri aparţinînd altor

întreprinderi, în scopul păstrării sau prelucrării. Acestea vor fi evidenţiate separat. Toate aceste bunuri şi servicii pot face obiectul contabilităţii stocurilor şi producţiei în curs de execuţie numai în măsura în care ele sunt în proprietatea întreprinderii, incluzîndu-le şi pe cele aflate în custodie, în prelucrare sau consignaţie la terţi. Clasificarea stocurilor de materiale pe categorii corespunde în mare măsură necesităţii de organizare a contabilităţii stocurilor, existînd o strînsă legătură între denumirea categoriilor de stocuri de mărfuri şi materiale şi titlul conturilor cu ajutorul cărora se organizează contabilitatea acestora. Pentru a evita unele greşeli ce se pot strecura în operaţiile de depozitare şi eliberare a stocurilor de mărfuri şi materiale din depozit pentru producţie prin confundarea diferitelor stocuri de materiale şi pentru a crea condiţiile necesare pentru organizarea evidenţei operative şi a contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale e necesar să se clasifice pe feluri de stocuri atribuind fiecăruia cîte o denumire 12

După cum a fost spus mai sus de către autor materialele intră la întreprindere din diferite surse pe care autorul le arată in schema următoare: Schema nr 1: Aprovizionarea cu materiale:

Sursa de intrare

Furnizori

Producţia

Transfer intern

Din alte surse

proprie

1.Returnarea depozit

la din

1.transferul gratuit

subdiviziuni 2.transferul intre

2.depuneri

in

subdiviziuni

capital statutar. 3.schimb

1.titularii

de

avans 2.persoanele fizice

13

STOCURI DE MARFURI ŞI MATERIALE

Mişcarea stocurilor dă loc la o mare varietate de operaţii, ce urmează a fi consemnate într-un număr însemnat de documente primare. Dintre aceste documente se pot menţiona următoarele: 1.

Pentru intrările de stocuri se pot folosi:

•

Avizul de însoţire a materialului – se emite la livrarea stocurilor şi serveşte ca document pentru eliberarea şi scăderea din depozit a stocurilor, ca document de însoţire a bunurilor pe timpul transportului, ca document pentru întocmirea facturii şi ca document de încărcare a gestiunii întreprinderii.

•

Factura – Formular cu regim special, serveşte ca: document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare a produselor şi mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate; document de însoţire a mărfii pe timpul transportului; document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi a comparatorului. Se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, în momentul livrării bunurilor, constituind, pe lângă funcţia de intrare-ieşire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru decontarea

(încasarea-plata)

contravalorii

bunurilor

sau serviciilor

consemnate.Se

întocmeşte în momentul livrării bunurilor, cu sau fără existenţa avizului de însoţire a mărfii. Factura îndeplineşte, pe lîngă funcţiile avizului de însoţire a mărfii şi funcţia de act justificativ pentru decontarea livrărilor. Ea atestă trecerea proprietăţii materialului de la vînzător la cumpărător.

•

Bon de predare-primire – folosit atît pentru depozitarea unor bunuri provenite din producţia proprie, cît şi pentru transferul lor între depozite sau pentru restituirea lor la locurile de depozitare iniţiale. Folosit pentru predarea la magazie a stocurilor (produse, semifabricate, etc) obţinute prin producţie proprie sau pentru transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleaşi unităţi. Nu serveşte ca document pe timpul transportului.Serveşte ca document de predare la magazie a produselor finite, a materialelor refolosibile, a semifabricatelor rezultate din producţie; document justificativ 14

pentru încărcarea în gestiune; document justificativ de înregistrare în evidenta magaziei şi în contabilitate; sursa de date pentru urmărirea realizării producţiei; sursa de date pentru calculul şi plata salariilor; dispoziţie de transfer a valorilor materiale; dispoziţie de restituire la magazie a valorilor materiale ne folosite; document justificativ pentru scăderea din gestiunea predătorului şi de încărcare în gestiunea primitorului. Se întocmeşte în doua exemplare pe măsura predării la magazie a produselor, a materialelor refolosibile, a semifabricatelor de către secţii, ateliere; pe măsura ce se efectuează transferuri, de către organul care dispune transferul; pe măsura restituiri la magazie a valorilor materiale. 2.

Pentru ieşirile de stocuri se pot folosi: •

Avizele de însoţire şi factura – pentru ieşirile în afara întreprinderii.

•

Bonul de consum – pentru materiile prime şi materialele date în consumul productiv care au o frecvenţă mai redusă la eliberarea din depozit. Serveşte ca document de eliberare din magazie pentru consumul materialelor; document justificativ de scădere din gestiune; document justificativ de înregistrare în evidenţa magaziei şi în contabilitate. Se întocmeşte în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor Din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe baza Programului de producţie şi a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale Unităţii, care solicită materiale pentru a fi consumate. Bonul de consum se poate întocmi într-un exemplar în condiţiile utilizării tehnicii de calcul. Bonul de consum (colectiv), în principiu, se întocmeşte pe formulare separate pentru materialele din cadrul aceluiaşi cont de materiale, loc de depozitare şi loc de consum.

•

Fişa limită de consum – utilizată la consumul materiilor prime cu o frecvenţă mare la eliberarea din magazii. Ea serveşte ca: - Document de stabilire a cantităţii limită dintr-un material sau pentru mai multe

materiale necesare executării unui produs (comanda) sau unei lucrări. - Document de eliberare succesiva a aceluiaşi fel de material pentru acelaşi produs ; - Document justificativ de scădere din gestiune; - Document de stabilire a economiilor sau depăşirilor de materiale; - Document justificativ de înregistrare in evidenta magaziei si in contabilitate. Se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, in doua exemplare, la inceputul lunii sau lansării produsului (comenzii) sau lucrării, de compartimentul de planificare 15

(tehnic) sau de lansare, pe baza programului de producţie si a consumurilor normate. •

Bon de vînzare – utilizat pentru vînzarea de mărfuri prin unităţile cu amănuntul. Documentele primare cît şi de evidenţă operativă a stocurilor se referă la următoarele Momente mai importante: expedierea stocurilor de mărfuri şi materiale de către Furnizori, intrarea şi păstrarea stocurilor în depozitul cumpărătorului, eliberarea acestora din depozite. Dacă e să facem o comparaţia între stocurile de mărfuri şi materiale la o întreprindere de

tip agricol vom avea următoarele deosebiri. În unităţile agricole se folosesc o diversitate de materiale cum sînt: seminţele şi materialul de plantat; furajele; aşternutul; medicamentele; îngrăşămintele chimice şi naturale; erbicide; materiale biologice de uz veterinar; carburanţi şi lubrifianţi; piese de schimb pentru reparaţii; obiecte de inventar etc. Ele participă în mod direct sau indirect la obţinerea produselor şi implicit la formarea costurilor de producţie. Aceasta impune o grupare a lor şi anume: •

materiale principale, care se folosesc nemijlocit la obţinerea producţiei agricole vegetale şi animale (seminţe, furaje etc.);

•

materiale auxiliare, folosite la obţinerea şi realizarea produselor la desăvîrşirea procesului de producţie, fără a se regăsi în produsul finit (carburanţi şi lubrifianţi, medicamente, aşternut etc.);

•

după sursa de aprovizionare, materialele pot fi: materiale obţinute din producţia proprie necesare autoconsumului; materiale aprovizionate de la furnizorii interni, materiale aprovizionate de la furnizorii externi (din import). Obiectul contabilităţii materialelor îl formează: seminţele pentru semănat, butaşii pentru

plantat, răsadurile, furajele şi aşternutul pentru animale, îngrăşămintele chimice, medicamentele, ierbicidele, laptele pentru furajarea viţeilor neînţărcaţi şi a mieilor, carburanţii şi lubrifianţii, piesele de schimb pentru reparaţii la mijloacele fixe, anvelope, obiecte de mică valoare şi scurtă durată, animale tinere şi la îngrăşat, materialele şi produsele aflate la terţi etc. Asigurarea unei operativităţi a informaţiei contabilităţii materialelor se realizează prin organizarea evidenţei primare şi a purtătorilor de informaţii, organizarea contabilităţii sintetice şi analitice a materialelor. Din punctul de vedere al contabilităţii, stocurile de mărfuri şi materiale sînt active curente – parte din mijloacele economice ale unităţii agricole destinate să asigure continuitatea producţiei şi circulaţiei bunurilor materiale.

16

În concluzie pot spune că luate în ansamblu stocurile de materiale la înreprinderile cu orice tip de activitate, fie ele de producere, de construcţii sau agricole, alcătuiesc o parte importantă în desfăşurarea procesului economic al acesteia. Ele constituie o bază materială importantă fără de care nu ar putea avea loc etapa iniţială a începerii procesului activităţii întreprinderii.

§ 1.2. Constatarea şi evaluarea stocurilor de materiale Declanşarea şi derularea operaţiunilor şi tranzacţiilor economico-financiare, procurările de bunuri economice, consumul sau vînzarea lor, angajarea unor cheltuieli, obţinerea veniturilor, încasarea creanţelor, plata datoriilor şi altele necesită înregistrarea oportună şi corectă a acestora în contabilitate. În vederea realizării acestui obiectiv contabilitatea trebuie să constate şi să evalueze corect bunurile economice intrate sau ieşite din întreprindere, precum şi alte mijloace, surse sau procese economice generate de mişcarea acestor bunuri. În conformitate cu Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, constatarea este un proces de includere în rapoartele financiare a postului care corespunde definiţiei elementului din raportul financiar şi următoarelor criterii de constatare: •

avantajele economice viitoare aferente postului pot fi obţinute (pierdute) de întreprindere;

•

postul are o valoare care poate fi evaluată cu un grad înalt de exactitate. Pentru a determina corespunderea acestor criterii şi ca urmare recunoaşterea activelor

sau altor posturi în rapoartele financiare, este necesar de ţinut cont de noţiunea de esenţialitate. Legătura reciprocă dintre posturile unui sau altui raport financiar face ca postul care corespunde definiţiei şi criteriilor de constatare a unui element să impună în mod automat constatarea altui element. De exemplu, procurarea materialelor de la furnizori generează automat şi datoria întreprinderii faţă de acestea, iar livrarea produselor finite, mărfurilor către clienţi conduce la apariţia creanţelor cumpărătorilor faţă de întreprindere. Materialele achiziţionate se constată în contabilitate, indiferent de achitarea contravalorii acestora, cu condiţia existenţei obligatorii a documentului primar însoţitor (factura de expediţie, factura fiscală, actul de achiziţie, bonul de intrare etc.).

17

Potrivit prevederilor Standardului Naţional de Contabilitate 2” Stocurile de mărfuri şi materiale”1, valoarea materialelor vîndute se constată drept cheltuială a perioadei în care se determină veniturile din aceste vînzări, fapt care asigură concordanţa dintre cheltuielile efectuate şi veniturile obţinute. În cazul cînd întreprinderea evaluează stocurile la valoarea realizabilă netă, se înregistrează pierderi (apar ca diferenţa dintre cost şi valoarea realizabilă netă) care trebuie să fie constatate drept cheltuieli în perioada în care s-a efectuat evaluarea şi s-a utilizat valoarea realizabilă netă. Este de menţionat că în practică pot fi cazuri cînd în următoarea perioadă de gestiune valoare realizabilă netă a materialelor se majorează şi, ca rezultat, diferenţa din aceasta în limitele costului materialelor se constată ca venit în perioada în care s-a produs majorarea valorii realizabile nete. Potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, materialele pot fi evaluate în următoarele momente reprezentative ale perioadei de gestiune: 1.

la intrarea în patrimoniu (în întreprindere);

2.

la ieşirea (trecerea în consum) din patrimoniu;

3.

la inventariere;

4.

la data întocmirii rapoartelor financiare. Este de menţionat că în literatura de specialitate evaluarea la intrarea în patrimoniu este

denumită evaluare iniţială (istorică), evaluarea la ieşire – evaluare curentă, iar la data întocmirii rapoartelor financiare – evaluare de bilanţ. Preţurile folosite la evaluarea activelor curente înregistrate în contabilitate se numesc preţuri de înregistrare. Ele pot fi diferite în funcţie de opţiunea unităţilor patrimoniale şi de natura stocurilor şi pot fi înregistrate în contabilitate, astfel: costul de achiziţie folosit la înregistrarea intrărilor stocurilor este format din preţul de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Un asemenea preţ devine cost istoric şi va fi luat în considerare la eliberarea stocurilor din depozit. Întrucât costul de achiziţie, devenit preţ de înregistrare în contabilitate chiar pentru aceleaşi sortimente, diferă de la o perioadă la alta în funcţie de mărimea preţurilor de livrare practicate de furnizori sau a cheltuielilor de transport, aprovizionare, se ridică problema preţurilor unitare care trebuie practicate la ieşirea stocurilor în cauză de la locurile de depozitare. Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor este evaluarea la valoarea de intrare (istorică) care poate fi:

1

Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 “Stocuri de mărfuri şi materiale”Ordinul Ministrului Finanţelor nr.174 din 25.12.1997; Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30.12.1997

18

•

pentru bunurile achiziţionate de la terţi – valoarea de cumpărare plus cheltuielile privind achiziţionarea;

•

pentru bunurile obţinute din producţia proprie – costul efectiv al consumurilor de producţie care cuprinde consumurile materiale directe, consumurile directe privind retribuirea muncii, precum şi consumurile indirecte de producţie;

•

în cazul schimbului de materiale în procesul operaţiunilor comerciale între părţile independente – valoare venală a bunurilor primite sau predate în procesul schimbului;

•

pentru materialele aduse ca aport la capital obţinute cu titlu gratuit sau prin donaţie – valoarea de utilitate. La intrarea în patrimoniu materialele se evaluează şi se înregistrează în contabilitate astfel:

1.

Materiale şi alte bunuri cumpărate – la valoarea de intrare, care constă din următoarele elemente: valoarea (preţul) de cumpărare a stocurilor; taxe vamale aferente materialelor importate; cheltuieli accesorii de achiziţionare. Acestea sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionare pînă la intrarea

bunurilor în gestiune: comisioane, cheltuieli de tranzit, asigurare, transport extern, transport pe parcursul intern, cheltuieli de încărcare – descărcare, recepţie etc. În costul de achiziţie nu se includ impozitele care ulterior urmează a fi restituite întreprinderii de către organele fiscale şi rabaturile acordate de furnizori 2.

Materialele primite în urma schimbului (barter) sunt evaluate în felul următor:

•

la valoarea venală a stocurilor primite în urma schimbului, corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite sau echivalentul acestora;

•

la valoarea venală a materialelor eliberate în procesul schimbului, corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite sau echivalentul acestora;

•

la valoarea de bilanţ a materialelor destinate schimbului, în cazul cînd nu există valoarea venală confirmată;

•

la valoarea contractuală. Este de menţionat că cheltuielile accesorii procesului de aprovizionare se includ direct

sau indirect în costul de achiziţie al materialelor, conform prevederilor politicii de contabilitate a întreprinderii. În cazul efectuării cheltuielilor proprii (transport, încărcare, descărcare), de regulă, nu este posibilă determinarea imediată a acestora şi, ca urmare, repartizarea lor. În cursul perioadei de gestiune înregistrarea acestor cheltuieli are loc în conturi separate, iar la sfîrşitul ei sunt repartizate (incluse în costul materialelor achiziţionate), potrivit bazei de repartizare, care poate fi valoarea de cumpărare sau cantitatea materialelor achiziţionate. 19

La contabilizarea stocurilor de mărfuri şi materiale trebuie respectate următoarele reguli de bază: 1.

Stocurile de mărfuri şi materiale care intră la întreprindere se reflectă în conturile contabile la valoarea de intrare (costul) a acestora, care include consumurile de achiziţionare, consumurile pentru prelucrare şi alte consumuri aferente aducerii stocurilor de bunuri materiale la locul păstrării şi în starea de utilitate2. Consumurile de achiziţionare a stocurilor de mărfuri şi materiale includ valoarea

cumpărăturilor, taxele vamale şi alte impozite prevăzute de legislaţia în vigoare (cu excepţia impozitelor recuperabile), precum şi cheltuielile de transport legate de procurarea şi achiziţionarea stocurilor de mărfuri şi materiale. Rabaturile comerciale, sumele aferente stocurilor de mărfuri şi materiale returnate şi alte corectări nu se includ în valoarea de intrare3. Consumurile pentru prelucrarea stocurilor de mărfuri şi materiale includ consumurile directe privind retribuirea muncii şi consumurile indirecte de producţie suportate de prelucrarea materialelor la produse finite4. În alte consumuri se includ consumurile suplimentare care apar în procesul achiziţionării, prelucrării şi vînzării stocurilor de mărfuri şi materiale. Acestea se subdivizează în consumuri incluse şi cele neincluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale5. Alte consumuri incluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale cuprind consumurile aferente comenzilor individuale sau consumurile aferente aducerii stocurilor de mărfuri şi materiale (produselor finite şi mărfurilor) în starea de utilitate la solicitarea cumpărătorului, precum şi consumurile suplimentare pentru transportare legate de efectuarea acestora. În conformitate cu paragraful 16 din Standardul Naţional de Contabilitate 2, la alte consumuri neincluse în costul stocurilor de mărfuri şi materiale şi constatate ca cheltuieli ale perioadei de gestiune în care acestea au fost suportate se atribuie: •

pierderile supranormative ocazionate de nivelul extrem de înalt al consumului de materiale, retribuirii muncii şi altor consumuri de producţie neplanificate;

•

consumurile aferente depozitării, dacă acestea nu sînt prevăzute de procesul tehnologic;

•

cheltuielile administrative care nu sînt ocazionate de transportarea stocurilor de mărfuri şi materiale pînă la locul păstrării şi aducerea acestora în stare de utilitate la solicitarea cumpărătorilor;

•

cheltuielile de desfacere.

2

Paragraful 8 din Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale ”. Paragraful 9 din Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale ”. 4 Paragraful 11 din Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale ” 5 Paragraful 14 din Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale ”. 3

20

2.

Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale a căror valoare este exprimată în valută străină se efectuează în lei moldoveneşti prin recalcularea valutei străine la cursul de schimb al Băncii Naţionale a Moldovei stabilit la data întocmirii declaraţiei vamale (dacă contractul nu prevede o altă dată de trecere către întreprindere a dreptului de proprietate asupra stocurilor de mărfuri şi materiale procurate). Diferenţele de curs valutar, care apar după înregistrarea la intrări a stocurilor de mărfuri

şi materiale, la achitarea datoriilor faţă de furnizori şi/sau la data întocmirii rapoartelor financiare se recunosc ca venituri sau cheltuieli ale activităţii financiare şi nu afectează valoarea de intrare a stocurilor de mărfuri şi materiale. 3.

Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale procurate de la rezidenţii Republicii Moldova şi a căror valoare este exprimată în unităţi convenţionale (valută străină) se efectuează în lei moldoveneşti, prin recalcularea unităţilor convenţionale (valutei străine) în modul stabilit în contracte, la data trecerii către întreprindere a dreptului de proprietate asupra stocuri de mărfuri şi materiale procurate. Diferenţele de sumă, care apar după înregistrarea la intrări a stocurilor de mărfuri şi

materiale, la achitarea datoriilor faţă de furnizor se recunosc ca venituri sau cheltuieli ale activităţii financiare şi nu afectează valoarea de intrare a stocurilor de mărfuri şi materiale. 4.

Evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale la ieşirea acestora (vînzarea, eliberarea în producţie, transmiterea către terţi etc.) se efectuează prin una din următoarele metode: de identificare (paragraful 22 din S.N.C. 2), FIFO6, LIFO7, costului mediu ponderat (paragraful 23 din S.N.C. 2). Aplicarea uneia dintre metodele nominalizate pentru un tip concret de stocuri de mărfuri şi materiale se efectuează în cursul anului de gestiune şi urmează a fi stabilită în politica de contabilitate a întreprinderii. Metoda de identificare se aplică pentru evaluarea unităţilor de stocuri de mărfuri şi

materiale care, de regulă, nu sînt reciproc substituibile şi a stocurilor fabricate şi destinate unor proiecte speciale (paragraful 22 din S.N.C. 2). Metoda FIFO presupune că stocurile de mărfuri şi materiale primele intrate sînt şi primele ieşite, de aceea evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite se efectuează în aceeaşi consecutivitate. Soldul stocurilor de mărfuri şi materiale la finele perioadei de gestiune se evaluează la valoarea de intrare a ultimelor loturi de stocuri intrate (paragraful 24 din S.N.C. 2).

6 7

FIFO – din engleză „First in first out” (primul intrat, primul ieşit). LIFO – din engleză „Last in first out” (ultimul intrat, primul iesit).

21

Metoda LIFO presupune că stocurile de mărfuri şi materiale ultimele intrate sînt primele ieşite, de aceea evaluarea stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite se efectuează în aceeaşi consecutivitate. Valoare stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite în cursul perioadei de gestiune se evaluează la valoarea de intrare a ultimelor loturi de stocuri intrate. Soldul stocurilor de mărfuri şi materiale la finele perioadei de gestiune se evaluează la valoarea de intrare a primelor loturi de stocuri intrate (paragraful 25 din S.N.C. 2). Metoda costului mediu ponderat prevede că costul stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite şi a celor rămase la finele perioadei de gestiune se determină în baza costului mediu ponderat al unităţilor similare aflate în stoc la începutul perioadei de gestiune şi procurate sau fabricate de întreprindere în cursul acestei perioade. Costul mediu ponderat poate fi calculat pentru o anumită perioadă de timp sau pe măsura intrării lotului ordinar de stocuri (paragraful 26 din S.N.C. 2). Metoda preţului standart constă în evidenţierea stocurilor la preţuri fixe, stabilite anterior, pe baza preţurilor medii ale bunurilor respective, realizate în perioada precedentă, cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie. Diferenţele de preţ se repartizează la sfîrşitul lunii asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocului existent cu ajutorul coeficientului de repartizare al diferenţelor de preţ. Cota parte din diferenţele de preţ aferente ieşirilor se calculează înmulţind valoarea bunurilor ieşite cu coeficientul calculat. Pentru evaluarea curentă a stocurilor de mărfuri şi materiale, în conformitate cu paragraful 19 din Standardul Naţional de Contabilitate 2, pot fi aplicate următoarele metode: •

metoda costului normativ;

•

metoda vînzărilor cu amănuntul.

5.

Stocurile de mărfuri şi materiale se reflectă în rapoartele financiare la suma cea mai mică dintre valoarea de intrare (cost) şi valoarea realizabilă netă (paragraful 7 din S.N.C. 2), care reprezintă preţul probabil de vînzare a stocurilor de mărfuri şi materiale în procesul activităţii economice ordinare diminuat cu cheltuielile probabile necesare pentru completarea şi organizarea vînzării (paragraful 6 din S.N.C. 2). Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile urmatoarele cazuri:

22

•

pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate.

•

pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de inventar şi valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au

fost calculate şi înregistrate provizioane, se obţine valoarea de inventar ca valoare neta ce se înscrie în bilanţ. Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor şi anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul costului de achiziţie sau a costului de producţie, după caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta se asigură aplicarea principiului realităţii, costurile efective de achiziţie şi de producţie fiind parametrii reali ai valorii stocurilor. În scopul impozitării se acceptă metodele de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi materiale aplicate de întreprindere conform legislaţiei cu privire la contabilitate8. Evaluarea cu ocazia inventarierii stocurilor: Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar este evaluarea la valoarea actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcţie de utilitatea bunului în întreprindere sau preţul pieţei şi se identifică, în funcţie de destinaţia lor, astfel: 1.

Stocurile destinate vînzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare, care este dată de preţul de vînzare previzionat, din care se scad cheltuielile de transport, comisioane etc.

2.

Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare.

3.

Materiile prime şi materialele consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire. La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia nu este

admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. În acest sens: în cazul în care se constată că valoarea de inventar, 8

Art. 46, alin. (3) din Codul fiscal.

23

stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei, este mai mare decît valoarea cu care sînt acestea înregistrate în contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate. În cazul în care valoarea de inventar este mai mica decît valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar. Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri relative (nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală existentă, chiar şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal. Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile fiscal. În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înţelege costul de achiziţie, în care sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele nedeductibile, inclusive TVA, cheltuieli de transport, aprovizionare. Mai există şi cazuri particulare de evaluare a stocurilor şi anume: Evaluarea stocurilor în funcţie de preţul de vînzare: În cazurile excepţionale în care nu este posibil să se determine costul de achiziţie sau de producţie al bunurilor în stoc prin aplicarea regulilor generale de evaluare pot fi aplicate următoarele metode: 1.

bunurile în stoc sunt evaluate la costul de achiziţie sau de producţie al bunurilor echivalente constatate sau estimate la data cea mai apropiată de achiziţia, sau producţia bunurilor; cînd această evaluare este superioară valorii de inventar a bunurilor la data bilanţului, trebuie constituit un provizion pentru depreciere;

2.

dacă metoda precedentă nu este practicabilă, bunurile în stoc sunt evaluate la valoarea de inventar de la data bilanţului;

3.

dacă

metodele

precedente

antrenează

constrîngeri

excesive

pentru

gestiunea

întreprinderii, bunurile în stoc sunt evaluate practicînd asupra preţurilor de vînzare la data bilanţului o abatere corespunzînd marjei practicate de întreprindere pentru fiecare categorie de bunuri. Dacă e să facem o comparaţie la evaluarea stocurilor de materiale la o întreprindere de producere şi una de tip agricol vom depista că există următoarele diferenţe. La o întreprindere de tip agricol pentru realizarea unei contabilităţi clare şi precise, o însemnătate deosebită o are evaluarea materialelor şi cunoaşterea preţurilor de înregistrare a acestora. Preţurile de înregistrare a materialelor care se practică în prezent în unităţile agricole sunt: 1.

preţul de facturare – se înregistrează materialele cumpărate din afara unităţii;

24

2.

preţul de producţie – pentru materialele cumpărate de la alte ferme de producţie din cadrul aceleiaşi unităţi agricole;

3.

costul intern de decontare (normat) – pentru materialele provenite din producţia proprie a fermelor agricole de producţie;

4.

preţul posibil – de valorificare se foloseşte numai pentru acele materiale, rezultate în urma casării mijloacelor de muncă;

5.

preţul intern - stabilit pentru materialele procurate din import, ţinîndu-se seama de corelaţiile existente pe piaţa mondială sau prin transformarea în lei a preţurilor externe. La întreprinderea analizată S.R.L. ,,VALIGRIGOR’’ conform politicii de contabilitate

(Anexa 4) stocurile de mărfuri şi materiale sînt evaluate în modul următor: stocurile de mărfuri şi materiale se evaluează conform Standardului Naţional de Contabilitate 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”. Costul stocurilor de materiale include cheltuielile de achiziţie, cheltuielile de prelucrare şi alte cheltuieli, ce ţin de transportarea activelor curente la locul de păstrare şi aducerea lor în starea cuvenită. Cheltuielile de achiziţie includ: •

costul cumpărărilor;

•

taxa la import şi alte impozite;

•

cheltuieli de transport, ce ţin de achiziţia stocurilor de mărfuri şi materiale, inclusiv cheltuieli de delegaţie a şoferilor;

•

valoarea serviciilor altor organizaţii.

Cheltuielile pentru prelucrare includ: •

cheltuieli directe pentru remunerarea muncii;

•

cheltuieli indirecte variabile şi permanente de producţie, suportate la prelucrarea materialelor în producţie finită. Evaluarea curentă a materialelor se evaluează lunar la valoarea medie ponderată, ţinînd

cont de soldul la depozit la începutul lunii şi fluxului în luna curentă. Producţia finită şi producţia în curs de execuţie se evaluează la costul real. Costul efectiv se determină reieşind din nivelul normativ a consumurilor materiale directe, consumurilor directe de remunerare a muncii şi consumuri indirecte de producţie. Valoarea iniţială a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se determină în evidenţa curentă la valoarea de achiziţie. Obiectele de mică şi scurtă durată valoarea unei unităţi ai căror este mai mică de 3000 lei (de la 01.01.2012 -6000 lei), se casează la consumuri sau cheltuieli pe măsura intrării lor în exploatare în mărime de 100% de la valoarea lor iniţială. 25

Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unei unităţi ai căror este mai mare de 3000 lei, se calculează uzura pe măsura intrării în exploatare în mărime de 100% de la valoarea lor iniţială. Pierderile, lipsurile şi deteriorările de bunuri materiale în procesul de producere, precum şi în timpul păstrării la depozit, la transportare se casează conform normelor elaborate şi aprobate. În opinia autorului modul de organizare a activităţii de aprovizionare şi livrare, depozitare şi mişcare a stocurilor de materiale constituie premise de bază a contabilităţii, întrucît operaţiile specifice lor generează o mare diversitate de documente primare de a căror corectă întocmire şi completare depinde gradul de exactitate a informaţiilor furnizate. Caracteristicile tehnico-productive ale activelor curente, în funcţie de care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii şi conturile sintetice corespunzatoare lor; se elaborează nomenclatorul stocurilor şi pe această bază se organizează evidenţa operativă şi contabilitatea analitică. Sursele de provenienţă a stocurilor de mărfuri şi materiale aprovizionate (furnizori, din producţie proprie, din prelucrare la terţi) influenţează, în principal, conturile sintetice utilizate şi preţurile de evaluare. Modul de evaluare a activelor curente influenţează, în special, modul de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetică, dar şi alegerea metodelor de determinare a preţurilor de ieşire a stocurilor .

26

Capitolul II: Contabilitatea stocurilor de materiale la S.R.L ,,VALIGRIGOR’’ 2.1. Contabilitatea materiilor prime şi materialelor. Materiile prime sunt bunurile care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată. Materia primă constituie substanţa principală care intră în componenţa produsului finit în care se regăsesc total sau parţial, în forma ei iniţială sau transformată, cum sunt: făina din industria de panificaţie, oţelul din industria constructoare de maşini, caolinul în industria de porţelan etc. În procesul de producţie, materialele auxiliare se adaugă materiei prime în scopul de a ajuta la transformarea ei (drojdia în industria panificaţiei, aţa, lipiciul, substanţele de vopsit în industria de încălţăminte), sunt consumate de echipamentele de lucru (cărbunii folosiţi la cazane pentru producerea aburului) sau se folosesc pentru asigurarea funcţionării acestora (uleiurile pentru ungerea maşinilor). Tabelul 2 Mişcările stocurilor de materii prime se grupează astfel: Operaţii privind intrarea de materii prime:

Operaţii privind ieşirea de materii prime:

27

•

Achiziţionarea de la furnizori:

1. incluse pe cheltuieli (consum);

•

achiziţionate din avansuri de trezorerie;

2. constatate lipsă la inventar;

•

reţinute

din

producţia

proprie

a

4. retrase din aport de întreprinzătorul

produselor; •

aduse de la terţi;

•

aduse

ca

3. pierderi din deprecieri;

aport

individual; în

natură

al

întreprinzătorului individual;

5. vîndute ca atare; 6. livrate la grup, unitate sau subunităţi (prin decontări interne);

•

aport în natură al asociaţilor;

•

primite cu titlu gratuit;

8. pierderi din calamităţi;

•

constatate plus la inventar;

9. transmise spre prelucrare sau în custodie

•

primite de la grup, unitate sau subunităţi

7. ieşite prin donaţie;

la terţi.

(prin decontări) Evidenţa materiilor prime se ţine la preţul de înregistrare prestabilit. Între preţul de înregistrare prestabilit şi costul de achiziţie pot apare diferenţe în plus sau în minus. Diferenţe de preţ în plus apar atunci cînd costul de achiziţie este mai mare decît preţul prestabilit al materiilor prime, intrate în gestiune. Diferenţele de preţ în minus se determină în situaţia în care costul de achiziţie este mai mic decît preţul prestabilit. Pentru deprecierea stocurilor de materii prime, de regulă, la sfîrşitul exerciţiului financiar, se constituie, suplimentează, diminuează sau anulează provizioane. Materialele reprezintă activele curente destinate fabricării produselor, prestării serviciilor, necesităţilor comerciale, administrative ale întreprinderii. Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea materialelor înregistrate în bilanţul întreprinderii este destinat contul de activ 211"Materiale". În debitul contului 211 se reflectă: •

valoarea de procurare a materialelor procurate contra plată sau într-un alt mod;

•

consumurile aferente achiziţionării;

•

costul efectiv al materialelor fabricate la întreprindere;

•

valoarea materialelor neutilizate, returnate din secţiile de producţie şi alte subdiviziuni ale întreprinderii;

28

•

valoarea realizabilă netă a materialelor obţinute în urma pregătirii activelor pe termen lung pentru utilizarea după destinaţie, reparaţiei şi casării obiectelor de mijloace fixe şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

•

valoarea de piaţă a plusurilor de materiale constatate la inventariere. În creditul contului 211 se reflectă:

•

valoarea materialelor consumate pentru necesităţile de producţie şi alte necesităţi ale întreprinderii, în evaluarea stabilită în politica de contabilitate a întreprinderi;

•

valoarea de bilanţ a materialelor ieşite la vînzarea acestora, transmiterea în capitalul statutar al altei întreprinderi, transmiterea cu titlu gratuit, constatarea lipsurilor la inventariere;

•

diferenţa dintre valoarea de intrare a materialelor şi valoarea realizabilă netă a acestora. Soldul contului 211 este debitor; reprezintă valoarea materialelor la finele perioadei de

gestiune şi se reflectă în capitolul 2 "Active curente" din Bilanţul contabil. În Planul de conturi pentru contul 211 sînt prevăzute următoarele subconturi: 211.1 "Materii prime şi materiale de bază"; 211.2 "Semifabricate cumpărate şi articole de completare"; 211.3 "Combustibil"; 211.4 "Ambalaje şi materiale pentru ambalat"; 211.5 "Piese de schimb"; 211.6 "Alte materiale"; 211.7 "Materiale transmise pentru prelucrare"; 211.8 "Materiale de construcţie"; 211.9 "Materiale cu destinaţie agricolă". Evidenţa analitică a materialelor se ţine pe locurile de păstrare, tipurile, sortimentele şi dimensiunile acestora, precum şi pe alte direcţii prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii. Materialele care nu aparţin întreprinderii date, dar care se află temporar în gestiunea acesteia conform contractului cu proprietarul se reflectă în conturile extrabilanţiere în evaluarea prevăzută în contract. Intrarea materialelor la întreprindere are loc în urma: •

primirii de la alte întreprinderi şi persoane fizice;

•

înregistrării la intrări rezultate din operaţiunile efectuate în cadrul întreprinderii.

29

La contabilizarea şi impozitarea operaţiunilor de intrare trebuie să se acorde atenţie următoarelor aspecte: Înregistarea materialelor se efectuează în baza documentelor justificative (facturi fiscale, facturi de expediţie, acte de achiziţie a mărfurilor, bonuri de intrări, deconturi de avans cu documente de decontare şi de plată justificative etc.) întocmite în mod corespunzător. Materialele procurate contra plată sau într-un alt mod se înregistrează în conturile contabile la valoarea de intrare care este egală: •

în cazul procurării contra plată de la alte întreprinderi şi persoane – cu valoarea de cumpărare şi consumurile aferente procurării;

•

în cazul primirii ca aport în capitalul statutar al întreprinderii – cu valoare venală stabilită în actele de constituire;

•

în cazul fabricării la întreprindere – cu costul efectiv care include consumurile directe de materiale, consumurile directe privind retribuirea muncii şi consumurile indirecte de producţie. La intrarea materialelor se întocmesc următoarele formule contabile:

1.

Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma reparaţiei mijloacelor fixe utilizate în procesul de creare şi/sau îmbunătăţire a calităţilor iniţiale ale activelor nemateriale: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”.

2.

Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma pregătirii mijloacelor fixe (inclusiv a reparaţiei) pentru utilizare după destinaţie: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”.

3.

Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma reparaţiei obiectelor de mijloace fixe şi efectuării investiţiilor capitale ulterioare: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”.

4.

Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma pregătirii terenurilor utilizate după destinaţie: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 122 „Terenuri”. 30

5.

Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma casării obiectelor de mijloace fixe (demontarea utilajului, demolarea clădirilor şi construcţiilor etc.), în limita valorii probabile rămase a unor astfel de obiecte: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

6.

Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma însuşirii unor tipuri noi de produse, reparaţiei bunurilor primite în arendă operaţională (leasing, locaţiune), efectuării lucrărilor sezoniere şi altor consumuri atribuite la cheltuielile anticipate pe termen lung şi curente: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung”; sau Credit contul 125 „Resurse naturale”.

7.

Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma casării obiecte de mică valoare şi scurtă durată în limita valorii probabile rămase a acestora stabilită anterior: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”.

8.

Înregistrarea materialelor (la valoarea realizabilă netă) obţinute în urma reparaţiei obiectelor de mijloace fixe, consumurile căreia au fost atribuite la cheltuielile perioadei de gestiune curente: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”.

9.

Înregistrarea deşeurilor recuperabile (la valoarea realizabilă netă) primite din secţiile activităţii de bază: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 811 „Producţia de bază

10.

Înregistrarea materialelor (la costul efectiv) fabricate în secţiile activităţilor auxiliare: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 812 „Activităţi auxiliare” La întreprindere este foarte important să se ţină evidenţa operaţiunilor ce ţin de mişcarea

internă a materialelor şi de returnare celor neutilizate. Prin mişcarea internă a materialelor se presupune transmiterea acestora de la depozit la depozit, precum şi între subdiviziunile interne ale întreprinderii care nu au un bilanţ separat. 31

Mişcarea internă a materialelor se efectuează în evaluarea la care acestea sunt înregistrate în contabilitate. În afară de mişcarea internă a materialelor, pot avea loc şi operaţiuni de returnare a materialelor neutilizate din secţiile activităţilor de bază şi auxiliare, precum şi din alte subdiviziuni structurale ale întreprinderii. Returnarea materialelor neutilizate se efectuează în evaluarea la care anterior a fost efectuată eliberarea acestora pentru necesităţile respective. Consumurile/cheltuielile aferente mişcării interne şi returnării materialelor neutilizate se înregistrează în componenţa consumurilor indirecte de producţie (în contul 813) sau cheltuieli generale şi administrative (în contul 713). La mişcarea internă şi returnarea materialelor neutilizate se întocmesc următoarele formule contabile: 1.

Reflectarea mişcării interne a materialelor (de la depozit la depozit; între subdiviziunile interne ale întreprinderii care nu au un bilanţ separat): Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 211 „Materiale”.

2.

Returnarea materialelor casate anterior la cheltuielile activităţii operaţionale: Debit contul 211 „Materiale”; Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”.

3.

Returnarea materialelor casate anterior la cheltuielile activităţii de investiţii: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 621 „Venituri din activitatea de investiţii”.

4.

Returnarea materialelor casate anterior la cheltuielile casate anterior la cheltuielile (pierderile) excepţionale: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 623 „Venituri excepţionale”.

5.

Returnarea materialelor eliberate anterior în activitatea de bază a întreprinderii pentru fabricarea produselor, prestarea serviciilor şi executarea lucrărilor: Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 811 „Producţia de bază”.

6.

Returnarea materialelor eliberate anterior în secţiile activităţilor auxiliare. Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 812 „Activităţi auxiliare”.

7.

Returnarea materialelor casate anterior la cheltuielile generale de producţie: Debit contul 211 „Materiale” 32

Credit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie”. La contabilizarea operaţiunilor aferente eliberării materialelor pentru fabricarea produselor şi alte necesităţi ale întreprinderii trebuie să se acorde atenţie următoarelor aspecte: 1. Eliberarea materialelor în producţie şi pentru alte necesităţi ale întreprinderii se efectuează în baza documentelor primare întocmite în mod corespunzător (fişe – limită de consum, comenzi, bonuri de consum – la eliberarea în cadrul întreprinderii; facturi de expediţie – la eliberarea către subdiviziunile amplasate teritorial în afara întreprinderii). 2. Eliberarea materialelor trebuie efectuată după greutate, volum şi/sau cantitate, adică în strictă concordanţă cu normele stabilite de consum al acestora şi programul de producţie. 3. Lista persoanelor care au dreptul să solicite eliberarea materialelor de la depozit, precum şi specimentele semnăturilor acestora trebuie să fie aprobate prin ordinul conducătorului întreprinderii coordonat cu contabilul-şef. 4. Consumul efectiv de materiale în producţie sau pentru alte necesităţi ale întreprinderii se reflectă în creditul contului 211 în corespondenţă cu conturile de evidenţă a activelor, consumurilor şi cheltuielilor. Formulele contabile pentru operaţiunile de transmitere a materialelor în producţie şi alte întreprinderi: 1.

Eliberarea materialelor pentru reparaţia obiectelor de mijloace fixe transmise în arenda operaţională şi pentru alte necesităţi aferente activităţii de arendă: Debit contul 811 „Producţia de bază” Credit contul 211 „Materiale”.

2.

Eliberarea materialelor în secţiile activităţilor auxiliare: Debit contul 812 „Activităţi auxiliare” Credit contul 211 „Materiale”.

3.

Eliberarea materialelor pentru necesităţile gospodăreşti generale aferente contractelor de construcţii: Debit contul 814 „Consumuri generale aferente contractelor de construcţii” Credit contul 211 „Materiale”.

4.

Casarea materialelor utilizate la ieşirea mijloacelor fixe şi altor active pe termen lung: Debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii” Credit contul 211 „Materiale”.

5.

Casarea materialelor utilizate la prevenirea şi lichidarea consecinţelor evenimentelor excepţionale: 33

Debit contul 723 „Pierderi excepţionale” Credit contul 211 „Materiale”. În afară de ieşirile obişnuite de materiale de la întreprindere mai sunt şi alte ieşiri de materiale conform evidenţei contabile a materialelor. Formule contabile pentru operaţiuni privind alte ieşiri de materiale: 1.

Reflectarea valorii de bilanţ a materialelor care urmează a fi vîndute ca mărfuri: Debit contul 217 „Mărfuri” Credit contul 211 „Materiale”.

2.

Reflectarea valorii de bilanţ a materialelor transmise altor întreprinderi şi persoane ca împrumuturi pe termen scurt în natură: Debit contul 231 „Investiţii pe termen scurt în părţi nelegate” Credit contul 211 „Materiale”.

3.

Reflectarea sumei micşorării valorii materialelor intrate în anii precedenţi: Debit contul 331 „Corectarea rezultatelor perioadelor precedente” Credit contul 211 „Materiale”.

4.

Reflectarea diferenţei dintre valoarea de intrare a materialelor şi valoarea realizabilă netă a acestora. Formula contabilă se întocmeşte la finele perioadei de gestiune în cazul cînd valoarea de intrare a soldului de materiale depăşeşte valoarea realizabilă netă a acestuia: Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale” Credit contul 211 „Materiale”.

5.

Decontarea valorii de bilanţ a materialelor transmise cu titlu gratuit altor întreprinderi şi persoane: Debit contul 722 „Cheltuieli ale activităţii financiare” Credit contul 211 „Materiale”.

6.

Casarea materialelor distruse în urma accidentelor, incendiilor, calamităţilor naturale şi altor evenimente excepţionale: Debit contul 723 „Pierderi excepţionale” Credit contul 211 „Materiale”. În cursul perioadei de gestiune 2011 în cadrul întreprinderii, VALIGRIGOR” au avut

loc următoarele operaţiuni de înregistrare a materiilor prime şi materialelor: 1.

La data de 19.072011 s-au înregistrat intrări de materiale în baza facturii fiscale FB 0756238 (Anexa 6) de la S.R.L „TRANSAGROPROM”, s-a procurat ciment în sumă de 34070.40 lei: 34

Debit contul 211 „Materiale” – 28392,00 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 28392,00 lei Reflectăm Taxa pe Valoare Adăugată: Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 5678.40 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 5678.40 lei Achitarea a avut loc din contul de decontare: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 34070,00 lei Credit contul 242 „Cont de decontare” 2.

La data de 09.06.2011 s-au procurat materiale (armatura) în baza facturii fiscale FB 0295364 (Anexa 7) de la S.R.L. „Constanta”, în sumă de 328602,93 lei: Debit contul 211 „Materiale” – 273835,77 lei Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 54767,15 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 328602,93 lei

Achitarea a avut loc din contul de decontare: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 328602,93 lei Credit contul 242 „Cont de decontare” – 328602,93 lei. 3.

La data 24.05.2011 de la întreprinderea S.R.L. „IMBOLD-PRIM” în baza facturii MZ 3915930 (Anexa 8) s-a procurat cherestea tivită în sumă de 59115,00 lei: Debit 211 „Materiale” – 49262,50 lei Debit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 9852,50 lei Credit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 59115,00 lei

Achitarea a avut loc: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 59115,00 lei Credit contul 242 „Cont de decontare” –59115,00 lei. 4.

De la S.R.L. „RULTEHCOM” la data de 17.12.2011 în baza facturii fiscale FV 6211159 (Anexa 9) s-au procurat materiale în sumă de 68291,61 lei: Debit contul 211 „Materiale” – 56909,67 lei Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 11381,94 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” –68291,61 lei

Achitarea s-a efectuat: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 68291,61 lei Credit contul 242 „Cont de decontare” – 68291,61 lei 5.

De la S.R.L. „STICOLUX” a fost procurat ciment pentru lucrări de constructie în baza facturii fiscale FV 4773168 (Anexa 10): 35

Debit contul 211 „Materiale” – 37561,44 lei Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 6260,24 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 37561,44 lei Achitarea s-a efectuat: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 37561,44 lei Credit contul 242 „Cont de decontare” – 37561,44 lei 6.

La data de 07.11.2011 în baza facturii FV 4494564 (Anexa 11) de la „NIVELA PLUS” S.R.L. s-au procurat materiale în sumă de 89940,00 lei: Debit contul 211 „Materiale” – 74950,00 lei Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 14990,00 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 89940,00 lei

Achitarea s-a efectuat din contul de decontare: Debit 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 89940,00 lei Credit 242 „Cont de decontare” – 89940,00 lei Toate intrările de materii prime şi materiale sunt înregistrate în documentele primare şi se ţine o evidenţă strictă a acestora şi la sfîrşitul procesului de gestiune sunt fixate în documentele centralizatoare şi se efectuează dări de seamă. Ieşirea materialelor din activitatea economico-financiară a întreprinderii se contabilizează în dependenţă de direcţiile de utilizare ce ocazionează ieşirea acestora. În cursul perioadei de gestiune 2011 au avut loc următoarele operaţiuni de ieşire a materiilor prime şi materialelor: 1. La data de 15.09.2011 în baza facturii FV 4732204 (Anexa 12) pentru „FRIGOPRODUS” S.R.L. s-au vindut materiale în sumă de 5380,00 lei: Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" - 4483,33 lei Credit 211, Materiale” - 4483,33 lei •

Înregistrarea venitului din vânzarea materialelor la S.R.L. „VALIGRIGOR”

Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" - 5380,00 lei Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul" -896,67 lei Credit 612 „Alte venituri operaţionale"- 4483,33 lei •

Stingerea creanţei aferente realizării materialelor

Debit 242 „Conturi curente în valută naţională" 5380,00 lei 36

Credit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" 5380,00 lei

2.

La data de 11.07.2011 s-au vindut la S.R.L., TEHNOENGINEERING GRUP’’ materiale in suma de 2650,00 lei (Anexa 13)

Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" - 2650,00 lei Credit 211, Materiale” - 2650,00 lei •

Înregistrarea venitului din vânzarea materialelor la S.R.L. „VALIGRIGOR”

Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" - 2650,00 lei Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul" -441.67 lei Credit 612 „Alte venituri operaţionale"- 2208,33 lei •

Stingerea creanţei aferente realizării materialelor

Debit 242 „Conturi curente în valută naţională" 2650,00 lei Credit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" 2650,00 lei 3. S.R.L. ,,EXFACTOR-GRUP’’ a procurat materiale de la S.R.L. ,,VALIRIGOR’’ la data de 01.07.2011 conform facturii nr. FV2855317 in suma de 18486.20 lei (Anexa 14) Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" - 18486,20 lei Credit 211 ,, Materiale” - 18486,20 lei •

Înregistrarea venitului din vânzarea materialelor la S.R.L. „VALIGRIGOR”

Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" - 18486,12 lei Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul" -3081,02 lei Credit 612 „Alte venituri operaţionale"- 15405,10 lei •

Stingerea creanţei aferente realizării materialelor

Debit 242 „Conturi curente în valută naţională" 18486,12 lei Credit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" 18486,12 lei 4. La data de 11.07.2011 s-au vindut la S.R.L., XOROTEL’’ materiale in suma de 220468,75 lei conform facturii nr. FV6541240. (Anexa 14) Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" - 220468,75 lei 37

Credit 211, Materiale” - 220468,75 lei •

Înregistrarea venitului din vânzarea materialelor la S.R.L. „VALIGRIGOR” (Anexa)

Debit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" - 220468.75 lei Credit 534 „Datorii privind decontările cu bugetul" -36744,79 lei Credit 612 „Alte venituri operaţionale"- 183723,96 lei Stingerea creanţei aferente realizării materialelor Debit 242 „Conturi curente în valută naţională" 220468.75 lei Credit 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale" 220468.75 lei 5. Consumul de materiale pentru fabricarea productiei de bază. Exemplu la fabricarea fortanului S.R.L., VALIGRIGOR” foloseste cimentul (Anexa 6) Debit 811/711 „Producţia de bază" - 28392,00 lei Credit 211, Materiale” - 28392,00 lei Conform politicii de contabilitate a întreprinderii S.R.L. „VALIGRIGOR” si a regulilor stabilite de către administratorul unităţii alte ieşiri cum ar fi consumul in secţiile auxiliare etc. Nu se înregistrează.

2.2. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi uzurii acestora. În activitatea economică şi administrativă a întreprinderilor se folosesc diferite mijloace care prin specificul utilităţii şi circulaţiei valorii lor nu întrunesc cele două condiţii ce caracterizează mijloacele fixe, fiind mijloace cu o valoare unitară nu mai mare decît limita stabilită pentru mijloacele fixe sau cu o durată de funcţionare utilă nu mai mare de un an. Aceste obiecte de regulă, nu se consumă într-un singur ciclu de exploatare, ci îşi transferă valoarea lor în mai multe cicluri, pe măsura întrebuinţării lor, în cheltuielile activităţilor sub formă de uzură calculată în proporţie de 100% din valoarea acestora, diminuată cu valoarea rămasă probabilă. Excepţie fac obiectele de mică valoare şi scurtă durată, a căror valoare unitară nu depăşeşte ½ din limita stabilită. În conformitate cu Standardul Naţional de Contabilitate 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale”, acestea se trec la cheltuieli sau consumuri pe măsura dării lor în folosinţă. 38

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sînt activele valoarea unitară a cărora este mai mică decît limita stabilită de legislaţie (începînd cu 1 ianuarie 2012 limita valorii unitare a obiecte de mică valoare şi scurtă durată constituie 6000 lei, art. 26 alin.2 – Codul Fiscal. Pînă la 1 ianuarie 2012 această limită a constituit 3000 lei), indiferent de durata de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea unitară (paragraful 35 din S.N.C. 2). În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se includ: •

instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie generală şi specială;

•

utilajul de schimb;

•

ambalajul tehnologic;

•

inventarul de producţie şi gospodăresc;

•

îmbrăcămintea şi încălţămintea specială, dispozitivele de protecţie;

•

construcţiile şi dispozitivele provizorii;

•

alte obiecte (vesela, inventarul sportiv şi turistic etc.). În ceea ce priveşte subsistemul documentelor primare utilizate, acesta cuprinde

documentele de intrare şi de ieşire similare celorlalte stocuri (factura fiscală, factura de expediţie, actul de achiziţie) şi în plus se mai utilizează fişa obiectelor de inventar în folosinţă, în care se ţine evidenţa cantitativă a obiectelor de inventar folosite, precum şi a persoanelor care le gestionează. Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe grupe omogene, pe tipuri şi pe gestionari. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată presupune rezolvarea a două probleme principale: 1.

Urmărirea existenţei şi mişcării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de la intrarea lor în patrimoniu şi pînă la scoaterea lor din folosinţă;

2.

Calculul şi înregistrarea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, în conformitate cu prevederile politicii de contabilitate a întreprinderii. Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea obiectelor de mică valoare

şi scurtă durată, precum şi uzurii acestora sînt destinate: •

contul de activ 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

•

contul de pasiv 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”.

În contul 213 se contabilizează obiectele de mică valoare şi scurtă durată aflate în stocuri şi în exploatare, precum şi construcţiile provizorii (neprevăzute în lista de titluri) edificate de întreprindere. 39

1.

Contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” se debitează cu valoarea obiectelor intrate şi se creditează cu suma trecută la cheltuieli a valorii uzurabile, precum şi cu valoarea bunurilor materiale utilizabile obţinute din lichidarea obiectelor;

2.

Contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” se creditează cu valoarea uzurabilă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată inclusă în cheltueli sau consumuri în momentul dării lor în folosinţă şi se debitează cu suma uzurii calculate decontată aferentă obiectelor scoase din folosinţă.

Soldul contului 213 este debitor şi reprezintă valoarea (costul) obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la finele perioadei de gestiune şi se reflectă în capitolul 2 „Active curente” din Bilanţul contabil. În planul de conturi pentru contul 213 sînt prevăzute următoarele subconturi: •

213.1 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc”;

•

213.2 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”;

•

213.3 „Construcţii provizorii (neprevăzute în lista de titluri)”,

Iar pentru contul 214 – următoarele conturi: •

214.1 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”;

•

214.2 „Uzura construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri)”. În cursul perioadei de gestiune obiectele de mică valoare şi scurtă durată se înregistrează

în contabilitate, în baza facturilor fiscale, facturilor de expediţie, actelor de achiziţie, bonurilor de intrare. Intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la întreprindere are loc în urma: 1.

Procurarea contra plată de la alte întreprinderi şi persoane;

2.

Primirii sub formă de aport în capitalul statutar;

3.

Primirii cu titlu gratuit;

4.

Casării obiectelor de mijloace fixe;

5.

Fabricării în secţiile activităţilor de bază şi auxiliare ale întreprinderii;

6.

Altor operaţiuni (rambursarea împrumuturilor acordate anterior în natură; majorarea valorii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată) intrate în anii precedenţi; reflectarea lipsurilor constatate la inventariere etc.). Obiectele de mică valoare şi scurtă durată se înregistrează în conturile contabile la

valoarea de intrare care include valoarea de cumpărare (contractuală) şi consumurile aferente procurării (transportarea, încărcarea, descărcarea, plăţile de comision, asigurarea etc.).

40

La intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se întocmesc următoarele formule contabile:9 1.

Dacă întreprinderea procură obiecte de mică valoare şi scurtă durată de la furnizori:

•

cu plata ulterioară a valorii acestora; Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”

•

cu plata imediată a contravalorii acestora; Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 241 „Casa” Credit contul 242 „Cont de decontare” Credit contul 243 „Cont valutar” Credit contul 244 „Conturi speciale la bănci”

2.

Prin intermediul titularilor de avans:

•

în cazul eliberării avansului; Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”

•

fără eliberarea avansului; Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”

3.

Înregistrarea obiecte de mică valoare şi scurtă durată (la valoarea contractuală) primite conform contractului de împrumut pe termen lung (termen scurt) în natură: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 413 „Împrumut pe termen lung” Credit contul 513 „Împrumut pe termen scurt”

4.

Reflectarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată primite cu titlu gratuit: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”

5.

În cazul constatării plusurilor în urma inventarierii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, acestea se înregistrează în felul următor: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”

9

„Corespondenţa conturilor contabile” / Nederiţa A. Ch. „Biblioteca contabilului” – anexă la revista „Contabilitate şi audit”, 2007 p. 230

41

6.

Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la costul efectiv) fabricate în secţiile activităţii de bază: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 811 „Activităţi de bază”

7.

Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la costul efectiv) fabricate în secţiile activităţilor auxiliare: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 812 „Activităţi auxiliare”

8.

Reflectarea valorii de bilanţ a produselor (mărfurilor) care urmează a fi utlizate în calitate de obiecte de mică valoare şi scurtă durată: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 216 „Produse” Credit contul 217 „Mărfuri”

9.

Înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (la valoarea pevăzută în actele de constituire) primite de la fondatori ca aport la capitalul statutar al întreprinderii la înfiinţarea acesteia: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 313 „Capital nevărsat” Ieşirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se contabilizează astfel:

•

Valoarea obiectelor cu preţul unitar nu mai mare de 1500 lei date în folosinţă: Debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie” sau Debit contul 712 „Cheltuieli comerciale” Debit contul 812 „Active nemateriale în curs de execuţie” Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

•

Valoarea obiectelor cu preţ unitar mai mare de 1500 lei: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” subcontul 213.2 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare”. Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” subcontul 213.2 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc”.

•

Valoarea obiectelor constatate lipsă cu ocazia inventarierii sau vîndute: Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale” Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

•

Valoarea materialelor primite din lichidarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată: 42

Debit contul 211 „Materiale” Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”. După cum s-a menţionat anterior, pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată cu o valoare unitară mai mare de 1500 lei, se calculează uzura. Acesta se reflectă în contabilitate cu ajutorul contului 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”. Uzura calculată aferentă obiectelor de mică valoare şi scurtă durată date în folosinţă se trec la consumuri, cheltuieli sau la valoarea activelor la care acestea sunt utilizate, întocmindu-se următoarele formule contabile: Debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie” Debit contul 712 „Cheltuieli comerciale” Debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative” Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie” Debit contul 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung” Debit contul 251 „Cheltuieli anticipate curente” Credit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”. Pe măsura scoaterii din funcţiune a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se procedează la casarea uzurii calculate aferente acestor obiecte, efectuîndu-se înregistrarea contabilă: Debit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”. Evidenţa analitică a uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe grupe sau obiecte distincte şi pe perioade. Este de menţionat că, dacă valoarea rămasă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată determinată în prealabil este mai mare decît valoarea materialelor sau deşeurilor obţinute la scoaterea din folosinţă a obiectelor, difenţa în cauză se înregistrează prin formula: Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale” Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”. Documentele centralizatoare în care se prelucrează datele din documentele primare referitoare la mişcarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cuprind: 1.

Registrul pentru conturile 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” şi 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”;

2.

Balanţa de verificare;

3.

Cartea mare.

43

În Bilanţul contabil valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, diminuată cu valoarea uzurii calculată, se reflectă pe postul „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, rîndul 210. În baza dării de seamă referitor la intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sau întocmit următoarele formule contabile: 1.

La 15.04.2011 de la S.R.L. „Multistar” conform facturii nr. JB0751110 (Anexa16) au fost procurate obiecte de mică valoare şi scurtă durată în valoare de 1320,00 lei: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 1320,00 lei Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” -220,00 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 1320,00 lei

Achitarea a avut loc din contul de decontare: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 1320,00 lei Credit contul 242 „Cont de decontare” – 1320,00 lei 2.

De la „IACOB” S.R.L. în baza facturii fiscale FV 7213493 (Anexa 17) sau procurat obiecte de mică valoare şi scurtă durată) la data de 26.04.2011 în sumă de 2513,25 lei: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 2513,25 lei Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”-418,91 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 2513,25 lei

Achitarea s-a efectuat: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 2513,25 lei Credit contul 242 „Cont de decontare” – 2513,25 lei 3.

La data de 04.10.2011 în baza facturii fiscale FU 0736366 (Anexa 18) s-au procurat obiecte de mică valoare și scurtă durată (fax) în sumă de 2928,00 lei: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 2928,00 lei Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”-488,00 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 2928,00 lei

Achitarea s-a efectuat: Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 2928,00 lei Cerdit contul 242 „Cont de decontare” – 2928,00 lei. 4.

La data de 06.06.2011 în baza facturii fiscale FB 0280134 (Anexa 19) de la S.R.L. „Radop-Opt” au fost procurate rechizite de birou în sumă de 394,91 lei: Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 394,91 lei Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”-65,83 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 394,91 lei

Achitarea s-a efectuat: 44

Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 394,91 lei Cerdit contul 242 „Cont de decontare” – 394,91 lei. Pentru a concluziona se poate spune că la întreprinderea S.R.L. „Valigrigor” obiectele de mică valoare şi scurtă durată după ce au fost procurate obiectele de mică valoare şi scurtă durată, s-au înregistrat în documentele primare de evidenţă contabilă, apoi sunt repartizate muncitorilor. Cu toate că obiectele de mică valoare şi scurtă durată nu participă la procesul de producţie, acestea sunt indispensabile pentru munca angajaţilor.

2.3 Prezentarea stocurilor de mărfuri şi materiale în rapoartele financiare. Rapoartele financiare ca instrumente sintetizatoare ale situaţiei financiare a întreprinderilor reprezintă una din primele surse de informaţii sigure nu numai pentru investitori, ci şi pentru o serie de alţi utilizatori, cum sunt: salariaţii, împrumutătorii, furnizorii şi alţi creditori, clienţii, guvernul şi diverşii lui reprezentanţi, precum şi publicul. Stocurile trebuie să fie clasificate în bilanţ sau înregistrate în notele-anexe la rapoartele financiare într-un mod care să aibă legătură cu activitatea întreprinderii şi să indice valorile incluse în fiecare din categoriile principale ale stocurilor. În acest context este de remarcat că stocurile de mărfuri şi materiale existente în întreprindere se reflectă în rapoartele financiare. Conform paragrafului 38 din Standardul Naţional de Contabilitate 2, în rapoartele financiare trebuie să fie prezentate: •

metodele de evaluare a stocurilor de mărfuri şi materiale adoptate. Orice modificare într-o metodă de contabilitate sau de evaluare trebuie menţionată şi fundamentată;

•

valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale, valoarea de bilanţ pe grupe de clasificare acceptate de întreprindere, precum şi valoarea rămasă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

•

valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale evaluate la valoarea realizabilă netă;

•

costul vînzărilor stocurilor de mărfuri şi materiale constatat drept cheltuială în perioada de gestiune;

•

suma oricărei majorări a valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în limitele costului acestora, decontată anterior ca pierderi rezultate din evaluarea acestora la valoarea realizabilă netă, care se constată ca venit în perioada de gestiune respectivă; 45

•

circumstanţele sau evenimentele activităţii economice care au condus la majorarea valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în limitele costului acestora;

•

valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale ipotecate cu titlu de garanţie a datoriilor.

Este de menţionat că în bilanţ nu pot apărea decît posturile aferente conturilor din clasa 2 de stocuri, care reprezintă stocuri la costul efectiv, în cazul cînd acesta este egal cu valoarea realizabilă netă sau inferior acesteia şi, invers, la valoarea realizabilă netă, atunci cînd aceasta este mai mică decît costul efectiv. La intrarea în gestiune a stocurilor de mărfuri şi materiale, acestea se evaluează şi se înregistrează la valoarea de intrare denumită cost istoric sau cost de producţie ce cuprinde consumurile directe de materiale, deasemenea evaluarea la ieşire – evaluare curentă, iar la data întocmirii rapoartelor financiare – evaluare de bilanţ. Intrarea materialelor şi materiilor prime are loc la întreprinderea S.R.L. „Valigrigor” prin procurări în baza facturilor fiscale. Iar darea acestora în exploatare în baza bonurilor de primire –predare, bonurilor de consum. Factorul principal la ţinerea contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale şi în special al materiilor prime şi a produselor finite o reprezintă concordanţa dintre secţiile de îmbuteliere, depozite şi contabilitate. Şeful depozitului al întreprinderii S.R.L. „Valigrigor” este o persoană cu răspundere materială, purtată de persoana aflată în serviciul dat. În timpul stabilit de conducerea întreprinderii persoana respectivă este obligată să prezinte în contabilitate dările de seamă privind circulaţia produselor finite. Secţia îmbuteliere prezintă în contabilitate lunar un Raport despre circulaţia materialelor şi materiilor prime în această secţie, acesta conţine stocul la începutul perioadei şi stocul la sfîrşitul perioadei. Acest raport poate să mai conţină şi informaţia cu privire la cantitatea de sticle trimise în secţia de laborator pentru controlul calităţii. De asemenea şeful secţiei întocmeşte lunar o dare de seamă cu privire la calculul pierderilor maxime admisibile (Anexa 42, 43), în dependenţă de secţii, care se efectuează în baza unei instrucţiuni în domeniul vinificaţiei, care reflectă pierderile din secţia de produse finite, secţia de cupajare precum şi pe faze de producţie: încleiatul mărcilor de acciz; oformarea sticlelor; ambalarea lor etc. La sfîrşitul lunii se întocmeşte registrul bonurilor de primire – predare a materialelor care conţine data întocmirii, numărul documentului (Anexa 15). Toate operaţiunile sunt reflectate în Registrul operaţiilor pe fiece cont şi secţie aparte, ţinînd cont de operaţiunile

46

efectuate şi conţinînd denumirea documentului, numărul în baza căruia a fost efectuată operaţia respectivă. În Raportul privind rezultatele financiare în postul „Venituri din vînzări” (rîndul 010) (Anexa 5) se reflectă valoarea stocurilor de produse finite expediate, lucrărilor executate, serviciilor prestate la preţuri de livrare fără TVA şi accize. În postul „Costul vînzărilor” (rîndul 020) (Anexa 5) se reflectă costul stocurilor de produse finite vîndute, serviciilor prestate, reflectat în debitul contului 711 „Costul vînzărilor”. O importanţă primordială pentru reflectarea în rapoartele financiare a costului vînzărilor o are respectarea principiului specializării exerciţiului, potrivit căruia resursele consumate se reflectă în componenţa costului vînzărilor în perioada în care a avut loc livrarea, la fabricarea cărora acestea au fost consumate. Raportul financiar şi anexele la acesta deseori nu pot cuprinde toată informaţia necesară utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice. De aceea, în Nota explicativă la raportul financiar anual al întreprinderii, de obicei, se efectuează o analiză şi descifrarea datelor, conţinute în rapoartele financiare în conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate şi include informaţii suplimentare, care cuprind şi prezintă indicatorii financiari de bază, situaţia financiară a întreprinderii şi analiza influienţei diverşilor factori asupra modificării acesteia.

2.4. Inventarierea materialelor şi reflectarea rezultatelor inventariere în contabilitate

Conform prevederilor Regulamentului privind inventarierea, aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.27 din 28.04.2004, inventarierea reprezintă - un ansamblu de operaţiuni prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv, în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după caz, în patrimoniul sau gestiunea întreprinderii la data efectuării acestora. (art. 11 din Regulamentul privind inventarierea). Iar sarcina de bază a controalelor şi inventarierilor o constituie efectuarea controlului asupra integrităţii bunurilor. Pentru efectuarea nemijlocită a inventarierii patrimoniului se formează o comisie de inventariere prin ordinul de inventariere (anexa 20) constituită din: - Şeful comisiei; - Membrii comisiei, (art.30 din Regulamentul privind inventarierea). 47

Astfel, conform Regulamentului privind inventarierea (art.64) materialele, care se află în exploatare, se inventariază la locul aflării lor şi se trec în liste separate, pe fiecare denumire separate. Mărfurile şi materialele, intrate în gestiune în timpul efectuării inventarierii, se primesc de gestionari în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste stocuri de mărfuri şi materiale se trec într-o listă de inventariere separată. În listă se indică data primirii acestora, de la cine au fost primite, data şi numărul documentului de intrare, denumirea, cantitatea, preţul şi valoarea. Totodată, pe documentul de intrare, după semnătura preşedintelui comisiei de inventariere, se face menţiunea "Primite în timpul inventarierii". (art.56 din Regulamentul privind inventarierea). Inventarierea se efectuează prin metoda examinării fiecărui obiect. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate efectiv şi înscrise în listele de inventariere (anexa 21) cu cele din evidenţa analitică (fişele de magazie) şi contabilitate, (art. 105 din Regulamentul privind inventarierea). Astfel, diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor: plusurile de bunuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se înregistrează la majorarea veniturilor. Întreprinderea cercetată în urma efectuării inventarierii materialelor nu a depistat divergenţe, iată de ce vom utiliza date convenţionale la întocmirea formulelor contabile Reflectarea valorii de piaţă: a) plusurilor de materiale constatate la inventariere (întreprinderea data nu a întâlnit aşa situaţii): Debit contul 211 „Materiale" Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale" Reflectarea valorii de piaţă a lipsurilor de materiale constatate la inventariere: B) lipsurile de bunuri se trec la cheltuielile perioadei; Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale" Credit contul 211 „Materiale" C)

lipsurile de bunuri care depăşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi

prejudiciile legate de deteriorarea lor, se încasează de la persoanele vinovate, în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare;

48

D)

în cazul cînd nu sunt stabilite persoanele vinovate, pierderile legate de deteriorarea

bunurilor sau lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii naturale se trec la cheltuielile perioadei, (art. 107 din Regulamentul privind inventarierea). Conform art. 114, Rezultatele inventarierii se înscriu de comisia de inventariere într-un proces-verbal, după confirmarea de către contabilitate a soldurilor scriptice. (anexa 22) Conform art. 115, Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii conţine următoarele elemente: * data întocmirii; numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi data deciziei (ordinului) de instituire a comisiei de inventariere, gestiunea inventariată, data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere; * rezultatele inventarierii; * concluziile şi propunerile comisiei privind cauzele plusurilor şi minusurilor constatate şi persoanele vinovate, precum şi măsurile luate (propuse) în legătură cu acestea; * propunerile privind scoaterea din uz a obiectelor de inventar şi declasarea (trecerea dintr-o categorie în alta) sau casarea unor bunuri; * constatările privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor din gestiune; * alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate. Propunerile cuprinse în procesul-verbal (procesele-verbale) al comisiei de inventariere se prezintă, în termen de 3 zile de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, după caz, pe gestiuni aparte, conducătorului întreprinderii. Acesta, cu avizul serviciului contabil şi şefului serviciului juridic, decide, în termen de cel mult 5 zile, asupra soluţionării propunerilor înaintate, (art. l16 din Regulamentul privind inventarierea). Rezultatele inventarierii vor fi înregistrate în evidenţa tehnico-operativă, cît şi în contabilitate, în termen de cel mult 5 zile de la data luării deciziei privind rezultatele inventarierii. Diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor: A) plusurile de bunuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se înregistrează la majorarea veniturilor; B) lipsurile de bunuri se trec la cheltuielile perioadei;

49

C) lipsurile de bunuri care depăşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi prejudiciile legate de deteriorarea lor, se încasează de la persoanele vinovate, în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare; D) în cazul cînd nu sînt stabilite persoanele vinovate, pierderile legate de deteriorarea bunurilor sau lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii naturale se trec la cheltuielile perioadei. În cazurile în care lipsurile din gestiune nu sînt recunoscute infracţiuni, la stabilirea valorii debitului se ia în consideraţie posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii: - Existenţa riscului de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoarea, desenul, modelul, dimensiunile, ambalajul sau alte elemente. Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte bunuri care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual la propunerea comisiei de către administratori şi se înregistrează în politica de contabilitate a întreprinderii; - Diferenţele constatate în plus sau lipsă trebuie să se refere la aceeaşi perioadă de gestiune, aceeaşi gestiune şi acelaşi gestionar; - Lipsurile constatate cu ocazia inventarierii nu trebuie să provină ca sustragere sau degradare a bunurilor respective din vina persoanelor responsabile de gestionarea lor. Pentru efectuarea compensărilor persoanele responsabile prezintă explicaţii detaliate. Comisia de inventariere prezintă propuneri privind posibilitatea efectuării compensării. Hotărîrea definitivă o decide conducătorul întreprinderii care, după studierea minuţioasă a tuturor materialelor prezentate, ia decizia respectivă. Compensarea resortului se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate la sorturile supuse compensării. În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri, sînt mai mari decît cantităţile sortimentelor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din calcul a diferenţei în plus. Această excludere se face începînd cu sorturile care au cele mai scăzute preţuri unitare, în ordine crescîndă; În cazul cînd cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri, sînt mai mari decît cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va 50

proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin excluderea din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor, începînd cu sorturile care au cele mai scăzute preţuri unitare, în ordine crescîndă. În nota explicativă la rapoartele financiare se dezvăluie următoarele informaţii cu privire la: A) confirmarea datelor reflectate în rapoartele financiare prin intermediul inventarierii; B) efectuarea totală sau parţială a inventarierii patrimoniului şi indicarea gestiunilor care nu au fost inventariate; C) rezultatele inventarierii (plusurile şi lipsurile finale, compensările efectuate, valoarea bunurilor supuse perisabilităţii naturale etc.); D) reflectarea rezultatelor inventarierii în evidenţa contabilă: E) măsurile luate pentru înlăturarea lipsurilor constatate; F) minusurile şi plusurile constatate din vina persoanelor, modul de recuperare de la aceştia (achitarea pe loc, reţineri din salariu, prin judecată etc.); G) recuperarea de la persoanele vinovate în anul curent a sumelor aferente pierderilor rezultate din anii precedenţi.

Capitolul III: Metode şi căi de ameliorare a contabilităţii a stocurilor de materiale. 3.1. Perfectarea contabilităţii stocurilor de materiale. La momentul actual în Republica Moldova creşte însemnătatea profesiei de contabil şi concomitent cererea pentru serviciile contabililor şi auditorilor care demonstrează un înalt grad de profesionalism. Atitudinea societăţii faţă de profesia de contabil este dictată de o însemnătate crescîndă, de calitatea serviciilor acordate de această categorie de specialişti, de 51

care depinde în mare măsură funcţionarea normală a sistemului economic – financiar al unei ţări. Dezvoltarea economiei de piaţă în Republica Moldova, intensificarea relaţiilor economice internaţionale au argumentat necesitatea modificării sistemului informaţional economico – financiar, nucleul căruia îl constituie contabilitatea. Sistemul de contabilitate creat în anii economiei administrative planificate, fiind orientat în principiu spre satisfacerea necesităţilor de informaţie economică autorităţilor fiscale, altor autorităţi de stat nu corespundea intereselor utilizatorilor pe măsura trecerii economiei la relaţiile de piaţă, pe parcurs au fost operate unele modificări şi completări în metodologia contabilităţii, dar ele nu au avut efecte adecvate infrastructurii economiei de piaţă care se crea în Republica Moldova, bazei legislative în vederea dezvoltării businessului şi atragerii de investiţii. În condiţiile economiei de piaţă sistemul de contabilitate încetează să exercite funcţii de simplă evidenţă contabilă şi statistică şi se transformă într-un mijloc important de colectare, prelucrare şi transmitere a datelor privind activitatea economico-financiară a agenţilor economici. Acesta trebuie să reflecte toate aspectele activităţii întreprinderii, utilizatorii fiind în stare să aprecieze situaţia şi să ia decizii fundamentale privind: •

asigurarea calităţii conducerii de către administraţia întreprinderii;

•

capacitatea întreprinderii de a retribui munca angajaţilor şi de a le acorda diverse înlesniri;

•

mărimea veniturilor ce urmează a fi repartizate, inclusiv a celor sub formă de dividende;

•

politica fiscală. Prin urmare, exercitarea cu succes a noilor funcţii de contabilitate a fost şi este posibilă

numai pe calea realizării reformelor în conformitate cu cerinţele standardelor internaţionale. Necesitatea reformelor contabilităţii în Republica Moldova a fost determinată, de asemenea, de integrarea economică a ţării şi respectiv, de necesitatea armonizării diverşilor sisteme contabile la baza cărora se află standardele internaţionale de contabilitate. Scopul principal al reformei contabilităţii îl constituie crearea unei baze informaţionale financiare, care să corespundă cerinţelor economiei de piaţă şi să reflecte starea şi modificarea situaţia financiare, rezultatele activităţii întreprinderii ţinînd cont de interesele tuturor categoriilor de utilizatori. Reforma contabilităţii are drept obiectiv crearea unei baze informaţionale în vederea dezvoltării pieţelor de capital, atragerea investiţiilor, aprecierii obiective a activităţii 52

întreprinderii, extinderea relaţiilor economice internaţionale, obţinerii unui sistem unic de indicatori financiari. Reforma contabilităţii are drept obiectiv crearea unei baze informaţionale în vederea dezvoltării pieţelor de capital, atragerea investiţiilor, aprecierii obiective a activităţii întreprinderii, extinderea relaţiilor economice internaţionale, obţinerii unui sistem unic de indicatori financiari. Actele legislative, normative şi instructive constituie baza sistemului de reglamentare normativă a contabilităţii şi sunt obligatorii pentru toate întreprinderile, indiferent de tipul de proprietate, forma de organizare juridică şi apartenenţa ramurală. În procesul activităţii sale S.R.L. „Valigrigor” utilizează următoarele acte principale legislative şi normative privind contabilitatea stocurilor de mărfuri şi materiale; •

Legea Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007;

•

Standardul Naţional de Contabilitate 1 „Politica de contabilitate” aprobat prin ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Modova nr. 174 din 25.12.1997;

•

Comentarii cu privire la aplicarea Standardului Naţional de Contabilitate 1 „Politica de contabilitate”, aprobate prin ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Moldova nr. 16 din 29.01.1999;

•

Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, aprobat prin ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997;

•

Standardele Naţionale de Contabilitate;

•

Standardul Naţional de Contabilitate nr. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”; Legea Contabilităţii stabileşte principiile metodologice unice ale contabilităţii şi

rapoartelor financiare, modul de organizare şi ţinere a contabilităţii, întocmire şi prezentare a rapoartelor financiare. Contabilitatea se ţine în limba de stat. Alte cazuri se reglementează conform legislaţiei în vigoare. Contabilitatea se ţine în monedă naţională. Evidenţa stocurilor de producţie, mărfurilor şi altor valori materiale, în locurile păstrării lor, se ţine în expresie numerică. În anumite subdiviziuni structurale ale agenţilor economici din comerţ şi din alimentaţia publică se admite ţinerea evidenţei numai în expresie bănească. Drept bază pentru înscriere în registrele contabile, servesc documentele justificative, întocmite la momentul efectuării operaţiunii economice, iar dacă aceasta e imposibil - nemijlocit după sfîrşitul operaţiunii. Documentele ce servesc drept bază pentru primirea şi eliberarea valorilor materiale, mijloacelor băneşti, precum şi pentru efectuarea operaţiunilor de decontare, îndeplinirea 53

obligaţiilor creditare şi financiare, contractelor economice, a căror onorare urmează să se facă din contul fondurilor cu destinaţie specială şi altor surse de finanţare, fără semnătura şefului serviciului contabil, sînt considerate nevalabile pentru executori. Nu sînt admise corectări nestipulate în documentele justificative şi în registrele contabile. Corectarea greşelii trebuie să fie confirmată documentar prin semnătura persoanelor care semnează documentul, cu indicarea datei corectării. Planul de conturi al activităţii economico-financiare a întreprinderii este elaborat în baza Standardelor Naţionale de Contabilitate, ţinînd cont de cerinţele întocmirii rapoartelor financiare şi necesităţile contabilităţii de gestiune. Acesta reprezintă un act normativ important aprobat de Ministerul Finanţelor. El stabileşte nomenclatorul şi caracteristica conturilor contabile, precum şi metodologia reflectării principalelor tipuri de operaţiuni economice în conturile contabile. În planul de conturi se utilizează terminologia adoptată în practica mondială şi conţinută în Standardele Naţionale de Contabilitate, aceasta se bazează pe clasificarea conturilor după conţinutul economic şi include clasele de conturi, grupele de conturi, conturi de gradul I (conturi sintetice), conturi de gradul II (subconturi). Informaţia conţinută în conturile de gradul I se reflectă în rapoartele financiare, iar informaţia din conturile de gradul II – în anexele la rapoartele financiare. Pentru contabilizarea stocurilor de materiale în planul de conturi este destinată clasa II: 211- „MATERIALE” în dezvoltarea căruia pot fi deschise conturi de gradul II. Pentru fiecare cont în parte sunt destinate conturi de gradul II, cu toate acestea fiecare întreprindere poate să detalieze, după caz, subconturile, utilizînd sistemul zecimal de simbolizare (conturi de gradul III). Conform legislaţiei în vigoare orice agent economic la constituire este obligat să elaboreze o politică de contabilitate. Politica de contabilitate se precizează pentru fiecare an de gestiune. Modul de elaborare şi prezentare a politicii de contabilitate este reglementat de prevederile

Standardului

Naţional

de

Contabilitate

1

“Politica

de

Contabilitate”.

Responsabilitatea pentru formarea şi respectarea politicii de contabilitate o poartă conducătorul întreprinderii. Politica de contabilitate este unul din documentele principale şi obligatorii care determină modul de ţinere a contabilităţii la orice întreprindere. În politica de contabilitate se stabilesc procedeele contabile utilizate de întreprindere care influienţează nemijlocit rezultatul financiar şi cel fiscal, alegerea corectă a procedeelor contabile permite a asigura concordanţa dintre contabilitate şi fiscalitate. Fără o politică de contabilitate proprie întreprinderea nu poate asigura ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor financiare în conformitate cu cerinţele 54

Standardelor Naţionale de Contabilitate, care recomandă diverse variante de evaluare şi contabilizare a activelor, datoriilor veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare. Politica de contabilitate (Anexa 4) trebuie să conţină un şir de elemente obligatorii care pot fi grupate în trei compartimente: 1.

Dispoziţii generale;

2.

Procedee contabile pentru care actele normative prevăd diferite variante;

3.

Procedee contabile elaborate de întreprindere de sine stătător Stocurile de materiale se evaluează conform Standardului Naţional de Contabilitate 2

„Stocuri de mărfuri şi materiale”. Costul stocurilor de mărfuri şi materiale include cheltuielile de achiziţie, cheltuielile de prelucrare şi alte cheltuieli, ce ţin de transportarea activelor curente la locul de păstrare şi aducerea lor în starea cuvenită. Cheltuielile de achiziţie includ: costul cumpărărilor; taxa la import şi alte impozite; cheltuieli de transport, ce ţin de achiziţia stocurilor de mărfuri şi materiale, inclusiv cheltuieli de delegaţie a şoferilor; valoarea serviciilor altor organizaţii. Cheltuielile pentru prelucrare includ: cheltuieli directe pentru remunerarea muncii; cheltuieli indirecte variabile şi permanente de producţie, suportate la prelucrarea materialelor în producţie finită. Materialele se evaluează lunar la valoarea medie ponderată, ţinînd cont de soldul la depozit la începutul lunii şi fluxului în luna curentă. Producţia finită şi producţia în curs de execuţie se evaluează la costul real. Costul efectiv se determină reieşind din nivelul normativ a consumurilor materiale directe, consumurilor directe de remunerare a muncii şi consumuri indirecte de producţie. Valoarea iniţială a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se determină în evidenţa curentă la valoarea de achiziţie. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată valoarea unei unităţi ai căror este mai mică de 1500 lei (3000 din 01.01.2012), se casează la consumuri sau cheltuieli pe măsura intrării lor în exploatare în mărime de 100 % de la valoarea lor iniţială. Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată valoarea unei unităţi ai căror este mai mare de 1500 lei, se calculează uzura pe măsura intrării în exploatare în mărime de 100% de la valoarea lor iniţială. Pierderile, lipsurile şi dereriorările de bunuri materiale în procesul de producere, precum şi în timpul păstrării la depozit, la transportare se casează conform normelor elaborate şi aprobate. Regulile de evaluare a stocurilor de materiale, calcularea costului acestora şi reflectarea în rapoartele financiare sunt stabilite în Standardul Naţional de Contabilitate 2 “Stocuri de 55

mărfuri şi materiale” aprobat prin ordinal Ministrului de Finanţe nr. 174 din 25.12.1997. Standardul dat indică regulile de bază care trebuie să fie respectate la contabilizarea stocurilor de materiale, modul de evaluare a stocurilor de materiale la prezentarea rapoartelor financiare, calcularea costului stocurilor de materiale. Calcularea costului stă la baza contabilizării stocurilor de materiale, care se consideră ca active pînă la momentul calculării venitului din vînzări. Prezentul standart constituie un îndrumar practic de determinare a costului stocurilor de mărfuri şi materiale şi de constatare ulterioară a acestuia drept cheltuială, inclusiv a diferenţei dintre cost şi valoarea realizabilă netă a stocurilor. Pentru evidenţa materialelor în contabilitate la S.R.L. „Valigrigor” se utilizează următoarele documente: •

Registru de evidenţă a materialelor;

•

Facturi fiscale (în baza cărora se procură materialele la întreprindere);

•

Facturi de achiziţie;

•

Bon de consum (în baza cărora are loc consumul de materiale în activităţile auxiliare);

•

Analiza Contului 211 „Materiale”. Gestiunea stocurilor este importantă pentru întreprindere, deoarece apariţia unei erori în

stabilirea nivelurilor stocurilor poate conduce la pierderi de vînzări şi profituri ori la costuri excesive şi, ca urmare, apariţia de probleme de rentabilitate. Orice procedeu care permite întreprinderii să obţină un volum dat de vînzări cu o investiţie scăzută în stocuri va creşte rata de venit a acţionarilor şi deci valoarea întreprinderii. În acelaşi timp, acţiunile de reducere a stocurilor pot conduce, de asemenea, la pierderi de vînzări datorate golurilor în aprovizionarea sau încetinirii costisitoare a producţiei. De aceea, managerii trebuie să menţină stocurile la niveluri care echilibrează beneficiile din reducerea nivelului investiţiei cu costurile provocate de scăderea stocurilor. Stocul nu trebuie să fie nici foarte mic şi nici exagerat de mare, întrucît stocul prea redus va produce disfuncţionalităţi în procesul de producţie, iar stocul prea mare va soliciata un necesar exagerat şi nejustificat de capitaluri. Gestiunea stocurilor îşi concentrează atenţia pe trei probleme principale: •

cîte unităţi din fiecare element de stoc trebuie să menţină la dispoziţia fabricaţiei întreprinderea?

•

cîte unităţi trebuie să comande sau să producă la un moment dat?

•

în ce moment trebuie să comande stocurile? Gestionarea eficientă a stocurilor reclamă: 56

•

stabilirea de legături directe şi de durată cu furnizorii şi alegerea acestora şi după criteriu distanţei;

•

stabilirea şi urmărirea unor grafice de aprovizionare;

•

lichidarea întîrzierilor în aprovizionare;

•

reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare;

•

reducerea blocărilor de fonduri în stocuri inutile;

•

îmbunătăţirea condiţiilor de păstrare şi manipulare a resurselor;

•

reducerea pierderilor în timpul transportărilor şi la depozitare;

•

reducerea cheltuielilor cu expansiunea şi gospodărirea depozitelor.

Conform documentelor analizate referitoare la un întreg ciclu de producţie au fost depistate şi unele nereguli de genul: 1.

Din depozitul central s-a eliberat materie primă, materiale auxiliare în secţia de cupajare fără întocmirea actelor corespunzătoare (bonul de primire - predare);

2.

Bonurile de primire – predare şi cele de consum sunt completate incorect conform regulamentului privind inventarierea. Pentru eliminarea acestor abateri se propune înlăturarea greşelillor comise; o evidenţă

mai strictă din partea persoanelor responsabile. Creşterea eficienţei activelor circulante reclamă, între altele, stabilirea nivelului optim al stocului. Operaţiile de optimizare trebuie să preceadă definitivarea relaţiilor contractuale spre a se asigura o gestiune ştiinţifică şi eficientă a stocurilor.

3.2. Măsuri privind sporirea eficienţei stocurilor de mărfuri şi materiale. Obţinerea unei eficienţe cît mai înalte a activităţii economice, realizarea unui profit cît mai mare este în fond raţiunea oricărui manager, a oricărui întreprinzător. Optimizarea raportului dintre efort şi efect, dintre capitalul investit şi beneficiul obţinut constituie preocuparea de căpetenie a agenţilor economici, în condiţiile economiei de piaţă, sursa de supravieţuire economică, izvorul reluării şi continuării pe scară tot mai mare a activităţii productive în toate domeniile.

57

În cadrul acestei preocupări deosebite, a acestui deziderat sine qua non al raţiunii existenţei unei întreprinderi, un loc cu totul aparte îl ocupă folosirea raţională, cu randamente superioare a resurselor materiale în procesul de fabricaţie. Aceasta, pentru că realizarea unui volum tot mai mare de produse dintr-o tot mai redusă cantitate de materiale este, în final, expresia potenţialului tehnic, a capacităţii de creaţie, dar şi a forţei de atac şi de reuşită în lupta de concurenţă pe piaţă. Ca atare, gradul de eficienţă în utilizarea resurselor materiale se măsoară în procesul de producţie, respectiv în consumul productiv al acestora, în activitatea de transformare şi de înglobare a lor în produse finite. Dacă aprovizionarea acestor resurse, stocarea, depozitarea şi consumarea lor, transportul, manipularea etc. Sunt factori care aduc sau pot aduce o contribuţie anexă, ataşată rezultatului de eficienţă economică generală a întreprinderii, modul în care sunt utilizate, deci consumate, resursele materiale reprezintă expresia de fond a conceptului şi gradului de randament economic. Consumul resurselor materiale se supune, se înglobează tehnologic fabricaţiei, devenind mijlocul şi scopul realizării existenţei întreprinderii însăşi, cu alte cuvinte, consumul productiv care transformă resursele materiale în produse finite se desprinde de circuitul aprovizionare-stocare-depozitare trecînd şi înregistrîndu-se procesului de fabricaţie, complinind astfel metamorfoza acestor resurse şi încheind ciclul tehnic şi tehnologic al realizării materiale a producţiei. Asigurarea reconstrucţiei şi a retehnologizării, reclamă o preocupare sistematică pentru folosirea întregului potenţial al materiilor prime şi materialelor, a capacităţilor de producţie şi a forţei de muncă, accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului, reducerea costurilor, asigurarea lichidităţii şi creşterea rentabilităţii şi eficienţei întregii activităţi. Creşterea cifrei de afaceri atrage după sine o sporire a volumului activelor circulante, cu menţiunea că acestea din urmă trebuie să aibă un nivel mai redus pentru a se asigura un plus de eficienţă. Folosirea eficientă a activelor circulante reprezintă o cale de creştere a profitului, de eliberare a unor fonduri, care pot fi replasate în scopul obţinerii de noi cîştiguri. Activele circulante îşi încep circuitul din forma iniţială de capital lichid, continuînd cu trecerea lor în materii prime şi diferite materiale şi asimilate ale acestora, care apoi în urma procesului de producţie, se transformă succesiv în stocuri de producţie neterminată şi produse finite, iar ultimele, prin vînzarea lor devin din nou un capital lichid. Prin circuitul activelor de exploatare se înţelege drumul pe care îl parcurg din formă iniţială de capital lichid pănă la întoarcerea lor în aceeaşi stare, iar rotaţia este procesul de transformare succesivă şi continuă a formelor funcţionale ale acestora. Rotaţiei activelor de exploatare îi corespunde un anumit timp, denumit timp de roţaţie care cuprinde timpul de producţie şi timpul de circulaţie. În timpul de producţie se includ perioda 58

întreruperilor şi perioada în care fondurile se găsesc sub forma stocurilor de materii prime şi materiale. Perioda de muncă şi cea de întrerupere în procesul de producţie alcătuiesc durata ciclului de fabricaţie. Timpul de circulaţie conţine perioada necesară transformării produselor în lichidităţi şi perioada transformării acestora în rezerve sau stocuri de materii şi materiale. Viteza de rotaţie este un indicator de exprimare a modului în care se utilizează activele circulante şi se exprimă prin doi indicatori generali: •

numărul de rotaţie denumit şi coeficientul de rotaţie;

•

durata unui ciclu denumit şi viteza exprimată în zile. Ratele generale exprimă viteza de rotaţie a tuturor capitalurilor circulante, atît în număr

de rotaţie, cît şi în zile. Viteza de rotaţie va fi cu atît mai accelerată cu cît coeficientul va fi mai mare şi numărul de zile mai redus. Căile de accelerare a vitezei de rotaţie a activelor circulante trebuie să fie urmărite şi căutate în fiecare fază a procesului de aprovizionare, exploatarea, producţie sau transformare şi comercializare. Căile de accelerare a vitezei de rotaţie în faza aprovizionării: Această fază are un rol foarte important în desfăşurarea normală ritmică a producţiei, astfel că sunt necesare decizii şi acţiuni care să asigure eliminarea perioadelor de inactivitate din cauza insuficienţei aprovizionării Alimentarea la timp, complexă şi completă, a producţiei impune desfăşurarea fără întrerupere a procesului de aprovizionare şi existenţa unui stoc permanent de materii prime şi materiale, ceea ce reprezintă o premisă pentru creşterea producţiei şi productivităţii muncii, reducerea costurilor şi accelerarea vitezei de rotaţie. Perfecţionarea aprovizionării poate avea loc prin: •

creşterea operativităţii;

•

adaptarea promptă la condiţiile noi de piaţă;

•

înlăturarea circulaţiei greoaie a materiilor prime şi materialelor;

•

selectarea furnizorilor după anumite criterii;

•

încheierea la timp şi respectarea contractelor;

•

transformarea contractelor în instrumente de fundamentare a programelor de producţie.

Folosirea eficientă a activelor circulante mai reclamă înlăturarea supra şi subdimensionarea stocurilor de materii prime şi materiale şi a programelor de aprovizionare, reducerea

59

consumurilor specifice şi a pierderilor în timpul transporturilor, manipulării şi depozitării, a cheltuielilor de transport – aprovizionare, extinderea calculelor de optimizare a stocurilor. Căile de accelerare a vitezei de rotaţie în faza producţiei: În stadiul producţiei, volumul activelor circulante depinde în cea mai mare măsură de costuri şi de durata ciclului de fabricaţie, astfel că orice cale de reducere a acestora reprezintă şi o cale de accelerare a vitezei de rotaţie. Printre căile de reducere a duratei ciclului de fabricaţie (şi implicit de accelerare a vitezei de rotaţie) menţionăm: •

organizarea corespunzătoare a producţiei şi a muncii prin utilizarea tuturor capacităţilor de producţie;

•

stabilirea unor fluxuri raţionale de fabricaţie;

•

alegerea tehnologiilor adecvate;

•

folosirea integrală a timpului de lucru;

•

organizarea raţională a mişcării şi manipulării resurselor materiale;

•

alimentarea locurilor de muncă;

•

creşterea calificării;

•

mecanizaera, automatizarea şi robotizarea proceselor de fabricaţie;

•

micşorarea întreruperilor în producţie, întreruperi care apar ca efect al lipsei de materii prime şi materiale, prelungirea executăţii unor lucrări de reparaţii;

•

dimensionarea corectă a stocurilor a producţiei în curs de execuţie. De asemenea la organizarea contabilităţii activelor materiale trebuie consideraţi şi alţi

factori ca: documente însoţitoare la intrarea stocurilor; amplasarea depozitelor; separarea mijloacelor circulante proprii de cele ce aparţin terţilor; fazele procesului de aprovizionare; precum şi mijloacele folosite pentru executarea lucrărilor de evidenţă şi calcul.

Încheiere Ca rezultat a cercetărilor efectuate la întocmirea tezei de licenţă, s-a stabilit o parte componentă indispensabilă a contabilităţii financiare cum ar fi „Contabilitatea stocurilor de materiale”. 60

Conform analizei efectuate pe parcursul lucrării s-au evidenţiat următoarele momente importante: 1.

Componenţa şi structura stocurilor de materiale la S.R.L. „Valigrigor”;

2.

Evaluarea acestora în cadrul întreprinderii;

3.

Documentarea operaţiilor privind intrările şi ieşirile de stocuri;

4.

Explicarea modului de contabilizare a operaţiunilor privind stocurile de materiale şi a modului de reflectare a acestora în registrele contabile;

5.

Prezentarea componentelor de bază ale costului e achiziţie. Reieşind din cele expuse anterior putem defini că stocurile de materiale cuprind

categoriile de bunuri economice aflate la dispoziţia întreprinderii şi destinate pentru a fi consumate la prima lor utilizare, pentru a fi înregistrate ca producţie în curs de execuţie, pentru a fi vîndute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie. Evaluarea stocurilor de materiale în cadrul întreprinderii se efectuează după metoda costului mediu ponderat. În costul de achiziţie a stocurilor de mărfuri şi materiale se includ: •

valoarea cumpărăturilor;

•

cheltuielile de transport legate de procurare şi achiziţionare;

•

taxele vamale şi impozitele prevăzute de legislaţia în vigoare. Orice agent economic pentru a iniţia un proces de producţie sau pentru a presta servicii

are nevoie să deţină un anumit stoc de mărfuri şi materiale care i-ar permite ca în urma folosirii raţionale a acestora să obţină avantaje economice. În capitolul doi al tezei a fost analizat aspectul practic al contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale la S.R.L. „Valigrigor”, întreprindere de construcţii a cărei activitate principală o constituie construcţiile. În urma studiului de contabilizare a stocurilor de mărfuri şi materiale la S.R.L. „Valigrigor” precum şi mişcarea lor, autorul a constatat: 1.

Întreprinderea respectă cerinţele generale privind modul de contabilizare a stocurilor de materiale şi anume: se ţine evidenţa în documentele justificative; datele din documentele justificative se centralizează la nivel de întreprindere în registre; documentele centralizatoare servesc drept sursă pentru înregistrarea în Cartea mare, iar aceste înregistrări, la rîndul lor servesc la întocmirea Raportului financiar;

2.

Calcularea costului stocurilor de materiale are loc în conformitate cu actele normative în vigoare şi instrucţiuni din domeniu sau ramura vinificaţiei;

61

3.

La depozit evidenţa stocurilor de mărfuri şi materiale se ţine pe nomenclatoare ceea ce permite uşurarea controlului.

Deşi, în general, sunt respectate regulamentele şi prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate ale actelor normative în vigoare, la întreprindere au fost depistate şi unele neajunsuri: •

fiind o întreprindere cu activitate de construcţii acesta efectuează inventarierea stocurilor anual şi nu parţial, ceea ce nu permite o prezentare veridică asupra integrităţii stocurilor la depozit;

•

la calcularea consumurilor indirecte de producţie S.R.L. „Valigrigor” include toate consumurile indirecte de producţie în costul produselor finite, ceea ce prezintă un moment negativ, o parte din consumurile indirecte de producţie fiind destinate la cheltuielile perioadei; La soluţionarea momentelor negative constatate autorul prezintă următoarele momente în

vederea remedierii situaţiei create şi anume: •

inventarierea întregului lot de stocuri de mărfuri şi materiale efectuată trimestrial cu formarea a 2-3 comisii de inventariere, iar controlul să fie efectuat atît cantitativ, cît şi valoric;

•

reflectarea a unei părţi din consumurile indirecte de producţie ale perioadei; Introducerea în practică a acestor recomandări şi sugestii va face ca datele contabile să fie

prezentate cu o mai mare exactitate şi astfel vor fi respectate în totalitate prevederile, regulamentele şi recomandările actelor normative în vigoare aferente procesului de producţie, se va facilita accesibilitatea informaţiei contabile pentru utilizatorii interni, precum şi se va efectua un control riguros cantitativ şi calitativ a stocurilor de materiale.

Bibliografie: Acte legislative şi normative: 1.

Legea Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007; 62

2.

Codul fiscal al Republicii Moldova ;

3.

Standardul Naţional de Contabilitate 1 „Politica de contabilitate” aprobat prin ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Modova nr. 174 din 25.12.1997;

4.

Standardul Naţional de Contabilitate nr. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”;

5.

Standardul Naţional de Contabilitate nr. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”;

6.

Comentarii cu privire la aplicare Standardelor Naţionale de Contabilitate din 29.01.1999 Ministerul Finanţelor;

7.

Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, aprobat prin ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997, Monitorul Oficial al RM nr. 93 -96 din 30.12.1996;

8.

Regulamentul privind inventarierea – Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 27 din 28.04.2004, Monitorul Oficial al RM din 27.07.2004 nr. 123-124 p. III, art. 268;

Manuale, monografii, cărţi, broşuri: 1. Nederiţa, A. Corespondenţa conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. şi Codului fiscal/Alexandru Nederiţa; Ch. „Biblioteca contabilului” – anexă la revista „Contabilitate şi audit”, 2007 p. 221 – 301. 2. Bucur V. Aspecte metodice ale evaluării ulterioare a activelor nemateriale şi materiale petermen lung: contabilitate şi efectele acestora. Conferinţa internaţională „Ştiinţa, businessul, societatea: evoluţii şi intercorelări în condiţiile integrării în spaţiul economic european (12-18februarie 2004), vol. I, Chişinău, ASEM, 2004, p.108-111 3. Bucur V. Probleme ale contabilităţii activelor nemateriale şi materiale pe termen lung. Referat ştiinţific al tezei de doctor habilitat în economie în baza lucrărilor publicate. Chişinău: Tipografia ASEM, 2005, p.72 4. Bucur V., Ţutcanu V. „Contabilitatea impozitelor” 2005; 5. Dr. Dragan C.M. prof univ. Contabilitatea agenţilor economici/Dragan C.M.; Buc. Hercules, 1994 p. 96 – 119. 6. Bojian O. Contabilitatea întreprinderilor: contabilitate financiară şi de gestiune, aplicaţii, actualizări/Octavian Bojian; Buc. Editura Economică, 1999 p. 108 – 120. 7. Dr. Pătruţ V. conf. Univ. Contabilitatea financiară a întreprinderii/Pătruţ Vasile; Iaşi, 1994 p. 237 – 250. 8. Ionescu C. Contabilitate – Bazele teoriei şi practicii contabile, ediţia II/Cicilia Ionescu; Buc. Ed. Fundaţiei România de mîine, 2005 p. 205 – 212. 9. Colasse,B. Contabilitate generală/Bernard Colasse; traducere conf. Univ. Neculai Tabără; Ch. Ed. Moldova, ed. 4, 1993 p. 130 – 148. 63

10. Coman, F. Contabilitate financiară: ediţia II revăzută şi adăugată/Florin Coman; univ. Spiru Haret, Ed. Fundaţiei România de mîine, 2004 p. 76 – 87. 11. Tuhari T. Contabilitatea operaţiilor în comerţ/Tudor Tuhari; Ch. Ed. ASEM, 2002 p. 145 – 160. 12. Stancu I. Gestiunea financiară a agenţiloe economici/Ion Stancu; Buc. Ed. Economică, 1994 p. 193 – 209. 13. Dumitru, M. Gestiunea financiară a întreprinderii/Marin Dumitru; Buc. Ed. Fundaţiei România de mîine, 2003 p. 140 – 149. 14. Grigoroi, L. Bazele teoretice ale contabilităţii/Lilia Grigoroi, Liliana Lazari; Ch. Ed. Cartier, 2003 p. 132 – 136. 15. Nederiţa, A. Contabilitate financiară – ediţia II/Alexandru Nederiţa, Vasile Bucur, Mihai Carauş, Adela Sandu, Natalia Ţiriulnicova; Ed. ASEM, 2003 p. 195 – 231. Articole din reviste şi ziare. 1. Comentarii

cu

privire

la

aplicarea

S.N.C

2

„Cheltuieli

privind

împrumuturile”//Contabilitate şi audit, 5/1998, p.110 – 123. 2. Ţurcanu V. „Cum să implementăm noul sistem contabil //Contabilitate şi audit, 1998, nr.4, p.9 – 13. 3. Caciuc L. Calculul costului de achiziţie şi importanţa lui în contabilitate/Finanţe, Credit, Contabilitate.nr.6 1995 p.45-49 4. Criveanu N. Aprecieri privind contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie/Finanţe, Credit, Contabilitate nr.5 1997 p.51-56 5. Contabilitate şi audit Dumitreanu E. Contabilitatea operativă privind achiziţiile şi vînzările mărfurilor. Finanţe, Credit, Contabilitate. Nr7-8 1998 p.65-69. 6. Fratea N. Problemele contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale conform SNC2/Culegere “Reformele economice în R.Moldova şi România. Vol. II Chişinău-ASEM 1999 7. Leşco G. Evaluarea valorilor materiale/Culegere” Reforma economică în R. Moldova Vol. 2 Chişinău-ASEM 1998 p. 147-151

64

65

ANEXE

66