Grile Microeconomie [PDF]

Zitiervorschau

1Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată ?: a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii; b) se satisfac prin consumul de bunuri; c) au atât o determinare obiectivă cât şi una obiectivă; d) sunt limitate şi dinamice; e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere. 2Bunurile se împart în libere şi economice după următorul criteriu: a) natura subiectului purtător; b) complexitatea lor; c) modul de regenerare; d) modul de acces al indivizilor la ele; e) gradul de satisfacere. 3Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii utilizării3resurselor: a) se produce de proastă calitate; b) se produce ce nu se cere; c) activitatea economică respectivă poluează mediul; d) se produce mai mult decât se cere; e) se produce cu consumuri de resurse mai mici, prin folosirea tehnologiei avansate. 4Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. El poate achizi ţiona tricouri la preţul unitar de 1 milion lei şi cămăşi la preţul de 2 milioane lei/ bucată. Costul de oportunitate al achiziţionării unei cămăşi este: a) 1,5 tricouri; b) 0,5 tricouri; c) 2 tricouri; d) 2,5 tricouri; e) 1 tricou. Unul dintre următoarele reprezintă dezavantaj al diviziunii muncii: a) creşterea productivităţii muncii; b) creşterea riscului de şomaj; c) utilizarea maşinilor; d) dimensiunea (mărimea) pieţei; e) libertatea comerţului.

Nu reprezintă activitate compatibilă cu funcţia de a produce a întreprinderilor: a) substituie factori de producţie; b) cumpără factori de producţie; c) combină factori de producţie; d) sponsorizează acţiuni culturale fără să beneficieze de scutiri la impozitul pe profit; e) urmăreşte obţinerea de profit. Una dintre următoarele reprezintă limită a diviziunii muncii: a) monotonia; b) pierderea dexterităţii de a executa un produs complet; c) utilizarea maşinilor; d) creşterea riscului de şomaj; e) natura muncii. Nu reprezintă administraţie privată: a) sindicatele; b) armata; c) Crucea Roşie; d) partidele politice; e) fundaţiile. În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în: a) nominale şi reale; b) reale şi monetare; c) brute şi nete; d) fixe şi variabile; e) finale şi intermediare. Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin activităţii economice? a) este principala formă de activitate practică; b) este guvernată de principiul raţionalităţii; c) este o activitate eminamente practică, transformatoare; d) este independentă de mediul natural; e) este o acţiune cu finalitate. Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii economice: a) sunt limitate; b) reprezintă un obiectiv secundar al activităţii oamenilor; c) exprimă relaţia dintre subiect, ca purtător al nevoii, şi obiectul destinat satisfacerii acesteia; d) sunt condiţionate numai obiectiv; e) sunt condiţionate numai subiectiv.

Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice: a) sunt nelimitate ca număr; b) dispar prin satisfacere; c) sunt sinonime cu interesele economice; d) sunt complementare; e) sunt concurente. Caracteristica principală a resurselor este: a) abundenţa; b) calitatea; c) raritatea; d) utilitatea; e) finalitatea. Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul frontierei posibilităţilor de producţie: a) resursele sunt folosite eficient; b) producţia este inferioară nivelului din perioada de referinţă; c) producţia este superioară nivelului din perioada de referinţă; d) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet; e) nevoile economice sunt satisfăcute integral. Curba care arată combinaţiile de bunuri pe care economia poate să le producă la un moment dat utilizând resursele disponibile este: a) funcţia de producţie; b) curba expansiunii producţiei; c) curba posibilităţilor de producţie; d) linia bugetului; e) curba de indiferenţă. Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se realizează prin: a) deciziile guvernului; b) decizii administrative; c) tehnologiile de producţie; d) sistemul de preţuri; e) plan. Un bun economic: a) nu este un bun “rar”; b) este produs în exclusivitate de către firme; c) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură; d) are preţul strict pozitiv; e) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea cerută la orice nivel al preţului.

Care dintre următoarele bunuri este liber? a) învăţământul public; b) autostrăzile; c) lemnul; d) informaţia; e) nisipul din deşert. O economie poate produce 100 pachete de unt şi 5 tunuri sau 80 pachete de unt şi 7 tunuri. În cazul în care costul de oportunitate al producţiei de tunuri (în raport cu untul) este crescător, care dintre următoarele combinaţii de pachete de unt şi tunuri nu poate fi un punct situat pe curba posibilităţilor de producţie pentru economia respectivă ? a) 94 pachete de unt şi 6 tunuri; b) 93 pachete de unt şi 6 tunuri; c) 92 pachete de unt şi 6 tunuri; d) 91 pachete de unt şi 6 tunuri; e) 89 pachete de unt şi 6 tunuri. O persoană dispune de un venit de 2.000.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A şi B. Preţul bunului A este de 250.000 u.m., iar al bunului B, 500.000 u.m. În aceste condiţii, costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este: a) 0,5 unităţi din bunul B; b) 1 unitate din bunul B; c) 1,5 unităţi din bunul B; d) 2 unităţi din bunul B; e) 2,5 unităţi din bunul B. Care din următoarele reprezintă o administraţie privată? a) armata; b) învăţământul public; c) partidele politice; d) primăria; e) prefectura. Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial: a) furnizarea serviciilor de apărare naţională; b) transferul unor sume de bani între două conturi bancare; c) vânzarea de bunuri de consum final; d) vânzarea de bunuri de consum intermediar; e) acordarea unui credit unui client bancar.

Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de oportunitate: a) crescător; b) descrescător; c) constant; d) crescător până la un punct, apoi descrescător; e) descrescător până la un punct, apoi crescător. O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba posibilităţilor de producţie este o curbă concavă faţă de origine: a) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este constant; b) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este crescător; c) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este descrescător; d) economia este ineficientă; e) costul de oportunitate este crescător până la un punct, apoi descrescător. Costul de oportunitate reprezintă: a) costul contabil; b) costul informării în vederea încheierii unui contract; c) cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea variantei alese; d) un concept similar ratei marginale de substituţie; e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie. O afirmaţie normativă exprimă: a) ceea ce se întâmplă în general în economie; b) ceea ce ar trebui să se întâmple în economie; c) o situaţie favorabilă din economie; d) o stare de fapt în economie; e) o situaţie de dezechilibru în care se află economia. Afirmaţia că “rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2002 a fost de 17,8%” este: a) un enunţ pozitiv; b) un enunţ normativ; c) un enunţ nedemonstrabil; d) o ipoteză; e) concluzia unui model matematic. Enunţul “pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o afirmaţie: a) pozitivă; b) normativă; c) empirică;

d) explicativă; e) descriptivă. Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă: a) rata şomajului era la sfârşitul anului 2002 de 8,8%; b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie; c) o inflaţie de 18% este încă prea mare; d) economia românească a crescut cu o rată anuală de 5,3% în 2001; e) rata medie anuală a dobânzii este de 17%. Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie: a) F. Hayek, “Drumul către servitute”; b) M. Friedman, “Liber să alegi”; c) M. Albert, “Capitalism contra capitalism”; d) G. Becker, “Comportamentul consumatorului – o abordare economică”; e) N. Georgescu-Roegen, “Legea entropiei şi procesul economic”. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie: a) Umg creşte şi UT scade; b) Umg rămâne constantă şi UT scade; c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT; d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT; e) Umg descreşte iar UT creşte. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie, utilitatea totală este: a) pozitivă şi descrescătoare; b) negativă; c) zero; d) descrescătoare; e) pozitivă şi crescătoare. Reprezintă bunuri complementare: a) margarină-unt; b) benzină-motorină; c) miere-zahăr; d) autoturism-benzină; e) gaz metan-lemn. Reprezintă bunuri substituibile: a) autoturism-benzină; b) calculator-program soft; c) unt-margarină; d) stilou-cerneală; e) mixer-energie electrică.

Până la punctul de saturaţie, utilitatea marginală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte, cu o rată descrescătoare; b) creşte, cu o rată constantă; c) scade, cu o rată descrescătoare; d) scade, cu o rată constantă; e) scade, cu o rată crescătoare. Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de: a) situaţia de ansamblu a economiei; b) preferinţele consumatorilor; c) costurile fixe de producţie; d) condiţiile natural-geografice; e) veniturile consumatorilor. Până la punctul de saturaţie, utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte, cu o rată descrescătoare; b) creşte, cu o rată constantă; c) scade, cu o rată descrescătoare; d) scade, cu o rată constantă; e) scade, cu o rată crescătoare. Utilitatea totală este maximă atunci când: a) UmgA=UmgB; b) UmgA/PB=UmgB/PA; c) UmgA/UmgB=PA; d) UmgA/PA=UmgB/PB; e) UmgB/UmgA=PA/PB. Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care U mgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy, programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 2X şi 3Y; b) 4X şi 8Y; c) 3X şi 2Y; d) 8X şi 4Y; e) 2X şi 5Y.

Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3Qx, unde Qx reprezintă cantitatea consumată din bunul X. În condiţiile în care P x=2 u.m., iar venitul disponibil al individului este Vd=200 u.m., utilitatea marginală a consumului din bunul X este: a) 2; b) 3; c) 1; d) 4; e) 5. Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun, intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv: a) scade; b) creşte; c) nu se modifică; d) întâi creşte, apoi scade; e) se accentuează. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este: a) zero; b) negativă; c) crescătoare; d) descrescătoare; e) maximă. Au utilitate economică: a) atât bunurile economice, cât şi cele libere; b) numai bunurile libere; c) numai bunurile economice; d) numai bunurile din proprietatea de stat; e) numai bunurile din proprietatea mixtă. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte: a) linie a bugetului; b) curbă a cererii; c) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum; d) curbă de indiferenţă; e) izocost.

Panta curbei de indiferenţă este: a) raportul dintre preţurile bunurilor; b) unitară; c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie; d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit. e) rata marginală de substituţie în consum. Dacă rata marginală de substituţie a unui bun A printr-un bun B este de 4, atunci consumatorul va face un schimb avantajos când schimbă o unitate de bun A pentru: a) 5 unităţi din B; b) 3 unităţi din B; c) 1 unitate din B; d) 2 unităţi din B; e) 0,5 unităţi din B. Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y, atunci un consumator raţional alege: a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y; b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y; c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât

UmgX = 2; UmgY

d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât

UmgX 1 = ; UmgY 2

e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale. Dacă

UmgA UmgB > , atunci consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă: PA PB

a) b) c) d) e)

consumă mai puţine unităţi din bunul A; consumă cantităţi egale din bunurile A şi B; consumă mai puţin din ambele bunuri; consumă mai mult din ambele bunuri; consumă mai multe unităţi din bunul A.

Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) raţionalitatea presupune maximizarea utilităţii totale, dată fiind constrângerea bugetară; b) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală; c) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea marginală; d) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun creşte, utilitatea marginală resimţită de consumator scade;

e) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă va cheltui întregul venitul disponibil. Utilităţile marginale pentru două bunuri A şi B sunt 500 unităţi de utilitate şi, respectiv, 200 unităţi de utilitate. Dacă preţul bunului A este 10000 lei şi al bunului B, 2000 lei, atunci consumatorul: a) va menţine consumul din ambele bunuri; b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A; c) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B; d) va mări consumul din ambele bunuri; e) va reduce consumul din ambele bunuri. Prin consumul a 6 unităţi succesive dintr-un bun, un consumator obţine următoarele utilităţi marginale: 30, 28, 22, 13, 2, -11. Utilitatea totală a primelor 5 unităţi consumate este: a) 28 unităţi de utilitate; b) 57 unităţi de utilitate; c) 82 unităţi de utilitate; d) 84 unităţi de utilitate; e) 95 unităţi de utilitate. Un consumator dispune de un venit disponibil de 14. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului a două bunuri, X şi Y, sunt date de relaţiile UmgX =10− 2⋅ X , UmgY = 5 − Y . Dacă preţurile celor două bunuri sunt PX =PY = 2 , atunci programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 3X şi 3Y; b) 3X şi 4Y; c) 3X şi 7Y; d) 4X şi 3Y; e) 7X şi 7Y. Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U( X,Y ) = 3⋅ X ⋅ Y . Venitul disponibil de 16, iar preţurile celor două bunuri sunt PX =1 şi PY = 2 . Programul de consum ce asigură echilibrul consumatorului este: a) 5X şi 2Y; b) 5X şi 5Y; c) 6X şi 5Y; d) 8X şi 4Y; e) 10X şi 3Y.

Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 48, preţul bunului X este de 8, iar utilitatea totală este maximă, atunci utilitatea marginală a bunului Y este: a) 6; b) 8; c) 24; d) 22; e) 384. Factorii primari de producţie sunt: a) numai munca; b) numai pământul; c) munca şi pământul; d) munca şi capitalul; e) pământul şi capitalul. Capitalul tehnic reprezintă: a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura producţia; b) orice bun utilizat în producţiei; c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat într-un alt proces de producţie; d) numai clădirile folosite în procesul de producţie; e) numai materiile prime folosite pentru producţie. Care dintre următoarele componente ale capitalului tehnic sunt afectate de uzura fizică şi morală? a) energia; b) materialele consumabile; c) echipamentele; d) materiile prime; e) semifabricatele. Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor de producţie se referă la: a) reducerea producţiei; b) reducerea productivităţii marginale; c) reducerea productivităţii medii; d) reducerea costului mediu; e) reducerea costului marginal.

Faptul că producţia creşte mai repede la niveluri reduse ale utilizării factorilor de producţie şi din ce în ce mai greu la volume considerabile ale factorilor de producţie utilizaţi, se datorează: a) randamentelor de scară crescătoare; b) randamentelor de scară descrescătoare; c) randamentelor de scară constante; d) faptului că producţia este ineficientă; e) diferenţei de producţie faţă de alte firme. Nu reprezintă fluxuri de intrare pentru firme: a) subvenţiile primite de la stat; b) veniturile din vânzarea bunurilor economice; c) vânzările de bunuri economice; d) cumpărarea de factori de producţie; e) închirierea forţei de muncă. Obiectivul fundamental al producătorului: a) minimizarea consumului de bunuri economice; b) maximizarea profitului; c) minimizarea venitului disponibil; d) minimizarea profitului; e) maximizarea încasărilor bugetare. Cărui agent economic îi este specifică funcţia de a produce bunuri economice: a) administraţiile private; b) administraţiile publice; c) întreprinderile; d) gospodăriile; e) băncile. Nu reprezintă flux de ieşire pentru firme: a) plata impozitelor şi taxelor către stat; b) plata taxei pe valoarea adăugată către stat; c) subvenţiile; d) vânzările de bunuri economice către gospodării; e) plata salariilor. Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice reprezintă: a) productivitatea muncii; b) creşterea economică; c) factorii de producţie; d) dezvoltarea intensivă; e) dezvoltarea extensivă.

Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi factori din cei folosiţi sau noi, în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii, reprezintă: a) combinarea factorilor de producţie; b) substituirea factorilor de producţie; c) productivitatea medie a factorilor de producţie; d) productivitatea marginală a factorilor de producţie; e) productivitatea globală a factorilor de producţie; Nu reprezintă indicator care măsoară eficienţa combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) productivitatea marginală a muncii; b) productivitatea marginală a capitalului; c) productivitatea marginală a pământului; d) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie; e) utilitatea marginală a factorilor de producţie. Nu reprezintă o caracteristică a pământului ca factor de producţie: a) factor de producţie originar; b) factor de producţie regenerabil; c) principalul factor de producţie în agricultură; d) cadrul de desfăşurare a activităţii economice; e) factor de producţie nelimitat. Nu reprezintă capital tehnic: a) maşinile; b) utilajele; c) materiile prime; d) abilitatea întreprinzătorului; e) energia. Unul dintre următoarele reprezintă un element de capital circulant: a) clădirile; b) calculatoarele de proces; c) materiile prime; d) maşinile; e) utilajele. Combinarea factorilor de producţie nu depinde de: a)natura activităţii economice; b)condiţiile de producţie; c)venitul disponibil al consumatorului; d)abilitatea întreprinzătorului; e)managementul şi marketingul firmei.

Care dintre următoarele reprezintă neofactor de producţie: a) materiile prime; b) combustibilul; c) maşinile; d) utilajele; e) informaţia. Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) utilitatea marginală a bunurilor economice; b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie; c) utilitatea totală a bunurilor economice; d) utilitatea individuală a bunurilor economice; e) venitul disponibil al consumatorului. Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică: a) o acţiune specific umană; b) o acţiune conştientă; c) un rol determinant în activitatea economică; d) factorul activ şi determinant al producţiei; e) factorul pasiv al producţiei. În momentul T0, o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. Dacă întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă, în condiţiile unei rate marginale de substituţie Rms=10, productivitatea medie a muncii în T1 este: a) 100 bucăţi/salariat; b) 200 bucăţi/salariat; c) 300 bucăţi/salariat; d) 150 bucăţi/salariat; e) 250 bucăţi/salariat. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia: a) costul fix mediu rămâne constant; b) costul variabil mediu scade; c) costul variabil mediu rămâne constant; d) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant; e) costul fix mediu creşte. Reprezintă cheltuială materială de producţie: a) salariile personalului administrativ; b) salariile personalului direct productiv; c) amenzi; d) cheltuieli de protocol; e) materiile prime.

Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia: a) costul variabil mediu creşte; b) costul variabil mediu scade; c) costul fix mediu rămâne constant; d) costul total mediu creşte; e) costul total mediu scade. Nu reprezintă cheltuială materială de producţie: a) materiile prime; b) combustibilul; c) energia; d) cheltuielile de protocol; e) amortizarea capitalului fix. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=5+3Q+2Q2: a) CF=5+3Q; b) CVM=3+2Q; c) CTM=3+2Q; d) CVM=3Q+2Q2; e) CFM=(5/Q) +3. Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=15+2Q: a) CFM=15; b) CVM=2Q; c) CmgCF; e) Cmg=CF. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt: a) CFM=constant; b) CVM=constant; c) CF=constant; d) CFM întotdeauna creşte; e) CFM întotdeauna scade. Atunci când Cmg>CVM: a) CVM scade; b) CF scade; c) CVM=constant; d) CVM creşte; e) CF creşte.

Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane lei. Dacă amortizarea este de 2 ori mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. În condiţiile în care costurile totale ale firmei CT=60 milioane lei, valoarea consumului de capital circulant (Kc) este: a) Kc=15 milioane lei; b) Kc=1 milion lei; c) Kc=30 milioane lei; d) Kc=20 milioane lei; e) Kc=10 milioane lei. Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară: a) o mai bună specializare a lucrătorilor; b) utilizarea unei tehnologii mai performante; c) birocraţia; d) automatizarea producţiei; e) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de producţie. Faţă de costul contabil, costul economic: a) mai mare; b) mai mic; c) egal; d) mai mic, cu costurile explicite; e) mai mic, cu costurile implicite. Nu reprezintă o proprietate a factorilor de producţie în cazul combinării acestora: a) adaptabilitatea; b) complementaritatea; c) indivizibilitatea; d) substituibilitatea; e) divizibilitatea. Se atinge “pragul de părăsire a pieţei” atunci când: a) VTmin CV; b) VT CF. La nivelul unei firme, scara de producţie începând de la care firma atinge costul mediu pe termen lung are randamente: a) descrescătoare; b) crescătoare; c) constante;

d) negative; e) zero. Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firma creşte, există: a) randamente crescătoare; b) randamente constante; c) economii de scară; d) dezeconomii de scară; e) scara minimă eficace. Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura - şi preţul aferent acelui bun pe piaţă, la un moment dat, reprezintă: a) surplusul producătorului; b) surplusul de venituri la bugetul statului; c) surplusul de cantitate pe piaţă; d) surplusul consumatorului; e) isoutilitatea. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie pentru a mări producţia de 3 ori, atunci funcţia de producţie are: a) randamente descrescătoare de scară; b) randamente crescătoare de scară; c) randamente constante de scară; d) proporţii fixe ale factorilor de producţie; e) izocuante liniare. Se consideră funcţia de producţie Y =16,52⋅K0,3 ⋅L0,7 , unde Y este producţia, K reprezintă capitalul, iar L este forţa de muncă. Randamentele de scară care caracterizează procesul de producţie definit prin această funcţie de producţie sunt: a) descrescătoare; b) crescătoare; c) constante; d) egale cu 16,52; e) egale cu 0,52. Se consideră funcţia de producţie Y = 10⋅K 0,4 ⋅L0,6 , unde Y este producţia, K reprezintă capitalul, iar L este forţa de muncă. Randamentele factorilor sunt: a) crescătoare atât pentru K, cât şi pentru L; b) descrescătoare atât pentru K, cât şi pentru L; c) constante atât pentru K, cât şi pentru L; d) crescătoare pentru K şi descrescătoare pentru L; e) descrescătoare pentru K şi crescătoare pentru L.

Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme? a) impozitul pe profit; b) subvenţiile; c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie; d) impozitul pe salarii; e) obligaţiunile emise. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie: a) raport de la întreg la parte; b) raport de la parte la întreg; c) raport subunitar; d) raport unitar; e) nu există legătură. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie? a) reprezintă bunuri de producţie; b) reprezintă consum intermediar; c) reprezintă consum final; d) reprezintă capital tehnic; e) reprezintă valoare adăugată. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin: a) sporirea productivităţii factorilor de producţie; b) sporirea cantităţii factorilor; c) progresul tehnic; d) reducerea costurilor de producţie; e) creşterea randamentului factorilor de producţie. În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. În T 1, producţia sporeşte de 3 ori faţă de T 0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi se dublează. Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă: a) 20; b) 30; c) 40; d) 45; e) 35. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al muncitor este 23 unităţi, se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte;

Dacă 9-lea

b) c) d) e)

productivitatea productivitatea productivitatea productivitatea

marginală se reduce; medie creşte; medie se reduce; marginală este maximă.

Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci: a) costul variabil total creşte; b) costul total creşte; c) costul fix total creşte; d) costul fix mediu creşte; e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte. La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar nivelul produc ţiei la care profitul este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u.m., atunci costul total, costul total mediu şi profitul total sunt: a) 1250; 25; 0; b) 3000; 60; 0; c) 2000; 40; 0; d) 2000; 80; 0; e) 4000; 80; 0. Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. Încasările cresc cu 10%, iar profitul se dublează. În aceste împrejurări, costul total: a) rămâne constant; b) creşte cu 2%; c) se reduce cu 70%; d) se reduce cu 12,5%; e) se reduce cu 50%. Randamentele descrescătoare de scară folosesc la explicarea: a) pantei liniei bugetului; b) formei curbei costului mediu pe termen lung; c) creşterii costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei; d) creşterii costului variabil ca urmare a scăderii producţiei; e) reducerii costului fix ca urmare a creşterii producţiei. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în ceea ce priveşte funcţia de producţie Q=

a) b) c) d)

KL , unde Q este producţia, K este capitalul, iar L este forţa de muncă? K +L

randamentele de scară sunt constante; randamentele de scară sunt descrescătoare; capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe; producătorul nu poate maximiza profitul;

e) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil.

Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte aceeaşi utilitate economică; b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate utiliza cu aceleaşi cheltuieli; c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi producţie; d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate cumpăra cu aceleaşi venituri; e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă. Izocuanta: a) trebuie să fie liniară; b) trebuie să fie concavă faţă de origine; c) nu poate fi descrescătoare; d) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este minim; e) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei. Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât productivitatea medie, atunci, pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul respectiv de producţie, productivitatea medie: a) creşte; b) scade; c) este maximă; d) este minimă; e) poate să crească, să scadă sau să nu se modifice. Productivitatea medie a 10 lucrători este de 150 unităţi. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 11-lea lucrător este 180 unităţi, atunci: a) productivitatea marginală creşte; b) productivitatea marginală se reduce; c) productivitatea medie creşte; d) productivitatea medie se reduce; e) producţia este maximă. Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului variabil de producţie în punctul pentru care: a) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă; b) producţia totală este maximă; c) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului respectiv de producţie;

d) producţia totală este minimă; e) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este egală cu productivitatea marginală a acestuia. Dacă productivitatea medie a muncii este maximă, atunci: a) productivitatea marginală a muncii este crescătoare; b) productivitatea marginală a muncii este descrescătoare; c) productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea medie; d) productivitatea marginală a muncii este mai mică decât productivitatea medie; e) productivitatea marginală a muncii este maximă. Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. În scopul minimizării costului total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie; b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale factorilor sunt maxime; c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţii medii; d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale; e) doar unul dintre cei doi factori de producţie. Care din următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung, în situaţia unei firme producătoare de avioane: a) creşterea cantităţii de oţel cumpărată de firmă; b) reducerea numărului de schimburi de la 3 la 2; c) schimbare a producţiei, de la un model de agrement, la un model utilitar; d) schimbare de producţie, de la avioane, la maşini sport; e) reducerea numărului de salariaţi de la 1765 la 1762. Un producător utilizează doi factori de producţie X şi Y. Preţul factorului X este de două ori mai mic decât al factorului Y. În scopul minimizării costului total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie; WmgX

b) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgY = 2 ; c) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 1 WmgX = WmgY ; 2

d) cantităţile

din

cei

doi

factori

pentru

care

se

verifică

egalitatea

doi

factori

pentru

care

se

verifică

egalitatea

1 1 WmgX = WmgY ; 2 4

e) cantităţile

din

cei .

2WmgX = 4WmgY

Un producător utilizează factori de producţie astfel încât, la un moment dat, productivitatea marginală a muncii este egală cu 20, iar productivitatea marginală a capitalului este 45. Preţul utilizării factorului muncă este de 10, iar preţul utilizării factorului capital este de 15. Dacă producătorul urmăreşte minimizarea costurilor, atunci el trebuie: a) să folosească mai multă muncă şi mai puţin capital; b) să folosească mai puţină muncă şi mai puţin capital; c) să folosească mai puţină muncă şi mai mult capital; d) să nu modifice utilizarea curentă a factorilor; e) să folosească mai multă muncă şi mai mult capital. 115. Pe termen scurt, un producător al cărui obiectiv este maximizarea profitului nu produce dacă: a) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu; b) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu; c) preţul este mai mic decât costul fix mediu; d) încasările totale nu acoperă costul total; e) costul total mediu este mai mic decât costul marginal. 116. Pe termen scurt, un producător poate produce dacă preţul acoperă: a) costul fix mediu; b) costul total mediu; c) costul marginal; d) costul variabil mediu; e) costul fix. 117. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu, iar producţia creşte: a) costul variabil mediu scade; b) costul variabil mediu este minim; c) costul variabil mediu creşte; d) costul fix mediu creşte; e) costul fix mediu este minim. 118. În situaţia în care productivitatea marginală globală a factorilor de producţie este mai mare decât productivitatea medie globală, iar producţia creşte: a) costul total mediu scade; b) costul total mediu este minim; c) costul total mediu creşte; d) costul fix mediu creşte; e) costul fix mediu este minim.

119. În cazul în care costul total mediu este minim, atunci: a) costul marginal este crescător; b) costul marginal este descrescător; c) costul marginal este mai mare decât costul total mediu; d) costul marginal este mai mic decât costul total mediu; e) costul marginal este minim. 120. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT= 3 + 7 ⋅Q, unde Q este producţia. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant; b) costul marginal este descrescător; c) costul marginal este egal cu costul total mediu; d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu; e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. 121. Când costul marginal este mai mare decât costul mediu, iar producţia creşte: a) costul mediu creşte; b) decizia producătorului de a mări producţia nu este raţională; c) costul mediu scade; d) producătorul trebuie să-şi reducă producţia; e) costul mediu este egal cu costul marginal. 122. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care: a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale; b) încasările totale depăşesc costurile de producţie; c) profitul este nul; d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total; e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu. 123. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât costul variabil mediu. În acest caz: a) pierderea este mai mare decât costul fix; b) profitul este pozitiv; c) producătorul se află la pragul de rentabilitate; d) producătorul nu mai produce pe termen scurt; e) producătorul continuă să producă pe termen scurt. 124. În cazul în care costul variabil scade mai repede decât producţia, costul total mediu: a) creşte; b) scade; c) rămâne constant; d) este nul;

e) este minim. 125. Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total mediu: a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu; b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu; c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu; d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere; e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere. 126. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de 5 u.m./buc. Costurile explicite de producţie sunt de 750.000 u.m., iar costurile implicite, de 200.000 u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi economic sunt, respectiv: a) 200.000 u.m.; 25.000 u.m.; b) 150.000 u.m.; 50.000 u.m.; c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.; d) 100.000 u.m.; 50.000 u.m.; e) 250.000 u.m.; 50.000 u.m. 127. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare 25 u.m., costul fix 10.000 u.m., costul variabil mediu 5 u.m. Pragul de rentabilitate este: a) 100 bucăţi; b) 200 bucăţi; c) 300 bucăţi; d) 400 bucăţi; e) 500 bucăţi. 128. Creşterea productivităţii muncii este, în principal: a) un factor extensiv de creştere economică; b) un factor intensiv de creştere economică; c) un factor secundar de creştere economică; d) un factor terţiar de creştere economică; e) lipsită de importanţă. 129. În anul t1, faţă de t0, costurile variabile cresc de 2,5 ori, iar producţia obţinută este cu 150% mai mare. Cunoscând nivelul costului variabil mediu din perioada de bază, CVM0 = 20000 u.m., costul marginal este: a) b) c) d) e)

10.000 u.m.; 15.000 u.m.; 20.000 u.m.; 25.000 u.m.; 30.000 u.m.

130. În momentul T0, costurile variabile totale erau de 16 milioane u.m., iar volumul producţiei de 8000 bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%, costul marginal este de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu în T 0. Variaţia absolută a costurilor totale este: a) b) c) d) e)

4,8 mil. u.m.; 2,4 mil. u.m.; 1,8 mil. u.m.; 3,2 mil. u.m.; 1,6 mil. u.m.

131. Când producţia este zero, costul total este: a) egal cu costul total fix; b) mai mic decât costul variabil; c) mai mic decât costul fix; d) egal cu costul variabil; e) mai mare decât costul fix. 132. Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT = a + b ⋅ Q , unde Q este producţia, iar a şi b sunt constante pozitive. Care dintre afirma ţiile următoare sunt adevărate? a) costul total este constant; b) costul marginal este descrescător; c) costul marginal este egal cu costul total mediu, iar costul total mediu va ramâne constant; d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu, iar costul total mediu va creşte; e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu, iar costul total mediu va scădea. 133. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei. În condiţiile în care rata dobânzii este de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ minim de: a) 2,5 milioane lei; b) 7,5 milioane lei; c) 12,5 milioane lei; d) 40 milioane lei; e) 50 milioane lei. 134. În condiţiile în care preţul creşte de la 100 u.m. la 200 u.m., iar cantitatea oferită sporeşte de la 400 la 600, coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ pentru bunul respectiv este: a) Keo/p > 1;

b) c) d) e)

Keo/p < 1; Keo/p = 1; Keo/p = ∞; Keo/p = 0.

135. Preţurile administrate: a) b) c) d) e)

se referă la toate bunurile; sunt întotdeauna superioare preţurilor libere; se formează pe piaţa liberă; sunt sub influenţa dominantă a firmelor mici şi mijlocii; rezultă din implicarea guvernului.

136. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Q c = 150-4P. Oferta bunului respectiv este Qo = 50+2P, unde P este preţul. Dacă pe piaţă există un exces de ofertă de 20 unităţi, atunci, preţul este: a) 40 u.m.; b) 20 u.m.; c) 20,33 u.m.; d) 10 u.m.; e) nul. 137. Faţă de profitul contabil, profitul economic este: a) mai mic; b) mai mare; c) egal; d) întotdeauna zero; e) întotdeauna negativ. 138. Elasticitatea cererii pentru tricouri este 0,8 în raport cu preţul şi 3 în raport cu veniturile cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi scăderea cu 1% a preţului generează: a) creşterea cererii cu 2,2%; b) creşterea cererii cu 3,8%; c) creşterea cererii cu 0,8%; d) reducerea cererii cu 1%; e) reducerea cererii cu 2,2%. 139. Ce fel de modificare va atrage o deplasare de-a lungul curbei ofertei ? a) o modificare a nivelului tehnologiei; b) o modificare a taxelor; c) o modificare a anticipaţiilor privind preţurile viitoare; d) o modificare a preţului bunului; e) o modificare a preţului inputurilor.

140. Dacă numărul biletelor de cinema vândute scade cu 20% atunci când preţul creşte cu 10%, cererea este: a) elastică; b) inelastică; c) perfect inelastică; d) perfect elastică; e) unitară. 141. Pe măsură ce ne deplasăm în jos de-a lungul unei curbe a cererii reprezentat ă printro linie dreaptă, elasticitatea la preţ : a) scade; b) creşte; c) rămâne constantă; d) scade şi pe urmă creşte; e) creşte şi pe urmă scade. 142. Elasticitatea la venit a cererii pentru spaghete este estimată la – 0.5. Aceasta ne arată că spaghetele sunt: a) un bun complementar; b) un bun substituibil; c) un bun normal; d) un bun inferior; e) un bun de lux. 143. Se consideră că preţul unui bun X se află la un nivel la care apare un exces de ofertă. În aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială: a) se reduce; b) creşte; c) rămâne nemodificat; d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal; e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal. 144. Sarcina plăţii unei taxe este suportată mai mult de vânzători decât de cump ăr ători dacă: a) taxa este plătită la locul tranzacţiei; b) taxa e inclusă în preţ; c) cererea este mai elastică decât oferta; d) oferta este mai elastică decât cererea;

e) elasticităţile cererii şi ofertei sunt egale.

145. Conceptul de pierdere socială a unei taxe implică faptul că : a) întotdeauna consumatorul suportă o povară fiscală mai mare decât producătorul; b) se pierd locuri de muncă pentru că producătorii sunt obligaţi de obicei s ă suporte o povară fiscală mai mare şi de aceea îşi restrâng afacerile; c) povara fiscală suportată de producător şi de consumator depăşeşte veniturile guvernului din taxa respectivă; d) taxele determină creşterea influenţei politice asupra celor care le colectează; e) întotdeauna producătorul suportă o povară fiscală mai mare decât consumatorul. 146. În cazul unei firme, venitul marginal pentru ultima unitate produsă este 86 RON. Costul marginal al ultimei unităţi este 74 RON. În vederea creşterii profitului, firma ar trebui: a) să mărească producţia; b) să nu modifice producţia; c) să micşoreze producţia; d) să diversifice producţia; e) să restrângă sortimentul de producţie. 147. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. În aceste condiţii: a) cererea este elastică în raport cu preţul; b) cererea este inelastică în raport cu preţul; c) cererea este crescătoare în raport cu preţul; d) producătorii nu-şi maximizează profiturile; e) producătorii nu-şi minimizează costurile. 148. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X determină: a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y; b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri; c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri; d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul Y; e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y. 149. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină: a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri; b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y;

c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri; d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul Y; e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.

150. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt: a) complementare; b) substituibile; c) inferioare; d) sub standardele admise de calitate; e) de lux. 151. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului B, bunurile A şi B sunt: a) substituibile; b) inferioare; c) sub standardele admise de calitate; d) de lux; e) complementare. 152. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc cu 10%, ca urmare a majorării preţului cu 12%, cererea pentru lapte este: a) elastică; b) unitar elastică; c) inelastică; d) perfect elastică; e) perfect inelastică. 153. O creştere a venitului unui consumator de la 2.000.000 u.m. la 4.000.000 u.m. antrenează o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. Care din afirmaţiile următoare, unde EC/ V este coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul, este adevărată? a) EC/ V < 0 ; b) 0 < EC/ V 1; e) EC/ V = −3 . 154. Curba cererii este descrescătoare pentru că: a) utilitatea totală este descrescătoare; b) utilitatea marginală este descrescătoare;

c) utilitatea totală este crescătoare; d) utilitatea marginală este crescătoare; e) utilitatea marginală este constantă.

155. Ceaiul este un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor determină pe piaţa ceaiului: a) creşterea cererii; b) reducerea cererii; c) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului; d) reducerea cererii şi a preţului; e) nici o modificare a cererii şi a preţului. 156. Cererea pentru bunul X este inelastică. Dacă preţul bunului X se reduce cu 5%, atunci: a) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările din vânzări cresc; b) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările din vânzări cresc; c) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%, iar încasările din vânzări nu se modifică; d) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările din vânzări se reduc; e) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările din vânzări se reduc. 157. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero, atunci cererea: a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală; b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală; c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul; d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală; e) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală. 158. O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este reducerea cererii pentru bunul Y. Bunurile X şi Y pot fi: a) automobile şi, respectiv, benzină; b) mere şi, respectiv, portocale; c) fulgi de porumb şi, respectiv, lapte; d) cafea şi, respectiv, zahăr; e) unt şi, respectiv, pâine. 159. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este pozitiv. Creşterea preţului bunului X determină:

a) b) c) d) e)

creşterea cererii bunului Y şi a preţului acestuia; creşterea cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia; extensia cererii bunului Y şi creşterea preţului acestuia; extensia cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia; reducerea cererii bunului Y şi a preţului acestuia.

160. Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa pâinii: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru; b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru; c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru; d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru; e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru. 161. Autoturismul şi benzina sunt bunuri complementare. Creşterea preţului benzinei determină în piaţa autoturismelor: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru; b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru; c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru; d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru; e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru. 162. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0,6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu veniturile cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează: a) creşterea cererii cu 2,6%; b) creşterea cererii cu 1,4%; c) creşterea cererii cu 1%; d) reducerea cererii cu 1%; e) reducerea cererii cu 1,4%. 163. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere. În aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială: a) se reduce; b) creşte; c) rămâne nemodificat; d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal; e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal. 164. În situaţia creşterii cererii, preţul tinde să crească deoarece: a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului; b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului; c) cererea este permanent egală cu oferta;

d) preţul de echilibru este determinat de cerere; e) preţul de echilibru este determinat de ofertă.

165. În cazul în care cererea este elastică, care din urm ătoarele afirma ţii este adev ărat ă în situaţia unui producător? a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia; b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia; c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia; d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia; e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. 166. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin: a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv; b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii; c) în valoare absolută, modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii; d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantit ăţii cerute; e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantit ăţii cerute. 167. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum: a) reducerea ofertei şi creşterea preţului; b) creşterea ofertei şi reducerea preţului; c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii; d) creşterea ofertei şi creşterea preţului; e) creşterea cererii şi reducerea preţului. 168. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă, atunci cererea este: a) elastică în raport cu preţul; b) perfect elastică în raport cu preţul; c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul; d) inelastică în raport cu preţul; e) atipică. 169. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0,25. Rezultă că:

a) b) c) d) e)

bunurile X şi Y sunt substituibile; bunurile X şi Y sunt complementare; bunurile X şi Y sunt normale; bunurile X şi Y sunt inferioare; bunurile X şi Y sunt impozitate.

170. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0,5. Dacă va creşte numărul consumatorilor pentru bunul X, atunci pe piaţa bunului Y: a) cresc cererea şi preţul de echilibru; b) creşte cererea şi scade preţul de echilibru; c) scad cererea şi preţul de echilibru; d) scade cererea şi creşte preţul de echilibru; e) cererea şi preţul rămân neschimbate. 171. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică: a) procentul de reducere al preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cantităţii cerute; b) reducerea preţurilor determină o creştere a încasărilor producătorilor; c) reducerea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor; d) creşterea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor; e) creşterea preţurilor nu modifică încasările producătorilor. 172. O rafinărie se confruntă cu o creştere a impozitului cu 10 u.m./litru de benzină vândut. Ce efect va avea aceasta asupra preţului pieţei: a) creşterea preţului la consumatori cu mai puţin de 10 u.m., dacă cererea este perfect inelastică; b) parte din impozit va fi suportată de producători, dacă cererea este perfect elastică; c) creşterea cu mai puţin de 10 u.m. a preţului la consumatori, dacă cererea este elastică; d) întregul impozit va fi plătit de producători, dacă cererea este perfect inelastică; e) nici una din cele de mai sus. 173. Dacă coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în raport cu preţul este -3, iar preţul scade cu 20%, atunci cantitatea cerută: a) scade cu 60%; b) scade cu 7%; c) nu se modifică; d) creşte cu 60%; e) creşte cu 7%.

174. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un anumit bun în raport cu veniturile consumatorilor este -0,5. În aceste condiţii: a) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, creşterea preţului; b) reducerea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, reducerea preţului; c) coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul respectiv în raport cu preţul său este în mod necesar pozitiv; d) reducerea veniturilor determină, ceteris paribus, reducerea cantităţii achiziţionate; e) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, reducerea preţului. 175. Bunurile X şi Y sunt complementare, iar oferta bunului X este perfect inelastică în raport cu preţul acestuia. Creşterea preţului bunului Y determină: a) creşterea preţului bunului X; b) reducerea preţului bunului X; c) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X; d) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X; e) creşterea cererii pentru bunul Y. 176. Preţul creioanelor creşte cu 5%, iar încasările din vânzări se reduc cu 7%. Cererea pentru creioane este: a) perfect inelastică în raport cu preţul; b) inelastică în raport cu preţul; c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul; d) elastică în raport cu preţul; e) perfect elastică în raport cu preţul. 177. Zahărul este una dintre materiile prime principale în producţia de jeleuri. Ca urmare a creşterii preţului zahărului: a) oferta de jeleuri se reduce; b) oferta de jeleuri creşte; c) cererea de jeleuri se reduce; d) cererea de jeleuri creşte; e) preţul jeleurilor se reduce.

178. Oferta de cărbune creşte dacă: a) preţul cărbunelui creşte; b) preţul cărbunelui scade; c) se măreşte fiscalitatea; d) se acordă subvenţii industriei extractive; e) veniturile consumatorilor casnici cresc.

179. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de bumbac: a) creşterea preţului la bumbac; b) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a bumbacului; c) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate în producerea bumbacului; d) reducerea rentei plătite proprietarului pământului pe care se cultivă bumbacul; e) reducerea fiscalităţii. 180. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei: a) costului total mediu; b) costului variabil mediu; c) costului fix mediu; d) încasării medii; e) productivităţii medii. 181. Nu reprezintă un factor principal al ofertei: a) preţul; b) veniturile consumatorilor; c) tehnologia; d) costul de producţie; e) preţurile factorilor de producţie. 182. Curba unei oferte perfect elastice este: a) crescătoare; b) verticală; c) descrescătoare; d) orizontală; e) paralelă cu axa preţului. 183. Curba unei oferte perfect inelastice este: a) paralelă cu axa cantităţii; b) crescătoare; c) verticală; d) descrescătoare; e) orizontală;

184. În situaţia în care oferta unui bun este perfect inelastică la modificarea preţului, nivelul coeficientului de elasticitate este: a) mai mare decât 1; b) mai mic decât 1; c) egal cu 1; d) egal cu 0; e) negativ. 185. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul bunului creşte cu 10%, cantitatea oferită: a) creşte cu mai mult de 10%; b) scade cu cel puţin 10%; c) creşte cu 10%; d) nu se modifică; e) creşte cu 1%. 186. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în mod direct de: a) creşterea impozitelor; b) reducerea costului factorilor de producţie; c) creşterea veniturilor consumatorilor; d) creşterea preţului unui bun complementar; e) scăderea preţului unui bun substituibil. 187. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere inelastică. Astfel, în anii favorabili, cu recolte mari, oferta creşte, fapt care determină: a) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei; b) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei; c) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei; d) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei; e) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea produselor agricole. 188. Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei: a) costul producţiei; b) posibilităţile de stocare; c) costul stocării; d) orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la dispoziţie pentru a ajusta preţul; e) urgenţa nevoii de consum; 189. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de: a) tehnologia de producţie; b) preţurile factorilor de producţie; c) veniturile consumatorilor; d) impozitarea vânzărilor; e) numărul producătorilor.

190. Dacă întreprinzătorul este posesorul tuturor factorilor de producţie îşi va însuşi: a) numai salariu; b) numai rentă; c) numai profitul; d) întregul venit; e) numai dobânda.

191. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie: a) directă; b) pozitivă; c) de egalitate; d) de incluziune; e) inversă. 192. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează ca raport între modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a: a) preţului; b) ofertei; c) venitului; d) taxelor; e) subvenţiilor. 193. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 5 milioane lei la 7,5 milioane lei, cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. Cererea din acel bun, în funcţie de venit, este: a) elastică; b) inelastică; c) unitară; d) zero; e) +∞. 194. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi atunci echilibrul se va forma: a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari; b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici; c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică; d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare; e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare. 195. În condiţiile existenţei unor preţuri libere, nu reprezintă efect al concurenţei: a) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi; b) stimulează progresul eonomic şi social; c) incită agenţii economici la iniţiativă, creativitate;

d) conduce la creşterea costurilor unitare şi a preţurilor de vânzare; e) conduce la diversificarea ofertei. 196. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor; b) atomicitatea cererii şi a ofertei; c) fiecare producător poate influenţa piaţa; d) mărcile firmelor sunt individualizate; e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori. 197. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol: a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată; b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei; c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă; d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată; e) atomicitatea cererii. 198. Într-o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de: a) preţul maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească; b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte; c) intersecţia cererii cu oferta; d) preţul stabilit de cel mai mare producător; e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor. 199. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă: a) atomicitatea cererii şi a ofertei; b) omogenitatea produselor; c) fluiditatea perfectă; d) transparenţa perfectă; e) informaţia asimetrică. 200. Într-o piaţă concurenţială, cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie. În aceste condiţii: a) preţul creşte; b) cantitatea de echilibru creşte; c) preţul se reduce; d) cantitatea de echilibru se reduce; e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată. 201. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este: a) fixat de stat; b) fixat de agenţii economici prin negocieri bilaterale; c) permanent stabil; d) expresia raportului cerere-ofertă;

e) impus de câţiva vânzători. 202. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur vânzător şi a unui singur cumpărător, ea se numeşte: a) piaţă de monopson; b) piaţă de oligopol; c) piaţă de concurenţă pură şi perfectă; d) piaţă cu concurenţă loială; e) piaţă de monopol bilateral. 203. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi piaţă: a) de monopol; b) monopolistică; c) de oligopol; d) de oligopol bilateral; e) de monopol bilateral. 204. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când: a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici; b) preţurile se formează liber; c) economia este centralizată; d) autonomia agenţilor economici este îngrădită; e) preţurile sunt fixate de stat. 205. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000 bucăţi dintr-un bun. Costul fix este de 20 milioane lei, iar costul variabil este de 22 milioane lei. Preţul minim la care producătorul poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este: a) 42.000 lei; b) 20.000 lei; c) 22.000 lei; d) 4.200 lei; e) 2.000 lei. 206. În piaţa benzinei, cererea şi oferta sunt Q = 100−10⋅P , Q = 20 + 5 ⋅P , unde Q este cantitatea, iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 5 unităţi monetare, atunci în piaţa grâului apare: a) un surplus de 15 unităţi de cantitate; b) un surplus de 5 unităţi de cantitate; c) un deficit de 5 unităţi de cantitate; d) un deficit de 70 unităţi de cantitate; e) diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.

207. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt CA = 270− 8⋅p A şi OA = 200+ 6 ⋅pA , unde CA este cantitatea cerută, OA este cantitatea oferită, iar pA este preţul bunului. În acest caz, preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 5, respectiv, 320; b) 4, respectiv, 224; c) 8, respectiv, 248; d) 5, respectiv, 230; e) 2, respectiv, 212.

208. Dacă preţul untului este de 23 mii lei/pachet, atunci cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea cerută. Dacă preţul untului este de 19 mii lei/pachet, atunci cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită. În aceste condiţii, preţul de echilibru al untului este: a) 19 mii lei/pachet; b) 23 mii lei/pachet; c) mai mic decât 19 mii lei/pachet; d) între 19 şi 23 mii lei/pachet; e) mai mare decât 23 mii lei/pachet. 209. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea cererii: a) intervalul de timp de la modificarea preţului; b) gradul necesităţii în consum; c) posibilităţile de stocare ale bunurilor; d) ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii; e) gradul de substituire a bunurilor. 210. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea ofertei: a) gradul necesităţii în consum; b) perioada de timp de la modificarea preţului; c) posibilităţile de stocare ale bunurilor; d) costul stocării; e) costul producţiei. 211.Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental cererea: a) costul de producţie; b) venitul consumatorilor; c) numărul de firme ce produc acelaşi bun; d) taxele şi subsidiile; e) anticipaţiile producătorilor. 212. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental oferta:

a) b) c) d) e)

numărul de consumatori; preferinţele consumatorilor; venitul consumatorilor; modificarea preţului altor bunuri; costul de producţie.

213. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc=31-P şi Oo=2P+10. Dacă guvernul impune o taxǎ la producător T=3 u.m., calculaţi cât din taxă suportă producătorul şi, respectiv, consumatorul? a) 2 u.m. si 1 u.m.; b) 1 u.m. si 2 u.m.; c) 0 u.m. si 3u.m.; d) 3 u.m. si 0 u.m; e) 1,5 u.m. si 1,5 u.m. 214. Pentru un bun, coeficienţii de elasticitate ai cererii şi ofertei, în funcţie de preţ, sunt Kec/p=2 si Keo/p= 0,5. Povara unei taxe impuse de autorităţi pe piaţa bunului A va fi suportată: a) în egală masură de producători şi de consumatori; b) numai de producători; c) numai de consumatori; d) în cea mai mare parte de producători; e) mai mult de consumatori, mai puţin de producători. 215. O variabilă economică poate fi: a) întotdeauna exogenă; b) întotdeauna endogenă; c) exogenă sau endogenă, în funcţie de context; d) numai dependentă de altele; e) nici o variantă nu este corectă. 216. Se consideră că un bun este rar din punct de vedere economic, dacă: a) la un moment dat, el nu se mai găseşte pe piaţă; b) la un preţ mare, oferta este mai mare decât cererea; c) la un preţ nul, cererea este mai mare decât oferta; d) la un preţ mic, oferta este mai mare decat cererea; e) nici o varianta nu este corectă.

217.

Determinati nivelul constantelor a şi b, ştiind că funcţia cererii de pe piaţa automobilelor este Qc= a-bP, preţul iniţial Po=5 u.m. şi cantitatea cerută iniţială Qco=20, iar Kec/p=25: a) a=520 şi b=100; b) b=520 şi a=100; c) a= 110 şi b= 240; d) a= 100 şi b= 110: e) a=520 şi b= 110.

218. Care este punctul elasticităţii unitare, ştiind că funcţia inversă a cererii este P=a-bQ ? a) M(a/2; a/2b); b) M( a/2b; a/2); c) M(2a; 2b); d) M(a; 2b); e) nu se poate calcula. 219.

Pe piaţa unui bun, funcţia cererii este Qc=17-4P iar funcţia ofertei Qo=5+2P. Calculaţi Kec/p şi Keo/p la nivelul de echilibru al pieţei: a) Kec/p=8, Keo/p=9; b) Kec/p=9, Keo/p=8; c) Kec/p=8/9, Keo/p=4/9; d) Kec/p=4/9, Keo/p=8/9; e) nu se poate calcula.

220.

Un exemplu de cerere perfect inelastică ar putea fi considerat: a) cererea de insulină pentru bolnavii de diabet; b) oferta de cumpărare de aur lansata de BNR; c) cererea de pâine sau lapte; d) toate cele de mai sus; e) nici o varianta nu este corectă.

221.

Ca rezultat al creşterii veniturilor de la 100 la 120, cererea pentru paltoane creşte de la 20 la 40. Cât reprezintă Kec/v, calculat prin metoda elasticităţii medii: a) 11/3; b) 3/11; c) 3; d) 11; e) 11,3;

222.

Se dau următoarele funcţii ale cererii şi ofertei: Qo=3P şi Qc=5-P. Se acordă o subvenţie S=1 u.m. Care va fi noul preţ de echilibru şi mărimea cheltuielilor guvernamentale? a) Pe= 1u.m. şi G= 4u.m.; b) Pe= 4 u.m. şi G= 1 u.m.; c) Pe= 4u.m. şi G= 3u.m.; d) Pe= 3u.m. şi G= 4u.m.; e) Pe= 10u.m. şi G= 10u.m.

223.

Conceptul de pierdere socială a unei taxe se referă la faptul că: a) prin impunerea taxei, decidenţii politici îşi exercită influenţa politică; b) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă decât consumatorul; c) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul; d) producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală, drept urmare îşi reduce producţia, determinând astfel pierderea de locuri de muncă; e) povara suportată de consumator şi producător depăşeşte veniturile guvernului de pe urma colectării taxei respective.

224.

Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa unui bun sunt Qc=16-P şi Oo=3P. Dacă guvernul impune o taxă la cumpărător T= 4 u.m., cât din taxă va suporta cumpărătorul şi cât producătorul? a) 3 u.m. si 1 u.m.; b) 2 u.m. si 2 u.m.; c) 0 u.m. si 4 u.m.; d) 1 u.m. si 3 u.m; e) 4 u.m. si 0 u.m.

225.

Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă iese de pe piaţă atunci când: a) preţul este mai mic decât costul total mediu; b) preţul este mai mare decât costul total mediu; c) preţul este egal cu costul variabil mediu; d) preţul este mai mare decât costul variabil mediu; e) preţul este mai mic decât costul variabil mediu.

226.

Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare decât nivelul de echilibru? a) vânzătorii pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc; b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii pot cumpăra cât doresc;

c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc; d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc; e) pe piaţă se manifestă un exces de cerere. 227.

Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru: a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) creşte dacă scade costul mediu; e) scade numai dacă scade costul mediu.

228.

Când cererea creşte mai mult decât oferta, preţul de echilibru: a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) devine un preţ maxim administrat; e) devine un preţ minim administrat.

229.

Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor; b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară; c) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe segmente diferite de piaţă; d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol; e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ.

230.

Un monopolist îşi maximizează profitul atunci când: a) costul total mediu este egal cu încasarea marginală; b) costul variabil mediu este egal cu încasarea marginală; c) costul marginal este egal cu încasarea marginală; d) costul total mediu este minim; e) încasarea totală este maximă.

231.

Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, echilibrul pe termen scurt presupune: a) Vmg=Cmg şi Vmg>P; b) Vmg=Cmg şi VmgCmg şi P=Cmg.

232.

Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin: a) câţiva cumpărători; b) câţiva vânzători; c) atomicitatea ofertei; d) diferenţierea produselor; e) atomicitatea cererii.

233.

Obţinerea profitului nelegitim: a) contravine legii; b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică; c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică; d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol; e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul.

234.

Pe piaţa de monopol: a) preţul este controlat de consumator; b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă; c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit; d) există un singur producător şi un singur consumator; e) oferta este controlată de mai mulţi producători.

235.

Se caracterizează prin eficienţă alocativă: a) concurenţa perfectă; b) monopolul; c) oligopolul; d) monopsonul; e) concurenţa monopolistică.

236.

Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C mg = 3 ⋅ Q , unde Cmg este costul marginal, iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P = 20− Q, unde P este preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie: a) 3; b) 4; c) 5; d) 10; e) 20.

237.

Un monopolist îşi maximizează profitul la nivelul: a) pragului de rentabilitate; b) egalităţii dintre prima derivată a venitului total şi prima derivată a costului total;

c) egalităţii dintre a doua derivată a costului total şi a doua derivată a venitului total; d) egalităţii dintre preţ şi venitul marginal; e) egalităţii dintre preţ şi costul marginal. 238.

Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului corespunde unei situaţii în care: a) preţul este mai mare decât costul marginal; b) costul marginal este egal cu preţul; c) preţul este mai mic decât costul marginal; d) preţul este egal cu încasarea marginală; e) preţul este mai mic decât încasarea marginală.

239.

Dacă o industrie este dominată de un singur producător, una din următoarele relaţii este adevărată în situaţia de echilibru: a) preţul este mai mic decât încasarea marginală; b) preţul este mai mare decât costul marginal; c) încasarea marginală este egală cu încasarea medie; d) încasările marginale sunt negative; e) preţul este egal cu încasările marginale.

240.

Nu este o trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) atomicitatea ofertei; b) atomicitatea cererii; c) omogenitatea bunului tranzacţionat; d) intrarea liberă pe piaţă; e) deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor celorlalţi producători.

241.

Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt reprezentate mai multe mărci, de către un număr mare de producători caracterizează piaţa: a) cu concurenţă perfectă; b) de monopson; c) de oligopol; d) monopolistică; e) de monopol.

242.

O piaţă de monopol este ineficientă deoarece: a) preţul este mai mic decât costul marginal; b) încasarea marginală este mai mică decât costul marginal; c) preţul este mai mare decât costul marginal;

d) încasarea marginală este mai mare decât costul marginal; e) costul marginal este egal cu costul fix mediu. 243.

Care din următoarele nu caracterizează situaţia oligopolului cooperant: a) reprezintă înţelegerea formală a firmelor oligopoliste în vederea reducerii producţiei şi majorării preţurilor; b) reprezintă înţelegerea formală în urma căreia grupul de firme maximizează profitul total, fără ca în mod obligatoriu, fiecare firmă să îşi maximizeze profitul individual; c) reprezintă înţelegerea formală sau informală care determină firmele oligopoliste să încerce să trişeze; d) reprezintă înţelegerea formală sau informală care permite accesul pe piaţă şi a altor firme; e) reprezintă înţelegerea informală în cadrul căreia firmele dominante stabilesc preţurile.

244.

Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative: a) aplicarea unui impozit asupra activităţii generatoare de externalitate negativă; b) subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative; c) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”; d) definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea; e) controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat.

245.

Internalizarea externalităţilor negative are loc prin: a) reducerea costului marginal privat; b) reducerea preţului plătit de consumatori; c) includerea costurilor externe în costul privat; d) creşterea producţiei; e) restrângerea drepturilor de proprietate privată.

246.

Poluarea reprezintă un exemplu de: a) bun public; b) externalitate negativă; c) externalitate pozitivă; d) bun privat; e) bun de folosinţă comună.

247.

În cazul unei externalităţi pozitive: a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale; b) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale; c) costurile private sunt mai mari decât costurile sociale; d) costurile private sunt egale cu costurile sociale; e) beneficiile şi costurile private coincid cu beneficiile şi costurile sociale.

248.

Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea modificare a salariului real atunci când preţurile se dublează: a) scădere cu 20%; b) creştere cu 10%; c) scădere cu 10%; d) creştere cu 20%; e) scădere cu 80%.

249.

Una din afirmaţiile de mai jos este corectă: a) salariul este plată pentru risc; b) salariul este venit pentru angajator; c) salariul nu este componentă a costului; d) salariul este preţul pe piaţa muncii; e) salariul reprezintă bani economisiţi.

250.

În care din situaţiile menţionate salariul real creşte? a) salariul nominal este constant, iar preţurile bunurilor de consum cresc; b) salariul nominal creşte mai puţin decât sporesc preţurile la bunurile de consum; c) salariul nominal scade, iar preţurile la bunurile de consum rămân constante; d) preţurile scad, iar salariul nominal creşte; e) preţurile la bunurile de consum cresc, iar salariul nominal scade.

251.

În profitul brut al unei firme se includ: a) salariile cuvenite lucrătorilor; b) dobânda datorată băncii pentru capitalul împrumutat; c) cheltuielile efectuate cu factorii de producţie; d) câştigul cuvenit întreprinzătorului pentru riscul asumat; e) cheltuielile materiale.

252.

Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte capitalul în acţiuni se numeşte: a) profit; b) dobândă; c) dividend; d) rentă; e) salariu.

253.

Care este condiţia pentru maximizarea profitului în cazul unui producător care acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă? a) costul marginal egal cu preţul pieţei; b) costul total mediu egal cu preţul pieţei; c) profitul marginal egal cu preţul pieţei; d) costurile totale egale cu încasările din vânzarea produselor;

e) încasările totale egale cu profitul total. 254.

Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui anumit bun comparativ cu productivitatea muncii determină: a) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei; b) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului respectiv; c) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului respectiv; d) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv; e) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv.

255.

Tendinţa generală de creştere a salariului pe termen lung se datorează în principal: a) incapacităţii salariaţilor de a se organiza în sindicate; b) creşterii cheltuielilor cu instruirea şi calificarea; c) migraţiei internaţionale a forţei de muncă; d) refuzului generalizat de a plăti salarii de eficienţă; e) absenţei contractelor implicite pe piaţa forţei de muncă.

256.

Renta funciară diferenţială reprezintă o consecinţă a: a) fluctuaţiei preţurilor producţiei agricole; b) mărimii suprafeţei de teren aflată în exploatare; c) abilităţii întreprinzătorului; d) fertilităţii suprafeţelor de teren; e) taxelor vamale la importul de produse agricole.

257.

Un întreprinzător colectează profituri ca urmare a unei invenţii. Profiturile colectate reprezintă: a) profituri normale în condiţii concurenţiale; b) profituri temporare de monopol; c) rente; d) dobânzi normale; e) profituri ilegale.

258.

Se contractează vânzarea a 1.500 acţiuni la un preţ de 8.000 lei pe acţiune, cu scadenţă peste 6 luni. La scadenţă, preţul la vedere este 4.000 lei pe acţiune, ceea ce înseamnă: a) un câştig de 6 milioane lei pentru cumpărător; b) o pierdere de 6 milioane lei pentru vânzător; c) un câştig de 12 milioane lei pentru vânzător; d) un câştig de 6 milioane lei pentru vânzător; e) o pierdere de 12 milioane lei pentru vânzător.

259.

Atunci când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%, iar salariul nominal scade cu 10%, salariul real: a) creşte cu 12,5%; b) scade cu 12,5%;

c) scade cu 18%; d) creşte cu 18%; e) scade cu 10%. 260.

O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.800 lei în condiţiile în care rata anuală a dobânzii este 20%. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de 30%, obligaţiunea ar putea să fie vândută la preţul de: a) 14.400 lei; b) 16.000 lei; c) 19.000 lei; d) 24.000 lei; e) 18.000 lei.

261.

La o rată a dobânzii de 45%, un credit de 100 milioane lei pe 3 luni aduce o dobândă totală de: a) 11,25 milioane lei; b) 15 milioane lei; c) 15,25 milioane lei; d) 45 milioane lei; e) 45,25 milioane lei.

262.

Un capital bănesc se triplează în trei ani la o rată a dobânzii de: a) 33,333%; b) 44,225% c) 50%; d) 100%; e) 200%.

263.

264.

Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei. În condiţiile în care rata dobânzii este de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ de: 497. 2,5 milioane lei; 498. 7,5 milioane lei; 499. 12,5 milioane lei; 500. 40 milioane lei; 501. 50 milioane lei. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală în cazul: a) creşterii nivelului general al preţurilor; b) reducerii nivelului general al preţurilor; c) menţinerii neschimbate a nivelului general al preţurilor; d) accelerării inflaţiei;

e) reducerii inflaţiei. 265.

O relaţie de acelaşi sens există între: a) rata profitului la cost şi costul de producţie; b) costul unitar şi profitul unitar; c) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit; d) viteza de rotaţie şi profit; e) salariul real şi preţurile bunurilor de consum.

266.

Una din afirmaţiile următoare nu este corectă: a) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal; b) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra de afaceri; c) când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie creşte; d) când costul unitar scade, la un preţ dat, masa profitului creşte; e) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte, masa profitului creşte.

267.

Una din afirmaţiile următoare este adevărată: a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar; b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar; c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte, masa profitului scade; d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculat ă la cifra de afaceri; e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu durata unei rotaţii a capitalului folosit.

268.

Profitul, în esenţă, răsplăteşte: a) munca depusă de salariat într-o întreprindere; b) aportul posesorului pământului la activitatea economică; c) aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale; d) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului; e) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică.

269.

Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa respectivului factor: a) cererea este mai mică decât oferta; b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta; c) oferta este mai mică decât cererea; d) oferta creşte, iar cererea nu se modifică; e) cererea scade şi oferta creşte.

270.

Una din următoarele afirmaţii este falsă: a) când preţurile bunurilor de consum cresc, salariul real poate să crească;

b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor bunurilor de consum; c) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal; d) salariul este atât un venit, cât şi un cost; e) salariul nominal minim este fixat de către patron. 271.

Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă: a) redistribuirea venitului; b) distribuirea venitului; c) plata salariului; d) serviciul unui factor de producţie; e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi economici.

272.

Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul nominal: a) scade cu 24%; b) creşte cu 18,75%; c) scade cu 18,75%; d) scade cu 16%; e) creşte cu 16%. 273. Un întreprinzător avansează 100 milioane lei într-o afacere şi obţine, conform înregistrărilor contabile, un profit de 20 milioane lei. În condiţiile unei rate a dobânzii de 25%: a) afacerea a fost profitabilă; b) întreprinzătorul a înregistrat un profit economic de 5 milioane lei; c) întreprinzătorul a înregistrat o pierdere economică de 5 milioane lei; d) costul de oportunitate pentru afacere a fost de 20 milioane lei; e) afacerea a fost mai avantajoasă decât depunerile bancare. 274.

În perioada T0-T1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de lucrători cu 50%. Salariul nominal în T 0 este 1.000.000 lei. Cât va fi salariul nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii ?: a) 2.000.000 lei; b) 1.250.000 lei; c) 1.000.000 lei; d) 1.500.000 lei; e) 1.750.000 lei.

275.

În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500.000 lei, iar preţul unei pâini de 5.000 lei. În T1, salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%. Salariul real în T1 faţă de T0: a) a crescut cu 50%; b) a scăzut cu 50%; c) a rămas constant;

d) a crescut cu 100%; e) a scăzut cu 100%. 276.

Salariul nominal net în T0 este de 5.000.000 lei. În situaţia în care, în perioada T 0T1, creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii, care s-a dublat, salariul nominal net în T1 este: a) 5.500.000 lei; b) 10.000.000 lei; c) 7.500.000 lei; d) 7.250.000 lei; e) 10.500.000 lei.

277.

O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u.m., un cost variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de 7000 u.m.. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5 milioane u.m., producţia care trebuie realizată este de: a) 6.000 bucăţi; b) 4.500 bucăţi; c) 5.000 bucăţi; d) 7.500 bucăţi; e) 10.000 bucăţi.

278.

În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T 1, costurile totale cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte procentuale. Profitul în T1: a) creşte cu 280%; b) scade cu 280%; c) creşte cu 180%; d) creşte cu 80%; e) rămâne constantă.

279.

Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 mil. um. corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total este de 25%, nivelul anual al profitului şi costului total va fi: a) 4 mil u.m., 1,2 mil. u.m.; b) 1,2 mil u.m., 4,8 mil. u.m.; c) 0,4 mil u.m., 1,6 mil. u.m.; d) 1,6 mil u.m., 0,4 mil. u.m.; e) 1 mil u.m., 1 mil. u.m.

280.

Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobând ă compus ă, cu o rat ă anuală de 20%, aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m. Creditul acordat este de: a) 74 milioane u.m.;

b) c) d) e)

144 milioane u.m.; 120 milioane u.m.; 100 milioane u.m.; 110 milioane u.m.

281.

O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m, primul pe 1 an cu o rat ă anuală a dobânzii de 20%, iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%. Dobânda încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât dobânda celui de-al doilea credit. Cele două credite sunt: a) 1,5 milioane şi, respectiv, 1,5 milioane; b) 1,25 milioane şi, respectiv, 1,75 milioane; c) 1 milion şi, respectiv, 2 milioane; d) 2 milioane şi, respectiv, 1 milion; e) 2,25 milioane şi, respectiv, 0,75 milioane.

282.

Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u.m pe o perioadă de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%. În condi ţiile în care în acel an rata inflaţiei a fost de 10%, rata reală a dobânzii este: a) 20%; b) 10%; c) 1%; d) 100%; e) 0,1%.

283.

Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse, pe o durată de doi ani, cu o rată anuală a dobânzii de 10%. Rata dobânzii, pe principiul dobânzii simple, ce aduce aceeaşi dobândă, tot pe doi ani, este: a) 13%; b) 12%; c) 11%; d) 10,5%; e) 10%.

Răspunsuri 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44.

d d e c b d e b b d c c c d c d d e e a c a a b c b a b c d e e d c e c a d b b a e a d

45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77. 78. 79. 80. 81. 82. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90.

e a c e c b e d d a c c c b b c b c c c b e e d c c e b e a d e e d b c c d d c a c a c d d

91. 92. 93. 94. 95. 96. 97. 98. 99. 100. 101. 102. 103. 104. 105. 106. 107. 108. 109. 110. 111. 112. 113. 114. 115. 116. 117. 118. 119. 120. 121. 122. 123. 124. 125. 126. 127. 128. 129. 130. 131. 132. 133. 134. 135. 136.

a c b b a c b c d d c d b a c e a c b b d d d c a d c a a e a c e b c e e b c a a e d b e b

137. 138. 139. 140. 141. 142. 143. 144. 145. 146. 147. 148. 149. 150. 151. 152. 153. 154. 155. 156. 157. 158. 159. 160. 161. 162. 163. 164. 165. 166. 167. 168. 169. 170. 171. 172. 173. 174. 175. 176. 177. 178. 179. 180. 181. 182.

b b d a a d a c c a a e a b e c b b a d a b a d d b b a c d b a a c c c d e d d a d a b b d

183. 184. 185. 186. 187. 188. 189. 190. 191. 192. 193. 194. 195. 196. 197. 198. 199. 200. 201. 202. 203. 204. 205. 206. 207. 208. 209. 210. 211. 212. 213. 214. 215. 216. 217. 218. 219. 220. 221. 222. 223. 224. 225. 226. 227. 228.

c d c b b e c c e c b c d c d c e d d e b b c c d d c a b e b d c c a b c a a a e a e b b a

229. 230. 231. 232. 233. 234. 235. 236. 237. 238. 239. 240. 241. 242. 243. 244. 245. 246. 247. 248. 249. 250. 251. 252. 253. 254. 255. 256. 257. 258. 259. 260. 261. 262. 263. 264. 265. 266. 267. 268. 269. 270. 271. 272. 273. 274.

d c b d c b a b b a b c d c d d c b b c d d d c a c b d b d a b a b d b d c a d c e b a c d

275. 276. 277. 278. 279. 280. 281. 282. 283.

b c c d b d c b d