Transportul Rutier [PDF]

Zitiervorschau

“Prezentaţi /analizaţi elementele şi factorii ce determină transportul de mărfuri la nivel macroeconomic ”. Transportul rutier

CUPRINS

Introducere Caracteristici generale ale transportului rutier Organizarea transportului rutier Operaţiuni comerciale Documente specifice transportului rutier Concluzii şi propuneri Bibliografie

Introducere Transportul rutier de mărfuri reprezintă distribuirea încărcăturilor cu autovehicule din punctul de încărcare la punctele de destinaţie în baza contractelor de transport. Transportul rutier este o ramură de producere, ce are un caracter comercial ce asigură necesitatea vitală a societăţii în transportul de mărfuri şi călători. Procesul de transport reprezintă totalitatea operaţiilor efectuate de mijloacele de transport la deplasarea în spaţiu şi timp a bunurilor materiale şi a pasagerilor. Obiectul transportului rutier constituie bunurile materiale (marfa) şi pasagerii. Orice marfă din momentul amplasării în caroserie până la descărcarea ei în punctul de destinaţie reprezintă sarcina sau încărcătura. Prin activitatea de transport nu se creează bunuri materiale, ci se efectuează prestaţii la deplasarea mărfurilor, cheltuielile pentru transportare fiind incluse în valoarea lor. De aceea în economia naţională, transportul rutier ocupă un sector terţar. Transportul uneşte toate ramurile economiei naţionale întrun organism ce asigură funcţionarea sistemei bani – marfă – bani ce stă la baza dezvoltării economiei oricărei ţări. Evoluţia civilizaţiei umane este strâns legată de posibilităţile de transport ale produselor activităţilor economice şi pentru realizarea relaţiilor tot mai strânse între diferite grupuri de oameni, s-a născut necesitatea perfecţionării continue a mijloacelor de transport şi crearea unor reţele rutiere vaste de transport. Odată cu inventarea automobilului şi trecerea la producţia de masă a diverselor tipuri de autovehicule, s-a realizat dezvoltarea reţelelor rutiere, care asigură posibilitatea deplasării între marile aglomeraţii urbane şi practic toate localităţile unei ţării. Circulaţia rutieră reprezintă mişcarea generală de vehicule şi persoane, concentrată pe suprafeţe de teren amenajate special în acest scop, respectiv drumurile. Fenomenul circulaţiei rutiere sau a traficului rutier se manifestă tot atât de clar pe distanţe mari, în teritorii largi, cît şi în zone restrânse (oraşe şi alte tipuri de aşezări). Ca urmare a perfecţionării continue a autovehiculelor, s-a ajuns astăzi la ritmuri ridicate şi proporţii foarte mari de evoluţie a circulaţiei rutiere, practic are loc o „explozie rutieră”.

Caracteristici generale ale transportului rutier Transportul poate fi definit ca activitatea prin care se realizează deplasarea mărfurilor pe diferite distanţe între diverse puncte. Principalele modalităţi de transport sunt: rutier, naval (pe apă), feroviar, aerian şi prin conductă. Transportul rutier este o modalitate de transport flexibilă în ceea ce priveşte ruta şi perioada de operare. Mărfurile pot fi livrate direct la sediul clienţilor sau într-un loc desemnat

de aceştia. Mijloacele de transport rutier sunt eficiente pentru deplasarea pe distanţe scurte a mărfurilor de valoare ridicată. Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarcă faptul că dispun de o mare mobilitate, putând fi întrebuinţate, în funcţie de vreme, pe orice fel de drum. Transportul auto oferă posibilitatea încărcării mărfii direct de la punctul de expediere şi descărcarea ei direct la punctul de destinaţie, fără a fi necesare transbordări şi manipulări suplimentare. Autovehiculele se caracterizează printr-o mobilitate deosebită, nefiind legate de instalaţii speciale fixe cum este cazul în transportul feroviar, de pildă (linii de cale ferată, depouri, triaje). Datorită acestui fapt ele pătrund în locul unde alte mijloace de transport nu au accesibilitate, constituind o componentă indispensabilă a transporturilor multimodale. Prin transportul rutier se evită transbordările pe parcurs şi consecinţele acestuia: manipulări costisitoare, pierderi cantitative şi calitative, rătăciri de colete, sustrageri. Totodată, devine posibilă folosirea unor ambalaje mai uşoare şi mai ieftine, scurtarea perioadei de timp cât marfa se află în procesul de circulaţie. În traficul rutier, autovehiculul ocupă ponderea cea mai mare faţă de totalul vehiculelor care circulă pe căile de comunicaţii terestre. Mijloacele de transport auto dezvoltă viteze tehnice şi comerciale ridicate, fapt ce are o mare importanţă în transportul de mărfuri perisabile, al celor care presupune un anumit grad de urgenţă. În transporturile pe distanţe mari, cum sunt cele internaţionale rulajul mijloacelor de transport auto este de două ori mai ridicat decât al vagoanelor de cale ferată, ceea ce contribuie la accelerarea proceselor de producţie şi desfacere, la creşterea eficienţei utilizării autovehiculelor. Mijloacele de transport auto se deplasează cu viteze mari ca urmare a vitezei comerciale mari şi a simplităţii operaţiunilor tehnologice de încărcare şi descărcare. Ele se pot pregăti rapid şi uşor în vederea efectuării transportului, necesitând cheltuieli reduse în acest scop. Între dezavantajele transportului rutier se pot menţiona faptul că restricţiile la controalele vamale (pentru transporturile internaţionale) pot fi consumatoare de timp. De asemenea, distanţele lungi şi necesitatea efectuării unor traversări de apă reduc atractivitatea pentru transportul rutier. În plus, în unele părţi ale globului, în special în ţările slab dezvoltate, infrastructura rutieră este proastă.

Organizarea transportului rutier Transporturile auto de mărfuri se efectuează cu autospeciale destinate fiecărui tip de marfă. Transporturile rutiere de marfă şi activităţile conexe ale acestuia se vor desfăşura cu respectarea cu strictete a reglementărilor în vigoare privind condiţiile de lucru ale

conducătorilor auto, condiţiile de utilizare şi exploatare a autovehiculelor şi utilizarea infrastructurii rutiere. Agenţii transportatori, au la bază mai multe criterii ce trebuie respectate în vederea efectuării transporturilor de marfă pe drumurile publice: livrarea bunurilor, păstrarea unui jurnal de bord referitor la cantitatea şi tipul de marfă ce se încarcă în camion, condusul pe distanţe mari, alimentarea cu combustibil, curăţarea camionului, raportarea către superiori a incidentelor petrecute pe drum, etc. Pentru a efectua servicii de transport în condiţii de maximă siguranţă, autocamioanele nu trebuie să depăşească masa maximă în sarcina admisibilă din punct de vedere tehnic, aşa cum este definită de către producător. Autocamioanele vor parcurge distanţele de la punctul A la punctul B doar pe segmente de drum potrivite tipului de camion. Soferii acestora vor trebui să aibă asupra lor, permisul de conducere, atestatul de transport, certificatul de înmatriculare al autovehicolului, actele doveditoare ale mărfurilor sau a obiectelor transportate, etc. La încărcarea autocamioanelor, şoferii sau însoţitorii acestora vor semna avizele de însoţire a mărfurilor transportate numai dupa ce s-au asigurat că totul este conform actelor întocmite de către beneficiar. Pe durata transportului, soferul trebuie să se asigure că marfa transportată nu pune în pericol circulaţia la trafic. La destinaţie, acesta va trebui să ofere detalii, dacă este cazul, pentru a descărca autocamionul, să prezinte avizul de însoţire al mărfii şi să solicite semnarea acestuia de către beneficiar. Operaţiuni comerciale Primirea mărfurilor la transtort Încărcarea mărfurilor în caroserie este compusă din următoarele operaţii: 1. Sosirea autovehiculului la punctul de încărcare; 2. Staţionarea autovehiculului la postul de încărcare; 3. Primirea încărcăturilor determinată de starea mărfurilor stocate (ex. palete) Pregătirea stocurilor de mărfuri şi primirea lor la transport decurge cu următoarele etape: 1. Formarea; 2. Acumularea; 3. Paletizarea; 4. Depozitarea; 5. Încărcarea mecanizată; 6. Întărirea sau fixarea mărfurilor în autovehicul pentru excluderea permutării mărfii pe parcurs; 7. Întocmirea documentelor. Expeditorul are obligaţia de a ambala marfa în mod corespunzător, deoarece, în caz contrar, transportatorul este în drept să refuze primirea la transport. Se primesc la transport:

- mărfurile pentru transportul ca expediţii de coletărie, pe baza unei singure comenzi şi a căror greutate sau volum nu depăşesc limitele stabilite. - mărfurile prezentate la transport cu utilizarea completă a capacităţii autovehiculului, pentru care expeditorul a solicitat unul sau mai multe autovehicule de un anumit tonaj sau fără acoperirea capacităţii unui autovehicul, dar cu depăşirea limitelor stabilite pentru transportul de coletărie. Prin expediţie se înţelege cantitatea de marfă predată pe baza unui singur document de transport, atunci când: - încărcarea şi preluarea la transport, cât şi eliberarea mărfii se face în câte un singur loc. - întreaga cantitate este predată de un singur expeditor pentru un singur destinatar. De asemenea, prin expediţie se înţelege şi cantitatea de marfă transportată la o cursă, pe baza unui singur document de transport, chiar dacă încărcarea sau descărcarea se face în mai multe puncte de colectare-distribuire. Dacă mijlocul de transport este utilizat cu încărcătură pe ambele parcursuri la cererea aceluiaşi expeditor, marfa transportată la fiecare parcurs constituie o expediţie separată. La expediţiile de coletărie expeditorul are obligaţia de a aplica pe fiecare colet o etichetă sau inscripţii corespunzătoare comenzii de transport. Dacă mărfurile prin natura lor reclamă condiţii speciale de transport şi manipulare, se va face această menţiune pe ambalaj şi în documentul de transport.Marcarea mărfii se petrece în dependenţă de ambalajul determinat. De exemplu: Marfă - cherestea. Marcajul se aplică pe palete – pe una din părţile laterale şi cuprinde următoarele: a) semnul destinatarului – denumirea deplină sau prescurtată a destinatarului de mărfuri sau semnul distinctiv utilizat de către destinatar (în cazul transportării partidelor mici); b) numărul foii de cerere – comandă; c) locul destinaţiei; d) greutatea unităţii de marfă – se marchează prin cifre, care determină greutatea brută şi greutatea netă în kilograme. Modul de livrare a mărfii Agentul transportator predă mărfurile în punctul de destinaţie, indicat în factura de expediţie. Descărcarea lor din autovehicul, scoaterea dispozitivelor de fixare se execută de către destinatarul de mărfuri. Descărcarea mărfii se efectuează cu îndeplinirea următoarelor operaţii:1. Sosirea autovehiculului la destinatar conform documentelor; 2. Eliberarea încărcăturilor de întăriri; 3. Ridicarea şi transportarea în depozit; 4. Reenumerarea şi cântărirea; 5. Curăţirea materialului rulant; 6. Întocmirea documentelor.

Marfa se socoate transmisă după iscălitura persoanei destinatarului în actelr prevăzute de legislaţie.

Documente specifice transportului rutier Potrivit legislaţiei în vigoare prin operator de transport rutier se înţelege orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, ce deţine în proprietate sau are închiriate vehicule rutiere şi care efectuează transporturi rutiere şi /sau internaţionale, direct sau prin intermediar, ori prin asociere cu alte persoane fizice sau juridice. Operatorii de transport rutieri pot efectua transporturi rutiere publice şi/sau în interes propriu. Transportul rutier public se efectuează pe bază de contract, contra plată, de către un agent economic, titular al licenţei obţinutei obţinute în condiţiile prezentei legislaţii, având ca obiect de activitate transportul rutier, care deţine în proprietate sau în chirie vehicule rutiere, indiferent de capacitatea de transport a acestora. Transportul rutier în folos propriu este efectuat fără încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură, ori în servicii al acestuia. Transporturile rutiere interne şi /sau internaţionale se execută de către operatorii de transport rutier, români sau străini, care deţin şi utilizează autovehicule înmatriculate în România, conduse de persoane cu cetăţenia română sau de către cetăţeni străini cu drept de muncă în România. Pot desfăşura operaţiuni de transport rutier operatorii de transport rutier înscrişi în registrul operatorilor de transport rutier, ţinut de autoritatea competentă. Efectuarea de transportului rutiere este permisă numai cu vehicule cărora li s-au eliberat de către agenţiile teritoriale ale Autorităţii Rutiere Române, licenţe de execuţie pentru fiecare vehicul, corespunzătoare categoriei şi tipului de transport rutier respectiv. Transporturile rutiere publice sau în interes propriu se pot efectua numai pe baza licenţei de transport şi a licenţei de execuţie, eliberate de Ministerul Transporturilor. Licenţa de transport rutier public sau licenţa de transport în interes propriu se eliberează pentru o perioadă de 5 ani de la data eliberării şi este valabilă numai în condiţiile vizării anuale de către emitent, cu plata tarifelor aferente. Licenţa de execuţie este documentul care se eliberează la cererea operatorului de transport şi care atestă dreptul acestuia de a efectua transport de mărfuri cu un anumit vehicul, pe numărul de circulaţie, sau pentru un anumit traseu, în cazul transportului rutier de persoane. Documentele de transport necesare: a) conducătorului de autovehicul: - permis de conducere cu categoria dată; - poliţa de asigurare medicală.

b) autovehiculului: - certificat de înmatriculare însoţit de talonul de inspecţie tehnică; - certificat de asigurare; - foaia de parcurs- este un imprimat cu un regim special, prevăzut cu serie şi număr. Prin completarea foii de parcurs se asigură: legalitatea circulaţiei autovehiculului pe ruta, pentru beneficiarul şi în perioada înscrise de unitatea deţinătoare la emiterea foii; identificarea autovehiculului şi remorcilor tractate, a unităţilor deţinătoare şi a personalului de bord; confirmarea de către şofer a stării de funcţionare a autovehiculului la plecarea din locul de parcare. c) mărfii: - factura este un document eliberat de exportator, însoţeşte marfa şi conţine date despre marfă, cantitate, preţ, date despre exportator, destinatar, modul de transport, data expirării, locul de încărcare, locul de descărcare, data expediţiei, condiţiile de plată, banca, etc. - aviz de însoţire a mărfii - potrivit Ordinului 3512/2008 privind documentele financiar-

contabile, este formular cu regim special intern de tipărire şi numerotare. Serveşte printre altele si ca document de însoţire a mărfii pe timpul transportului, după caz.Se întocmeşte, în două sau mai multe exemplare, de către unităţile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum şi în alte situaţii stabilite prin procedurile proprii ale unităţii. -poliţa de asigurare a mărfii este întocmită de către societatea de asigurări, unde transportatorul are încheiat un contract de asigurare. Concluzii şi propuneri Transportul reprezintă o componentă a producţiei materiale, fiind compusă din totalitatea mijloacelor de deplasare a mărfurilor şi persoanelor în spaţiu şi timp, a utilajelor, a căilor de comunicaţie, folosindu-se un personaj de specialitate. În contextul unei evoluţii fără precedent a relaţiilor economice şi a schimburilor economice internaţionale, transporturile şi expediţiile şi-au găsit un loc deosebit de important, folosit în scopul învingerii distanţe. Locul transporturilor în economia naţională a unei ţări, îl reprezintă faptul că este o ramură a producţiei materiale care contribuie la crearea de Produs Intern Brut. Prin transporturi se realizează legături între ramurile economiei materiale, compartimente ale fiecărei ramuri, între unităţile din cadrul compartimentelor. Economia unei ţări depinde de capacitatea ei de a-şi asigura circulaţia produselor. Deţinerea unei reţele puternice de transport oferă economiei cadrul comercial optim de

funcţionare, creând posibilitatea dezvoltării şi evoluţiei. Una din funcţiile de bază ale unităţii economice o reprezintă funcţia comercială. Valorificarea rezultatelor producţiei-produsul semifabricat sau finit-presupune deplasarea acestuia de la producător (expeditor) la cumpărător (destinatar). Aici intervine rolul transportatorului ca intermediar în tranzacţiile economice, care mijloceşte derularea unui contract de vânzare-cumpărare. Reţeaua de transport a unei ţări, oglindeşte fidel situaţia economiei acesteia, constituindu-se în „sistem circulator” al unei economii, transporturile preiau rezultatele obţinute, reacţionând prompt la evoluţiile sau involuţiile acesteia. O componentă a reţelei de transport o reprezintă transporturile rutiere. Prin specificul lor acestea se pretează cel mai bine unor solicitări la nivel micro şi macro, având prioritate în cazul unor deplasări rapide şi directe, chiar dacă uneori costurile sunt mai ridicate. Transportul rutier este un mod de transport terestru şi totodată un subsistem al sistemului naţional al transporturilor, care asigură deplasarea în spaţiu a mărfurilor şi persoanelor cu ajutorul autovehiculelor (mijloace de transport auto-propulsate) şi al mijloacelor tractate (remorci ,trailere). Mijloacele de transport folosesc la transportul persoanelor şi a mărfurilor la distanţă. Propuneri ale Comisiei Europene: -

Reducerea birocraţiei în transportul rutier ( in special cel European),

companiile de transport trebuie să suporte costuri administrative mari pentru detașarea lucrătorilor, astfel că se dorește o simplificare a normelor pentru a reduce sarcina administrativă și a îmbunătăți aplicarea regulilor. -

Privind modul de plată al șoferilor, Comisia Europeană a decis că un

șofer profesionist care face transport internațional într-o anumită țară și petrece mai mult de 3 zile pe teritoriul acesteia, să fie plătit cu salariul minim din țara respectivă. -

Taxarea transportului rutier printr-un sistem unic de plată.

-

Crearea unui mediu cu condiții egale pentru transportul rutier de mărfuri

european;

Bibliografie Alexa C, (1994), Transporturi şi asigurări, Bucureşti, Ed. Metropol Chiru Gh, (2010), Logistică şi distribuţia mărfurilor, Galaţi, Ed. Universitară Danubius.