Referat Stima de Sine [PDF]

Zitiervorschau

STIMA DE SINE Conform Dicționarului de Psihologie (2006) stima de sine este o trăsătură de personalitate în raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale. Pe linia teoriilor echilibrului, stima de sine este definită ca o funcţie a raportului dintre trebuinţele satisfăcute şi ansamblul trebuinţelor resimţite. Pe linia teoriilor comparaţiei sociale, ea este definită ca rezultatul comparaţiei pe care o efectuează subiectul între el însuşi şi alţi indivizi semnificativi pentru el.

Trei mari modele teoretice s-au impus când vine vorba de definirea stimei de sine. Prima, și cea mai veche, este cea care definește stima de sine ca fiind bazată pe sentimentul de competență. În concepția lui William James (apud Mruk, 2006), urmată de perspectiva psihologilor psihanalitici, stima de sine rezultă din raportul dintre succes și pretenții; diferența dintre sinele real și cel ideal; este strâns legată de succesul și de eșecul într-un anumit domeniu. Teoria stimei de sine ca și valoare/onorabilitate, sentiment individual de valoare, a fost implementată de către Morris Rosenberg (apud Mruk, 2006), psihologul sociocultural care a creat primul instrument de măsurare a stimei de sine. Psihologul cognitiv-experiential Seymour Epstein (2003) abordează problematica stimei de sine în cadrul teoriei sale “CognitiveExperiential Self-Theory of Personality” (CEST). CEST este o teorie integrativă a personalității, compatibilă cu alte teorii, precum cele psihodinamice, ale învățării, teoriile cognitive. Această teorie se bazează pe trei asumpții: -

Oamenii procesează informațiile prin două sisteme independente dar care interacționează: un sistem inconștient, “experiențial”, și unul conștient sau “rațional”; Sistemul experiențial este guvernat de emoții; Există 4 nevoi fundamentale pentru personalitatea umană, fiecare dintre ele fiind la fel de importantă.

Printre cele 4 nevoi fundamentale se numără nevoia oamenilor de a-și intensifica stima de sine. Cel de-al treilea model teoretic care încearcă definirea stimei de sine este cel care integrează ideile expuse de precedentele teorii. Branden (1992, p. 8) ne oferă o definiție care înglobează cele două perspective anterioare. Astfel, stima de sine este: - Încredere în capacitatea noastră de a gândi şi de a face faţă provocărilor de bază ale vieţii; - Încrederea în dreptul nostru de a fi fericiți, sentimentul de a fi demn, valoros, îndreptățit de a ne afirma nevoile şi dorințele şi de a ne bucura de roadele eforturilor noastre. Stima de sine are două aspecte corelate: -

Un sentiment de eficacitate personală (auto-eficacitate); Un sentiment de valoare personală (respectul de sine).

Ca o experienţă psihologică pe deplin realizată, este suma integrată a acestor două aspecte. Auto-eficacitatea are un rol central în mecanismele de autoreglare a organismului la cerințele mediului. Auto-eficacitatea determină modul în care oamenii gândesc, se motivează, 1

simt, se comportă. Persoanele care au evaluări mai optimiste asupra propriei auto-eficacități sunt mai predispuse să inițieze acțiuni, să persiste în atingerea scopurilor, experiențiază mai multe emoții pozitive, sunt mai orientate spre succes și spre mijloacele de a-l obține, sunt mai focalizate spre găsirea de soluții pentru obstacolele/problemele cu care se confruntă. Un nivel scăzut al auto-eficacității determină comportamente de pasivitate în acțiuni, persoanele nu inițiază și nu persistă în sarcini, își îndreaptă atenția asupra propriei persoane, resimt afecte negative în raport cu inabilitatea lor de a face față problemelor. De asemenea, aceste comportamente și sentimente negative pot conduce la probleme mai grave, precum anxietate sau depresie (Băban, 1998). Respectul de sine este sentimentul propriei demnități și integrități, este o atitudine pozitivă asupra dreptului la fericire, siguranță, confort, un sentiment al propriei valori ca persoană umanăcu propriile gânduri, nevoi, sentimente. Așadar, stima de sine este o nevoie fundamentală a oamenilor, o stimă de sine ridicată ajută la dezvoltarea noastră psihologică, dacă stima de sine este scăzută suntem supuși unui risc crescut de a nu face față noilor provocări ale vieții, obstacolelor pe care le întâlnim (Branden, 1992). Tipurile stimei de sine 1. Stima de sine bazată pe sentimentul de competență Una dintre teoriile populare prezente în psihologie a definit stima de sine ca fiind un sentiment de competență al individului care este bazat pe două lucruri- pretențiile unei persoane, dorințele si aspirațiile ei, și capacitatea de a le realiza, de a-și atinge scopurile (Mrunk, 2006 ). Astfel, nivelul stimei de sine se măsoară prin abilitățile deținute și succesele obținute în domenii importante persoanelor. 2. Stima de sine ca și auto-valorizare Atunci când stima de sine este definită ca și o atitudine favorabilă pe care o are persoana despre sine, deci ca un sentiment al valorii personale, nivelurile înalte ale stimei de sine pot genera comportamente indezirabile. Definitorii în acest sens sunt observațiile lui Baumeister (1996, 1998), care aduce o viziune diferită asupra efectelor nivelului stimei de sine asupra personalității. În viziunea lui, o stimă de sine ridicată corelează cu egoismul, mândria, narcisismul- iar când la această stare se adaugă o amenințare la adresa egoului oamenii pot recurge la comportamente de violență și agresivitate: 3. Stima de sine înaltă Teoriile moderne definesc stima de sine ca fiind multidimensională. În acest sens, o stimă de sine înaltă este alcătuită dintr-un nivel înalt al valorii de sine dar și al competenței. Persoanele care au sentimentul auto-valorizării pozitive sunt deschise la noi experiențe, se simt bine în 2

general, sunt optimiste, se simt acceptate și îi acceptă pe ceilalți. Totodată, un nivel înalt al sentimentului competenței le va oferi calitățile necesare pentru a reuși în viață. Întrunind aceste dimensiuni, nivelul înalt al stimei de sine corelează cu fericirea, lipsa psihopatologiei, crearea unei identități stabile, spontaneitate, coping mai eficient în situații de distres, etc A avea o stimă de sine înaltă înseamnă a recunoaște propria valoare, a avea o atitudine pozitivă față de calitățile personale, de competențe, a avea încredere în puterea de a duce sarcinile la bun sfârșit și de a realiza o comparare favorabilă cu ceilalți. O stimă de sine sănătoasă are manifestări atât în plan psihic cât și pe cel fizic. Astfel, în plan fizic o persoană cu un nivel optim al stimei de sine va avea o postură relaxată (umeri, brațe, expresie facială). Timbrul vocal este unul plăcut, tonul vocii este adaptat diverselor situații, ochii sunt expresivi, luminoși, mersul este hotărât fără a fi însă agresiv sau arogant. Pe plan psihic observăm un confort în a dărui și a primi complimente, ușurința în a exprima afectivitatea, acceptarea criticilor și a propriilor greșeli, atitudine deschisă spre noi experiențe, răspuns flexibil la situații neprevăzute, un mai bun control al stărilor de anxietate și stres.(Braden, 1992). Stima de sine înaltă este caracterizată de 4 calități: securitate- aspect ce oferă individului posibilitatea de a accepta eșecuri și critici; consistență atât pe plan conștient cât și la nivel inconștient; caracter de adevăr- prin faptul că nu are nevoie de validări constante; și stabilitate de-a lungul timpului. Aceste caracteristici pot fluctua în timp, de la o situație la alta și de la un individ la altul, însă ele sunt preponderente atunci când înregistrăm un nivel înalt al stimei de sine. Deși există numeroase studii realizate, și tot atâtea controverse cu privire la efectele nivelului înalt al stimei de sine, putem concluziona că “ stima de sine crescută se asociază cu expectanțe pentru succes, cu optimism privind performanțele viitoare, cu lupta pentru atingerea scopului și persistența în depășirea obstacolelor” (Băban, 1998, p. 104). 4. Stima de sine scăzută Stima de sine scăzută presupune un nivel deficitar al auto-evaluării pozitive, precum și al competenței personale. Este cunoscut faptul că un număr de condiții clinice – precum tulburările de anxietate, de alimentație, deficitul de atenție, sunt asociate cu stima de sine scăzută. Ea este frecvent asociată cu un nivel mai scăzut al sentimentului de fericire și bunăstare, timiditatea, lipsa inițiativei, evitarea conflictului, insecuritate, anxietate, depresie, etc. (Mrunk, 2006). Stima de sine scăzută slăbește legătura cu societatea, aceasta rezultând în scăderea conformismului la regulile și normele sociale și creșterea delincvenței. Psihologii umaniști susțin că lipsa unei imagini de sine pozitive corelează cu apariția problemelor psihice; neo-freudienii afirmă, de asemenea, că o imagine de sine negativă produce comportamente agresive.

3

Bibliografie: 1. Băban, A. (1998), Stres și personalitate, Editura Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca 2. Baumeister, R. F. și Smart, L. (1996), „Relation of Threatened Egotism to Violence and Aggression: The Dark Side of High Self-Esteem”, Psychological Review, 103 (1), pp. 533. 3. Baumeister, R. F. și Bushman, B. J. (1998), „Threatened Egotism, Narcissism, SelfEsteem, and Direct and Displaced Aggression: Does Self-Love or Self-Hate Lead to Violence?”, Journal of Personality and Social Psychology, 75 (1), pp. 219-229. 4. Branden, N. (1992), The Power of Self Esteem, Health Communications Inc., Florida 5. Crocker, J. (2002), „The Costs of Seeking Self-Esteem”, Journal of Social Issues, 58 (3), pp.597-615

4

Chestionarul de mai jos isi propune sa ofere o indicatie despre nivelul stimei de sine. Cititi cu atentie fiecare fraza si raspundeti in cel mai scurt timp, marcand cu o steluta varianta care se apropie cel mai mult de punctui dvs. de vedere actual.   1) In general sunt multumit(a) de mine 2) Cateodata ma gandesc că nu valorez nimic. 3) Cred ca am o serie de calitati bune 4) Sunt capabil(a) sa fac lucrurile la fel de bine ca ceilalti 5) Simt ca nu am in mine prea multe de care sa fiu mândru (a) 6) Cateodata ma simt realmente inutil 7) Ma gandesc ca sunt un om de valoare, cel putin la fel ca alte persoane 8) Mi-ar placea sa am mai mult respect fata de mine insumi 9) Tinand cont de toate, am tendinta sa cred ca sunt un (o) ratat(a) 10) Am o parere pozitiva despre mine

Total de acord

De acord

Dezacord

Total dezacord

Interpretarea scalei stimei de sine (Rosenberg, 1965) Aceasta scala a fost elaborate initial pentru a masura sentimentul global al valorii personale si autoacceptarii. Scala cuprinde 10 itemi cu 4 posibilitaţi de raspuns intre: total dezacord (1 punct) si total acord (4 puncte). Itemii 2,5,6,8,9 se coteaza invers. La cotarea rezultatelor se vor lua ca etalon valorile cuprinse între: 5

10-16 puncte – stima de sine scazuta 17-33 puncte – stima de sine medie 34-40 puncte – stima de sine inalta Stima de sine: Testul Rosenberg Alege raspunsul care ti se potriveste cel mai bine Tot timpul Uneori Deloc Cred că sunt un om de valoare sau cel puţin la fel de bun(ă) ca alții

Cred că am câteva calităţi remarcabile.

În general, înclin să cred că sunt un (o) ratat(ă), un (o) nerealizat(ă).

Sunt capabil(ă) să fac lucruri la fel de bine ca ceilalţi oameni.

Nu cred că am prea multe lucruri cu care să mă pot mândri.

Am o atitudine pozitivă faţă de propria persoană.

În ansamblu, sunt mulţumi(ă) de mine.

Aş vrea să pot avea mai mult respect faţă de propria persoană.

Din când în când am senzaţia că sunt inutil(ă)

Uneori cred că nu sunt bun(ă) de nimic.

6