Sisteme de Directie Si Corelare [PDF]

Zitiervorschau

11.4 MECANISME DE CORELARE A POZIŢIILOR ROŢILOR 11.4.1 Clasificarea mecanismelor de corelare după numărul contururilor independente Un contur al unui mecanism este alcătuit din totalitatea elementelor conectate între ele prin cuple care se întâlnesc pornind de la baza mecanismului (o parte considerată fixă) şi ajungând din nou la bază. Mecanisme de corelare cu un contur

Fig. 11.4: Schema unui mecanism de corelare simetric cu un contur folosit în cazul punţilor rigide (trapez de direcţie) sus – mers în linie dreaptă; mijloc – virare la dreapta; jos – virare la stânga

Fig. 11.5. Mecanism de corelare simetric cu un contur folosit în cazul punţilor rigide (Arvinmeritor) Baza este considerată puntea rigidă. Conturul este compus din punte, un levier al fuzetei, bara transversală de direcţie, celălalt levier al fuzetei şi din nou puntea. Cele patru cuple ce conectează elementele mecanismului sunt, respectiv: de rotaţie, sferică, sferică, de rotaţie. Acţionarea se face prin rotirea levierului fuzetei dinspre partea conducătorului auto. Număr minim de elemente de conexiune: o bară transversală şi două articulaţii sferice. Cu cât numărul de elemente de conexiune este mai mic, posibilităţile de optimizare funcţională sunt mai limitate. În schimb, existând mai puţine locuri unde poate apărea uzura şi mai puţine elemente deformabile, fiabilitatea este mai mare şi costurile de întreţinere mai mici. De asemenea, spaţiul necesar amplasării, masa şi costul de fabricaţie sunt, în general, mai reduse.

Mecanisme de corelare cu două contururi independente (cu un levier intermediar)

Fig. 11.6: Schema unui mecanism de corelare simetric cu un contur folosit în cazul punţilor articulate (cazul casetelor de direcţie cu pinion şi cremalieră)

Fig. 11.7: Componentele unui mecanism de corelare simetric cu un contur folosit în cazul punţilor articulate (cazul casetelor de direcţie cu pinion şi cremalieră) 9 – casetă de direcţie; 5 – cremalieră; 6 – bieletă; 7 – articulaţie sferică (rotulă); 1 – levierul portfuzetei; Caroseria şi mecanismele de ghidare ale suspensiei sunt considerate bază. Un contur este compus din corpul casetei de direcţie (fixat la caroserie), o bieletă de direcţie, levierul unei fuzete şi din mecanismul de ghidare de pe partea respectivă. Al doilea contur este alcătuit la fel, dar din elementele de pe cealaltă parte a autovehiculului. Cele patru cuple ce conectează elementele mecanismului sunt, respectiv: culisă (cremaliera în casetă), sferică, sferică, de rotaţie (portfuzeta faţă de mecanismul de ghidare). Acţionarea se face prin translatarea cremalierei casetei de direcţie. Număr redus de elemente de conexiune: o bară transversală (care este şi cremaliera), două bielete de direcţie şi patru articulaţii sferice).

Fig. 11.8: Schema unui mecanism de corelare simetric cu două contururi independente folosit în cazul punţilor articulate Caroseria şi mecanismele de ghidare ale suspensiei sunt considerate bază. Un contur este compus din caroserie, levierul central, o bieletă de direcţie, levierul unei fuzete şi din mecanismul de ghidare de pe partea respectivă. Al doilea contur este alcătuit la fel, dar din elementele de pe cealaltă parte a autovehiculului. Cele patru cuple ce conectează elementele unui contur al mecanismului sunt, respectiv: de rotaţie (levierul central faţă de caroserie), sferică, sferică, de rotaţie (portfuzeta faţă de mecanismul de ghidare). Acţionarea se face prin rotirea levierului central al mecanismului. Număr relativ redus de elemente de conexiune: un levier central, două bielete de direcţie şi patru articulaţii sferice.

Fig. 11.9: Schema unui mecanism de corelare simetric cu două contururi independente folosit în cazul punţilor articulate Schema de mai sus diferă de cea anterioară doar prin faptul că levierul central este plasat faţă de bielete pe partea opusă (spre spate şi nu spre faţă). Acţionarea se face prin rotirea levierului central al mecanismului. Număr relativ redus de elemente de conexiune: un levier central, două bielete de direcţie şi patru articulaţii sferice.

Fig. 11.10: Schema unui mecanism de corelare asimetric cu două contururi independente folosit în cazul punţilor articulate Caroseria şi mecanismele de ghidare ale suspensiei sunt considerate bază. Un contur este compus din caroserie, levierul intermediar, bieleta lungă, levierul fuzetei de pe acea parte (în schiţă, pe partea dreaptă) şi din mecanismul de ghidare de pe partea respectivă. Al doilea contur este alcătuit din bieleta lungă (a cărei poziţie este acum fixată), bieleta scurtă, levierul fuzetei şi din mecanismul de ghidare de pe cealaltă parte a autovehiculului. Cele patru cuple ce conectează elementele primului contur al mecanismului sunt, respectiv: de rotaţie (levierul intermediar faţă de caroserie), sferică, sferică, de rotaţie (portfuzeta faţă de mecanismul de ghidare). Cele trei cuple ce conectează elementele celui de al doilea contur al mecanismului sunt, respectiv: sferică (între bielete), sferică, de rotaţie (portfuzeta faţă de mecanismul de ghidare). Acţionarea se face prin rotirea levierului intermediar al mecanismului, care deplasează capătul bieletei lungi, iar aceasta deplasează bieleta scurtă. Număr redus de elemente de conexiune: un levier, două bielete de direcţie (dar diferite ca lungime şi formă) şi trei articulaţii sferice.

Mecanisme de corelare cu trei contururi independente (cu două leviere intermediare)

Fig. 11.11: Schema unui mecanism de corelare simetric cu trei contururi independente folosit în cazul punţilor articulate

Fig. 11.12: Mecanism de corelare simetric cu trei contururi independente folosit în cazul punţilor articulate Cele două leviere intermediare, împreună cu bara transversală de conexiune, formează un mecanism paralelogram. Acţionarea se face prin rotirea levierului intermediar de pe partea conducătorului auto. Acesta deplasează atât bieleta roţii de pe partea conducătorului, cât şi bara transversală de conexiune, care, la rândul său deplasează cealaltă bieletă. Număr mare de elemente de conexiune: două leviere, o bară transversală de conexiune, două bielete de direcţie şi şase articulaţii sferice.