Educatie Pentru Sanatate in Astmul Bronsic [PDF]

Zitiervorschau

CAPITOLUL V EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE ÎN ASTMUL BRONȘIC 1. ROLUL EDUCAȚIEI ȘI AUTOEDUCAȚIEI ÎN PREVENIREA, TRATAREA ȘI AMELIORAREA ASTMULUI BRONȘIC Un rol deosebit în prevenirea, tratarea și ameliorarea astmului bronșic îl deține autoeducarea și educarea bolnavilor și a familiilor acestora. Desigur fiecare individ își dorește să aibă o viața cât mai lungă, lipsită de probleme deosebite de sănătate. Ce face el sau familia sa când, datorită propriei neglijen țe sau pur și simplu ghinionului,este lovit de o maladie precum astmul bronșic? Desigur trebuie să lupte împotriva acesteia , să o învingă sau atunci când acest lucru nu este posibil să o amelioreze,să o țină sub control. Ori el nu poate face acest lucru decât prin autoeducare, educa-re,informare cu privire la cauzele,evoluția,căi de ușurare și ameliorare a bolii de care suferă. Rolul principal în aceste procese și în obținerea informațiilor,îl are însuși bolnavul,familia aces tuia când este vorba de un copil, ca în cazul abordat de noi în lucrare, și persoanele specializate, asisten-ții medicali ,medicii de familie, medicii specialiști. Cine are informația ,stăpânește situația sau după caz , boala. Odată instalată o boala, precum astmul bronșic, individului nu-i rămâne altceva de făcut decât să se autoeduce sau să se lase educat de persoane calificate pentru a-și trata și ameliora suferin ța. Desigur la rândul său poate educa pe alții, să nu ajungă să sufere ca și el. Mai bine previi decât să tratezi, spune o vorbă veche . Poate fi prevenit astmul bronșic? este o întrebare aflată din ce în ce mai des pe buzele specialiștilor. Speciali știi astmologi au dat răspuns afirmativ în acest sens. Au fost lansate programe de luptă la nivel mondial împotriva bolii asmatice , au fost publicate lucrări de către speciali ști. Rolul decisiv însă în prevenția, tratarea și ameliorarea astmului bronșic îl au însă cadrele medicale ( medici de familie, medici specialiști, asistenți medicali) care educă informează bolnavii și familiile acestora și în general populația cu privire la această afecțiune.

1

2. ROLUL MEDICULUI ÎN TRATAREA, AMELIORAREA, ŞI PREVENȚIA ASTMULUI BRONȘIC Mulți pacienți cu astm si rudele lor consideră că există numeroși factori declanșatori ai astmu-lui din mediu înconjurător, alimentație sau alte surse, si că evitarea acestor factori ameliorează astmul și reduce sau chiar suprimă nevoia de

medicamente antiastmatice. În

același timp dovezile asupra eficienței măsurilor de management non-farmacologic sunt relativ puține, fiind necesare studii bine controlate asupra diferitelor intervenții. Cu toate acestea abordarea problemei factorilor declanșatori cu pacientul si familia sa este important nu numai pentru recomandarea măsurilor dovedite eficiente,cât si pentru obținerea unei ade-rențe cât mai bune la tratamentul farmacologic. 

Prevenția primară a astmului - constă din intervenții aplicate înainte de apariția astmului pentru reducerea incidentei bolii.



Prevenția secundară a astmului – controlul

simptomelor

si prevenirea

exacerbărilor astmului constă din intervenții aplicate după apariția astmului, pentru ameliorarea controlului bolii. Studii clinice au demonstrat că se poate obține controlul bolii prin inter venții la diferite niveluri. În acest scop, identificarea si reducerea expunerii la factorii de risc reprezintă măsuri care trebuie luate cu orice ocazie. a. PREVENIREA APARITIEI ASTMULUI În scopul prevenirii apariției astmului, aceste măsuri se adresează nu doar pacienților cu atopie ci si populației în general. Fumatul în timpul sarcinii se asociază cu un risc crescut de wheezing în primii ani de viață si de astm la vârsta școlară. În același timp fumatul parental în primii ani de via ță se asociază cu un risc crescut de astm la vârsta școlară , cu o evolu ție mai severă a astmului la acești copii . Medicul trebuie să informeze femeile gravide si părin ții copiilor mici asupra efectelor multiple ale fumatului asupra copiilor, printre care riscul crescut de wheezing recurent în prima copilărie și astm persistent la vârsta școlară (si implicit ulterior la adult).

2

Vitamina D este foarte importantă, in ceea ce priveste prevenţia astmului, iar aportul poate fi obtinut prin dietă, ca supliment alimentar sau prin expunerea copilului la razele de soare. In urma cercetărilor epidemiologice, prin studii transverale si studii caz martor s-a ajuns la concluzia că aportul matern de vitamina D şi E a fost asociat cu un risc scăzut de apariţie a wheezing-ului la copii. Medicul de familie trebuie să ofere sfatul minimal pentru oprirea fumatului tuturor femeilor gravide si părinților de copii mici care fumează. Alăptarea la sân exclusivă în primele luni e asociată cu o rată scăzută de apariție a wheezingu-lui și astmului în copilărie. Efectul este mai evident în familiile cu istoric de atopie. Acest efect nu a fost observat însă în alte studii. Medicul trebuie să încurajeze alăptarea la sân în primele luni de viață,ca,măsu- ră de prevenție în apariția whezingului și astmului la copii. Evitarea alergenelor alimentare în timpul sarcinii și alăptării nu previne apariția astmului la copii dar ar putea afecta nutriția maternă si chiar fetală. Imunizările din prima copilărie (bacil Calmette-Guerin , pertussis, polio etc) nu cresc riscul de alergie sau astm; ele însă pot avea un efect protectiv mic împotriva astmului. Imunizările din copilărie trebuie efectuate conform Programului National de Imunizare indiferent de riscul de astm al copilului. Imunoterapia cu extracte alergenice la indivizi cu sensibilizare la un singur alergen previne apariția unei noi sensibilizări iar imunoterapia cu alergene polenice la copii cu rinită alergică se însoțește de o incidentă mai mică a astmului pe durata a 5 ani.

b. PREVENIREA EXACERBĂRILOR ASTMULUI Simptomele și exacerbările astmatice sunt declanșate de prezența unor factori denumiti factori declansatori(trigeri), cum ar fi virusurile, alergenele, poluantii, unele medicamente, etc.

3

Reducerea expunerii la acesti factori declanșatori ar putea diminua numărul exacerbărilor scad reactivitatea bronsică și deteriorarea funcției pulmonare, duce la ameliorarea simptomelor si scad necesarul de medicamente la pacienții cu astm. Administrarea corectă a medicației de control scade sensibilitatea la factorii de risc în cazul pacienților cu astm controlat.

Intervențiile menite pentru reducerea expunerii pot fi insuficient dovedite ca eficiente Managementul astmului bronsic (sursa: Pocket guide for asthma management and prevention 2015)

si uneori foarte împovărătoare pentru pacient si familia lui cu atât mai mult cu cât mul ți astmatici reacționează la mai multi factori declansatori. Din acest motiv sunt necesare: 

identificare cât mai precisă a legăturii dintre factorul declan șator și apari ția simptomelor/exacerbărilor astmatice înainte de recomandarea metodelor de reducere a expunerii.



tratament

farmacologic

sistematic

pentru

obținerea și men ținerea controlului

astmului, care reduce implicit sensibilitatea pacienților la expunerea la acești factori. Excluderea alimentelor alergenice reduce amploarea crizelor de astm. Sulfiții au fost implicați în producerea exacerbărilor astmatice severe;recomandarea evitării lor trebuie să fie bine fundamental,simi-lar cu ale substante din alimente pentru care riscul de exacerbare este minim. 4

Se recomandă interzicerea administrării de aspirină sau alte AINS la pacien ții care prezintă intoleranta la aceste medicamente. Supravegherea atentă medicală se recomandată și în cazul tratamentului cu p-blocanți, inclusiv cei cu administrare intraoculară. Scăderea ponderală la obezii cu astm. Scăderea ponderală este recomandatã la to ți pacienții obezi cu astm pentru ameliorarea controlului astmului ca și pentru efectele sanogene generale. Scăderea ponderală la pacienții obezi cu astm se însoțește de amelio rarea controlului astmului.Se recomandă practică rea exercițiilor fizice în afara condi țiilor ex treme. În cazul astmului la efort pacientii vor fi sfătui ți să nu renun țe la efortul fizic , ci săși administreze un agonist cu acțiune rapidă înainte de efectuarea efortului. Manifestările

emoționale extreme

( râs, plâns, tristețe, atacul de

panică), pot

declanșa o criză de astm prin hiperventilația și hipercapneea pe care o produc. Pentru managementul pe termen lung al bolii (prevenirea exacerbărilor) medicul trebuie să identifice corect cauzele, factorii care duc la acestea. Cauzele exacerbărilor astmului sunt: 

infecțiile virale respiratorii.



infecții respiratorii cu Mycoplasma sau Chlamydia



expunere acută la pneumalergene sau agenți iritanți (dioxid de sulf, poluan ți atmosferici),



administrare de: AINS, beta-blocante neselective, sedative;



necomplianța la schema de tratament;



stresul emotional.

EXACERBAREA ASTMATICÃ – CUM O RECUNOAȘTEM? Exacerbarea astmatică ( sinonime: atac de astm, astmul acut) este un episod de intensificare a simptomelor astmatice (dispnee, tuse, wheezing și senzația de constricție toracică) dincolo de nivelul obișnuit cronic de variabilitate

a

astmului , asociată cu o scădere a debitului aerian expirator ce poate fi cuantificată prin măsurarea funcției pulmonare (VEMS sau PEF). 5

Exacerbarea astmatică,poate fi prima manifestare a bolii astmatice 

se instalează de cele mai multe ori progresiv, pe parcursul a mai multor zile;la o minoritate din pacienți se instalează rapid în câteva ore



intensificarea simptomelor si creșterea consumului de medicație simptomatică apar de obicei înaintea alterării funcției pulmonare (scăderea PEF)



alterarea funcției pulmonare(scăderea PEF) este un indicator mai precis al severității exacerbă rii decât intensitatea simptomelor. Colaborarea medicului de familie cu medicul pneumolog este deosebit de

importantă pentru managementul corect

al

pacienților cu

astm. Medicul de familie

beneficiază de expertiza de specialitate a pneumologului, iar pneumologul de cunoașterea aprofundată a situației pacientului, contextul în care acesta trăiește, totalitatea și complexitatea afecțiunilor acestuia. Medicul trebuie să ia în considerare diagnosticul de exacerbare astmatică la orice pacient cunoscut cu astm sau nu și care prezintă o apari ție/agravare a simptomelor astmatice dincolo de nivelul obișnuit al simptomelor astmatice cronice. Exacerbarea astmatică induce un risc suplimentar pentru sănătate și impune o schimbare de urgență a tratamentului administrat. Trebuie făcută diferența între astmul slab controlat și apariția unei exacerbări.De obicei,simpto mele sugerând un control slab al astmului apar înainte de diminuarea cu 30% a PEF ( față de cea mai bună valoare personală) si pacienții fie se prezintă la medic fie î și adaptează singuri tratamentul. Automonitorizarea PEF ar putea aduce cel mai mare beneficiu pentru cei care nu sesizeazã în timp util agravarea simptomatologiei. Totusi, uneori, agravarea simptomelor poate fi un indicator mai sensibil al debutului exacerbãrii, decât diminuarea PEF.

c. PREVENIREA DECESELOR PRIN ASTM 6

Prevenirea

deceselor prin

astm constituie

unul din

obiectivele

esen țiale ale

managementului exacerbărilor astmatice. Decesele prin astm ar putea fi prevenite prin: 

identificarea pacienților la risc de deces prin astm



tratamentul prompt si corect al ExA severe și amenințătoare de viață Medicul de familie trebuie să știe că pacienții cu astm sever, cu management medical

inadecvat și caracteristici comportamentale sau psihosociale adverse sunt la risc de deces prin astm. Se recomandă identificarea și monitorizarea activă a pacienților cu astm sever si factori psihosociali predispozanți, prezenți , întrucât sunt la risc de deces prin astm. Monitorizarea lor se face în colaborare cu si sub supravegherea medicului pneumolog. Pacienții cu antecedente de astm aproape fatal cu astm „fragil”si cu astm sever refractar trebuie urmăriți indefinit de un medic specialist în astm, iar cei cu antecedente de exacerbare astmatică severă ce a necesitat internare în spital trebuie urmăriți timp de un an de un specialist în astm. Caracteristicile pacienților la risc de astm fatal sau potential fatal au fost identificate prin anchete confidențiale asupra deceselor prin astm si prin studii observationale sau cazcontrol. Evaluarea severității exacerbării Se recomandă evaluarea promptă a severității oricărui episod de exacerbare (după simptome, semne clinice si funcți a respiratorie -PEF/VEMS, pulsoximetrie) si instituirea cât mai precoce a tratamentului (chiar pe parcursul evaluării). În funcție de răspunsul la tratamentul instituit se va stabili cea mai bună conduită de urmat (tratament la domiciliu sau decizia de trimitere cu ambulanta/spitalizare) Evaluarea severității unei exacerbări include examenul clinic,măsurători ale funcției pulmona-re

PEF/VEMS,efectuarea pulsoximetrie sau a altor teste. Valoarea istoricului

detaliat al bolii tine mai mult de managementul pe termen lung al bolii.

7

3. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN IMPLEMENTAREA PROGRAMELOR EDUCȚIONALE LA PACIENTUL ASTMATIC Asistentul medical împreună cu medicul specialist sau curant elaborează planurile de educație în privința cunoașterii bolii. El facilitează discuții între medic și pacient ori de câte ori acesta face vizite la medic , pentru a fi implicat activ în managementul astmului. În acest fel pacientul poate preveni problemele și să ducă o viață activă și productivă. Tot asistentul medical face educația pentru prevenire și control pe termen lung prin adminis-trarea regulată a medicației obligatorii, prin evitarea trigerilor( factorilor declanșatori). Asistentul învăță pacientul cum să-și cunoască crizele , agravarea lor. și să ac ționeze cerând ajutor medical la nevoie. Îl mai învăță cum să-și monitorizeze statusul respirator utilizând scorul de simpto-me (accentuarea tusei, apăsare toracică , wheezing , dificultate în respirație , treziri nocturne , șa) iar dacă e posibil să monitorizeze și debitul expirator de vârf ( PEV) cu ajutorul peekflowmetrului. Asistentul învață pacientul să diferențieze medicația de ameliorare rapidă și cea de prevenire pe termen lung,și îl învață tehnica corectă de folosire a dispozitivelor de administrare a inhalantelor (spacer turbohaler, diskhaler, acuhaler, vezi anexele) Asistentul medical educă pacientul (membrii familiei) să-i menţină starea de sănătate şi cum să respecte tratamentul medical indicat.Adesea un individ este bolnav din lipsă de cunoştinţe a unor mijloa ce de prevenire şi tratament a suferinţei sale , pe care de aceea nu le respectă , în aceste situaţii prevenirea sau tratarea bolii de care suferă,depinde de reeducarea bolnavului. Educaţia nu trebuie făcută la întâmplare sau presupus că se face bine întotdeauna. Asistenta medicală poate face ca experienţa bolnavului în ceea ce priveşte boala şi oportunitatea de a învăţa să fie maximă. 4. AUTOEDUCAȚIA PACIENTULUI ÎN TRATAREA ȘI AMELORAREA ASTMULUI BRONȘIC. La rândul său,pacientul (sau familia sa) are un rol important în tratarea și ameliorarea manifestărilor astmului bronșic.Pacientul trebuie să învețe să-și monitorizeze manifestările

8

și simptomele bolii,debitul expira-tor, să-și cunoască crizele, să evite factorii declanșatori ai crizelor asmatice. Pacientul trebuie să cunoască medicamentele care-i ameliorează boala, precum și pe cele care previn declanșarea crizelor pe termen lung, și să folosească dispozitivele pentru administrarea Strategia globala pentru tratamentul, controlul si preventia astmului. Mai multe studii au încercat de-a lungul anilor să răspundă la întrebarea " Poate fi prevenit astmul? ".Începând cu 1992 , în cunoașterea astmului bronșic au avut loc importante schimbări asupra concepțiilor despre mecanismele de producere a bolii. Aceste schimbări au fost acceptate in unanimitate de cele mai importante foruri din domeniu ; tot atunci a fost lansat si primul program de lupta împotriva bolii astmatice. Acesta a fost denumit "International Consensum on Bronchial Asthma Diagnosis, Management and Treatment" in Betesda - Maryland Sua. Nevoia de perfecționare a culminat in 1995 când a fost inițiat un proiect numit "Global Initiative For Asthma" supranumit GINA. Programul a fost creat cu scopul de a sprijini personalul medical, auxiliar, bolnavul si oficialii sănătății publice, pentru a reduce prevalenta, morbiditatea si mortalitatea. GINA pregătește rapoarte științifice despre prevenirea și tratamentul bolii,încurajează răspândi-rea principiilor programului, colaborarea internațională in cercetare precum și atitudinea generala față de astm. În Romania programul a fost lansat in 1997 si se fac eforturi sus ținute pentru implementarea în special a programului educațional către toate verigile implicate în managementul astmului , programul având ca obiectiv principal îmbunătățirea calității asistentei medicale și racordarea la rigorile astmologiei moderne. Pentru aceasta se fac studii de informare, analiza si opinie privitor la programul GINA. In acest sens,un studiu reprezentativ a fost derulat in 2001 în Bucure ști sub forma de chestionar la care au participat 2500 de cadre medicale. S-a observat o subestimare generala a

9

gravității bolii,o utilizare insuficientă a terapiei inhalatorii și o aplicare nesatisfăcătoare în practica medicală a principiilor GINA. Se fac mari eforturi de resurse umane și financiare pentru a stopa prevalen ța în creștere în ulti- mii ani. Evitarea expunerii la orice factori de risc și educația pacientului, parte integrantă a programului GINA, este în prezent tratamentul de prima linie a astmului. Astmul beneficiază de numeroase tipuri de abordări și consensuri,cu soluții pentru formele seve re care nu pot fi reglementate medicamentos și care impun abordări multidisciplinare. Rolul important în prevenirea , tratarea , ameliorarea astmului bron șic îl au a șadar educația autoeducația pacientului, a familiei acestuia și a întregii populații.

10