Teza Rolul Dirigintelui [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DE STAT “BOGDAN PETRICEICU HASDEU” din CAHUL Facultatea de Filologie şi Istorie Catedra de Psihopedagogie

TEZĂ DE LICENȚĂ Rolul dirigintelui în educația elevilor

Specialitatea:Psihopedagogie

Conducător ştiinţific:

Ioana Aurelia Axentii, lector universitar

Autorul:

Cristina MIGAEŞ, studenta gr. PS- 1002

Cahul - 2014 1

CUPRINS Introducere............................................................................................................................. I.

DIRIGINTELE – FACTOR ESENTIAL ÎN EDUCATIA ELEVILOR

1.1 Delimitări conceptuale privind notiunea de diriginte, statut/rol, profil de competentă si tipuri ale personalitatii dirigintelui............................................................................... 1.2 Sistemul activitatii educative a profesorului-diriginte si organizarea grupului de elevi ... 1.3 Specificul competențelor dirigintelui racordate la clasa de elevi....................................... Concluzii ............................................................................................................................... II. STRATEGII DE OPTIMIZARE A ACTIVITATII DIRIGINTELUI II.1Cunoaşterea şi înţelegerea elevilor, obiectiv prioritar în activitatea dirigintelui. II.2Proiectarea activitatii dirigintelui. Agenda dirigintelui - suport didactic in organizarea activitatii educative ........................................................................................................ II.3Formele si metodele de organizare a procesului educativ a profesorului-diriginte … II.4Parteneriatul educational scoala-familie, diriginte-parinti............................................. Concluzii .............................................................................................................................. III.

METODOLOGIA CERCETARII ROLULUI DIRIGINTELUI IN EDUCATIA ELEVILOR

3.1 Designul cercetarii ............................................................................................................ 3.2 Interpretarea datelor ......................................................................................................... Concluzii ............................................................................................................................... Concluzii şi recomandări................................................................................................... Bibliografie .............................................................................................................................. Anexe..........................................................................................................................................

Introducere

2

Actualitatea temei: Transformarile importante intervenite in dezvoltarea societatii afecteaza intr-o masura importanta si viata scolii. Cererea crescanda de educatie, educatie permanenta, integrarea invatamantului cu cercetarea si productia, obliga scoala sa-si revizuiasca principiile, obiectivele, structura, metodologia si stilul de lucru, pentru a raspunde adecvat exigentelor tot mai mari pe care societatea i le pune in fata.Obiectivele care stau in fata scolii contemporane, numeroase si complexe, pot fi indeplinite numai cu un personal devotat, temeinic pregatit si inzestrat cu valoroase calitati personale si profesionale. Este subliniata cu deosebire sarcina formativa ce revine dirigintelui in educarea tinerei generatii si nu numai aceea de instruire a elevilor. Inversarea de accent de pe informativ pe formativ, nu poate fi realizata doar prin simpla formulare a unor deziderate elevate, intrucat reclama o reconsiderare a intregului sistem de invatamant si in special o subliniere speciala a locului si rolului dirigintelui in acest sistem, el fiind specialistul care participa la formarea cadrelor pentru toate sectoarele de activitate. Fiecare invatator si profesor din intregul sistem de invatamant, trebuie sa fie atat un bun specialist in domeniu, cat si un bun diriginte. Numai imbinand aceste doua calitati, cadrele didactice isi vor indeplini in bune conditii sarcina de inalta responsabilitate si onoare in formarea tinerei generatii. Rolul dirigintelui ramane mereu in prim plan in opera de formare a personalitatii elevilor. Cu toate ca a sporit si influenta altor factori in procesul educatiei, dirigintele isi pastreaza numeroase prerogative in acest domeniu, el fiind principalul modelator al personalitatii elevilor, incepand de la imprimarea unei conduite externe, pana la formularea aspiratiilor si idealurilor lor de viata. Efectele activitatii si personalitatii dirigintelui au facut obiectul unor cercetari de pedagogie, psihologie

pedagogica

si

de

sociologia

educatiei,

urmarindu-se

ridicarea

eficientei

activitatii pedagogice in general si a profesorului in special. Sporirea functiei profesoruluidiriginte de confident, consilier, transmitator al valorilor culturale, a largit campul de activitate si a accentuat interdependentele. Educaţia modernă urmează să-l ajute pe fiecare educat să-şi conştientizeze propriile valori, care-l reprezintă ca entitate în sistemul de valori al grupului social, comunităţii naţionale, comunităţii mondiale. Idealul libertăţii umane, care marchează lumea contemporană, solicită un scop educaţional care să integralizeze identitatea şi proprietatea ca principii definitorii fiinţei umane moderne.Scopul educaţional în învăţămîntul general din Republica Moldova se defineşte ca formare a personalităţii libere, avînd conştiinţa identităţii şi conştiinţa proprietăţii, angajată axiologic în cultura naţională şi în cea universală, capabilă să se adapteze oportun la condiţiile unei lumi în schimbare.Functia de diriginte a devenit necesara, incepand cu clasa a V- a, datorita faptului ca de la aceasta clasa inceteaza activitatea invatatorului, ca singurul conducator al vietii clasei,iar muncaeducativa este 3

luata de profesori. Planul de invatamant nu contine activitati sau obiecte de invatamant care sa permita elevilor sa puna si sa-si rezolve si anumite probleme educative, varietatea influentelor si complexitatea problemelor educative pretind un coordinator si indrumator, unspecialist care sa imbratiseze si sa conduca intreaga opera de formare a personalitatii elevilor. Dirigintele reprezinta un model de conduita pentru elevi, demn de a fi urmat in activitatea si viata lorulterioara. Fara a prelua sau a se suprapune sarcinilor celorlalti profesori, dirigintele are totusi functiispecifice si complementare fata de toti ceilalti. El este pentru clasa sa ceea ce este directorul pentruscoala: organizatorul, indrumatorul si coordonatorul intregii activitati instructiv - educative si a vietii colectivului de care raspunde. De felul in caredirigintele stie sa sudeze colectivul, sa-l antreneze in realizarea unor perspective atragatoare, sastabileascarelatii de apropiere si de sprigin reciproc intre el si clasa, sa-l integreze in colectivul scolar, sa-lmobilizeze si sa-i insufle entuziasmul unei munci creatoare depinde reusita sa. Dirigintele este veriga intermediara intre elev si profesori, pe de oparte, intre acesta si familie, pe de alta parte. El este cel care concentand si sistematizand datele desprefiecare elev le ofera celor interesati, utilizandu-le in acelasi timp in scopul influentarii positive a dezvoltariifiecarui elev. Problema cercetarii:formarea continua a cadrului didactic in calitate de diriginte si rolul acestuia in educatia elevilor. Scopul cercetari este de a oferi repere şi instrumente pedagogice pentru dezvoltarea activitatii educative adiriginteluisi rolul acestuia in educatia elevilor. Ipoteza: presupunem ca interpretarea psihopedagogica a actului educativ realizat de profesoruldiriginte in cofiguratia formarii personalitatii elevului si colectivului de elevi in baza unui costruct psihopedagogic, elaborat in procesul investigatiei. Obiectivele cercetariipropuse pentru sustinerea scopului sus propus sunt: O.1 Studierea cadrului conceptual si identificarea statut/rolului si a profilului de competenta a dirigintelui O.2 Analiza sistemului activitatii educative a profesorului diriginte si organizarea grupului de elevi O.3 Investigarea formelor si metodelor de organizare a activitatii educationale folosite de profesorul-diriginte in realizarea activitatii educationale O.4 Analizarea parteneriatului educational scoala/familie, diriginte/parinti si ideterminarea imporatantei lui in educatia elevilor. O.5 Formularea unor recomandări şi sugestii psihopedagogice pentru ameliorarea strategiilor de optimizare a activitatii educative a dirigintelui ?n vederea conştientizării rolului lui în educaţia elevilor. Baza metodologica:Demersul investigativ privind rolul dirigintelui in educatia elevilorva utiliza o strategie complexă de cercetare. În cadrul tezei au fost folosite ca metode:analiza documentară; observaţia directă; interviul, chestionarul. 4

Epistemologia cercetării:o constituie teoriile privind managementul actului educativ, rulul si functiile dirigintelui abordate de către autorii T. Repida, M. Aizer, C. Cucoş, I. Bontas, I. Nicola, I. A. Axentii, N. Vinţanu, E. Păun, I. Jinga, J. J. Rousseau, R. M. Niculescu,I.Holban, Cristea S., Cucoş C., D`Hainaut, Dicu A., Geissler E.E., Hameleine D., Mihuleac E., Nicula A., Pavelcu V., Pontea D., Salade D., etc. Valoarea teoretica lucrarea elucideaza continutul si corelarea perspectivelor ale ale actului educative cu specificul functiilor, rolurilor si competentelor dirigintelui racordate la clasa de elevi. Valoarea practica:lucrarea ne vine in ajutorul elaborarii matricei competentelor dirigintelui si ne a ofera repere şi instrumente pedagogice pentru dezvoltarea activitatii educative adiriginteluisi rolul acestuia in educatia elevilor. Structura tezei:teza este structurata din introducere, trei capitol, concluzii generale si recomandari, bibliografie si anexe. In Capitolul I ,, Dirigintele – factor esential in educatia elevilor”

I.

DIRIGINTELE – FACTOR ESENȚIAL ?N EDUCAȚIA ELEVILOR 5

1.1Delimitări conceptuale privind noțiunea de diriginte, statut/rol, profil de competență și tipologii ale personalității dirigintelui Funcţia de profesor-diriginte al unei clase de elevi are vechi tradiţii în învăţământ. Ideea ca unul dintre profesorii care predau la o clasă de elevi să fie ales de către colegii săi dirigintele clasei respective a apărut pentru prima dată în Legea instrucţiunei din 1864,Legea învăţământului dată de Spiru Haret ?n 1898, apoi Regulamentul pentru şcolile secundare din anul 1901, au adus precizări importante cu privire la rolul şi sarcinile profesorului-diriginte, dintre care multe îşi păstrează valabilitatea şi astăzi: observarea ţinutei şi a disciplinei elevilor, controlul şi motivarea absenţelor, judecarea neînţelegerilor dintre şcolari, ţinerea la curent a foilor matricole ale elevilor și a fişelor psihopedagogice individuale, intermedierea relaţiilor părinţilor cu directorul şi profesorii şcolii, informarea părinţilor asupra notelor obţinute de elevi sauasupra abaterilor disciplinare. Ioana Aurelia Axentii in studiu istorico-pedagogic Gandirea pedagogica in Basarabia (2006), afirma ca in scoala de dupa 1918 dirigintii de clasa aveau functii educative strict reglementate, ei urmau sa realizeze o educatie care sa ia in consideratie deprinderile si aptitudinile bune ale copilului, sa cunoasca profund personalitatea lui [iaa. P 13]. Profesorul-diriginte activează în învăţământul preuniversitar la treapta de gimnaziu şi liceu. Acţiunile sale sunt reglementate de Regulamentele de funcţionare a acestor nivele ale învăţământului. Lexical, termenul îşi are originea în limba franceză (dirigeant) şi cunoaşte mai multe accepţiuni. Astfel, există dirigintele de şantier, al unui oficiu poştal sau vamal, al farmaciei şi, nu în ultimul rând, directorul unei şcoli primare rurale (în trecut). Păstrând ideea de învăţământ, dirigintele este astăzi şi profesorul care supraveghează şi îndrumă o clasă de elevi. În dicționarul de pedagogie noțiunea de diriginte este definită ca: profesor abilitat cu conducerea unei clase sau a unui grup de elevi, răspunzător pentru tot ce se întîmpla cu copiii cât timp se afla la școala. El trebuie să controleze fregvența, să completeze carnetul de note, să scrie catalogul, să fie un consilier personal al elevului și părintelui. În același timp este și profesor de specialitate, persoană de relație, organizeaza diferite spectacole, serbări, excursii, amenajează spațiul de învățare, prezintă rezultatele școlare, urmărește relațiile elevilor. Astăzi se consideră că dirigintele creează atmosfera pedagogic-educativă dintr-o clasă și ar fi de dorit să-și petreacă multe ore în clasa respectivă. [dict de pedagogie, p 75 Horst Schaub, Karl G. Zenke, Polirom 2001,341 p.] Dirigintele este unprofesor desemnat de conducerea şcolii să răspundă de desfăşurarea eficientă a întregului proces instructiv-educativ a elevilor unei clase la care, totodată predă un obiect de învăţământ. Dirigintele este educatorul clasei de elevi, îndrumător al acestora, responsabil pentru progresul la învăţătură al fiecărui elev în parte; în acelaşi timp, el armonizează influenţele 6

educative. El conduce şi coordonează activitatea tuturor factorilor educativi: colectiv de profesori, părinţi, comunitate. [repida 49] Cadrul legal oferă o imagine mai amplă a noţiunii în cauză. În acest sens, diriginteleeste coordonatorul activităţilor clasei de elevi, provenind dintre cadrele didactice de predare sau de instruire practică, numit de către director şi care predă la clasa respectivă. Funcţiile principale ale profesorului-diriginte deduse din ,,Regulamentul-tip al instituţiilor de învăţământ secundar general (şcoală primară, gimnaziu, şcoală medie de cultură generală)” din anul 2007 si ,,Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea liceelor” din 2006 sunt următoarele: contribuirea la organizarea grupului şcolar, cunoaşterea atmosferei psihosociale şi de studiu din clasă, cunoaşterea fiecărui elev, conceperea şi organizarea orelor de dirigenţie, cooperarea cu toţi profesorii clasei, legătura şi cooperarea cu familia, contribuţie la orientarea şcolară şi profesională a elevilor, cooperarea cu ceilalţi factori educativi, organizarea şi realizarea activităţilor extradidactice şi extraşcolare ale elevilor. Noţiunea „diriginte”este în strânsă legătură cu noţiunea „dirigenţie”.Dirigenția este tratata din doua perspective: ca un subsistem al activităţii educative ce se desfăşoară sub conducerea dirigintelui cu aportul elevilor unei clase şi al factorilor educativi – familie, instituţii educative extraşcolare, de stat şi particulare, de cultură şi sociale si ca activitate educativă, care se desfăşoară cu elevii unei clase, aflată cu deosebire în sarcina unui profesor diriginte. Acesta coordonează activitatea educativă a tuturor profesorilor clasei. Dirigintele se preocupă de problemele fiecărui elev, precum şi de problemele clasei ca grup, de interrelaţiile existente. El ţine legături cu comitetul de părinţi al clasei. Dirigintele este principalul organizator al activităţilor extracurriculare ale clasei. Dirigenţia reprezintă un complex de activităţi aflate în raporturi de interdependenţă, care se desfăşoară în mod organizat, gradat, cu o finalitate precisă pe baza unor exigenţe unice. Prin dirigenţie se realizează unul din obiectivele majore ale şcolii – formarea personalităţii elevilor, pregătirea lor pentru integrarea activă şi conştientă în societate. Dirigenţia nu se reduce numai la ora de dirigenţie. Astfel, in 1996, pedagogul I.Nicolasubliniază că rolul fundamental al dirigintelui este acela de a realiza o coordonare şi de a asigura o unitate a tuturor influenţelor educative ce se exercită de către toţi membrii colectivului pedagogic şi de către toţi factorii educativi antrenaţi în acest proces [37, p. 569]. Rolul coordonator al dirigintelui se concretizează prin organizarea unui ansamblu de activităţi educative, care să sintetizeze, să valorifice, să sistematizeze şi să completeze influenţele educative ce s-au exercitat în cadrul şcolii, cât şi în afara ei. Dirigintele este desemnat în această funcţie după anumite criterii: vastă experienţă educativă; o evidentă autoritate morală şi profesională; activitate de predare în clasa respectivă. 7

Rolul profesorului-diriginte este complex, dificil şi hotărâtor în formarea elevilor săi. Din ansamblul vast al trăsăturilor ce conturează profilul unui bun diriginte se pot enumera: buna pregătire profesională şi pedagogică; dragostea faţă de elevi; tact pedagogic; obiectivitate; principialitate, autoritate, dar şi înţelegere; nepărtinire; iniţiativă etc. Pedagogul Ioana Aurelia Axentii (2006) analizand conceptia pedagogica a lui Jean-Jacques Rousseau afirma ca rolul invatatorului nu este de a transmite cunostinte, ci de a dirija cercetarea proprie a elevului, de a-l face atent la fenomenele naturii, de a-l ajuta sa constientizeze existenta unor probleme, de a-i stimula curiozitatea si a i-o intretine pentru a putea cauta solutiile adecvate [iaa p 41].Dirigintele trebuie să fie model de conduită pentru elevi, demn de a fi urmat în activitatea şi viaţa lor ulterioară. Trebuie să aibă un profil moral deosebit şi să dispună de alese calităţi psihice şi pedagogice, asta deoarece responsabilităţile sunt destul de mari.În viziunea elevilor portretul dirigintelui ideal ar fi aşa: un om înţelegător, atent, calm şi cu simţul umorului. Dirigintele are funcţii specifice şi complementare faţă de profesori – el este organizatorul, îndrumătorul şi coordonatorul întregii activităţi instructiv-educative şi a vieţii colectivului de care răspunde. El orientează întreaga activitate a clasei în aşa mod, încât sarcinile şcolii să fie realizate cu succes. În calitatea pe care o are el trebuie să fie permanent preocupat de adâncirea şi sporirea eficienţei influenţelor exercitate de toţi factorii educativi (profesori, familie, comunitate, mass-media) asupra elevilor. Dirigintele este managerul activitatii educationale. Aceasta calitate se subsumeaza aceleia de manager al actului educational in ansamblul sau, care cuprinde si statul – rolul in calitate de manager al actului didactic.Astfel, pedagogul Rodica Mariana Niculescu in lucrarea sa Pedagogie generala (2002) propune un sir de expectatii care fiind incrucisate si modul in care se raspunde concret la ele au ca rezultanta conturarea a ceea ce se cheama statutul/rolul si actiunea in rol a dirigintelui. Modul in care raspunde concret dirigintele acestor expectatii ca si modul in care-si concepe si isi urmareste propriile expectatii sunt in mare masura influentate de profilul sau de personalitate care poate fi prezentat conform unei matrici propuse de Rodica Mariana Niculescu in aceeasi lucrare, acest profil de competenta implica cunostintele si abilitatea unui diriginte si el se doreste a fi si o pledoarie pentru reflective asupra acestei calitati si intelegerea caracterului serios, ordonat, stiintific implicat de munca dirigintelui [Anexa 1]. In literatura de specialitate există diferite tipologii ale personalităţii dirigintelui, una dintre acestea identifică următoarele tipuri: dirigintele responsabil este cel cu o riguroasă planificare a temelor, variate şi interesante, întotdeauna bine pregătite, desfăşurarea orelor sale are o curbă ascendentă, cu efect de cele mai multe ori benefic asupra evoluţiei acestora, atmosfera în astfel de clase este caldă, iar prezenţa dirigintelui întotdeauna dorită.

8

- Dirigintele formalist este corect în planificare, dar expediază dezbaterea planificată în câteva minute, ori nici n-o mai face deloc, alocând timpul respectiv pentru adâncirea cunoştinţelor de la materia sa. Interesat în cea mai mare măsură de pregătirea ştiinţifică a elevilor, cu care îi place să se mândrească, formează de obicei colective unde la mare cinste stă doar competiţia, urmarea este că se produce o stratificare a clasei, dominată de „cei buni”, unii din aceştia devenind adevărate vedete, iar „incompetenţii” rămân stigmatizaţi. - Dirigintele evazionistişi întocmeşte planificări cu teme potrivite sau mai puţin potrivite pentru clasă, fără să mai ţină seama de ele apoi şi nu face efort în vederea cunoaşterii elevilor. - Diriginte neputincios este dezinteresat şi lipsindu-i puterea de analiză şi sinteză, îi e greu să facă până şi o planificare, lecţiile au un aspect cu „de toate pentru toţi”, astfel, manifestarea dezordonată a dirigintelui aduce cu sine o reacţie pe potrivă a elevilor. - Diriginte absent e tipul de om egocentrist, pentru care ceilalţi există în raport cu interesele lui, gândurile sale rar se intersectează cu cele ale elevilor, iar orele, indiferent care, reprezintă un fel de corvoadă, profită de orice ocazie favorabilă de a se eschiva de la obligaţiile sale, fiind ca diriginte aproape inexistent. [ melinda airizer ] Dirigentiaseconstituieîntr-unsubsistemalactivitatiieducativeînansambl sisedesfasoarasubconducereadiriginteluicuaportuleleviloruneiclasesialfactoriloreducativi: familie,institutiideeducatieextrascolara,destatsiparticulare,deculturasisocialedelanivelullocalitatii [dirig

si

consil

11].Activitateadiriginteluinusepoatereducedoarlaooradedirigentiestabilitaprinplanuldeînvatamânt ,cicuprindetotalitateaactiunilorsioperatiunilorcarevizeazaobiectivesisarciniprecise.

1.2 Sistemul activităților educative ale profesorului diriginte și organizarea grupului de elevi După cum se poate constata, iniţial, principala funcţie a dirigintelui era funcţia de controlasupraactivităţii

elevilor, accentul

punându-se

îndeosebi

pe

respectarearegulamentului şcolar. Prin Legea învăţământului secundar şi superior din 1925, vechilor sarcini ale profesoruluidiriginte li se adaugă aceea de a asigura,,concursul unitar al tuturor profesorilor”clasei respective si de a face lecţiile şi exerciţiile necesare educaţiei morale a elevilor. Practic, se introduceau în planurile de învăţământ al şcolilor secundare lecţiile de diriginţie, pe care profesorul-diriginte urma să le consacre chestiunilor de educatie şi disciplină ale elevilor săi. In deceniile care au urmat s-a pus tot mai mult accentul pe funcţia educativă a profesorului diriginte, desi au fost păstrate toate sarcinile sale organizatorice si administrativ-disciplinare, intrate deja în tradiţie. Treptat, de-a lungul timpului, sistemul muncii educative a profesorului 9

diriginte a dobândit următoarele componente: managementul clasei ca grup; dezvoltarea personalităţii şi dezvoltarea carierei elevilor; educaţia pentru valori (pentru democraţie, calitate, mediu, dezvoltare durabilă, sănătate, receptarea valorilor culturale); educaţia pentru securitatea personală (educaţia rutieră, protecţia consumatorului, protecţia civilă, apărarea împotriva incendiilor, prevenirea delincvenţei juvenile şi a traficului de fiinţe umane)(TOMSA, G., ş.a., 2004) Actuala reformă curriculară a învăţământului, prin introducerea în planurile-cadru de învătământ a ariei curriculare ,,Consiliere şi orientare”, completează conţinutul activităţii educative nemijlocite cu elevii desfăşurate de profesorul-diriginte. Această activitate urmează să se orienteze în următoarele direcţii prioritare: consilierea individuală a elevilor; orientarea şcolară şi profesională a elevilor; educaţia pentru carieră a elevilor. În activităţile de consiliere individuală, se va pune accentul pe sprijinirea copilului în următoarele direcţii: autocunoaşterea caracteristicilor şi abilităţilor personale, inclusive; conştientizarea eventualelor puncte slabe, nedezvoltate sau neexersate suficient; disponibilitatea de a-şi asuma responsabilităţi, sarcini, obligaţii, îndatoriri faţă de sine, familie, şcoală; capacitatea de a asculta şi pe alţii; spirit de discernământ în a alege acele module opţionale de educaţie şi de formare profesională care-i sunt potrivite şi răspund intenţiilor sale de viitor. Profesorii diriginţi au obligaţia de a desfăşura o susţinută activitate de orientare şcolară şi profesională a elevilor lor prin activităţi individuale sau de grup cu acestia. Mijloacele utilizate până acum în scoală pentru orientarea scolara şi profesionala nu sunt perimate, ele trebuie numai adaptate, actualizate, integrate în noile conţinuturi ale învăţământului(pg.8JIGAU, M.–coord., ConsiliereşiOrientare-Ghid,CNROPRomânia,Buti,2000). Trebuinţa de comunitate este una din trebuinţele primare şi fundamentale ale omului. Cum e şi firesc, cadrul iniţial în care se manifestă este grupul familial, căruia i se adaugă pe parcurs grupurile spontane şi grupurile educaţionale.Din această perspectivă grupul de elevi apare ca fiind un cadru propice care vine în întâmpinarea satisfacerii trebuinţei de comunitate şi a exprimării sentimentului de apartenenţă.Pentru activitatea profesorului în general şi a profesorului-diriginte în special e important să înţeleagă nu numai valenţele formative al grupului de elevi, ci şi mecanismele prin care se realizează. Grupulşcolareste o comunitate socială de persoane (elevi sau studenţi) cu o structură şi coordonare managerială unitare, constituite pe baza unor interese şi obiective comune. Colectivul clasei reprezinta o totalitate a elevilor unei clase reuniţi prin activitate şi ţeluri comune. Membrii colectivului de elevi se găsesc în interacţiune directă, având scopuri şcolare comune. In lucrarea Relaţia profesor-elev: blocaje şi deblocajeautoarea Truta E.abordează clasa de elevi ca:sistem dinamic cu autoreglare;grup social;colectiv. (48, p. 10-15)În sens larg, colectivul este un grup de persoane care participă la o activitate comună. În sens restrâns, grupul care formează un colectiv este unit prin interese comune ale membrilor săi, este organizat în vederea unor 10

scopuri bine determinate, membrii săi purtând răspundere pentru activitatea desfăşurată, supunându-se unei discipline liber consimţite şi acceptând o conducere unică. Colectivul este un microgrup social de sine stătător. (48, p. 15-17)Clasa de elevi este din start un colectiv în sens larg. Ea devine colectiv în sens îngust odată ce se depăşeşte stadiul de grupare administrativă şi devine un grup social, un sistem la care elementele interacţionează şi coparticipă conştient la realizarea finalităţii sistemului. Ea devine un colectiv în sens îngust în măsura în care ea înseşi dobândeşte funcţii educative.Bineînţeles, pentru a deveni factor educogen, colectivul înseşi este obiect al educaţiei. De aceea profesorul-diriginte îşi îndreaptă în acelaşi timp acţiunea educativă atât spre formarea colectivului, cât şi, prin intermediul lui, spre formarea personalităţii celor ce îl compun. Pedagogul I.Nicola (2003), afirmă că „grupul este o noţiune gen, iar colectivul o noţiune specie (din punct de vedere al sferei). Grupul este o noţiune supraordonată, iar colectivul de elevi o noţiune subordonată” (din punct de vedere al conţinutului)[37, p. 317]. Pedagogul I.Bontaş (2007), indică următoarele caracteristici esenţiale ale grupurilor şcolare: mărimea, compoziţia, structura, interesele şi obiectivele comune, un sistem de relaţii sociale şi interpersonale, capacitatea de creativitate, sintalitatea grupului şcolar[8, p. 329-333]. Preocupările autorului numit sunt legate de sintalitatea colectivului de elevi şi raportul dintre sintalitatea colectivului şi personalitatea elevului.Sintalitateadesemnează totalitatea trăsăturilor ce caracterizează un colectiv concret privit ca un tot întreg prin care se deosebeşte de alte colective[p160]. Colectivele a două clase paralele nu sunt identice, fiecare are particularităţile sale, care circumscriu sintalitatea fiecăruia dintre ele. dacă pentru descrierea fenomenelor psihologice individuale se apelează la noţiune de personalitate, apoi pentru descrierea celor sociale, de grup, se apelează la cea de sintalitate.Rezultă ca daca pentru diriginte obiectul cunoaşterii psihologice a elevilor este personalitatea lor, atunci obiectul cunoaşterii colectivelor de elevi trebuie să fie sintalitatea lor[ped gener RMN p188]. Cunoaşterea sintalităţii grupului de elevi şi a personalităţii fiecăruia din el sunt două acţiuni care se completează reciproc. [37, p. 322 – 323].

Notele definitorii ale colectivului de elevi în viziunea lui D. Salavastru (2006) sunt: structura, coeziunea, dinamica şi scopurile.Clasa de elevi fiind un grup primar menţionează D.Sălăvăstru posedă toate caracteristicile generale ale acestuia[46, p. 127-130]. Structura grupului reprezintă statusurile şi rolurile indivizilor în grup. Putem vorbi de o structură formală şi o structură informală. Ca rezultat al investirii cu diferite roluri (funcţii, responsabilităţi) apar liderii formali (oficiali). Ei au un rol important în reglarea relaţiilor din cadrul colectivului de elevi, precum şi în stabilirea relaţiilor profesor-elevi. Liderul trebuie să aibă autoritate şi capacitatea de a-i stimula pe ceilalţi ca ei să participe la îndeplinirea sarcinilor 11

trasate în faţa grupului-clasă. Chiar dacă este situat în afara grupului de elevi, profesoruldiriginte face parte din conducerea acestuia. De aici şi obligaţiunea lui de a respecta cerinţele grupului[repida p 89]. În cadrul clasei de elevi se dezvoltă şi o structură informală (neoficială) rezultat al relaţiilor intersubiective ce se stabilesc între membrii grupului. Relaţiile acestea pot influenţa coeziunea şi productivitatea clasei de elevi. Apar liderii informali. Uneori, liderul informal poate exercita o influenţă negativă asupra celorlalţi membri ai grupului. Iată de ce din punct de vedere pedagogic este important să se cunoască calităţile personale prin care se impun liderii informali [nicola pedagp155].

In viata scolara intre cele doua structuri – formala si informala – se manifesta o strinsa interdependenta. Dirigintele, coordonatorul activitatii educative, trebuie sa cunoasca foarte bine cele doua structuri, sa stimuleze relatiile pozitive dintre liderii informali si cei formali, daca este posibil ar fi necesara cunoasterea acelor membri ai colectivului care s-au impus ca lideri informali in vederea investirii lor cu functii si roluri oficiale, in acest fel eliminindu-se contradictiile dintre structuri [ pg RMN p 185-186]. Gradul de coeziune a grupului şcolar exprimă gradul de unitate şi de integrare a grupului. Opusă coeziunii ar fi disocierea grupului. Sursele coeziunii grupului sunt: atracţia interpersonală, relaţii simpatetice între membrii grupului, climatul de încredere, consensul cognitiv şi afectiv al membrilor, măsura în care grupul satisface aspiraţiile membrilor, cooperarea în cadrul activităţii clasei de elevi [repida p 68].E de dorit ca aceşti factori să fie cunoscuţi de profesori, îndeosebi de profesorul-diriginte, astfel ca el să acţioneze pentru creşterea coeziunii grupului de elevi. Unele sugestii de acţiune ar fi: să ofere elevilor cât mai multe ocazii de cunoaştere reciprocă;să practice un stil de conducere democratic;să stimuleze iniţiativa elevilor, să-i încurajeze în a-şi organiza singuri activităţile;să organizeze activităţi bazate pe cooperare, care favorizează relaţiile şi schimburile intense între colegi, stimulează acceptarea şi înţelegerea reciprocă;să realizeze evaluări nu numai ale prestaţiilor individuale, ci şi ale grupului în ansamblu[ repida p 69]. Un alt parametru de definire si analiza a clasei de elevi este sidinamica formării şi educării grupului şcolar care surprinde ,,totalitatea transformarilor ce au loc in interiorul grupului, transformari care-i imprima acestuia o anume traiectorie. Cunoasterea dinamicii presupune in mod firesc descifrarea fortelor motrice care se afla la originea acestui proces, adica a contradictiilor interne dintre cele doua tipuri de structuri, formala si informala” [i nicola pedag p55]. Pedagogul I. Bontas in lucrarea sa Tratat de Pedagogie(2007)propune trei etape interdependente ale dinamicii grupului scolar: prima este etapa grupului neomogenin ea are loc începutul de existenţă a grupului şcolar, care se prezintă neunitar, fără interacţiuni cu fenomenele 12

psihosociale sau între persoanele ce alcătuiesc grupul, in aceasta etapa se alege nucleul managerial al grupului, in asemenea condiţii, un rol important în îndrumarea nucleului managerial şi al membrilor grupului şcolar îl au cadrele didactice, dirigintele clasei de elevi, toate îndrumările acestora trebuie făcute în aşa fel încât ele să fie receptate în mod conştient de liderii şi membrii grupului. A doua esteetapaînchegării nucleului managerial:in aceasta perioada profesorii şi îndeosebi profesorul-diriginte continuă să-şi exercite rolul de îndrumători, dar într-o ipostază calitativ nouă, în sensul că îndrumările, sfaturile lor sunt transmise în mare măsură nucleului managerial, care le receptează, le interiorizează şi le transmite membrilor grupului ca pe propriile lui îndrumări.Ultima este etapa grupului şcolar închegat, omogen şi unitar cind sub coordonarea nucleului managerial si împreună cu acesta, aproape toţi membrii grupului şcolar participă activ, conştient, responsabil la îndeplinirea obiectivelor comune ale acestuia, în acest context se manifestă o opinie publică unică a grupului şcolar, ca urmare a realizării coeziuni şi unităţii psihosociale şi educative a întregii comuniuni şcolare, in aceasta etapa grupul manifestă funcţii psihosociale

educative superioare, cum sunt cele de autoconducere şi de autodisciplină,

autocontrol şi evaluare, fenomenul de feedback fiind prezent atât la nivelul fiecărui membru al grupului şcolar, cât şi al grupului ca tot unitar, ceste calităţi evidenţiază faptul că grupul şcolar a devenit un factor educativ, putându-se aprecia că educaţia se face în mare măsură în grup şi prin grup. [8, p. 336-337] Aceste etape se intercondiţionează şi completează reciproc. Noua etapă preia şi integrează achiziţiile din etapa anterioară. Cunoscind aceasta evolutie ondulatorie in dinamica colectivului dirigintele trebuie sa urmareasca constient, de-a lungul ciclului scolar fiecare faza si sa intervina discret, dar eficient, in momente de scadere a coeziunii colectivului [ pg RMN p 187]. Referindu-se la etapele devenirii colectivului de elevi I.Nicola (2003) evidenţiază următoarele etape:etapa evaluării interpersonale;etapa constituirii şi închegării structurii socioafective a colectivului de elevi si etapa stabilizării şi recunoaşterii unei structuri socioafective dominante. [37, p. 270-271]

Facand referire la scopurile colectivului I. Nicola precizeaza ca ele sunt acele elemente comune in viata colectivului, punctul de sprijin al actiunii specifice a acestuia. Colectivul de elevi este din acest punct de vedere, acel grup educational constituit in vederea atingerii unor scopuri educative care, la rindul lor, sunt subordonate idealului educational [ nicola 157]. In conceptia pedagogului Tatiana Repida (2013)fenomenele psihosociale sunt interpretate nu în sine, ci ca factori de grup, deci ca factori cu valenţe catalizatoare, stimulatoare sau chiar determinative – pozitive sau negative – asupra procesului instructiv-educativ.Printre principalii factori de grup ce apar în cadrul grupurilor şcolare, cu valenţe formative sporite, se 13

enumărăatributele psihosociale ale elevilor, adică statutele, rolurile, nivelul lor de aspiraţie şi de aşteptare. Noţiunea de statut desemnează ansamblul drepturilor şi îndatoririlor unei persoane în virtutea cărora ea ocupă o anumită poziţie în grup, iar cea de rol, ansamblul comportamentelor prin care se realizează prescripţiile statutului. Statutele şi rolurile elevilor sunt extrem de variate, ele putând fi prescrise sau dobândite, formale sau informale, latente sau manifeste etc. Iată câteva dintre ele: de elev, de poet sau de bufon al clasei, de fruntaş sau de codaş, de licean etc.Statutele şi rolurile, pe măsură ce sunt dobândite şi jucate, contribuie la maturizarea socială a copilului, la asimilarea experienţei sociale, la reglarea şi autoreglarea comportamentului în cadrul grupului. Un alt factor de grup este relaţiile interpersonale ale elevilor care constituie poate cel mai autentic factor de grup, respectarea sau influenţarea lor soldându-se cu rezultate favorabile, în timp ce ignorarea sau bruscarea lor cu efecte negative, nedorite, atât pentru individ, cât şi pentru colectivitatea şcolară. Cunoscând acest fapt profesorul va putea folosi în mod conştient, deliberat valenţele lor formativ-stimulatoare în diferite circumstanţe, cum ar fi, de exemplu: aşezarea elevilor în bănci conform preferinţelor afective; alegerea unui elev preferat de toţi ceilalţi pentru a reprezenta clasa la un concurs; constituirea unor grupuri mici în vederea realizării diverselor activităţi colective etc. Alt factor care apare in cadrul grupurilor scolare este psihologia colectivă de grup care reprezinta stările colective şi îndeosebi cele pozitive, plăcute, tonifiante (bucuriile, entuziasmul, satisfacţia, încrederea, consensul etc.) pot fi instituite în adevăratele forţe facilitatoare şi dinamizatoare ale procesului instructiv-educativ. Profesorul trebuie să ştie că „sămânţa” educativă rodeşte mai uşor într-un climat destins, armonios, cald sub raport afectiv decât în cel tensional,dezechilibrat, rece. Apoi, nu trebuie uitat faptul că unele modificări comportamentale pot fi mai rapid obţinute cu ajutorul unor mijloace psihologice decât cu unele administrative. Utilizarea grupului ca mediu şi mijloc de formare psihosocială are ca scop principal declanşarea potenţelor personalităţii, a resorturilor creative ale individului, a activismului social, a interesului acestuia pentru participarea socială. Grupul devine un instrument în mâinile membrilor săi, în vederea schimbărilor şi a lui însuşi. Antrenat în propria sa formare şi schimbare, el se transformă într-o adevărată forţă. El îi învaţă pe elevi să coopereze, îi pregăteşte pentru viaţa colectivă, le favorizează însuşirea celor mai eficiente comportamente interacţionale, le generează motivaţii şi atitudini colective. Cunoaşterea grupului/colectivului de elevi este o acţiune continuă. Dirigintele este cel care decide asupra corelării dintre aceste metode şi tehnici. El este obligat, prin natura sarcinilor sale educationale, sa cunoasca foarte bine pe fiecare dintre eleviii cu care lucreaza si colectivul in ansamblul sau, ca sintalitate pentru ca toate interventiile sale sa fie eficiente. [pg RMN p 190]. In

14

literatura de specialitate I. Holban (1978), I. Nicola (1992) s-au conturat citeva metode si tehnici de cunoaştere şi dezvoltare a clasei de elevi, printre acestea un loc central il ocupa: Metoda observaţiei constă în obţinerea datelor despre comportamentul elevului şi a grupului şcolar aşa cum se manifestă el în condiţii şi situaţii reale, normale, în activitatea şcolară. Observaţia ca metodă ştiinţifică se deosebeşte de observaţia spontană, lipsită de intenţionalitate a unor fapte ce au loc în clasă şi care intră involuntar în atenţia profesorului, îndeosebi a profesorului-diriginte.Metoda observaţiei presupune existenţa unui plan de acţiune,a unor mijloace de înregistrare a datelor, prelucrarea şi interpretarea lor pentru a conduce la concluzii generalizatoare. Ca metodă de cunoaştere, observaţia este organizată şi orientată spre surprinderea a ceva anume din comportamentul elevului sau grupului. Valoarea ei este dată de surprinderea directă a modului natural de producere şi manifestare a fenomenului, fără intervenţia cercetătorului. Tehnicile sociometrice reprezinta un ansamblu de instrumente si procedee, principalele sunt: testul sociometric [Anexa], matricea sociometrică, indicii sociometrici, sociograma (individuală şi colectivă), cadranele sociometrice. Sunt destinate să înregistreze şi să măsoare configuraţia şi intensitatea relaţiilor interpersonale din interiorul grupului de elevi, precum şi aspecte privind dinamica acestuia.[ i holban buc 1978] Metoda chestionaruluieste o modalitate ce implică anumite întrebări sau imagini grafice, denumite itemi ce se inserează pe un formular la care subiecţii (membrii grupului şcolar) răspund – scris, verbal, înregistrate pe benzi magnetice sau casete video etc. Aceasta metada ofera posibilitatea ca dirigintele sa verifice unele constatari si aprecieri privind elevii si colectivul. Metoda scărilor de opiniieste o variantă a chestionarului. Fiecărei întrebări din chestionar i se ataşează o scară de răspunsuri posibile, cel care răspunde urmând să-şi aleagă acel interval al scării ce se potriveşte opiniei sale. Exemple de scări: toţi, foarte mulţi, mulţi, unii, nici unul; întotdeauna, destul de des, uneori, foarte rar, niciodată; sunt total de acord, îmi este indiferent, nu prea sunt de acord, nu sunt de acord, sunt total împotrivă etc. Metoda aprecierii obiective a personalităţiieste o metodă complexă de psihodiagnoză, care se desfăşoară ca un experiment pedagogic, în care fiecare dintre elevii unei clase este solicitat să facă aprecieri asupra capacităţii colegilor săi în realizarea diferitelor sarcini şcolare, precum şi o apreciere de sine. Datele recoltate, la care se adaugă aprecierile repetate ale profesorului asupra lucrărilor elevilor sunt validate printr-un calcul statistic riguros, care duce la o imagine din ce în ce mai obiectivă.[nicola 162] Metoda experimentuluieste o metoda de interventie ce constă în iniţierea, în baza constatărilor efectuate cu ajutorul metodelor descrise, a unor acţiuni educative care să conducă la anihilarea manifestărilor negative. Intervenţiile pe care le presupune această metodă au o dublă 15

determinare: retroactivă – consecinţă firească a ceea ce s-a întâmplat în trecut, proactivă – avându-se în vedere consecinţele ulterioare. Metodele descrise se află într-o strânsă interdependenţă. Ele se pot aplica concomitent şi succesiv.Practicarea metodelor de grup în activitatea instructiv-educativă prezintă avantaje atât pentru profesor, cât şi pentru elev.(28, p. 172-174) Organizarea şi îndrumarea vieţii clasei de elevi reprezintă nu numai o sarcină, ci şi o condiţie esenţială a succesului muncii educative. De modul în care dirigintele ştie să sudeze colectivul, să-l antreneze în realizarea unor obiective atrăgătoare, să stabilească relaţii de apropiere şi de sprijin reciproc între el şi clasă, depinde reuşita sa [repida 69].Îndrumarea şi educarea grupului şcolar presupune nu numai cunoaşterea temeinică a particularităţilor de viaţă ale acestuia, a legilor psihologiei de grup, ci şi a modului în care se constituie şi funcţionează microgrupele, a influenţei lor asupra grupului, a legilor după care liderii sunt aleşi şi urmaţi etc. Cunoaşterea microstructurii grupurilor, pătrunderea în intimitatea relaţiilor existente între membrii ei, dialogul permanent cu clasa sunt condiţii ale succesului în activitatea cu toate categoriile de elevi.

1.3 Specificul competențelor dirigintelui racordate la clasa de elevi Prin tot ceea ce întreprinde şi prin exemplul personalităţii sale, dirigintele este un modelator al structurii personalităţii elevului, în stadiul cel mai hotărâtor al devenirii sale.În cadrul abordărilor contemporane ale fenomenului educaţional se impune ca profesorii în general şi dirigintele în mod special să se raporteze la cei educaţi, să stabilească relaţii de cooperare cu părinţii lor şi cu alţi factori interesaţi din societate. Funcţia de diriginte îi sporeşte profesorului responsabilitatea, îi amplifică rolul şi îl aşează întrun anumit raport cu toţi ceilalţi factori educativi. Această funcţie îl apropie de elevi şi îi lărgeşte simţitor sfera de influenţă, adăugând la predarea specialităţii şi rolul de coordonator al întregii activităţi a clasei sale. Dirigintelui îi revine sarcina de a urmări climatul de muncă al clasei, interesul şi emulaţia elevilor pentru învăţătură, aria lor de informare, stilul de muncă, eficienţa activităţilor colective şi mai ales progresul fiecărui elev la fiecare obiect de învăţământ şi de la o etapă la alta. Contribuţia dirigintelui este hotărâtoare prin modul în care ştie să organizeze şi să stimuleze dorinţa şi ambiţia elevilor de a-şi îndeplini cu simţ de răspundere toate obligaţiile şcolare. A le insufla conştiinţa datoriei şi autocontrolul înseamnă a-i ajuta să-şi înţeleagă corect statutul de şcolar şi să dobândească un comportament adecvat. Învăţându-i cum să-nveţe, cum să-şi organizeze munca, cum să-şi formeze priceperi, deprinderi şi atitudini corespunzătoare în activitatea de instruire, dirigintele îi ajută de fapt să se integreze cu succes în colectivul şcolar şi să-şi găsească drumul propriu al auto-realizării şi al auto-formării. 16

Legătura pe care dirigintele o menţine cu ceilalţi profesori şi cu ceilalţi factori educativi, prin comparaţia clasei sale cu celelalte clase şi mai ales prin raportarea rezultatelor la obiectivele stabilite pe şcoală, acesta devine îndrumătorul real al adevăratei formări şi dezvoltări al elevilor îmbinând calitatea de profesor cu cea de educator. Îi ajută pe elevi să înţeleagă corect faptul că instruirea reprezintă principala cale de dezvoltare multilaterală, îi ajută să se maturizeze şi să-şi conştientizeze principalele îndatoriri şcolare. Dirigintele este preocupat să-şi pună clasa în legătură cu mediul social, cu viaţa şi cu problemele ei. Frumuseţea relaţiilor cu ceilalţi, utilizarea timpului liber, bucuria de a trai, nevoia de a cunoaşte, grija pentru păstrarea mediului natural, lupta pentru pace, prietenia şi solidaritatea cu tineretul înaintat şi alte aspecte ale pregătirii elevilor pentru viaţa socială, se înscriu de asemenea printre obiectivele principale ale muncii educative a dirigintelui la orice clasă. Conştiinţa politico-morală a elevilor va forma nucleul în jurul căruia trebuie să se structureze principalele preocupări ale fiecărui tânăr, a-l ajuta să vadă însemnând a-l orienta. Consiliul clasei poate sugera şi urmări aplicarea unor măsuri diferenţiate pentru remedierea unor neajunsuri, sau pentru consolidarea unor tendinţe pozitive înregistrate în conduita colectivului de elevi.Numai o activitate colectivă, condusă şi îndrumată cu grijă, poate cuprinde şi satisface obiectivele complexe ale muncii educative puse în faţa colectivului. Activitatea extraşcolară a dirigintelui vine să lămurească şi să adâncească unele preocupări ale şcolii, consolidând cunoştinţele, priceperile şi deprinderile şi stimulând interesele, înclinaţiile şi aptitudinile elevilor. Tab. 1.1 competentele profesionale ale dirigintelui Nr. Competenţe generale 1. Cunoaşterea

2.

-

Competenţe specifice Studierea clasei de elevi şi întocmirea fişelor de caracterizare

psihopedagogică a

psihopedagogică a fiecărui elev şi a fişei de observare

clasei de elevi

curentă;

Proiectarea

-

Evaluarea iniţială a necesităţilor elevilor. Identificarea obiectivelor axate prioritar pe transmisia de

activităţilor educative

valori, a experienţei sociale, pe orientarea elevilor în

şcolare şi extraşcolare

problemele de viaţă, în alegerea profesiunii; -

Proiectarea şi realizarea diferitor activităţi educaţionale extracurriculare şi extraşcolare (ora dirigenţiei, vizite şi excursii, întâlniri etc.);

-

Elaborarea strategiilor optime de realizare a obiectivelor preconizate;

-

Stabilirea modalităţilor de evaluare a nivelului realizării obiectivelor preconizate. 17

3.

Organizare şi

-

coordonarea

Crearea condiţiilor şi a climatului favorabil activităţii de formare/dezvoltare a personalităţii elevilor;

activităţilor educative

-

Coordonarea activităţilor şcolare şi extraşcolare;

şcolare şi extraşcolare

-

Stabilirea resurselor (informaţionale, materiale) necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor preconizate;

-

Implicarea părinţilor în crearea condiţiilor optime derulării activităţilor proiectate;

4.

5.

-

Stabilirea relaţiilor de colaborare cu comunitatea educativă

Dirijarea activităţilor

-

locală. Soluţionarea situaţiilor de problemă apărute;

organizate

-

Dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor de colaborare cu părinţii;

-

Valorificarea raţională a resurselor umane (părinţi, profesori,

-

membrii ai comunităţii) şi a celor materiale şi informaţionale. Informarea consiliului profesoral despre activitatea

Monitorizarea procesului educaţional

educaţională desfăşurată cu clasa de elevi; -

Dezvoltarea relaţiilor de comunicare cu profesorii ce predau la clasa pe care o conduc;

6.

7.

-

Monitorizarea disputelor, a conflictelor apărute, menţinerea

Verificarea calităţii

-

relaţiilor de colaborare cu ceilalţi factori educativi. Stabilirea clară a obiectivelor evaluării;

realizării obiectivelor

-

Analiza nivelului de realizare a obiectivelor proiectate;

(evaluarea)

-

Depistarea lacunelor în organizarea şi desfăşurarea procesului

Perfecţionarea

-

educaţional. Receptivitatea la noile schimbări;

activităţii

-

Reconsiderarea, perfecţionarea continuă a cunoştinţelor

proprii/dirigintelui

fundamentale şi aplicative din domeniul psihopedagogiei; -

Autoevaluarea continuă a propriilor performanţe;

-

Analiza obiectivă, exigentă şi corectă a activităţii realizate cu clasa de elevi;

-

Participarea la diverse forme de perfecţionare.

În relaţia cu elevii este bine ca dirigintele să aibă în vedere următoarele aspecte: -

tine cont de particularităţile de vârstă ale elevilor săi, având în vedere faptul ca adolescentul manifestă o serie de atitudini contradictorii, dă dovada de o mare instabilitate emotivă, este foarte influenţabil de către cei din grupul în care se integrează şi este sensibil la tot ceea ce se petrece în jurul sau, mai ales în familie, este perioada în care unii tineri tind să devină hiperindependenţi, ceea ce-i poate aduce în conflict atât cu şcoala, cât şi cu familia. 18

-

implică toţi elevii la ora de dirigenţie, prin utilizarea unor metode ca: studiul de caz, jocul de

-

rol şi activităţile pe grupe etc. acordă fiecărui elev câte o responsabilitate şi urmăreşte modul în care acesta îşi îndeplineşte sarcinile. Sarcinile elevilor vor fi bine delimitate, iar funcţiile de conducere vor alterna, astfel

-

încât fiecare elev să primească diferite responsabilităţi. ajută elevii să se cunoască reciproc prin antrenarea colectivului clasei în diverse activităţi

-

extraşcolare şi extracurriculare (excursii, vizionări de spectacole, concursuri, cercuri, etc.) aplică anumite chestionare cu întrebări referitoare la cunoaşterea intereselor elevilor, a

-

alegerii viitoarei profesii. respectă toţi elevii şi nu-i umileşte, făcându-le observaţii în fata întregii clase. tratează în mod diferenţiat fiecare caz în parte ascultând şi acordând o atenţie deosebită celor relatate de elev, fiind dispus să-şi schimbe opinia atunci când primeşte argumentarea

-

necesară. observă permanent starea de sănătate fizică şi mentală a elevilor, precum şi dificultăţile apărute în învăţare şi tulburările de comportament, observă şi consemnează datele sau

-

eventualele modificări privind evoluţia conduitei elevilor în fişa de observaţie a elevilor. manifestă un comportament empatic. evidenţiază elevii cu rezultate deosebite şi comportament exemplar. oferă un model caracterial şi comportamental elevilor săi, adaptându-şi şi controlându-şi

-

permanent reacţiile, atitudinile, mimica. ajută elevii să se cunoască reciproc prin antrenarea colectivului clasei în diverse activităţi

-

extraşcolare, excursii, vizionări de spectacole, concursuri, cercuri. aplică anumite chestionare cu întrebări referitoare la cunoaşterea intereselor elevilor, a

-

alegerii viitoarei profesii. formează deprinderi de muncă intelectuală şi urmareşte regimul de viaţă al elevilor. cunoaşte direct pe fiecare elev prin discuţii individuale. işi pregateşte din timp elevii pentru fiecare oră de dirigenţie şi caută metode stimulative

-

pentru desfăşurarea acestora. organizează periodic întruniri cu profesorii clasei, psihologul şcolar şi ceilalţi factori

-

importanţi implicaţi în procesul educative controlează zilnic catalogul clasei pentru înregistrarea absenţelor, notelor elevilor şi analizează împreună cu aceştia eventualele probleme apărute. [cecilia teller]

Orice diriginte urmăreşte realizarea unor obiective concrete cum sunt:studierea şi cunoaşterea personalităţii elevilor;organizarea şi educarea colectivului de elevi;asigurarea succesului la învăţătură al tuturor elevilor şi întărirea disciplinei;formarea şi dezvoltarea profilului moral al fiecăruia;orientarea şcolară şi profesională a tuturor elevilor clasei;organizarea timpului liber al elevilor;coordonarea eforturilor educative ale tuturor profesorilor clasei şi asigurarea unităţii de cerinţe şi de acţiune. Dirigintele, în calitatea de coordonator al influenţelor exercitate asupra clasei sale, aduce la cunoştinţa celor interesaţi, atât planul de măsuri stabilite, cât şi rezultatele obţinute pe diferite 19

linii de acţiune:cunoaşterea elevilor;rezultatele la învăţătură;aptitudini deosebite;măsurile educative întreprinse.

Concluzii: Fenomenele si tendentele din invatamantau dus la modificarea si completarea functiei de diriginte cu noi atributii de la observarea ţinutei şi a disciplinei elevilor, controlul şi motivarea absenţelor, judecarea neînţelegerilor dintre şcolari, ţinerea la curent a foilor matricole ale elevilor si a fişelor psihopedagogice individuale, intermedierea relaţiilor părinţilor cu directorul şi profesorii şcolii, informarea părinţilor asupra notelor obţinute de elevi sauasupra abaterilor disciplinare pina la realizarea unei educatii care sa ia in consideratie deprinderile si aptitudinile bune ale copilului, sa cunoasca profund personalitatea lui. Relatia profesorului cu elevii reprezinta o constructie reciproca, dinamica, ce se repliaza permanent in functie de circumstante si scopuri educative. Organizarea si indrumarea vietiicolectivului reprezinta nu numai o sarcina, ci si o conditie esentiala a succesului muncii educative. De felul in care dirigintele stie sa sudeze colectivul, sa-l antreneze in realizarea unor perspective atragatoare, sa stabileasca relatii de apropiere si de sprijin reciproc intre el si clasa, sa-l integreze in colectivul scolar, sa-l mobilizeze si sa-i insufle entuziasmul unei munci creatoare depinde succcesul in educatie. Indrumarea si educarea colectivului presupune nu numai cunoasterea temeinica a particularitatilor de viata ale acestuia, a legilor psihologiei de grup, ci si a modului in care se constituie si functioneaza microgrupele, a legilor dupa care liderii sunt alesi si urmati. Cunoasterea microstructurii grupurilor, patrunderea in intimitatea relatiilor existente intre membrii ei, dialogul permanent cu clasa sunt conditii ale succesului in activitatea cu toate categoriile de elevi. Dirigintele este veriga intermediara intre elev si profesori, pe de o parte, intre acesta si familie, pe de alta parte. El este cel care concentrand si sistematizand datele despre fiecare elev le ofera celor interesati, utilizandu-le in acelasi timp in scopul influentarii pozitive a dezvoltarii fiecarui elev. Fara a se transforma in biograful elevilor el se ingrijeste ca treptat imaginea despre fiecare elev, despre perspectivele sale de dezvoltare, despre tinuta sa morala sa devina cat mai completa si mai reala.

20

II.

METODOLOGIA CERCETARII ROLULUI DIRIGINTELUI IN EDUCATIE ELEVILOR

3.1 Designul cercetarii Scopul acestei cercetari a fost de a oferi repere şi instrumente pedagogice pentru dezvoltarea activitatii educative adiriginteluisi rolul acestuia in educatia elevilor. Ipoteza cercetariipresupunem cainterpretarea psihopedagogica a actului educativ realizat de profesorul- diriginte in cofiguratia formarii personalitatii elevului si colectivului de eleviin baza unui costruct psihopedagogic, elaborat in procesul investigatiei. Obiectivele cercetariipropuse pentru sustinerea scopului sus propus sunt: O.1 Identificarea profilului de competenta in viziunea elevilor al unui diriginte eficient;

21

O.2 Investigarea formelor si metodelor de organizare a activitatii educationale folosite de profesorul-diriginte; O.3 Investigarea modului în care profesorii îşi înţeleg rolul în educaţia elevilor; O.4 Analizarea parteneriatului educational scoala/familie, diriginte/parinti; O.5 Formularea unor recomandări şi sugestii psihopedagogice pentru ameliorarea strategiilor de optimizare a activitatii educative a dirigintelui în vederea conştientizării rolului lor în educaţia elevilor. Aspecte metodologice privind esantionarea: cercetarea data a fost efectuata in cadrul a doua institutii scolare: Liceul Teoretic ,,Mihai Eminescu” din orasul Cahul si Gimnaziul ,,Stefan cel Mare” din comuna Pelinei. Dupa cum am descris in paginile primilor capitole, educatia elevilor se realizeaza in strinsa colaborare dintre scoala/ familie, diriginte/parinti, in aceste conditii ne consideram indreptatiti ca aplicam chestionarele tuturor factorilor implicati in acest proces acord?nd, totusi, o pondere mai mare elevilor(70% elevi, 20% diriginti si 10% parinti). Această proportie am încercat să o păstrăm pentru fiecare institutie in care a fost efectuat experimentul. Asadar, doar dincolo de aceste repere construirea esantionului este aleatoare. Metodologia cercetarii: Demersul investigativ privind rolul dirigintelui in educatia elevilorva utiliza o strategie complexă de cercetare. În cadrul studiului au fost folosite ca metode:analiza documentară; observaţia directă; chestionarul. - Analiza documentară:prin această metodă au fost studiate reglementările în domeniu, documentatia completata de diriginte. - Observaţia directă:Au fost observate si culese informaţii referitoare la: caracteristicile generale ale managementului clasei de elevi si rolul dirigintelui in cadrul colectivului de elevi. - Ancheta prin chestionar: S-a urmarit identificarea strategiilor de optimizare a activitatii dirigintelui si metodele de colabarare a acestuia cu familie fiind utilizat un chestionar cu care investiga citeva dimensiuni importante: 

profilul dirigintelui eficient in viziunea elevilor;



importanta orelor de dirigentie in actul educativ;



metodele de colaborare a dirigintelui cu familia;

Chestionarul de referinţă a fost adaptat pentru diriginti, elevi si părinţi, numărul de itemi în aceste cazuri fiind redus şi păstraţi doar itemii relevanţi pentru populaţiea investigată. Am distribuit 105chestionare pentru determinarea rolului dirigintelui in educatie elevilor care am recuperat 103 si am recunoscut ca fiind valide 100. Fiecare subiect a primit următorul instructaj: „În cadrul programului licential desfăsurăm o cercetare amplă asupra rolului dirigintelui in educatia elevilor. În aces sens, vă rugăm să răspundeti la următorul chestionar. Specificăm că nu există răspunsuri corecte sau incorecte, 22

vrem să aflăm doar opinia d-voastră. De răspunsurile

d-voastră depinde relevanta datelor

cercetării noastre. Vă rugăm să răspundeti făcând referire la situatia d-stra si nu la una oarecare. Vă asigurăm confidentialitatea datelor. Vă multumim!”. Cadrele didactice au primit chestionarul în birou si au răspuns individual, după care chestionarul a fost preluat. Elevii au răspuns în sala de curs sau, fiind alesi aleator din grupe diferite, astfel încât să acoperim toate clasele incepind cu clasa a V-a si pina in casa a XII-a. Parintii deasemenea au fost alesi aleator in cadrul adunarilor cu parintii care sau desfasurat la sfirsit de simestru.

3.2 Interpretarea datelor Asa cum precizam în subcapitolul 3.2., dedicat designului si metodologiei cercetării, am urmarit analizarea mai multor dimensiuni

Anexa 1. 1. Ale dirigintelui fata de: - elevii sai:  el asteapte sa fie respectat in calitatea pe care o are, pentru grija si interesul   -

manifestat; asteapta colaborarea afectiva cu elevii in tot ceea ce intreprinde in plan educative; asteapta sa obtina din partea elevilor un feed-back pozitiv care sa faca posibila

realizarea pe trepte calitatativ superior a actului educative colegii sai profesori:  asteapta sa colaboreze pentru bunul mers al vietii scolare a clasei la care este diriginte;

23



-

-

asteapta sa primeasca ajutor sis a i se primeasca sugestiile in ceea ce priveste viata

clasei;  asteapta sa i se recunoasca meritele in urma efortului depus; manageriii scolii:  asteapta sa fie indrumat si sprijinit la nevoie;  sa fie corect evaluat in baza unui control correct instrumentat si a unor criteria corecte si clare familiile elevilor:  asteapta sa i se recunoasca rolul in educarea copiilor;  asteapta colaborare, actiune convergenta in planul educational. Societate:  asteapta recunoasterea importantei majore a calitatii de diriginte, alaturi de aceea de cadru didactic ce preda o anume disciplina pentru formarea complexa a tinerelor

generatii; 2. Ale celor cu care interrelationeaza fata de diriginte: - expectatii ale elevilor:  acestia asteapta ca dirigintele sa fie un adevarat parinte si prieten caruia sa i se poata 

-

nepartinitoare;  asteapta sa sprijine realizarea unor relatii positive in interiorul clasei; expectatii ale colegilor:  asteapta colaborare, intelegere, sprijin, respect reciproc: expectatii ale managerilor:  asteapta ca dirigintele sa-si indeplineasca integral sarcinile astfel incat clasa sa nu 

-

-

adresa cu incredere si speranta; asteapta o evaluare corecta a ceea ce au bun si mai putin bun, o evaluare

creeze probleme in colectivul scolii; asteapta sa contribuie active la cresterea eficientei activitatii educative la nivelul

unitatii scolare; expectatii ale familiilor elevilor:  asteapta sprijin si intelegere pentru proprii copii;  sa-si aduca contributia pentru o evaluare corecta;  sa fie corect si competent in plan educational; expectatii ale societatii:  se asteapta ca dirigintele, prin dimensiunea complexa si importanta muncii sale sa contribuie la dezvoltarea unor personalitati care sa corespunda idealului educational.

Anexa 2. I. Domeniul psihopedagogic A. Cunostinte Strict necesare:  Detinerea unor cunostinte generale de psihologie a virstelor pe structura carora sa-si   

elaboreze strategia destinata cunoasterii aprofundate a elevilor cu care lucreaza. Cunoasterea la zi a aspectelor teoretice ce tin de conducerea activitatii educative. Cunoasterea normelor deontologice. Necesare: Cunostinte de psihologie generala. 24

 

Cunostinte de psihologie sociala. Cunostinte de pedagogie diferentiala. Dezirabile:  Cunostinte generale din domeniul psihologiei sociale.  Larg orizontul cultural. B. Abilitati si trasaturi de personalitate Strict necesare:  Priceperea de a realiza planificarea complexului muncii educative.  Priceperea de a realiza corect si din perspective realiste planificarea tematica a orelor  

de dirigintie. Priceperea de a realiza un proiect flexibil a unei ore de dirigintie. Priceperea de a proiecta si organiza activitati extradidactice si extrascolare cu

 

obiective educative. Priceperea si abilitatea de a consilia elevii pentru activitatile lor de timp liber. Priceperea de a utiliza stiluri educationale variate adaptate specificului clasei si

       

situatiilor concrete, prin care pune efficient in practica proiectarea. Capacitatea de empatie. Onestitate. Demnitate si probitate morala. Descernamant si obiectivitate in evaluarea comportamentelor elevilor. Tact pedagocic. Dragoste pentru copii. Simtul umorului. Necesare Abilitatea de a actiona ca manager in raport cu elevii in munca educative, fara ca

aceasta sa fie intotdeauna o actiune explicita. Deprindere si abilitatea de a analiza o situatie din mai multe puncte de vedere. Capacitatea de a evita formalismele. Stapanirea de sine. I. Domeniul: Relatii interumane A. Cunostinte Strict necesare:  Cunoasterea specificului si structurii functionarii colectivului de elevi la varsta la care   

    

se afla elevii clasei. Cunoasterea etapelor de constituire a colectivelor scolare. Constientizarea rolului echipelor educationale din perspectiva eficientei activitatii educative. Cunoasterea propriului statut al dirigintelui. Necesare Cunoasterea aspectelor fundamentale din domeniul sociologiei familiei. Cunostinte generale despre boli si profilaxia lor, in special pe coordonata implicate de

relatiile interumane.  Cunostinte generale juridice, de cultura civica.  Cunoasterea tehnicilor de investigare sociometrica. Dezirabile.  Cunostinte psihologice privind relatiile interumane. B. Abilitati si trasaturi de personalitate 25

                  

Strict necesare: Priceperea de a exprima ferm si logic o cerinta. Priceperea si abilitatea de a culege sugestii indeosebi si de la elevi. Abilitatea de a obtine informatii delicate. Abilitatea de a stimula relatiile positive intre elevi, intre acestia si profesori, parinti. Abilitatea de consiliere. Comportament empatic. Simtul umorului. Necesare: Spirit de colaborare si colegialitate Abilitate de a-si regla comportamentul in functie de varsta celor cu care interrelationeaza. Exigenta si autoexigenta. Sociabilitate . Fermitate si flexibilitate. Simtul ridicolului. Curiozitate intelectuala. Abilitate de a simula interes si pentru ceea ce doar pe elevi ii intereseaza. Increderea in oameni. Dezirabile: Autoincredere relationala. Capacitatea de a asculta active. Capacitatea de a comunica usor verbal si nonverbal.

CHESTIONAR PENTRU IDENTIFICAREA STATUTULUI OREI DE DIRIGENŢIE ÎN ŞCOALĂ 1. Sunteţi profesorul-diriginte al unei clase de elevi? a) Da

b) Nu

2. Care a fost motivul pentru care aţi acceptat ora de dirigenţie: a) mi-a fost impusă b) sporul la salariu c) plăcerea de a fi mai mult timp alături de elevi 26

d) dorinţa de a fi conducătorul unui grup de elevi 3. Care este deviza dumneavoastră în reuşita orei de dirigenţie? ....................................................................................................................................................... 4. Care este conţinutul preponderent al orelor de dirigenţie pe care le desfăşuraţi: a) discuţii pe o tematică propusă b) rezolvarea problemelor administrative ale clasei c) disciplina şcolară 5. Cum vă organizaţi orele de dirigenţie: a) sub formă de prelegere b) sub formă de dezbatere c) forme alternative (discuţii frontale) d) alte variante .......................................................................................................................... 6. Dacă concentraţi orele de dirigenţie în jurul unui conţinut tematic care sunt criteriile după care stabiliţi temele: a) propuneri personale b) sugestiile elevilor c) programele şcolare d) problemele pe care le ridică azi societatea c) aspecte de interes general 7. Consideraţi că ar trebui să se acorde note şi pentru ora de dirigenţie: a) Da

b) Nu

7. 1. Dacă da, propuneţi alternative de evaluare continuă: ........................................................................................................................................................ 8. Ce semnificaţie acordaţi orei de dirigenţie în formarea tinerei generaţii: a) necesară b) utilă c) supraîncarcă programul şcolar d) alte variante......................................................................................................................... 9. Acceptaţi participarea la orele de dirigenţie a unor specialişti: a) Da

b) Nu

10. Ce dificultăţi întâmpinaţi în desfăşurarea orei de dirigenţie? ........................................................................................................................................................ ........................................................................................................................................................ 11. Sugestii privind organizarea orelor de dirigenţie şi optimizarea acestora în contextul educaţional:................................................................................................................................... 27

........................................................................................................................................................... .....................................................................................................................................................

CHESTIONAR PENTRU PROFESORII DIRIGINŢI

Vârstă: Sex: ? Feminin

? Masculin

1. Care credeţi că ar trebui să fie principala funcţie a şcolii: (Bifaţi numai o singura variantă)  De formare profesională  De transmitere de cunoştinţe  De formare a cetăţenilor  De socializare a elevilor  Altele.................................................................................................................................... 2. Cumreacţionaţic?ndunelevvă corectează laogreşeală atuncic?ndpredaţi? (Bifaţi una dintre variante)  Vă supăraţi  Îi atrageţi atenţia că e obraznic  Nu-i acordaţi atenţie  Îl felicitaţi pentru spiritul de observaţie  Vă corectaţi fără să daţi nicio explicaţie  Alta variantă............................................................................................................................. 3. Ce probleme vă semnalează elevii? (Bifaţi una sau mai multe variante)  Legate strict de disciplina pe care o predaţi  Legate de şcoală în general  Legate de relaţiile cu profesorii  Legate de conflicte  Legate de starea de sănătate  Legate de viaţa din familie  Altele................................................................................................... 4. Care dintre următoarele probleme credeţi că afectează elevii cel mai mult: (Bifaţi una dintre variante)  Probleme de familie  Certuri cu prietenii  Neînţelegere din partea profesorilor  Notele mici  Sancţiuni şcolare  Lipsa banilor 5. Care este modalitatea cea mai utilizată de dumneavoastră în predare: (Bifaţi una dintre variante)  Dictaţi lecţia  Faceţi schema lecţiei pe tablă  Implicaţi activ elevii în activitate didactică  Realizaţi activităţi pe grupe  Daţi sarcini individuale elevilor  Implicaţi toţi elevii în desfăşurarea lecţiei 6. Care credeţi că este rolul familiei elevului în viaţa şcolii? (Bifaţi una sau mai multe variante)  să contribuie financiar la diferite achiziţii din şcoală  să participe la activităţile organizate de şcoală  să se implice în organizarea unor activităţi extraşcolare  să-şi ajute elevii la teme  să găsească modalităţi de a le rezolva problemele şcolare 28

 altele.......................................................................... 7. Ce modalitate de comunicare cu părinţii adoptaţi cel mai des? (Bifaţi una sau mai multe variante)  şedinţe cu părinţii  informări scrise  lectorat  discuţii individuale ?vizite la domiciliu ? convorbiri telefonice  implicare în activităţile organizate de d-voastră  altele.................................................................... 8. Temele majore de discuţie cu colegii de cancelarie sunt: (Bifaţi una sau mai multe variante)  politică  viaţă de familie  probleme conflictuale la nivelul clasei  probleme de comunicare cu elevii  modalităţi de evaluare  modalităţi de lucru cu elevii  altele.......................................................................... 9. Ce fel de relaţii există între d-voastră şi colegii de cancelarie? (Bifaţi una sau mai multe variante)  de respect  de prietenie  de invidie  de colaborare  de întrajutorare reciprocă  conflictuale  suspiciune  vinovăţie  altele........................ 10. Echipa managerială a şcolii dumneavoastră (Bifaţi una sau mai multe variante) fixează obiective? ?mparte sarcinile? urmăreşte constant îndeplinirea sarcinilor propuse? aplică sancţiuni pentru neîndeplinirea sarcinilor propuse? ?recompensează activitatea? ?se implică în rezolvarea problemelor apărute în îndeplinirea sarcinilor? 11. Ce înseamnă să fii un bun manager al clasei? (Bifaţi una sau mai multe variante) să ai întotdeauna soluţii la toate problemele să faci elevii să asculte să implici elevii în rezolvarea problemelor clasei să realizezi regulile clasei şi să le afişezi să stabileşti cu elevii care sunt responsabilităţile fiecăruia să te iubească toţi elevii 12. Într-un conflict în clasa de elevi cum gestionaţi situaţia? (Bifaţi una dintre variante) îl lăsaţi să se stingă de la sine informaţi directorul şi-l lasaţi pe el să se ocupe întrerupeţi conflictul şi aplicaţi sancţiuni discutaţi cu toată clasa pe marginea conflictului discutaţi cu elevii implicaţi şi înceraţi să rezolvaţi împreună cu ei situaţia ?solicitaţi ajutor din partea psihologului şcolar 13. Câţi elevi (din clasa la care sunteţi diriginte) se confruntă cu următoarele probleme în familie: consum de alcool ?n familie _____ violenţă în familie _____ certuri, scandaluri _____ situaţie financiară precară _____ 29

altele _____ 14. De ce credeţi că elevii chiulesc? (Bifaţi una sau mai multe variante) dezinteres pentru materia respectivă permisivitate din partea profesorilor obişnuinţă antipatie faţă de profesori teama de a lua o notă mică plictiseală pentru a putea petrece mai mult timp cu prietenii alte motive ............................................................. 15. Carecredeţică suntcauzelepentrucareunelevarecomportamentinadecvatla şcoală? (Bifaţi una sau mai multe variante) elevulconsideră că materiaeste ?ncărcată relaţionareadefectuoasă profesor-elev probleme ?nfamilie dezinteresulfamilieifaţă de şcoală probleme în relaţionarea cu ceilalţi colegi elevul consideră că materia nu-l ajută în viitor altele ....................................................................... 16. Care consideraţi că este cea mai eficientă modalitate de schimbare a unui comportament inadecvat al unui elev. (Descrieţi comportamentul inadecvat şi măsurile luate de dumneavoastră) ..................................................................................................................................................... ..................................................................................................................................................... ..................................................................................................................................................... ................................. 17. În ce cazuri trimiteţi un elev la psihologul şcolar? ..................................................................................................................................................... ..................................................................................................................................................... Băban A. ş.a. Consiliere educaţională: ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere. Ediţia a treia. Cluj-Napoca: Editura ASCR ASCRED, 2011. Callo T., Paniş A. (coord.), Andriţchi V., Afanas A., Vrabie V. Educaţia centrată pe elev. Ghid metodologic. Inst. de Ştiinţe ale Educaţiei, Chişinău: „Print-Caro” SRL, 2010. Cosma T. Şedinţele cu părinţii în gimnaziu. Idei-suport pentru diriginţi. Iaşi: Polirom, 2008. Guţu, V. (coord.) ş.a. Educaţia centrată pe cel ce învaţă. Ghid metodologic. Chişinău, CE USM, 2009. Sclifos L., Goraş-Postică V., Cosovan O. ş.a. O competenţă – cheie: a învăţa să înveţi. Ghid metodologic. Chişinău: Centrul Educaţional PRO DIDACTICA, 2010. Cunoaşterea elevului: consiliere şi orientare. Ghid metodologic pentru formarea cadrelor didactice din învăţămîntul preuniversitar, Chişinău, IŞE, 2007 Silistraru N., Valori ale educaţiei moderne. Chişinău, Poligrafcombinat, 2006 Educaţia toleranţei (Materiale de reper pentru profesorul-diriginte din învăţămîntul preuniversitar). Chişinău, Gunivas, 2004 Moldovanu I. Et. Al., Monitorizarea şi evaluarea activităţilor cu tinerii. Ghid pentru tineri şi profesionişti care lucrează cu tinerii. Chişinău, UNICEF, 2006. Handrabura L., Goraş – Postică V., Educaţie pentru echitate de gen şi şanse egale. Auxiliar didactic pentru profesori şi elevi, CEPD, Chişinău, 2007. 30

Branden N., Cei şase stîlpi ai respectului de sine, Bucureşti, Editura Colosseum, 1996. Mîndîcanu V., Arta comportamentului moral, UPS Ion Creangă, Chişinău, 2004. Zlate M, Psihologie. Eu şi personalitatea, Bucureşti, Editura Trei, 2004. Cucoş C., Educaţie. Iubire, edificare, desăvîrşire, Iaşi, Editura Polirom, 2008. Învăţ să fiu. Ghid pentru psihologi şcolari, diriginţi, profesori, Chişinău, CEPD, 2006. Cartea mare a jocurilor, CIDDC, Chişinău, 2001. Educaţie pentru dezvoltare. Ghidul animatorului. CIDDC, Chişinău, 2001

Badea, E., Caracterizarea dinamic` a copilului si a adolescentului de la 3 la 17-18 ani, Bucuresti, Editura Tehnic`, 1997. Cretu, C., Curriculum diferentiat si personalizat, Iasi, Editura Polirom, 1998. Carier`: san]` sau planificare?, in Revista de pedagogie, nr.1-12/1997. Cristea, S., Managementul organizatiei scolare, Bucuresti, EDP, 1996. Dirigintele. Ora de dirigen\ie, volum editat de Tribuna Inv`\`mantului, Bucuresti, 1995. Dr`gan, I., Ozunu, D., Tom]a Gh., (coord.), Dictionar de orientare scolar` si profesional`, Bucuresti, Editura Afeliu, 1996. Geissler, E., Mijloace de educatie, Bucuresti, EDP, 1977. Holban, I. (coord.), Cunoasterea elevului. O sintez` a metodelor, Bucuresti, EDP., 1978. Iucu, R., Managementul clasei de elevi, Bucuresti, Editura D. Bolintineanu, 1999. Nicola I., Dirigintele si sintalitatea colectivului de elevi, Bucuresti, EDP., 1978. P`un, E., Clasa de elevi ca grup educa\ional, [n Sociopedagogie scolar`, Bucuresti, EDP., 1982. P`un, E., Scoala- abordare sociopedagogic`, Iasi, Editura Polirom, 1999. Salade, D., Dimensiunile educa\iei, Bucuresti, EDP,1997. Toma, S., Profesorul, factor de decizie, Bucuresti, Editura Tehnic`, 1994. Tom]a, Gh., Consilierea si orientarea [n scoal`, Bucuresti, Casa de Editura si Presa Viata Romaneasc`, 1999. Tom]a, Gh., Orientarea si dezvoltarea carierei la elevi, Bucuresti, Casa de Editura si Presa Viata Romaneasc`, 1999. Zlate, M., Zlate, C., Cunoasterea si activarea grupurilor scolare, Bucuresti, Editura Politic`, 1982. Bontaş I., „Pedagogie” Editura Bic All, Bucureşti, 2001 Cristea S., „Pedagogie generală. Managementul educaţiei”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1996 Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002 D`Hainaut, „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă” Editura Didactică şi pedagogică , Bucureşti, 1977 De Landsheere G., „L`education et la formation”, Paris, 1992 Dicu A., „Probleme de psihologie a educaţiei”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973 31

Geissler E.E., „Mijloace educaţionale”, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977 Hameleine D., „Profesori şi elevi”, Bucureşti, 1978 Mihuleac E., „Ştiinţa managementului”, Ed. Tempus, Bucureşti, 1999 Nicula A., „Psihologia socială a câmpului educaţional”, Editura Polirom, Iaşi 1998 Okon W., „Personalitatea profesorului, în Didactică generală”, Bucureşti, 1974 Pavelcu V., „Personalitatea profesorului, în Psihologia pedagogică”, Bucureşti, 1967 Pontea D., „Profesorul şi strategiile conducerii învăţării”, Editura Academiei, Bucureşti, 1989 Salade D., „Perfecţionarea personalului didactic în pas cu cerinţele unui învăţământ modern”, 1975

32