1.2.giovanni Sartori - Partide Si Sisteme de Partide [PDF]

Zitiervorschau

CURS 1- Sartori – Parties and Party System Criteriul numeric Tipologii ale sistemelor de partide competitive propuse de LaPalombare si Weiner: 1.hegemonic ideologic, 2.hegemonic pragmatic, 3.circuit ideologic, 4.circuit pragmatic. Important este numarul partidelor, intrucat acestea indica o caracteristica importanta a sistemului politic, felul in care puterea politica este frangemntata sau nefragmentata, dispersata sau concentrata. Numarul mare de partide reprezinta un grad mai mare de complexitate si de complicare a sistemului. Reguli pentru numărare Relevanta unui partide este o functie nu numai a relativei distributii a puterii, dar si a pozitiei valorii, adica in dimensiunea stanga-dreapta. Trebuie sa stabilim un criteriu al irelevantei in ceea ce priveste partidele mici. Puterea unui partid este data de puterea electorala pe care acesta o are, iar voturile sunt transformate in mandate si asta ne duce cu gandul la forta partidelor parlamentare. Ceea ce cantareste mai mult intr-un sistem multipartidist este potentialul de coalitie al partidelor si trebuie sa avem in vedere coalitiile fezabile, adica cele in functie de ideologie.Un partid poate fi calificat ca si relevant atunci când existen ța lui afectează tactica competittiei si chiar schimba directia competitiei determinand o schimbare din competitia centripeta in competitia centrifuga. In concluzie, partidele pot avea potential de coalitie sau potential de santaj. In practica notiunea de partid de santaj poate fi conectata cu notiunea de partid antisistem. Un sistem de partide poate fi considerat fragmentat doar in masura in care acesta are multe partide, dar niciunul nu tinde sa aiba majoritate absoluta. O clasificare a sistemelor de partide poate fi facuta astfel: sistem monopartidist, sistem cu partid hegemonic, sistem cu partid predominant, sistem bipartidist, pluralism limitat, pluralism extrem si atomized (in care nici un partid nu are un efect notabil asupra altuia.). Fragmentarea sistemului de partide poate descrie ori o situatie de segmentare, ori o situatie de polarizare a distantei intre ideologii, trecand astfel de la clasificarea tipologiei la la implementarea criteriului numeric cu ideologia ca si criteriu.Structurile de putere pot fi identificate ca: detinand monopolul, ierarhice (monopol relaxat), concentrate unimodal, concentrate bipolar, segementate depolarizat sau fragmentate si polarizate. Sistemele competitive Pluralismul polarizat Duverger este de parere ca nu prea exista centru in politica, exista partide de centru, dar niciodata tendintele nu vor fi de centru. Autorul argumenteaza ca atunci cand nu exista partide de centru, exista tendinte de centru. Cum avem nevoie de o demarcatie operationala, ar trebui sa o stabilim intre 5 si 6 partide, partidele fiind relevante in functie de potentialul de coalitie sau puterea de intimidare, variabila de control fiind aici distanta ideologica. (ex: republica de la Weimar, Republica aIVa Franceza, Chile pana in 1973 si Italia) . Caracteristici: Partide anti-sistem (ex partidele comuniste sau fasciste) -au un impact delegitimator, adica submineaza legitimitatea regimului opozant, au o opozitie de principiu -nu reprezinta acelasi lucru cu partidele revolutionare Opozitiile bilaterale -avem de-a face aici cu doua opozitii exclusive, adica cu opozitii incompatibile Plasarea in centru a unui partid (Italia) sau a unui grup de partide (Weimar, Franta) -trebuie subliniat ca atunci cand cineva vorbeste despre un sistem bazat pe centru se refera numai la center positioning, nicidecum la ideologii, doctrine sau opinii Polarizarea -spectrul opiniei politice este foarte polarizat, exista doi poli, iar distanta dintre acestia acopera nivelul maxim de raspandire a opiniei Prevalenta unitatilor centripete sau centrifuge Tiparul/ modelul ideologic Ideologia poate sa insemne: 1) implicare emotiva in politica si 2) o mentalitate particulara. Temperatura ideollogica poate fi diferita: true believers si cool believers. Daca interesul partidelor mici in canalizarea ideologica este clar, este mai putin clar de ce doua partide mari nu ar trebui sa respecte regulile partidelor catch –all. (ex de partid catch-all: partidul Crestin- Democrat din Italia Opozitii iresponsabile -partidul lider nu este predispus alternarii, este pivot si poate avea orice majoritate guvernamentala posibila -nu exista coalitii alternative, ci adica guvernarea este limitata doar intre partidele care se afla dinspre centru spre dreapta, sau dinspre centru spre stanga.accesul periferic sau restrictionat la guvernare explica de ce in pluralismul polarizat nu exista o opozitie responsabila.partidele anti-sistem sunt aici motivate sa devina iresponsabile, adica o opozitie permanenta. Politici de supralicitare

Politicile competitve sunt conditionate nu numai de prezenta a mai mult de doua partide, dar si de un minimum de competitie corecta prin care piata politica poate sa devina o piata competitiva. Acest sistem este putin viabil, duce la paralizare sau dezordine care in final duc la esec. Sansa de a supravietui tine de partidele anti sistem, si daca sistemul va reusi sa supravietuiasca prin absorbirea acestor partide in ordinea politica existenta. Daca o politica este centrifuga la toate nivelurile – electoral, parlamentar, leadershipul partidului, atunci este sortit si sfârseste in deflagratie. (ex: Allende in Chile). Deci un sistem cu un pluralism polarizat poate fi suportat doar daca tacticile centrifugale ale competitiei electorale sunt reduse. Testarea cauzelor Tipurile pure reprezinta standardele, parametrii sau modele in care instantele concrete pot fi comparate. Cele două tipuri: polar & pure sunt foarte apropiati in sensul in care amandoi sunt construiti intr-o baza de posibilitate, nu de frecventa sau probabilitate a aparițiilor empirice. Tipul empiric tinde să fie extras din dovezi morfologice sau individuale in baza unor aparitii sau medii.