Transportul Turistic [PDF]

Zitiervorschau

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………...

4

CAPITOLUL I DEZVOLTAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTURILOR ÎN TURISM……………………………………………………………………

5

1.1 Dezvoltarea turismului………………………………………….................

5

1.2 Importanţa transporturilor…………………………………………………

5

CAPITOLUL II FORME DE TRANSPORT TURISTICE……………….........

8

2.1 Transportul rutier………………………………………………………….

8

2.2 Transportul aerian…………………………………………………………

9

2.3 Transportul fluvial………………………………………………………...

11

2.4 Transportul feroviar……………………………………………………….

12

2.5 Transportul neconvenţional……………………………………………….

14

CONCLUZII……………………………………………………………………

16

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………......

17

ANEXE

3

ARGUMET Am ales această temă deoarece consider că formele de transport sunt o componentă de bază în prestaţia turistică asigurând deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă la cel de petrecere a vacanţei, în cazul turismului de sejur sau pe toată durata călătoriei. Transportul este o activitate care a apărut odată cu existența omului. Limitele fizice ale organismului uman în privința distanțelor ce puteau fi parcurse pe jos și a cantității de bunuri ce puteau fi transportate, au determinat, în timp, descoperirea unei game variate de căi și mijloace de transport. Transportul facilitează accesul la resursele naturale și stimulează schimburile comerciale. Transportul terestru este cea mai răspândită formă de transport. Oamenii pot să se deplaseze prin propriile forțe sau cu ajutorul unor mijloace de transport ce folosesc forța umană, cum ar fi bicicleta, sau pot folosi tracțiunea animală, pentru a tracta căruțe sau alte tipuri de atelaje. Cea mai răspândită și eficientă formă de transport terestru folosește vehicule dotate cu motoare alimentate cu combustibil lichid. În România sistemul de transport terestru este reprezentat astfel: transport feroviar, transport rutier, transportul naval, transportul aerian, transportul neconvenţional.

4

CAPITOLUL I DEZVOLTAREA ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTURILOR ÎN TURISM 1.1 DEZVOLTAREA TURISMULUI Dezvoltarea turistică s-a remarcat în special în Europa o piață de lux în turismul din ultimele decenii, care se bazează pe voiaje de scurtă durată. Turiștii interesați de această formă de turism au venituri disponibile ridicate, timp de odihnă considerabil, sunt educați, și au gusturi sofisticate. Cererea se definește, astfel, prin calitatea superioară vizată, ceea ce a condus la fragmentarea pieței turismului litoral de masă, turiștii pretinzând versiuni specializate, stațiuni mai liniștite, stațiuni pentru petrecerea concediilor în familie ori hoteluri axate pe turismul de nișă. Dezvoltarea tehnologiei și a infrastructurii de transport ( avioane cu reacție, linii de zbor low-cost și aeroporturi mult mai ușor accesibile) au făcut ca multe tipuri de turism să devină mult mai accesibile. Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 500.000 persoane se află în avion în fiecare moment. Au intervenit, de asemenea, modificări în stilul de viață, cum ar fi vârsta de pensionare, fapt ce susține turismul de-a lungul întregului an. Acesta este facilitat de vânzările online ale produselor turistice. Unele site-uri au început acum să ofere și pachete dinamice, când un preț inclusiv este estimat pentru un pachet personalizat solicitat de turist.

1.2 IMPORTANŢA TRANSPORTURILOR ÎN TURISM

Transporturile constituie o ramură importantă a economiei naţionale, menită să asigure desfăşurarea nestingherită a proceselor de producţie şi legătura organică între resursele de materii prime, unităţile de prelucrare şi de fabricaţie şi unităţile de distribuţie a bunurilor materiale pe teritoriul ţării, în volumul, la timpul şi în direcţiile necesare, dictate de interesele şi ritmurile de dezvoltare ale economiei naţionale. Dezvoltarea transporturilor este rezultatul procesului de dezvoltare a întregii noastre societăţi. Într-un anumit stadiu de dezvoltare a societăţii, transporturile se desprind ca o ramură de sine stătătoare a producţiei materiale. Transporturile, ca sector al economiei naţionale, reprezintă o prelungire a proceselor de producţie până la locurile de consum productiv sau neproductiv (individual), iar orice 5

întârziere sau dereglare a transporturilor are repercusiuni asupra întregului angrenaj al economiei de piaţă a unei ţări. În consecinţă, circulaţia bunurilor materiale şi a oamenilor reprezintă o condiţie esenţială a desfăşurării normale a vieţii, iar posibilităţile de transport condiţionează cooperarea economică între ramurile producţiei materiale, schimburile de valori şi dezvoltarea armonioasă a tuturor regiunilor ţări. Astfel, dezvoltarea transporturilor este condiţionată de existenţa, în primul rând, a unui parc rulant, specific fiecărei forme de transport: terestru, feroviar, aerian sau naval (de exemplu, transporturile de pasageri se efectuează cu autocare, microbuze, autoturisme, avioane, garnituri de cale ferată, vase fluviale şi maritime etc), care constituie elemente de bază materială ale transporturilor, iar în al doilea rând de căile corespunzătoare de circulaţie pentru aceste mijloace de transport (şosele, autostrăzi, linii de cale ferată, gări, autogări, porturi fluviale şi maritime, aeroporturi etc), care constituie elemente de infrastructură tehnică generală ale transporturilor. Mijloacele de transport au un rol bine definit în activitatea de transporturi; utilizarea fiecărui mijloc de transport se caracterizează printr-o serie de avantaje şi dezavantaje economico-organizatorice privind capacitatea, continuitatea, rapiditatea, comoditatea, economicitatea etc. a transporturilor, care limitează, în ultimă instanţă, condiţiile de folosire în economia naţională a mijloacelor respective de transport. Pentru a satisface cerinţele de transport ale economiei naţionale cu o eficienţă economică sporită, existenţa şi utilizarea în paralel a diferitelor mijloace de transport ridică problema coordonării şi cooperării raţionale între aceste mijloace de transport, care se completează reciproc, în procesul de asigurare a continuităţii deplasării bunurilor materiale şi persoanelor. Procesul de producţie în transporturi constă în deplasarea în spaţiu a bunurilor materiale şi a oamenilor (călătorilor), deplasare care se realizează prin intermediul mijloacelor de transport şi al forţei de muncă ce acţionează asupra lor. Transporturile se caracterizează prin oscilaţii sezoniere pronunţate ale cererii de servicii, în funcţie de frecvenţa solicitărilor în vârfurile de sezon şi în perioadele de extrasezon.

Serviciile de transport nu pot fi stocate; mijloacele de transport se deplasează o dată cu încărcăturile respective şi indiferent de numărul de călători transportaţi într-o cursă, respectiv gradul de utilizare a capacităţii unui mijloc de transport; după terminarea cursei, serviciul de transport a fost practic consumat. Ca atare, încetează şi funcţia de producţie a transporturilor, iar pierderile rezultate din 6

nefolosirea capacităţilor unui mijloc de transport într-o perioadă dată nu mai pot fi recuperate, deoarece în ciclurile viitoare de producţie mijlocul respectiv de transport participă în procesul de producţie întotdeauna cu întreaga sa capacitate nominală.

7

CAPITOLUL II FORME DE TRANSPORT TURISTICE

2.1. Transportul rutier

Transportul rutier este o formă de transport terestru şi totodată un subsistem al sistemului naţional al transporturilor care asigură deplasarea în spaţiu a mărfurilor şi persoanelor cu ajutorul vehiculelor (mijloace de transport autopropulsate) şi a mijloacelor tractate (remorci, trailere).  Componentele procesului de transport rutier: - procesul de transport are trei componente de bază, şi anume: • drumul; • autovehiculul; • conducătorul auto. Totalitatea drumurilor situate pe întreg teritoriul ţării formează reţeaua rutieră. În cadrul acesteia, din punct de vedere al importanţei economice şi administrative, deosebim: • drumurile publice, respectiv acele căi de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, amenajate pentru circulaţia vehiculelor şi aflate în administrarea unui organ de stat, dacă sunt deschise circulaţiei publice şi satisfac cerinţele de transport rutier ale întregii economii naţionale şi ale populaţiei. • drumuri de exploatare, care satisfac cerinţele de transport ale unor unităţi economice (agricole, forestiere). Din categoria drumurilor de interes republican fac parte: autostrăzile şi drumurile naţionale.

8

O serie de factori influenţează dezvoltarea turismului automobilistic: • producţia industriei de automobile; • evoluţia preţului energiei; • importanţa întreprinderilor care închiriază automobile; • reţeaua rutieră şi autorutieră; • facilităţi vamale şi de frontieră. Autobuzul sau autocarul reprezintă, de asemenea, un mijloc de transport tot mai utilizat şi poate fi considerat corespondentul transportului automobilistic adaptat la turismul de grup. Astfel principalul său avantaj îl reprezintă costul scăzut pe pasager, ţinând seama şi de cheltuielile variabile, cât şi de cele fixe. Succesul transportului cu autocarul se datorează nu numai diferenţei de preţ faţă de alte mijloace de transport, dar şi ameliorării substanţiale a echipamentului (confort, servicii interioare, climatizare), creşterii securităţii şi unei adaptări optime necesităţilor turismului. De aceea, coeficientul de utilizare a capacităţii autocarelor depăşeşte 75%, fiind superior celor din transportul feroviar şi aerian. Clientela turismului cu autocarul este formată, în special, din tineri sau din membrii unor asociaţii, întreprinderi. Dezvoltarea turismului auto depinde de un ansamblu de factori, cei mai importanţi fiind: - preţul carburantului; - preţul de închiriere a maşinilor; - reţeaua rutieră şi facilităţile vamale.

2.2 TRANSPORTUL AERIAN

IATA (International Air Transport Association – Asociaţia Internaţională a Transporturilor Aeriene) este o asociaţie nonguvernamentala a transporturilor aeriene preocupata de dezvoltarea si reglementarea industriei transportului aerian.

9

Din punctul de vedere al mobilului călătoriei, pasagerii companiilor aeriene se împart în trei categorii distincte care necesită o tratare specială din punctul de vedere al companiilor aeriene, pentru elaborarea politicilor comerciale: a) categoria de public care preferă călătoria cu avionul indiferent de cost (oameni de afaceri); b) categoria de public constrânsă să călătorească cu avionul ca singurul mijloc de transport cu care pot să întreprindă o călătorie; c) publicul care nu este obligat să călătorească cu avionul şi care optează pentru această modalitate de a călători, comparându-i avantajele şi dezavantajele cu cele din transportul rutier, feroviar, maritim. Creşterea frecventei zborurilor Ocupa 40% din totalul traficului cu transformări radicale în planul tehnologiei si managementului, dar si a progresului tehnic. Avantaje

Dezavantaje

- viteza de deplasare

- dependenta de condiţiile naturale

- creşterea numărului liniilor directe

-

respectarea călătoriei

orarului

de

realizare

a

- scurtarea timpului între luarea deciziei de călătorie şi desfăşurarea - insecuritatea voiajelor propriu-zisă. - investitii mari pentru construirea - reducerea duratei de deplasare aeronavelor, dar si pentru constructii si exploatarea aeroporturilor moderne - creşterea gradului de confort

2.3 TRANSPORTUL FLUVIAL

Transportul pe apă reprezintă una din formele de deplasare puţin solicitate, datorită condiţiilor mai speciale de realizare, vitezei pe care o realizează navele şi necesităţile continuării călătoriei, de cele mai multe ori, cu alte tipuri de mijloace. Drept urmare, transportul naval contează doar cu 2-3% din traficul turistic 10

internaţional şi 1-2% din circulaţia turistică a ţării noastre, ponderea sa menţinându-se relativ constantă. Transporturile navale se realizează în prezent mai mult sub forma croazierelor, transformându-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement.

Croaziera reprezintă, de fapt, un produs turistic (pachet de vacanţă) constând în petrecerea sejurului la bordul unei nave special amenajate, oferindu-se călătorilor nu numai un voiaj maritim obişnuit, ci şi unele tratamente şi condiţii de agrement deosebite, precum şi vizitarea unor porturi şi localităţi în afara graniţelor ţării, în conformitate cu itinerarul stabilit în prealabil. În cazul unor excursii pe teritoriul altor ţări când se utilizează şi alte mijloace de transport, precum şi unele servicii la locurile de sejur, acestea trebuie să fie cuprinse în itinerarul dinainte stabilit. În funcţie de numărul pasagerilor, mărimea şi confortul navelor, calitatea serviciilor, durata călătoriei, tipologia agrementului, se disting: ♦ Croaziere de vacanţă (nave de mare capacitate, 1.000-2.000 de pasageri, itinerarii medii de circa şapte zile, clientelă diversă, destinaţii obişnuite); ♦ Croaziere de lux (nave de capacitate mai mică, 150-900 de pasageri, confort superior, personal de înaltă calificare, itinerarii de 14-30 zile); ♦ Croaziere exotice sau de aventură (nave de capacitate mică, destinaţii originale, turişti amatori de explorări, servicii specifice, personal cu instruire specială etc.) Transportul fluvial are loc pe Dunăre, unul dintre cele mai mari fluvii din Europa, care traversează Munţii Carpaţi în regiunea Porţile de Fier, pe o distanţă de aproximativ 126 kilometri. Nici un alt fluviu mare din lume, cum ar fi Indus, Gange, Brahmaputra şi altele, nu străbate un lanţ de munţi pe o asemenea distanţă. Apoi este de remarcat frumuseţea Deltei Dunării, această „împărăţie a apelor” care oferă un peisaj fără echivalent în lume, cu o puzderie de lacuri, ghioluri, canale şi ostroave, cu o faună şi o floră dintre cele mai variate.

De-a lungul Dunării, în toate ţările riverane s-au construit în ultima vreme diferite obiective ce pot fi vizitate. Prin construirea canalului Dunăre – Marea Neagră s-a extins sectorul navigabil, inclusiv de agrement, pe teritoriul ţării noastre. 11

Pot fi amintite şi unele navigaţii de agrement efectuate pe lacurile create prin construirea hidrocentralelor sau pe cele naturale. Astfel, lacul de acumulare de la Bicaz, pe valea Bistriţei, cu o lungime de 35 de kilometri, este brăzdat de vaporaşe de mic tonaj, folosite pentru transportul turiştilor până în Munţii Ceahlău. De asemenea, lacurile de acumulare de la Porţile de Fier I, de pe Lotru, Argeş, Oltul Mijlociu, Someşul Mic, Firiza, Cerna, Dâmboviţa Superioară, Crişul Repede ş.a., situate în zone pitoreşti, oferă posibilitatea transportului pentru agrement.

2.4 TRANSPORTUL FEROVIAR

Transportul feroviar asigură deplasarea în spaţiu şi timp a bunurilor şi persoanelor cu ajutorul locomotivelor şi vagoanelor, care circulă după un program prestabilit, pe trasee fixate (căile ferate). Elementele componente ale procesului de transport feroviar sunt, prin urmare, în număr de trei, şi anume: a) căile ferate; b) locomotivele, respectiv mijloacele de tracţiune; c) vagoanele, respectiv mijloacele de transport propriu-zise. Căile ferate reprezintă un ansamblu de construcţii şi instalaţii care asigură circulaţia locomotivelor şi vagoanelor pe un anumit teritoriu. Elementele constructive ale acestora sunt: - infrastructura (alcătuită din terasamente, poduri, tuneluri, viaducte) o suprastructura(care cuprinde şinele, traversele, schimbătorii de cale, instalaţiile de semnalizare). După importanţa lor economică şi volumul traficului, căile ferate se clasifică în: a) Căile ferate magistrale asigură legăturile Bucureştiului cu principalele oraşe ale ţării şi cu sistemele de transport ale ţărilor vecine. Reţeaua feroviară din ţara noastră cuprinde un număr de opt zone, deservite de opt magistrale, care acoperă, practic, întreg teritoriul ţării şi asigură legăturile cu toate reţelele feroviare ale ţărilor vecine, inclusiv cu Turcia şi ţările Orientului Apropiat.

12

b) Căile ferate principale, de importanţă economică deosebită şi care leagă Bucureştiul de oraşele principale ale ţării, sunt incluse parţial şi în magistralele de cale ferată. c) Căile ferate secundare deservesc anumite zone şi asigură legăturile acestora cu liniile principale şi magistrale. d) Căile ferate uzinale sau industriale aparţin unor întreprinderi şi combinate şi deservesc procesele tehnologice ale acestora. Transportul feroviar este una dintre cele mai vechi forme de călătorie utilizate de turism, continuând să deţină în unele ţări, între care şi ţara noastră, un loc important în traficul turistic.

Avantajele transporturilor turistice pe calea ferata pot fi: · siguranţa şi regularitatea programelor, care nu depind de condiţiile de sezonalitate, ca în cazul transporturilor aeriene sau rutiere; · comoditatea si rapiditatea deplasărilor, călătoria efectuându-se fără întrerupere atât ziua cat si noaptea ·

tarifele relativ accesibile;

·

condiţii avantajoase pentru transporturile colective.

Spre deosebire de transporturile aeriene si automobilistice, calea ferata permite realizarea de convoaie mari, constituind un mijloc ideal pentru transporturile turistice de masă.

2.5 TRANSPORTUL NECONVENŢIONAL Generalizarea transporturilor rutiere, pe apă şi pe căile ferate a determinat considerarea acestora drept transporturi clasice. În locurile în care transporturile clasice nu au fost accesibile, s-au introdus, pe plan local, alte mijloace şi sisteme de transport, care sunt denumite neconvenţionale, cum ar fi: funicularele şi telefericele, transporturile suspendate, căile ferate cu o singură şină (monorai), căile ferate cu cremalieră, transporturile pneumatice, căile ferate cu motoare electrice liniare, căile ferate cu vehicule pe pernă de aer şi alte sisteme de transporturi neconvenţionale. 13

De asemenea, soluţiile noi adoptate la căile ferate, care diferă de sistemul de aderenţă roată – şină, sustentaţie sau propulsie clasică, sunt denumite tot neconvenţionale. Sistemul de linii ferate suspendate foloseşte o cale de rulare amplasată pe piloni din metal sau din beton armat. Vehiculele circulă sub calea de rulare, fiind suspendate simetric sau asimetric faţă de aceasta. Propulsia se face prin tracţiune cu cablu, electrică sau cu elice. Inginerul german Franz Fritz von Ducker a construit în anul 1861 prima linie suspendată, pe o distanţă de 500 de m, la Schwarzer Hutte în Munţii Harz. Liniile de cale ferată din zonele muntoase cu declivităţi mari nu pot folosi soluţia de tractare eficientă a trenurilor cu locomotive cu simplă aderenţă. Una dintre soluţiile pentru mărirea aderenţei a fost introducerea unei şine dinţate, pe axa căii, între şinele care servesc pentru susţinerea materialului rulant şi pentru rulare sau lateral. Şina dinţată angrenează dinţii unei roţi suplimentare a unor locomotive de construcţie specială. Şina dinţată este denumită cremalieră. Sistemul de transport pneumatic constă din deplasarea unor vehicule cu o formă specială în interiorul unui tub de dimensiuni mari, care formează un tunel. Căile ferate cu motoare electrice liniare Modernizarea trenurilor clasice incumbă unele aspecte dificile: o dată cu mărirea vitezei scade aderenţa, sarcinile dinamice dintre roţi şi şină cresc, cu efecte asupra integrităţii structurale a materialului rulant, apar forţe centrifuge care conduc la degradarea înfăşurării rotoarelor la motoarele electrice şi altele. Căile ferate cu vehicule pe pernă de aer Sustentaţia pe pernă de aer constă din suspendarea materialului rulant pe un strat subţire de aer, deasupra unei căi de rulare, în timpul deplasării, eliminând frecarea între roţi şi şine. Cercetări importante în acest domeniu au fost făcute în Franţa, SUA, Anglia, Japonia, Germania şi alte ţări, dar în prezent nu este depăşit stadiul experimentărilor, deşi rezultatele sunt promiţătoare. o Alte sisteme de transport neconvenţionale O categorie specială a mijloacelor de transport neconvenţionale este constituită de căile ferate denumite „transportabile”. La acest sistem, liniile ferate şi materialul rulant pot fi deplasate după nevoi şi montate temporar la şantiere de construcţii, exploatări miniere şi forestiere, lucrări hidraulice etc. Cele mai cunoscute căi ferate transportabile sunt denumite decauville.

14

CONCLUZII Formele de transport sunt o componentă de bază în prestaţia turistică asigurând deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă la cel de petrecere a vacanţei, în cazul turismului de sejur sau pe toată durata călătoriei. Mijloacele de transport au un rol bine definit în activitatea de transporturi; utilizarea fiecărui mijloc de transport se caracterizează printr-o serie de avantaje şi dezavantaje economico-organizatorice . Transportul feroviar este una dintre cele mai vechi forme de călătorie utilizate de turism, continuând să deţină în unele ţări, între care şi ţara noastră, un loc important în traficul turistic. Perfecţionarea mijloacelor de transport si a infrastructurii aferente, a stimulat evoluţia turismului in spaţiu, determinând apariţia de noi forme de turism. Activitatea de transport este axa centrala a întregului sistem turistic dintr-o zonă/ ţară.

15

BIBLIOGRAFIE: 1. Rodica Minciu , Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti 2000; 2. Oscar Snack , Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti 2000; 3. Alina Bădulesc, Tehnica aranjamentelor turistice, Editura Universităţii din Oradea, Oradea 2008; 4. www.wikipedia.ro

16