Curs Microeconomie [PDF]

Zitiervorschau

MICROECONOMIE PROF.UNIV.DR. MONICA DUDIAN [email protected] www.dudian.ro

Ce învățăm?

Sursa: Mankiw, p.24

Ce învățăm? • • • • • • • • •

Specializarea şi schimbul Comportamentul consumatorului Cererea. Formarea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor. Comportamentul producătorului. Producţie, costuri şi profit Cerere, ofertă, preţ. Mecanismul pieţei. Statul şi preţurile Firma pe o piaţă competitivă Monopolul Oligopolul şi concurenţa monopolistică Eficienţa şi eşecul pieţelor

Bibliografie: •

Mankiw, Gregory – Principles of Economics, ediţia a patra, editura Thomson, Victoria, 2007.

• •

Manuale alternative: ***Economie, ediţia a opta, Editura Economică, Bucureşti, 2009; Monica Dudian, coordonator, Economie, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009 Pindyck, R., Rubinfeld, D., Microeconomie, Pearson Education France, 2005.

• •

Desfaşurarea examenului • Subiecte de teorie și aplicaţii numerice; • Nota finală 100% din care examenul 70% şi seminarul 30%. • Punctajul minim de promovare: • Nota 5 la examen – obligatorie • Punctajul de seminar se adauga dupa indeplinirea cerintei anterioare.

De ce trebuie să ştim Microeconomie? • Pentru că învăţăm să gândim ca un economist; • •Pentru că ne dezvoltă abilitatea de a analiza critic deciziile de business; • •Pentru că ne oferă repere pentru deciziile individuale; • •Pentru că ne învaţă să luăm decizii; • •Pentru că este fundamentul macroeconomiei; • •Pentru că vom înţelege mai bine lumea în care trăim; • •Pe termen f.scurt: ne ajută să promovăm examenul!

G. Mankiw: principiile economiei 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

9. 10.

Oamenii se confruntă cu alegerea. Costul unui bun, al unei acţiuni şi operaţiuni reprezintă şansa sacrificată. Oamenii raţionali iau deciziile lor pe baza analizei în termeni marginali. Oamenii răspund la stimulente, ei acţionează în concordanţă cu interesele pe care le au şi îşi ajustează comportamentele. Specializarea, schimbul, comerţul îi poate îmbogăţi pe toti. Pieţele sunt, în general, o forma bună de organizare a activităţilor economice. Guvernele pot uneori să îmbunatăţească rezultatele pieţei. Standardul de viaţă dintr-o ţară depinde de capacitatea acesteia de a produce bunuri materiale şi servicii în cantităţi, structuri şi de calitate corespunzătoare. Aproape întreaga variaţie a standardelor de viaţă (în timp şi în spaţiu) poate fi atribuită diferenţelor de productivitate. Preţurile cresc atunci când guvernul tipareşte prea mulţi bani. Pe termen scurt, societatea este confruntată cu alegerea între inflaţie şi şomaj, între mai puţină inflaţie şi mai mult şomaj şi/sau invers.

Oamenii se confruntă cu alegerea.

Costul unui bun, al unei acţiuni şi operaţiuni reprezintă şansa sacrificată.

Oamenii raţionali iau deciziile lor pe baza analizei în termeni marginali.

Oamenii (și economia) răspund la stimulente

Specializarea, schimbul, comerţul îi poate îmbogăţi pe toti?

Pieţele sunt, în general, o forma bună de organizare a activităţilor economice

Piețele nu sunt perfecte...

Guvernele pot uneori să îmbunatăţească rezultatele pieţei?

Aproape întreaga variaţie a standardelor de viaţă poate fi atribuită diferenţelor de productivitate.

Preţurile cresc atunci când guvernul tipareşte prea mulţi bani

Germania, noiembrie 1923: 1 dolar= 4.210.500.000.000 DM

Alegerea inflație/șomaj?

Ce studiază economia? Dar microeconomia? • Ştiinţa economică este ştiinţa despre economie: studiază modul în care societatea administrează resursele relativ rare pentru satisfacerea nevoilor umane nelimitate ca numar şi în continuă diversificare. • Microeconomia este acea ramură a ştiinţei economice care studiază unitaţile economice individuale, structurile şi comportamentele lor (gospodării individuale, firme, bănci, administraţii etc), precum şi interrelaţiile dintre aceste unitaţi elementare.

Sursa: http://www.harpercollege.edu/mhealy/eco212i/lectures/5es/5es.htm

Cum studiază economia? • -

Metode: Inducţia şi deducţia, Ceteris Paribus, Abstracţia ştiinţifică, Analiza şi sinteza, Metoda istorică şi metoda logică, Analiza cantitativă şi cea calitativă, Modelarea matematică şi econometrică.

Cum studiază economia? • Analiza pozitivă, • Analiza normativă, • Obiectiv, • Subiectiv.

Tensiunea nevoi - resurse • Resursele (limitate):totalitatea resurselor naturale, umane şi create de oameni ce pot fi utilizate sau sunt efectiv utilizate în producţia de bunuri şi servicii. • Nevoi (nelimitate) = trebuinţe

Tensiune şi raţionalitate

Cost de oportunitate •

Cea mai bună alternativă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea alternativei alese. • Exemplu: costul de oportunitate în producţie cuprinde: a) Costul explicit, cu resursele cumpărate de pe piaţă, b) Costul implicit, cu resursele deţinute de proprietar. Acesta include în principal: CO al banilor (cash) aduşi în firmă, CO al terenului şi capitalului fizic deţinut de proprietar, CO al timpului cheltuit în firmă.

Frontiera posibilităţilor de producţie • ansamblul combinaţiilor de bunuri economice ce pot fi realizate pe termen scurt în condiţiile utilizării integrale şi cu maximum de eficienţă a resurselor disponibile.

Frontiera posibilităţilor de producţie: exemplu Varianta A

B

C

D

E

X

1000

900

750

500

0

Y

0

1

2

3

4

Frontiera posibilităţilor de producţie: exemplu • Valorile conduc la: Y

CO=dY/dX=1/150=panta FPP

4 3 2 1

0

500

750 900 1000

X

Frontiera posibilităţilor de producţie: exemplu • CO: VAR

E

D

C

B

A

CO

-

-1/500 -1/250 -1/150 -1/100

Cu cât se produce mai mult x, CO creşte: legea creşterii costurilor relative

Frontiera posibilităţilor de producţie: exemplu

Sursa: Mankiw, p.25

Frontiera posibilităţilor de producţie: informaţii • combinaţile de produse aflate în exteriorul frontierei sunt imposibil de atins pe termen scurt, • utilizarea integrală şi cu maximum de eficienţă a resurselor presupune alegerea unei variante de combinare a bunurilor aflată pe frontieră; • orice combinaţie de bunuri din interiorul frontierei indică o utilizare ineficientă şi/sau incompletă a resurselor; • costul de oportunitate relevat de panta frontierei, este în creştere, pe măsură ce se renunţă la o cantitate tot mai mare dintr-un bun în favoarea celuilalt bun.

Avantajul absolut şi avantajul relativ • Avantaj absolut: cele mai mici cheltuieli • Avantaj relativ: CO mai mici în raport cu ceilalţi

Exemplu • Două ţări, X şi Y, pot produce bunurile A şi B în următoarele condiţii: • Costurile de oportunitate sunt: • X: 1A=1B • Y: 1A=1/2B => avantaj comparativ la A

Bunuri A

B

Ţara X

30

30

Y

20

10

Situaţia după specializare • X se specializează în B şi Y în A

Bunuri A

B

• După specializare producţia cumulată creşte la 50 bucăţi

Ţara X

-

30

• Se câştigă: 50-3012=8 bucăţi

Y

20

-

Cum se stabileşte raportul de schimb? • Prin negociere, astfel încât ambii parteneri să câştige. • Dacă, de exemplu, raportul de schimb este 1B=1,5A, atunci: • X câştigă 0,5A la fiecare B cedat (pentru 30B primeşte 45A în loc de 30A). • Y câştigă 0,16B la fiecare A cedat (pentru 20A primeşte 13,33B în loc de 10B).

Frontierele posibilităţilor de producţie A 45

A

30 20 M 12 4

18 Ţara X

30

B

N 8 10 13,33 Ţara Y

B

De ce costurile de oportunitate sunt diferite? • Teoria Heckscher-Ohlin-Samuelson (HOS): o ţară se specializează în producerea acelor bunuri care folosesc într-o mai mare măsură factorii de producţie abundenţi în acea ţară (teoria înzestrării cu factori, a avantajului comparativ). • P.Krugman: avantajele inerente specializării (ex. economiile de scară, diferenţierea produselor ş.a.)

Sursele avantajului competitiv • M. Porter – diamantul naţional=matricea naţională: - Factorii de porducţie în sens larg şi eficienţa utilizării lor; - Natura cererii domestice (structura cererii pe segmente, comportamentul de consum, nevoile anticipative ale consumatorilor); - Industriile conexe furnizoare; - Concurenţa internă, structura şi strategia firmei + clusterele.

Economia de schimb: trăsături • Specializarea unităţilor economice, • Autonomia producătorilor, • Piaţa – mecanismul principal de alocare a resurselor, • În cadrul pieţei, tranzacţiile îmbracă forma tranzacţiilor bilaterale, • Schimbul, pe piaţă, se face preponderent prin intermediul banilor.

Economia de piaţă: trăsături (A.Iancu) • Proprietatea privată este preponderentă, • Multipolaritatea, • Principalul obiectiv al firmelor este maximizarea profitului, iar relaţiile dintre firme sunt în principal relaţii de concurenţă, • Monetizarea economiei, • Descentralizarea, • Intervenţia indirectă a statului.

Economie de piaţă funcţională (UE) • preţuri şi schimburi externe libere; • existenţa unui cadru juridic adecvat şi efectiv aplicat; • stabilitate macroeconomică; • consensul partenerilor sociali asupra politicii macroeconomice; • existenţa unui sector financiar, bancar şi nonbancar, bine dezvoltat; • absenţa ostacolelor semnificative la intrarea, respectiv ieşirea pe şi de pe piaţă.