Teza [PDF]

Zitiervorschau

Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

Catedra de stomatologie ortopedică „Ilarion Postolachi”

Teza de licență

INDICAȚIILE ȘI PARTICULARITĂȚILE CLINICO-TEHNOLOGICE DE CONFECȚIONARE A CONSTRUCȚIILOR PROTETICE FIXE PROVIZORII LUPACESCU Valeria Anul 5, grupa S1502

Conducător științific: Guțuțui Vasile Dr. în medicină, conferenţiar universitar

Chișinău, 2020

DECLARAȚIE

Prin prezenta, subsemnatul (a) _________________________________________ declar pe propria răspundere, că teza de licență cu tema „Indicațiile și particularitățile clinico-tehnologice de confecționare a construcțiilor protetice fixe provizorii” este elaborată de către mine personal, materialele prezentate sunt rezultatele propriilor cercetări, nu sunt plagiate din alte lucrări științifice și nu a mai fost prezentată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea declar, că toate sursele utilizate, inclusiv din Internet, sunt indicate în teza de licență, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului: ✔ toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă, sunt scrise cu referință asupra sursei originale; ✔ reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori deține referință asupra sursei originale; ✔ rezumarea ideilor altor autori deține referința exactă la textul original; ✔ metodele și tehnicile de lucru preluate din alte surse dețin referințe exacte la sursele originale.

Data _______________________

Absolvent _____________________________ ___________________ (Prenume Nume )

(Semnătura)

CUPRINS INTRODUCERE Actualitatea temei…………………………………………………………………............5 Scopul și obectivele lucrării 6 Importanța practică a lucrării 6

CAPITOLUL I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI 1.1 Etiologia leziunilor odontale coronare

.......................................................................

1.2 Tabloul clinic a leziunilor odontale coronare

.............................................................

1.3 Caracteristica metodelor de tratament a leziunilor odontale coronare 1.4 Etiologia edentației parțiale reduse

.......................

............................................................................

1.5 Tabloul clinic a edentației parțiale reduse

..................................................................

1.6 Metodele de tratament e edentației parțiale reduse

....................................................

1.7 Argumentarea confecționării construcțiilor protetice fixe provizorii

.........................

1.8 Tehnici de obținere a construcțiilor protetice provizorii ............................................... 1.9 Fixarea construcțiilor protetice provizorii

....................................................................

CAPITOLUL II. MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE 2.1 Metodele de examinare a pacienților…………………………………………….. 2.2 Caracterictica materialului Luxatemp Star, folosit la confecționarea coroanelor provizorii prin metoda directă………………………………………………………. 2.3 Caracteristica materialului folosit la confecționarea coroanelor provizorii fixe prin metoda indirectă ……………………. 3. REZULTATE ȘI DISCUȚII CONCLUZII.............................................................................................................................34 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................35

LISTA ABREVIERILOR

LOC – Leziune odontală coronară ATM – Articulația temporomandibulară R.C. – Relația centrică I.M. – Intercuspidare maximă CT – Tomografie computerizată OMF – Oro-Maxilo-Facială ADM – Aparat dento-maxilar TBC

RPP

INTRODUCERE Actualitatea temei Confecționarea construcțiilor fixe cu scopul tratamentului leziunilor odontale coronare și a edentației parțiale frecvent este însoțită de șlefuirea țesuturilor dure dentare, fără de care confecționarea lor este imposibilă. [ ] Afecțiunile sistemului stomatognat prezintă o îmbolnăvire a întregului organism cu importante

repercusiuni

îndeosebi

asupra

aparatului

digestiv

și

uneori

chiar

asupra

comportamentului neuropsihic. Tabloul clinic în cadrul leziunilor coronare, a edentației parțiale sau totale pot avea multiple aspecte, în funcție de: topografia edentației, numărul dinților afectați (absenți), vârsta, sex, profesia, starea socială și de tipul de sistem nervos, stomatologul fiind chemat să rezolve complex și competent fiecare caz. [18] Etiologia leziunilor odontale coronare (LOC) are la bază diferiți factori endogeni și exogeni. Cele mai frecvent întâlnite sunt leziunile țesuturilor dure dobândite. Din așa leziuni fac parte: caria dentară, hipoplazia smalțului, defectele cuneiforme, abraziunea patologică, fluoroza, trauma, eroziunea chimică etc. Având o etiologie multiplă, aceste leziuni au un tablou clinic polimorf se caracterizează prin modificări de structură a țesuturilor dure, absență de substanță, formă, volum, culoare, poziție, sediu, direcție a coroanei dintelui și provoacă complicații locale (pulpite, periodontite apicale, marginale, migrări dentare cu dezechilibru ocluzal), loco-regionale (la nivelul articulației temporo-mandibulare, sistemului muscular, rapoartelor mandibulo-craniene) și generale (la nivelul tractului gastro-intestinal și a psihicii). [16] Leziunile odontale coronare ca și edentația parțială redusă sunt cele mai frecvente afecțiuni stomatologice, ce necesită un tratament protetic. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OSM), aceste patologii se întâlnesc la circa 70-85% din populație. Menționăm faptul că LOC și edentația parțială redusă au o incidență egală la ambele sexe, mai mult cuprinse între 25 45 ani. După această vârstă, o frecvență mai mare o are edentația parțială întinsă, cu o proporție mai crescută pentru sexul masculin. [10] Datele obţinute de colaboratorii catedrei de Stomatologie Ortopedică, ”I. Postolachi”, (V. Guţuţui, I. Postolachi) în urma investigaţiilor epidemiologice în Republica Moldova ne demonstrează că frecvenţa edentaţiei parţiale reduse este de 327,0 - ±6,0 % la o mie de locuitori. Pacienţii cu edentaţii parţiale unidentare în zonele frontale ale arcadelor dentare, impun la rândul său în faţa cliniciștilor probleme de reabilitare estetică. După cum afirmă [2,14,20] particularităţile tabloului clinic, la rând cu dotarea tehnico-materială şi gradul de competenţă funcţională guvernează alegerea soluţiei terapeutice.

De-a lungul anilor au fost descrise și practicate mai multe metode de tratament cu proteze fixe ca: coroane ștanțate (istorie), turnate, turnate cu fațete acrilice, acrilice pâna la metode contemporane metalo-ceramice, metalo-acrilice, metalo-compozit, ceramica pe carcasa din zirconiu, dar şi zirconiu integral. Aceste punți dentare sunt corpuri fizice confecționate din material aloplastic (metale, ceramică, polimeri) care se înseră pe câmpul protetic pentru a restaura morfologic și funcțional segmentele modificate patologic. Cu ajutorul punților dentare putem închide breșa edentată cu refacerea consecutivă a continuității arcadei dentare și transmiterea sagitală a forțelor. Restaurările fixe împiedică apariția migrărilor și basculărilor dentare, protejează creasta edentată și parodonțiul dinților stâlpi de impactul alimentar în timpul masticației. De asemenea reface contactele multiple dento-dentare și repartizează sarcinile ocluzale întregii arcade. Însă aceste punți dentare au un șir de dezavantaje: șlefuirea țesuturilor dure, devitalizarea şi suprasolicitarea în timp a dinților stâlpi, diferite manifestări alergice, cât și realizarea corpului de punte, care indiferent de forma sa, ascunde zone retentive pentru alimente, unde accesul este dificil, autocurăţirea și curățirea sunt deficitare. Concepția modernă de tratament protetic prevede reabilitarea morfologică și funcțională în baza principiilor: profilactic, curativ, biologic, biomecanic, homeostazic și ergonomic.[12 Scopul lucrării: Studiul particularităților tabloului clinic a leziunilor odontale coronare și a edentației parțiale prin determinarea eficacității tehnologiilor contemporane de confecționare a construcțiilor fixe provizorii. Obiective: 1. Colectarea și studiul surselor literare referitor temei și scopului urmărit. 2. Determinarea indicațiilor către confecționarea restaurărilor protetice provizorii fixe. 3. Alegerea metodei efective de confecționare a restaurărilor protetice provizorii conform posibilităților tehnologice și solicitării pacienților. Importanța practică a lucrării: Determinarea indicațiilor către confecționarea construcțiilor fixe provizorii în leziunile odontale coronare și edentației parțiale pot fi folosite în practica zilnică a medicilor stomatologi, proteticieni cu scopul protecției țesuturilor dentare de factorii nocivi și a celor ce determină starea fizionomică/estetică.

CAPITOLUL I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEZEI 1.1 Etiologia și patogenia leziunilor odontale coronare Leziunile odontale coronare prezintă modificări ale structurii ţesuturilor dure cu/sau fără lipsă de substanţă produse prin diferite cauze. Leziunile pot fi caracterizate ca drept abateri de la structură, formă, volum, culoare, sediu şi direcţia coroanei dentare. Etiologia LOC cunoaşte cauze multiple. Cele mai frecvente sunt leziunile ţesuturilor dobândite: caria dentară, hipoplazia smalţului, defectele cuneiforme, fluoroza, abraziunea patologică, trauma, eroziunea chimică, etc. Vom menţiona că LOC pot fi dobândite atât înainte de erupţia dinţilor, cât şi în perioada posteruptivă, afectând coroanele dinţilor atât temporali, cât şi permanenţi. Existenţa diverselor LOC, cât şi a multiplilor factori etiologici au fost puse la baza sistematizării (clasificărilor) acestor afecţiuni. Cea mai deplină clasificare în acest plan a fost propusă de M. Dechaume și completată de V. Burlui. Ea cuprinde și sistematizează formele clinice existente în patru clase: -

Clasa I. Anomaliile de sediu, volum, formă, direcție. Aceste anomalii nu sunt leziuni

propriu-zise, dar reclama aceleași metode de tratament ca și leziunile coronare. -

Clasa II. Leziuni coronare congenitale cu specifc ereditar: amelogeneza imperfectă, dentina

opalescent ereditară, displazia Capdepond, dentinaopalescent Hodge, dentinogeneza imperfect și displazia dentine. Aceste afecțiuni prezintă niște tulburări de geneza a țesuturilor dure care la fel necesită un tratament protetic. -

Clasa III. Leziuni coronare dobândite înaintea erupției: hipoplaziile simple ale smalțului,

hipoplaziile complete și anomaliile dentare prin radiații ionizante în perioada preeruptivă. -

Clasa IV. Leziuni coronare dobândite post-eruptive. Acestea pot afecta dentiția temporară

și permanentă. Leziunile odontale coronare ale dinților temporali se manifestă prin următoarele forme clinice: melanodontia Beltrami și Romieux, vulnerabilitatea dentară și diferite leziuni coronare în formă de carie, traumatisme, abraziuni. Leziunile coronare ale dinților definitive se manifestă sub următoarele forme: sindromul Dubreuill-Chambardel, leziunile odontale consecutive intoxicațiilor medicamentoase, caria simplă galopantă, leziuni prin radiații ionizante îndelungate, discromiile dentare. [16] O altă clasificare a leziunilor țesuturilor dure coronare după Black spune: -

Clasa I. Include cavitățile situate în șanțurile și gropițele smaltului pe suprafața ocluzală a

molarilor și premolarilor în șanțurile și gropițele vestibulare sau orale, la fel și în gropițele orale ale incisivilor superiori. -

Clasa II.Cuprinde cavitățile de pe suprafețele proximale ale molarilor și premolarilor.

-

Clasa III. Cuprinde cavitățile de pe fețele proximale ale dinților frontali când unghiul incisiv

nu este compromis.

-

Clasa IV. Include cavitățile de pe fețele proximale ale incisivilor cu unghiurile incizale

afectate sau care nu se pot păstra. -

Clasa V.Numără varietățile de cavități situate în treimea cervical a fețelor vestibulare sau

lingual a dinților. -

Clasa VI. Cuprinde cavități situate pe marginea incizală a dinților frontali și vârful

cuspizilor dinților laterali. Această clasificare cuprinde practic toate tipurile de leziuni odontale coronare după formă, volum și sediu. În baza acestei clasificări se va practica și se va alege tipul de lucrare protetică sau restaurativă de restabilire a țesuturilor pierdute sau afectate. [12] Patogenia dezvoltării leziunilor odontale coronare se află în raport direct cu factorul etiologic și varietatea patologiei are în fiecare caz particular un mecanism compus, deseori dificil de determinat. Totodată depistarea factorului etiopatogenetic va da posibilitatea de a întocmi un plan de tratament patogenetic. [12]

1.2 Tabloul clinic a leziunilor odontale coronare Tabloul clinic a leziunilor odontale coronare este polimorf şi depinde de factorul etiologic, gradul de evoluţie a procesului patologic, de vârstă, starea generală a organismului, etc. LOC în paralel cu dereglările morfologice duc şi la dereglări a funcţiei de masticaţie, incizie, estetice, fonetică ş.a. În legătură cu aceasta este obligatoriu de efectuat un examen minuţios clinic şi paraclinic, care va depista corect diagnosticul şi va da posibilitatea de a concepe un plan de tratament corect. Simptomele subiective: Simptomul subiectiv de bază care îl aduce pe pacient la medic este durerea. De regulă aceste dureri apar din cauza iritațiilor terminațiile nervoase și intensitatea ei depinde de profunzimea leziunilor, precum și de gradul de pierdere a țesuturilor dentare. Un alt simptom important este apariția tulburărilor fizionomice, care apar atât în urma pierderilor de substanță dură a coroanelor dentare din zona frontală în caz de carie, abraziunea țesuturilor dure, traumă, cât și în caz de abateri de la structură, culoare, formă, provocând și dereglări în armonia arcadelor dentare. Leziunile odontale coronare deseori sunt și cauza tulburărilor funcției masticatorii, atât în caz de afectarea dinților frontali, care îndeplinesc funcția de incizie a actului de masticație, cât și a celor laterali micșorând eficacitatea de zdrobire și triturare ale ciclului masticator. În caz de leziuni întinse ale dinților frontali pot surveni tulburări de fonație. Afecțiunea dinților din zona frontală, gravă ca suprafață și profunzime, împiedică articularea fonetică și pronunțarea cuvintelor. Pot surveni și tulburări de structură insuficientă în verigile sistemului

stomatognat care se manifestă prin apariția diferitor neuroze sau a altor alterări ale psihicii pacientului. Simptomele obiective: Leziunile odontale coronare se manifestă printr-un tablou clinic obiectiv variat. Leziunile coronare ce afectează structura țesuturilor dure prin diferite distrofii dau un aspect crețos al suprafețelor de smalț sau modificări de culoare. Leziunile odontale coronare provocate de lipsa de substanță dentară pot prezenta cele mai variate aspecte clinice. Fiind localizate pe diferite suprafețe, ele vor produce modificări de structură coronară, formă, culoare. Poate apărea și absența punctului de contact ca urmare a pierderii de substanță coronară sau a modificării formei și mărimii dinților. De menționat că lipsa de substanță poate fi localizată și la nivelul stopurilor centrice, vârfuri cuspidiene de sprijin, fosete, fapt ce va genera deplasări verticale ale dinților în căutarea contactului dentar. În final, toate aceste modificări duc la dezvoltarea unui dezechilibru static și dinamic în întregul sistem stomatognat. Evoluând, leziunile odontale coronare pot genera o serie de complicații cu manifestări locale, loco-regionale și generale. Complicațiile locale se manifestă sub formă de pulpite acute sau cronice, ce apar în urma afectării pulpei ca rezultat al leziunilor odontale coronare. Complicațiile paradontale pot fi sistematizate sub formă de complicații ale paradonțiului apical, acute sau cronice, ce survin ca rezultat al infectării țesuturilor periapicale pe cale pupară, paradontală sau osoasă. Complicațiile paradonțiului marginal-acute sau cronice pot apărea în urma iritațiilor și inflamării care survin în cazul traumatizării directe sau se asociază cu dezvoltarea florei microbiene din leziunile odontale coronare. Inclusiv pot apărea complicații ocluzale prin migrări dentare, pierderea puntelor de contact, dispariția stopurilor ocluzale centrice. Tabloul clinic deseori se complică prin afecțiuni loco-regionale care includ tulburări generale de prezența leziunilor dinte-paradont. La nivelul articulației temporo-mandibulare pot apărea dureri, crepitații, salt articular, dereglări ale meniscului datorită traumatismelor cronice. La nivelul mușchilor mobilizatori pot apărea oboseala musculară, spasmul, dezechilibrul tonic. Ca rezultat al tulburărilor enumerate se pot produce modificări de relații mandibulo-craniene și apariția unor relații excentrice. Complicațiile generale nu se evidențiază imediat. Complicațiile digestive sunt rezultatul masticației insuficiente, care pot provoca sau acutiza gastritele, duodenitele, ulcerul gastric. [10]

1.3 Caracteristica metodelor de tratament a leziunilor odontale coronare La baza tratamentului leziunilor odontale coronare stau principiile fundamentale de restaurare morfofuncțională: curativ, profilactic, biologic, biomecanic, homeostatic.

Realizarea principiilor fundamentale de tratament protetic prin restaurare prevede crearea unui echilibru morfofuncțional la nivelul dinților lezați prin aplicarea metodelor protetice: 1. Metoda de reconstituire coronară este aplicată în leziuni odontale nu prea întînse în suprafața și profunzime, în scopul asigurării rezistenței, retenției, stabilității microprotezelor realizate sub formă de inlay, onlay, pinlay, inlay-onlay. -

Forma de încrustare inlay se realizează prin turnare din aliaje fiind la fel confecționată din

porțelan sau acrilat, redînd cu exactitate morfologia dintelui și a punctului de contact. -

Aplicarea microprotezei onlay prevede acoperirea unei părți a suprafeței ocluzale redînd la

fel morfologia corectă a unghiurilor incizale, a suprafețelor orale și punctelor de contact. -

Microproteza de tip pinlay prevede includerea în construcție a pivoturilor intradentare sau

intraradiculare. -

Formele inlay-onlay nu necesită sacrificii mari de substanță dură și mai pot fi utilizate atât

ca mijloc de agregare, cât și la imobilizarea dinților mobili prin aplicarea lor în sine de imobilizare. 2. Metoda acoperirii coronare constă în aplicarea microprotezelor dentare de acoperire, individualizate, ce refac morfologia și funcția coroanelor naturale. Această metodă este recomandată când leziunile odontale coronare sunt profunde, întinse ca suprafață, iar terapia de reconstituire este ineficientă. Indicațiile terapiei de acoperire sunt de o frecvență considerabilă, datorită realizării unei morfologii coronare corecte și refacerii funcționale. 3. Metoda substituirii constă în aplicarea microprotezelor ce substituie în intregime coroana naturală a dintelui. Această metodă este indicată în cazul distrugerii în întregime a coroanei dentare. Mijloacele protetice folosite în realizarea metodei respective sunt reprezentate de coroanele de substituție.

1.4 Etiologia edentației parțiale reduse Edentaţia parţială se definește ca fiind absenţa unităţilor odonto-parodontale (de la l la 1315) de pe una sau ambele arcade dentare. Indiferent de etiologia ei, de întindere și de topografie, edentaţia este o stare patologică, care prin evoluţia și complicaţiile ei, provoacă dezechilibre grave ale sistemului stomatognat și ca urmare are consecințe asupra întregului organism, îndeosebi asupra aparatului digestiv și uneori chiar asupra comportamentului neuropsihic. În urma instalării edentaţiei pe arcadă apar una ori mai multe breşe sau spaţii edentate. [2] Spaţiile edentate (breșele) pot varia în funcţie de topografie (zona edentată), întindere şi frecvenţă. Pot fi localizate la maxilă, la mandibulă sau la nivelul ambelor maxilare. La nivelul unui maxilar pot fi localizate pe o hemiarcadă, pe ambele hemiarcade, în zona de sprijin (premolari, molari), în zona frontală sau anterioară (incisivi, canini). Breșele edentate pot fi delimitate la

extremități de dinți restanți (breșe intercalate) sau doar mezial (terminale). De asemeni pot coexista pe aceeași arcadă ambele forme, edentația fiind considerată mixtă. [9] Edentația redusă este considerată absența unui număr mic de dinți 1-2, lipsa a 3-4 dinți poartă numele de edentație întinsă, iar prezența a doar câțiva dinți în arcadă (1-4) este considerată o edentație subtotală. [17] În funcție de topografie, întindere și frecvență a breșelor edentate apar diferite perturbări ale funcțiilor aparatului dento-maxilar, în timp rezultând migrări dentare, leziuni dento-parodontale, disfuncții ale complexului neuro-muscular și ale articulației temporo-mandibulare, cu sau fără amprente vicioase asupra stării generale ale organismului [5]. Edentatul nu mai poate realiza o masticație normală, fizionomia lui devine modificată și vocea alterată, toate acestea putând influența starea psihoemoțională a individului [17]. În funcţie de etiologie, edentaţia parţială este congenitală sau dobândită: A. Edentaţia congenitală se manifestă prin absența unuia sau a mai multor unități dento-parodontale datorită angeneziei mugurilor dentari şi poate fi: a) anodonţie totală (lipsa mugurilor dentari în totalitate); b) hipodonţie (lipsesc mai puţin de 5 muguri dentari); c) oligodonţie (lipsesc mai mult de 5 muguri dentari). B. Edentaţia parţială dobândită poate apărea drept consecință a mai multor cauze: a) caria dentară şi complicaţiile ei; b) parodontopatiile cronice marginale degenerative, inflamatorii sau mixte în formele avansate, deoarece vizează implantarea dinţilor; c) traumatismele brutale; d) supuraţiile perimaxilare (abcese, flegmoane, adenite, osteomielite) impun extracţia dinţilor care au generat aceste complicaţii infecţioase; e) factorii iatrogeni – tratamentele odontale incorecte (terapia endodontică efectuată incorect situându-se pe primul loc), tratamentele protetice prin care dinţii stâlpi sunt suprasolicitaţi, tratamentele ortodontice care nu sunt urmate de o echilibrare ocluzală etc. [11]. De-a lungul anilor s-au realizat o mulțime de clasificări ale endentației parțiale utilizându-se diferite criterii de elaborare a lor: topografia, funcționalul, numărul și poziția dinților restanți. Clasificarea edentaţiei parţiale Kennedy (figura 1): Edward Kennedy (1923, New York) a elaborat o clasificare ce ţine cont de topografia breşelor edentate şi care a rezistat în timp datorită simplităţii şi caracterului ei practic. Autorul a redus numărul mare de forme clinice la numai 4 grupe pe care le-a denumit clase: -

Clasa I. Cuprinde edentaţiile biterminale, spaţiile edentate se află pe ambele hemiarcade

fiind situate posterior în raport cu dinţii restanţi.

-

Clasa a II-a. Cuprinde edentaţiile uniterminale la care breşa este situată pe o singură

hemiarcadă şi este delimitată numai anterior de dinţii restanţi. -

Clasa a III-a. Cuprinde edentaţiile din regiunile laterale ale arcadei mărginite atît anterior,

cât şi posterior de dinţii restanţi. -

Clasa a IV-a. Breşa edentată este situată în regiunea anterioară de-o parte şi de alta a liniei

mediane.

Fig. 1.1. Clasificarea edentației parțiale după Kennedy [17] Datorită multiplelor situații clinice cu mai multe breșe edentate decât cele cuprinse în clasificarea inițială, Kennedy și-a completat propria clasificare adăugând 3 subclase determinate de numărul breșelor secundare, clasa de bază fiind determinată de edentația situată cel mai distal, clasa IV neavând nici o modificare. [17]

1.5 Tablou clinic al edentației parțiale reduse Tablou clinic este individual și se prezintă în dependență de numărul dinților lipsă, de topografia breșelor și funcția dinților ce lipsesc din arcada dentară, starea țesuturilor dure și a parodonțiului dinților restanți, de tipul de ocluzie, timpul care a trecut de la pierderea dinților, factorul etiologic, vârsta, starea generală a organismului etc. Simptomele edentației parțiale se împart în exobucale și endobucale. Exobucal – în funcție de localizarea breșelor în arcadele dentare și numarul dinților absenți, semnele fizionomiei pot lipsi sau pot avea un grad divers de exprimare. Endobucal: 1) dereglări de integritate a uneia sau a ambelor arcade dentare; 2) dezintegrarea arcadelor dentare:

a) grupa care funcționează (dinții care și-au păstrat antagoniștii și participă la actul de masticație, această grupă de dinți căpătând calități noi care, ca regulă constau din combinarea celor 2 funcții principale: incizie și masticație). b) grupa care nu funcționează. [17]

1.6 Tratamentul edentației parțiale reduse Tratamentul protetic al edentației parțiale este precedat de un șir de măsuri generale și locale orientate spre pregătirea cavității bucale în dependență de tabloul clinic. Aparatele gnatoprotetice conjuncte metalo-ceramice și metalo-polimerice cu coroanele de sprijin rămân alegerea celor mai mulţi dintre practicieni, datorită accesibilităţii relative tehnologice, preţului de cost accesibil în comparaţie cu tehnologiile total ceramice și varietăţii cazurilor clinice care pot fi rezolvate utilizând această alternativă. [12] Restaurările protetice fixe transmit presiunile masticatorii osului fie prin intermediul dinților naturali și parodonțiului lor (sprijin dento-parodontal), fie prin intermediul implantelor osteotolerate lipsite de parodonțiu. Volumul lor se înscrie în cel al arcadelor naturale. Uneori ele se pot agrega atât pe dinți naturali, cât și pe implante (sprijin mixt). [7] Planul de tratament cu punți dentare metalice conjuncte trebuie să respecte următoarele principii: biofuncţional, biomecanic şi profilactic, curativ, homeostazic, ergonomic. Prin termenul de principiu biofuncţional se are în vedere restabilirea funcţiilor majore ale aparatului dentomaxilar: fonaţie, masticaţie, fizionomie. Principiul biomecanic include realizarea punţii dentare în aşa mod ca ea să posede următoarele caracteristici: rezistenţă fizică, chimică, stabilitate statică şi dinamică. Iar cel profilactic include asigurarea unei profilaxii generale şi locale prin restabilirea unui echilibru ocluzal şi evitarea unor schimbări patologice. [18] Atunci cînd se elaborează un plan de tratament, specialistul trebuie să țină cont de cel puțin 3 cerințe : a) Tratamentul trebuie să fie simplu și concomitent eficient; b) Pentru fiecare procedură sau variantă terapeutică trebuie să existe o bază tehnico-materială adecvată; c) Terapia trebuie să fie adaptată atât la condițiile biologice, mecanice și financiare, cât și la disponibilitatea pacientului pentru tratament. În zadar se propune unui pacient cea mai bună și modernă soluție, dacă pe el îl aranjează o variantă terapeutică simplă, ieftină și rapidă. [5] Orice plan de tratament al unei edentații trebuie să cuprindă 12 întrebări după Körber: 1) Întinderea și topografia breșelor edentate; 2) Integritatea sau lipsa de integritate a reliefului ocluzal; 3) Valoarea parodontală a dinților stâlpi;

4) Necesitatea de imobilizare (solidarizare) a dinților restanți; 5) Relațiile ocluzale sunt normale sau patologice; 6) Rapoartele ocluzale sunt fiziologice sau nu; 7) Dinamica mandibulară este sau nu perturbată; 8) Stopurile ocluzale sunt multiple, simetrice și uniforme; 9) Funcția neuromusculară este normală sau perturbată; 10)Care este calitatea igienei buco-dentare; 11)Necesitatea măsurilor profilactice pentru cariile dentare ale dinților restanți; 12)Necesită sau nu a fi îmbunătățită estetica individuală. [19] Planul terapeutic al unei edentații parțiale este condiționat pe lângă unele condiții generale de numărul dinților restanți, de poziția lor topografică pe arcadă, de stopurile ocluzale pe care dinții restanți le realizează cu antagoniștii și de statusul parodontal al acestora. Resorbția accentuată a crestelor edentate corespunzător breșelor și rapoartelor ocluzale nefavorabile contraindică realizarea de proteze parțiale fixe. [5] Integritatea sau lipsa de integritate a reliefului ocluzal: integritatea reliefului ocluzal (îndeosebi cel pozitiv) va fi evaluată clinic și în general trebuie să corespundă vârstei. Dar vizualizarea reliefului se face cel mai bine prin modele care trebuie să posede o serie de cerințe: -

amprentarea se va lua cu un material (alginat, siliconic etc.) de calitate;

-

modelele trebuie să reproducă cu exactitate forma arcadelor dentare;

-

să ofere cele mai precise detalii privind relieful ocluzal;

-

să fie turnate din ghipsuri dure pentru a evita eventuale erori datorate uzurii materialului;

-

conservarea atentă a suprafețelor ocluzale printr-o depozitare adecvată. [3;20] Valoarea parodontală a dinților stâlpi este decisivă în elaborarea planului terapeutic al unei

edentații parțiale, care trebuie să țină seama de mulți factori: a) Morfologia radiculară cu cât este mai complexă, cu atât este mai mare rezistența dintelui. b) Implantarea dinților depinde de „aria radiculară utilă” (lungimea rădăcinii inclusă în osul alveolar). În funcție de vârstă și de anumite stări patologice, raportul coroană clinică – rădăcină se schimbă în detrimentul brațului de rezistență (rădăcină clinică) instalându-se starea de insuficiență parodontală. c) Aprecierea reactivității parodontale se face prin examen clinic completat cu o investigație radiologică (indicându-ne implantarea reală a rădăcinii și particularițățile topografice, structura osului alveolar, grosimea și continuitatea corticalei osoase, înclinarea axială radiculară și mai ales eventualele semne radiologice ale unei traume ocluzale: resorbții radiculare și/sau osoase, îngroșări radiculare apicale etc.). d) Utilizarea dinților mobili ca stâlpi pentru punți dentare este o problemă care a suscitat unele discuții în literatura de specialitate. Adeseori dinții cu atrofii alveolare avansate se prezintă bine

fixați în alveolele lor, datorită unui proces de anchiloză, iar alți dinți cu atrofii moderate sunt mobili și dureroși la presiune. Astăzi progresele făcute în parodontologie prin implementarea tehnicilor de regenerare tisulară ghidată, a implantelor de adiție, și transfixațiile dentare au schimbat decisiv atitudinea de utilizare ca stâlpi a dinților cu insuficiență parodontală. e) Depulparea dinților contribuie la diminuarea mobilității acestora. Scurtarea brațului de forță asociată cu punerea în repaus a dintelui creează premise favorabile pentru utilizarea lui ca stâlp. f) Direcția de implantare a dinților și ocluzia dentară. Malocluziile primare (ocluzia adâncă, distalizată etc.) ca și cele secundare pot disfuncționa ocluzia și prin traumatizarea viitorilor dinți stâlpi, pot provoca mobilizarea lor. Ca o regulă generală ocluziile funcționale permit alegerea unui număr mai redus de dinți, în timp ce disfuncțiile ocluzale necesită suplimentarea acestora. g) Calculul coeficientului de rezistență parodontală a fost făcut de mai mulți autori (Duchange, Leriche, Prelipceanu, Kurleandski, Oxman, Agapov etc.), dinții fiind notați cu valori crescânde de la cei mai slabi (incisivii inferiori) la cei mai puternici (molarii secunzi). Suma valorilor de rezistență trebuie să fie cel puțin egal cu suma valorilor dinților ce urmează a fi înlocuiți. Calculele sunt relative, deoarece fiecare dinte natural cu parodonțiul sănătos dispune de o forță de rezistență suplimentară, de obicei rezerva fiind egală cu valoarea rezistenței lui. h) Profesia, vârsta, sexul sunt factori care influențează alegerea dinților stâlpi. [5;15;17;19;24]

1.7 Argumentarea confecționării construcțiilor protetice fixe provizorii Vom menționa faptul că tratamentul atît a leziunilor odontale coronare, cît și a edentației parțiale fiind obiectul de studiu argumentează aplicarea construcțiilor provizorii. Definiții: conform Glosarului American de Termeni (1999) RPP este piesa protetică concepută pentru a îmbunătăți estetica și a ameliora funcționalitatea ADM pe o perioadă limitată de timp, după care este înlocuită de o proteză de durată. Recent a apărut noțiunea de restaurare provizorie de lungă durată care trebuie sa fie menținută pe câmpul protetic de la câteva luni, pâna la 1-2 ani sau chiar mai mult (în consolidarea unor rezultate chirurgicale, în cadrul terapiilor ortodonto-protetice și în protetica implantologică, necesitatea unor intervenții chirurgicale (paradontale), indisponibilitatea pacienților, sau din cauza laboratorului, în corectarea unor DTM sau a bolii paradontale). Restaurările provizorii denumite în trecut și proteze temporare reprezintă la ora actuală o etapă obligatorie în protezarea fixă. Obiectivele protezării provizorii 1. Protecție pulpei dentare și țesuturilor gingivale. 2. Precizarea diagnosticului. 3. Perfectarea planului de tratament și motivarea acestuia pacientului.

4. Menținerea igienei bucale. 5. Transmiterea unor informații laboratorului, favorizând comunicarea cu tehnicianul dentar. 6. Vindecarea țesuturilor restante. 7. Stabilirea ocluziei și a DVO. 8. Restabilirea și evaluarea fonației, masticației și prospectarea fizionomiei. 9. Prevenirea migrărilor dentare precum și aprecierea paralelismului dinților preparați. Protecția integrității câmpului protetic cuprinde: Protecția pulpară; protecția suprafețelor de smalț; protecția paradonțiului marginal. Unele materiale folosite în protezarea provizorie sunt: Luxatemp Star (DMG Hanburg) - utilizat de noi; Structur Premium; Unifast LC (rășina fotopolimerizabilă); Produsul Scutan al firmei EsPE; Rășini diacrilice compozite; Protem IV (ESPE); Durafil; Snap 9; Provipont (Vivadent); Acrytemp, Filtek Supreme. Condițiile care trebuie să îndeplinească materialele folosite la protezarea provizorie: o biocompatibilitate;

o stabilitate dimensională;

o stabilitate cromatică;

o ușor de preparat și manevrat;

o rezistența la uzură;

o neiritante și fără miros;

o compatibilitate cu alte materiale;

o ușor reoptimizabile;

o conductibilitate termică redusă;

o preț de cost convenabil.

1.8 Tehnici de obținere a construcțiilor protetice provizorii 1. Tehnica directă de obținere a RPP Utilizând această tehnică, fazele de laborator sunt eliminate. Este o tehnică convenabilă atunci când laboratorul de tehnică dentară nu este în apropierea cabinetului. Tehnica directă prezintă o serie de dezavantaje şi anume: -

potențial crescut de traumatizare a țesuturilor bucale în timpul polimerizării;

-

adaptare marginală deficitară;

-

degajarea de căldură, uneori chiar peste 70°C. Realizarea RPP prin tehnica directă necesită într-o primă etapă obţinerea unui conformator.

În cazul restaurărilor unidentare se poate folosi un conformator din acetat de celuloză, iar pentru restaurările protetice pluridentare acesta se obţine prin amprentarea câmpului protetic înainte de prepararea bonturilor (sau a modelului diagnostic), conformatorul fiind reprezentat de amprenta respectivă. Este indicat ca amprentarea să se facă cu materiale de consistența crescută, evitând astfel incidentele ce pot apărea în urma deformării amprentei. Excesul de material de amprentă este îndepărtat pentru a conferi o mai bună adaptare la repoziționarea amprentei pe câmpul protetic, iar

pentru evitarea defectelor în viitoarea restaurare protetică se îndepărtează materialul de amprentă corespunzător spațiilor interdentare (fig. 13.18.).

Fig. 1.2. Pregătirea conformatorului amprenta pentru asigurarea rezistenței restaurării provizorii Pentru o mai bună adaptare a restaurării provizorii este indicată realizarea unui șanț în amprentă pe fețele vestibulare și orale corespunzătoare dinților ce vor fi protezați. După polimerizare excesul de rășină se va îndepărta în etapa de finisare a restaurării.

Fig. 1.3. Conformarea marginilor cervicale ale restaurării provizorii Realizarea RPP prin tehnica directă necesită folosirea de rășini care în timpul polimerizării degajă o cantitate de căldură cât mai redusă și nu prezintă efecte nocive asupra organului pulpar și a țesuturilor moi adiacente (Protemp 11 - ESPE). În cazul folosirii conformatoarelor din acetat de celuloza se pot utiliza grație transparenței acestora și rășini fotopolimerizabile sau rășini dual.

Fig. 1.4. Îndepărtarea, după polimerizare, a restaurării provizorii de pe câmpul protetic Polimerizarea rășinii este urmată de conformarea marginilor gingivale ale restaurării, verificarea adaptării pe câmpul protetic, finisare și fixare provizorie. 2. Tehnica combinată Presupune realizarea RPP înainte, în laborator, care are un perete subțire și nu are o adaptare perfectă, dar după prepararea dinților stâlpi se căptușește ulterior în cavitatea bucală. 3. Tehnica indirectă Aplicând această tehnică, RPP se confecţionează în afara cavitaţii bucale. Se amprentează dinții preparaţi și breșa edentată și se toarnă un model din gips pe care se va confecționa RPP. Avantaje: a) Protecţia dinţilor preparaţi și a ţesuturilor adiacente, întrucât nu există contact cu monomerul rezidual. Se evită astfel posibilele reacţii alergice. Există studii care arată că 20% dintre subiecţi prezintă sensibilitate la monomer. Riscul sensibilizării pacienţilor care nu sunt alergici la monomer crește direct proporțional cu frecvenţa expunerii. La pacienţii alergici, expunerea, chiar la o cantitate mică de monomer, poate genera ulceraţii dureroase și stomatite. b) Protecţia dinţilor preparaţi faţă de insultele mecanice din cursul polimerizarii acrilatului. c) Adaptarea marginală a RPP polimerizate în contact cu modelul de gips este semnificativ mai bună decât în cazul tehnicii directe, când polimerizarea se face în cavitatea bucală. Pe de o parte, contactul permanent cu modelul limitează contracţia volumetrică din timpul polimerizării, iar pe de altă parte este eliminată distorsionarea prin manipularea manuală a restaurării. Tehnica indirectă prezintă cele mai puţine riscuri pentru pacient. Fazele clinico-tehnice: În cabinet: -

stabilim culoarea dinților, preparăm bonturile dentare, alegem o lingură de amprentă pentru

hidrocoloid ireversibil; -

lărgim temporar șanțul gingival, evidențiem zona preparației terminale;

-

realizăm amprenta cu hidrocoloid ireversibil;

-

turnăm modelul;

-

urmează celelalte faze ale protezării.

În laborator: -

se toarnă modelul de gips;

-

se secționează modelul astfel încît să se potrivească în conformatorul realizat anterior din

folie transparentă; -

se izolează modelul;

-

se marchează zona terminală cu un creion;

-

se umple conformatorul cu rășină începînd de la un capăt și terminând la celălalt;

-

se evită incluziunile de aer menținând contactul pereților seringii cu rășină;

-

conformatorul umplut se aplică pe model menținându-se în contact intim cu acesta;

-

întreg ansamblu (în funcție de rășina utilizată) se introduce fie în apă caldă (40 grade, sub

presiune 0,15 Mpa) rășini acrilice, fie în incinta pentru fotopolimerizare; -

se separă conformatorul de rășină polimerizată;

-

se prelucrează, se finisează, se lustruiește.

În cabinet: -

proba RPP în cavitatea bucală;

-

evaluăm ariile de contact proximal, conturul, defectele de suprafață, adaptarea marginală și

ocluzală.

1.9 Fixarea construcțiilor protetice provizorii Cimentarea provizorie are drept scop fixarea, pentru o perioadă variabilă de timp a RPP. În intervalul de timp cît proteza este fixată provizoriu stomatologul are posibilitatea să evalueze şi să corecteze: 

raporturile ocluzale;



raporturile cu dinţii vecini;



raporturile intermediarilor cu creasta edentată;



aspectul estetic;



aspectul şi comportamentul ţesuturilor moi înconjurătoare. Această perioadă este proprie şi pentru educarea pacientului, în vederea menţinerii unei

igiene corecte. În protetica tradiţională, există situaţii cînd se prelungeşte faza de fixare provizorie pentru observarea comportamentului pulpar, dar, în general, majoritatea clinicienilor pledează pentru o fixare provizorie limitată în timp. În protetica implantologică, fixările provizorii a restaurărilor de durată sunt privite cu rezerve. Materialul de cimentare trebuie să fie suficient de rezistent pentru a fixa restaurarea provizorie o anumită perioadă de timp. Alegerea lui se face în funcţie de situaţia clinică.

-

cimenturile ZOE ( eugenol acționează ca plastifiant pentru metil și metilacrilat, afectează

culoarea - este contraindicat), corect este sa le utilizăm cele fără eugenol. -

cimenturile FOZ, PCZ și CIS sunt contraindicate (au aderență mare); este bine să dăm cu

vaselină suprafața lustruită a RP, pentru ca mai ușor îndepărtăm excesul. -

nu umplem coroanele cu ciment, dar punem o cantitate mică numai spre ocluzal de margini

ca să nu fie în exces și să pătrundă în șanțul gingival. -

îndepărtăm excesul cu sonda sau firul de mătase, spălăm șanțul gingival (are efect iritant

pentru parodonțiu).

CAPITOLUL II. MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE 2.1 Metodele de examinare a pacienților Au fost tratați protetic 25 pacienți cu vîrsta de 22-47 ani cu leziuni odontale coronare și edentații parțial reduse la una din ambele maxilare. Examenul pacienților s-a efectuat clinic, instrumental, fotometric, radiologic, s-au studiat modelele de diagnostic în articulator. S-a folosit materialul Luxatemp Star bisacrilic pentru coroane și punți provizorii de durată, realizate direct și materialul PMMA pentru construcțiile provizorii prin metoda indirectă. Aceşti pacienţi au fost trataţi la catedra de stomatologie ortopedică “Ilarion Postolachi” şi în incinta SRL “MegaDent”. 1) Examenul clinic a inclus următoarele etape: ● Examenul subiectiv – anamneza pacienților ● Examen obiectiv care include: ◦

Exobucal – am efectuat inspecția, palpația și auscultația articulației temporo-

mandibulare. Aici am atras atenția la structura feței, prezența sau absența asimetriei, poziția buzelor, comisurile orale, înălțimea etajului inferior al feței. La pacienții cu leziuni întinse, profunde și localizate în zona dinților frontali, am observat schimbarea poziției buzelor și în special a celei superioare, care a fost „prăbușită”. În cazul pacienților cu leziuni provocate de abraziunea profundă a dinților și mai ales de caracter generalizat s-a micșorat și etajul inferior al feței. ◦

Endobucal - am efectuat inspecția, palparea, sondarea și percuția. Incipient am atras

atenția la gradul de deschidere a cavității bucale, după ce vizual cu ajutorul instrumentelor am studiat starea mucoasei, începînd cu vestibulul oral. Dereglările observate, ca de exemplu, prezența diferitor formațiuni tumorale, ulcerații, traume provocate de dinții cu leziuni sau din alte cauze au fost notate în fișa de observație. ● Examenul mucoasei bucale – s-a executat prin inspecția și palparea digitală la nivelul buzelor, apofizelor alveolare, obrajilor, bolții palatine, limbii și planșeului bucal. ● Examenul arcadelor dentare și aprecierea ocluziei. Efectuînd examenul arcadelor dentare am urmărit stabilirea formei, simetria, inspectînd fiecare dinte prin palpare, sondare și percuție într-o anumită ordine, de la dreapta la stînga la maxilă, iar la mandibulă de la stînga la dreapta. Cu o deosebită atenție au fost examinați leziunile: localizarea lor, forma, extinderea, gradul de sensibilitate, tipul și calitatea tratamentelor efectuate; sondarea a fost făcută cu multă prudență. Atenție deosebită am atras la examinarea rapoartelor între cele două arcade dentare atît static, cît și în dinamică, apreciind starea de postură și relația centrică. ● Examenul dinților lezați și restanți. Pentru fiecare dinte examinat am apreciat obligatoriu vitalitatea, utilizînd stimuli ce determină stare pulpei dinților lezați. La fel fiecărui dinte i s-a

examinat starea țesutului parodontal prin inspecție și palpare, apreciind starea mucoasei gingivale, gradul de mobilitate a dinților. Examinarea funcțiilor globale ale sistemului stomatognat am realizat prin efectuarea unor teste de apreciere a eficienței masticatoare, de stabilire a stereotipului individual de masticație, teste fonetice și de deglutiție. Pentru aprecierea eficienței masticatoare am folosit metodele statice a baza cărora au fost puse datele lui Agapov, Oksman. 2. Din metodele paraclinice pe care le-am utilizat cu scopul completării examenului clinic sunt: ● Examenul radiologic este unul din examenele complementare de bază la precizarea modificărilor țesutului osos, rapoartelor dintre segmente și elemente ale scheletului sistemului stomatognat, iar uneori și a modificărilor funcționale. În acest scop am utilizat radiografia sectorială și ortopantomografia. Radiografia sectorială ne-a dat posibilitatea de a aprecia starea țesuturilor dure ale dinților, la unii pacienți am depistat leziuni odontale coronare în zonele proximale. Importantă este informația despre caracterul implantării dintelui, direcția axului său și a rădăcinilor, a raportului coroană-rădăcină nu numai în sens vertical. Radiografia panoramică este o metodă de investigație ce permite vizualizarea în ansamblu a dentiției și a elementelor maxilo-faciale înconjurătoare (osul maxilar și mandibula, sinusul maxilar, articulațiile temporo-mandibulare). Pe așa peliculă am studiat aceleași particularități de structură a parodonțiului și țesutului osos, însă în acest caz am avut posibilitatea de a studia în ansamblu, comparativ și concomitent rapoartele dintre arcadele dentare și elementele articulației temporomandibulare. ● Analiza modelelor de studiu și de diagnostic. Modelele diagnostice au fost studiate și analizate separat și în poziție de ocluzie centrică. În acest scop modelele au fost ghipsate în stimulatoare cu ajutorul cheii de ocluzie care au fost obținute în cadrul determinării ocluziei centrice sau a relației de ocluzie imediat după amprentare. Examenul modelelor de studiu pe stimulatoare ne-a permis să precizăm localizarea contactelor interdentare premature, înclinarea suprafețelor palatinale ale frontalilor superiori și traiectoria pe care o parcurg marginile incisivale ale incisivilor inferior pe această pantă, gradul de înclinare a pantelor cuspidiene a dinților laterali și modul de alunecare intercuspidiană.

2.2 Caracteristicile materialului Luxatemp Star destinat confecționării construcțiilor fixe provizorii în comparație cu alte materiale accesibile.

Fig. 2.1. Materialul folosit la construcția provizorie Material bisacrilic pentru coroane și punți provizorii de durată, realizate direct. Luxatemp este de ani de zile MATERIALUL de elecție pentru realizarea coroanelor și punților provizorii în cabinet. Acum, acesta a devenit și mai bun, și mai performant. Noul Luxatemp Star impresionează din nou prin îmbunătățirea unui material deja excelent. Rezistența la rupere și îndoire este acum și mai mare, la fel și duritatea inițială. Timpul de priză a fost redus, Luxatemp Star fiind acum și mai confortabil de utilizat. Cu Luxatemp Star, restaurările provizorii sunt deosebit de durabile, estetice, stabile. "Top Provisional Material" și "Best of the Best" sunt calificativele oferite de curând de American Dental Advisor materialului Luxatemp Fluorescence de la DMG. De altfel, acest produs de succes a fost recunoscut în repetate rânduri ca fiind cel mai bun material pentru realizarea restaurărilor de coroane și punți provizorii. Reacția companiei DMG? Au realizat un material și mai bun, Luxatemp Star. În crearea acestui material, punctul de maxim interes al producătorilor a fost aspectul stabilității mecanice. Pe lîngă mărirea durității inițiale, Luxatemp Star oferă cele mai bune rezultate în privința riscului de fracturare și a rezistenței la îndoire, asigurând astfel o mai mare stabilitate și longevitate. Chiar și stabilitatea cromatică pe termen lung a fost optimizată.

Caracteristica materialului Luxatemp Star destinat confecționării construcțiilor fixe provizorii în comparație cu alte produse accesibile:

Fig. 2.2 Rezistența la îndoire și stabilitatea coloristică în zona marginală

Fig.2.3. Duritatea Barcol și temperatura maximă de polimerizare

Fig. 2.4. Rezistența la îndoire și riscul de fracturare 25

În plus, Luxatemp Star atinge duritatea finală în aproape 5 minute - mai rapid decât predecesorul său. Au fost păstrate proprietățile demonstrate ale materialului Luxatemp, precum buna manevrabilitate și fluorescența naturală. Mod de prezentare: cartuș 76g, 15 vârfuri aplicatoare; nuanțe: A1, A2, A3, Bleach. Notă: dintr-un cartuș se pot obține în medie 38 de coroane sau 25 de punți de 3 elemente; compatibil cu pistoale 50 ml 10:1.

2.3 Caracteristica materialului folosit la confecționarea coroanelor provizorii fixe prin metoda indirectă

Fig. 2.5. PMMA material pentru contrucții provizorii fixe PMMA este polimetilmetacrilat. Este utilizat mai ales pentru restaurări temporare, precum și pentru restaurări pe termen lung. Aceste rășini au flexibilitate și rezistență comparabile cu ceramica din feldspat (~ 130 MPa) și o stabilitate excelentă a culorilor pe termen lung. Blocurile PMMA multistrat oferă un gradient natural de tonuri. Materialul măcinat poate fi pur și simplu lustruit, dar colorarea și glazura fac lucrările mai estetice. Folosind PMMA, prototipurile de restaurări pot fi, de asemenea, realizate ieftin, astfel încât pacienții pot încerca să se asigure că restaurările se potrivesc corect înainte de a produce originalul în laborator folosind același design și material. Materialul are o gamă largă de aplicații. Se realizează sub diferite forme și sub diferite tipuri de fixare. Poate fi măcinat atât în procesare uscată, cât și umedă. Pentru unele tipuri de materiale în frezare uscată, pot fi necesare tăieturi speciale cu mai puține lame. PMMA și materialele pentru fixarea adezivului au un modul similar de elasticitate, care elimină formarea de jetoane și fisuri, ceea ce face ca materialul să fie destul de fragil. Cu toate acestea, cea mai mare problemă este că materialele termoplastice nu pot fi reparate: nu este posibilă eliminarea fisurilor și aripilor de pe ele, iar singura opțiune este realizarea unei noi proteze.

CAPITOLUL III. REZULTATELE OBȚINUTE Pentru cei 25 de pacienți pe care i-am examinat cu leziuni odontale coronare și edentații parțial reduse la una din ambele maxilare, am stabilit că 15 din ei trebuie tratați prin metoda directă folosind materialul Luxatemp Star pentru coroane și punți provizorii de durată și 10 prin metoda indirectă folosind materialul PMMA. Caz clinic № 1 I. Date personale Numele: Adriana Prenumele: Coșleț Sex: feminin Anul nașterii: 07.03.1973 Domiciliu: or. Orhei Profesia: Educatoare la grădiniță II. Examenul subiectiv Motivația: dereglări estetice, dereglări de masticație Prezența leziunilor odontale coronare subtotale a dinților: 12, 11, 21, 22, 23, cu dificultăți la incizia și sfîșierea alimentelor și dereglări de fizionomie. ● Anamneza actualei maladii Ca urmare a complicației cariei dentare a avut loc distrucția coroanei dinților 12, 11, 21, 22, 23 pe parcursul a 3 ani. Acești dinți anterior au fost tratați prin obturații din compozit. ● Anamneza vieții ● Afecțiuni infecțioase antecedente sau prezente: neagă. ● Prezența intoleranței față de anumiți factori și manifestări clinice: nu prezintă. ● Caracterul alimentar adecvat, pacienta are o constituție normoponderală. ● Nocivități profesionale, obiceiuri vicioase: neagă. ● Afecțiuni concomitente generale, ereditare: nu prezintă. ● Alte afecțiuni ca TBC, Lues, hepatita virală, HIV-SIDA: neagă. III. Examenul clinic obiectiv 1. Examenul exobucal Simetria feței este păstrată, etajele feței sunt egale. Culoarea pielii și a mucoaselor buzelor este roz pală. Buzele nu prezintă cicatrici și fisuri, fața de formă ovală. Plicile nazo-labiale exprimate. La palparea zonei maxilo-faciale, articulații temporo-mandibulare, mușchilor mobilizatori ai mandibulei, ganglionilor limfatici submandibulari, puncte dureroase, zone schimbate în consistență nu s-au determinat. Cinematica mandibulară de deschidere și închidere a gurii este fară schimbări. Mișcările de deplasare a condililor articulari la deschiderea și închiderea

gurii sunt libere, fără dureri sau crepitații. Mușchii mobilizatori au contracție simetrică, au un tonus normal, nu sunt hipertrofiați, sunt simetrici atît din partea dreapta, cît și din partea stîngă. 2. Examenul endobucal Formula dentară: L Ob Co Co Co Co C Ob Ob C Ob Co Co Co Ob L 18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28 48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38 L Co Co Co Ob

Ob

L

L

Mucoasa cavității bucale umedă, are o culoare roz-pală, frenurile labiale, linguale, bridele, rugile palatine, plica pterigo-mandibulară și papila intercisivală, nu prezintă careva modificări și nu atestă dureri în timpul palpării. La maxilă: Dinții - 16, 15, 14, 13, 24, 25, 26 - coroane metalo-ceramice. Dinții - 11, 17, 21, 23, 27 obturații. Dinții - 18 și 28 - lipsă. Dinții restanți – 12, 22, sunt afectați de caria dentară dar prezintă toate suprafețele integre, dinții sunt intacți fără grad de mobilitate patologică. Arcada dentară are forma semieliptică. La mandibulă: Dinții - 45, 46, 47 - coroane metalo-ceramice. Dinții - 35 și 44 - obturații (inclusiv 35 tratat endodontic). Dinții - 31, 32, 33, 34, 36, 41, 42, 43 - abraziați. Dinții - 38, 37, 48 - lipsă. Igiena cavității bucale nesatisfăcătoare, gingia roz pală. Arcada dentară are o formă hiperbolică, integritatea ei nu este dereglată. Frenurile labiale, linguale, bridele, rugile palatine, plica pterigomandibulară și papila interincisivă, nu prezintă careva modificări și nu atestă dureri în timpul palpării. IV. Diagnosticul În urma acuzelor pacientei, examenului clinic și paraclinic se stabilește diagnosticul de: Leziuni odontale coronare clasa I dupa V.Burlui la maxilă. Edentație parțială clasa III subclasa I după Kennedy la maxilă și clasa II subclasa I la mandibulă, ca urmare a cariei dentare și complicației ei, cu dereglări de masticație, estetice și pierderea eficacității masticatorii constituind 85% după Agapov. V. Planul de tratament Restabilirea leziunilor odontale coronare la maxilă prin intermediul tratamentului protetic prin confecționarea unor construcții provizorii fixe pe un anumit interval de timp după care va urma și cimentarea coroanelor propriu-zise, cele fizionomice din zirconiu.

Fig. 3.1. Ortopantomografie

Fig. 3.2. Pacienta pînă la

tratament

Fig. 3.3. Amprenta pentru confecționarea coroanelor din zirconiu

Fig. 3.4. Modelul de studiu

Fig. 3.5. Amprenta pentru coroanele provizorii

Fig. 3.6. Dinții preparați pentru coroane din zirconiu și aplicarea aței de retracție după prepararea dinților

Fig. 3.7. Amprenta de lucru și înregistrarea relațiilor

Fig. 3.8. Modelul de lucru și coroanele provizorii intermaxilare

Fig. 3.9. Coroanele provizorii din acrilat realizate prin metoda Scutan

Fig. 3.10. Setul de acrilat autopolimerizabil pentru coroane provizorii pe care l-am folosit

Fig. 3.11. Coroanele la etapa finală pe model

Fig. 3.12. Coroanele provizorii cimentate în cavitatea bucală

Caz clinic № 2 I. Datele personale Pacienta: X Sex: F Vîrsta: 24 ani Ocupația: Student Adresa: or. Strășeni II. Examenul subiectiv a) Acuzele pacientei: prezența leziunilor odontale subtotale a dinților: 11, 12, 14, 15, 16, 21, 22, 24, 25, 34, 35, 37, 38, 44, 45, 47, 48 și lipsa dinților: 36, 37 cu dereglări de fizionomie, dereglări de masticație, acestea fiind motivația pacientei de a se adresa la medic. b) Anamneza actualei maladii: pacienta meționează că de la vîrsta de 15 ani i s-au tratat primii dinți 11, 12, 21, 22 și că pierderea dinților a survenit în urma leziunilor odontale coronare provocate de caria dentară și complicației ei. Extracția dintelui 36 a fost realizată la vîrsta de 17 ani și 46 la 20 de ani. Tot la vîrsta de 20 de ani au fost tratați endodontic dinții: 14, și 24, 25 după care s-a aplicat pivoții și obturați. c) Anamneza vieții: pacienta în vîrstă de 24 de ani s-a născut și a locuit toată viața în or. Strășeni. A crescut și s-a dezvoltat în condiții decente, alimentația calitativ și cantitativ adecvată. Dezvoltarea fizică și psihică potrivit vîrstei. Nu a suportat maladii cronice. Maladii contagioase (TBC, HBV, HIV-SIDA) neagă. Alergie la medicamente și intoleranță la produse alimentare neagă. Obiceiuri vicioase: nu prezintă III. Examenul obiectiv a) Examenul exobucal: Inspecția: Tegumentele regiunii OMF sunt de culoare roz pală, fără erupții patologice, culoarea buzelor rozov închisă . Configurația feței este ovală, aspectul liniei mediene este simetric. Etajul inferior al feței măsurat din punctul subnasion și gnation,este egal cu înălțimea etajelor superior și mijlociu al feței. Plicile nazolabiale și mentoniere nu sunt exprimate, comisurile gurii sunt în normă. Gradul de deschidere a cavității bucale este de 5 cm. Palparea: Pielea este caldă, cu umiditate normală. La palparea bimanuală a masivului osos al regiunii OMF dureri sau discontinuități nu sunt prezente. La palparea mușchilor maseteri, temporali, pterigoidieni și suprahioidieni nu au fost depistate dereglări patologice sau dureri. Palparea ATM în zona anterioară de tragus nu este doloră, excursia condilor articulari este uniformă, mișcările sunt simetrice. La palparea ganglionilor limfatici occipitali, auriculari și submandibulari pacientul nu acuză dureri. Glandele salivare - indolore la palpare, fără modificări patologice.

Ascultația: În cadrul diverselor mișcări mandibulare nu se evidențiază zgomote patologice, crepitații sau cracmente. b) Examenul endobucal: Formula dentară: C C Ob C Ob C Ob Ob Ob Ob C Ob Ob C C C 18 17 16 15 14 13 12 11 21 22 23 24 25 26 27 28 48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38 C C

L Ob

Ob Ob L C C

Mucoasa cavității bucale umedă, are o culoare roz pală, frenurile labiale, linguale, bridele, rugile palatine, plica pterigomandibulară și papila interincisivală, nu prezintă careva modificări și nu atestă dureri în timpul palpării. La maxilă: Dinții -11, 12, 14, 16, 21, 22, 24, 25- obturații (14, 21, 24, 25 tratați endodontic și restaurați cu includerea pivoților). Dinții – 13, 15, 17, 18, 23, 26, 27, 28 - carii. Dinții sunt intacți fără grad de mobilitate patologică. Arcada dentară are forma semieliptică. La mandibulă: Dinții – 34, 35, 45 - obturații. Dinții – 36 și 46 - lipsă. Dinții – 37, 38, 47, 48 prezintă cavități carioase. Igiena cavității bucale satisfăcătoare, gingia roz pală. Arcada dentară are o formă hiperbolică, integritatea ei fiind puțin dereglată. Frenurile labiale, linguale, bridele, rugile palatine, plica pterigo-mandibulară și papila intercisivală, nu prezintă careva modificări și nu atestă dureri în timpul palpării. IV. Diagnostic prezumtiv Leziuni odontale coronare clasa I după V.Burlui la maxilă. Edentație parțială clasa III subclasa I după Kennedy la mandibulă, ca urmare a cariei dentare și complicației ei, cu dereglări de masticație și fizionomie. V. Diagnosticul definitiv În urma acuzelor pacientei, examenului clinic și paraclinic se stabilește diagnosticul de: Leziuni odontale coronare clasa I după V.Burlui la maxilă. Edentație parțială clasa III subclasa I după Kennedy la mandibulă, ca urmare a cariei dentare și complicației ei, cu dereglări de masticație, estetice și pierderea eficacității masticatorii constituind 98% după Agapov. VI. Planul de tratament Restabilirea leziunilor odontale coronare la maxilă prin intermediul tratamentului protetic și ortodontic prin confecționarea unor coroane fizionomice din zirconiu după ce se v-a finisa tratamentul cu sistema fixa (braket). La mandibulă două implante.

La moment ne vine în ajutor construcția provizorie pentru a putea aplica ulterior sistemul fix. VII. Etapele tratamentului În cabinet - stabilim culoarea dinților, preparăm bonturile dentare, alegem o lingură de amprentă pentru hidrocoloid ireversibil. Lărgim temporar șanțul gingival, evidențiem zona preparației terminale. Realizăm amprenta cu hidrocoloid ireversibil. Turnăm modelul. În laborator - se toarnă modelul de gips. Se secționează modelul astfel încît să se potrivească în conformatorul realizat anterior din folie transparentă. Se izolează modelul. Se marchează zona terminală cu un creion. Se umple conformatorul cu rășină începînd de la un capăt și terminând la celălalt. Se evită incluziunile de aer menținând contactul pereților seringii cu rășină. Conformatorul umplut se aplică pe model menținându-se în contact intim cu acesta. Întreg ansamblu se introduce în apă caldă (40 grade, sub presiune 0,15 Mpa) rășini acrilice. Se separă conformatorul de rășina polimerizată. Se prelucrează, se finisează, se lustruiește. În cabinet - proba RPP în cavitatea bucală. Evaluăm ariile de contact proximal, conturul, defectele de suprafață, adaptăm regiunea marginală și ocluzală. Cimentăm.

Fig. 3.13. Ortopantomografia

Fig. 3.14. Pacienta pînă la tratament

Fig. 3.15. Pacienta în timpul tratamentului terapeutic

Fig. 3.16. Pacienta după tratamentul terapeutic

Fig. 3.17. Dinții pregătiți pentru amprentare

Fig.3.18. Materialul din care s-a confecționat coroanele provizorii

Fig. 3.19. Coroanele provizorii pe model

Fig. 3.20. Coroanele provizorii la etapa finală fixate în cavitatea bucală

Concluzii și recomandări

Bibliografie: 1. Bîrsa G., Postolachi I.-Tehnici de confecționare a protezelor dentare. Chișinău, Știința 1944; 2. Bratu D., Nussbaum R. Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe. Ediția III, Ed.Med. București, 2006; 3. Bratu D., Diana Ciosescu, Romînu M., Leretter M., Uram-Țuculescu S.-Materiale dentare în cabinetul de stomatologie, Helicon, Timișoara, 1994; 4. Bratu D., Fetzer W., Bratu Em., Romînu M.- Punte pe implante, Helicon, Timișoara, 1996; 5. Burlui V., Iftenii G.-Terapia protetică conjunctă unitară. Editura Gama, 2003; 6. Chele N., Cheptănaru O., Bajurea N., Evaluarea clinico-radiologică a pacineților cu edentație parțială unidentară tratați cu punți dentare, Medicină stomatologică Nr.4, ISSN 1857-1328, 2013; 7. Derrien G. –Les restaurations provisoires en prothese conjointe: association d’une resine photopolymerisable et de composites. Cah Prothese 1991; 73:67-74; 8. Fisher D.W., Shillingburg H.T., Dewhirst R.B.- Indirect temporary restorations. J Am Dent Assoc, 82: 160163, 1971; 9. Gânuță N., Bucur A., Vârlan C., Malița C., Ioniță S ., Petre A.-Urgențele în stomatologie și chirurgie oromaxilo-facială. Național, București, 1999; 10. Guțuțui V., Cojuhari N., Guțuțui D., Guțuțui M., Evaluarea conceperii comparative a tratamentului edentației parțiale cu punți dentare semifizionomice, Medicină stomatologică Nr.3 , ISSN 1857-1328, 2014; 11. Nussbaum R., Afecțiuni coronare ale dinților și tratamentul protetic. Microproteze, curs Lito UMF, Timișoara, 1985; 12. Oineagra V., Postolachi I., Oineagra V., Aspecte clinice ale relațiilor intermaxilare în tratamentul protetic cu punți dentare, Medicină stomatologică Nr.1, ISSN 1857-1328, 2009; 13. Postolachi Ilarion și coautorii. Protetică dentară . Chișinău ”Știința”, 1993; 14. Romînu M., Bratu D., Lakatos S., Florița Z.- Polimerizarea în stomatologie , Brumar, Timișoara, 2000; 15.((https://www.terradent.ro/cabinet/protetica/restaurari_provizorii/luxatemp-star-cartus-a3-blea ch.html ----luxatempstar 16.http://dentalgeek.ru/post/360/

--PMMA

37

13.8. Bibliografie

1.

Albrektsson T. - A multicenter study of osseointegrated oral implants.J Prosthet Dent. 60, 75-84, 1988.

2.

Al-Mulla M.A.S., Hugget R., Brooks S.C., Murphy W.M. - Some physical and mechanical properties ofa visible light-activated materials.Dent Mat 1988;4:197-200.

3.

Amsterdam M., Fox L. - Provisional splinting-prmciples and technics.Dent Clin North Am, 4: 73 - 99, 1959.

4.

Apse P., Zarb G.A., Achmitt A., Lewis D.W. - The longitudinal effectiveness of esseiointegrsted dental implants. The Toronto study Periimplant mucosal response.Int. J. Periodont 11. 95-105, J989.

5.

Behrend D.A. - Temporary protective restorations in cro'wn and bridgework.Aust Dent J, 12:411-416, 1967.

6.

Bemnard J.P., Martinet J., Sutter F., Belser U. - Implants endo-osseuxnon enfouis. Le systeme ITI-Bonejît Cah Prothe.1,5-15, 1992

7.

Braden M., Clarke R.L., Nicholson J., Parker S. - Polymeric dental materials.Berlin: Springer-Verlag, 1997.

8.

Braden M., Clarke R.L., Pearson G.J., Campbell Keys W.-A new temporary crawn and bridge resin.Brit Dent 1976;141:269-272

9.

Bral M. - Periodontal considerations for provisîonal restoraiions.Dent Clin North Am, 33: 457 - 477, 1989. 10. Bratu D., Diana Ciosescu, Romînu M., Leretter M., Uram-Ţuculescu S.- Materiale dentare m

cabinetul de stomatologie,Helicon,Timişoara,l994. 11.

Bratu D., Fetzer W., Bratu Em., Romînu M.- Punteape implante,Helicon, Timişoara, 1996

12.

Buser D., Buser U.C.- Fortschritte und aktuelle Trends In der oralen Implantologie.Schweiz Monatssch.Zzahnmed.108, 4, 327-342,1998.

54.

Bibliografie 1. Bratu D., Nussbaum R. — Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, ediţia a III -a, Editura Medicală București, 2006; 2. Guţuţui V.,Cojuhari N.-Aspecte clinice de concepere a punţilor dentare adezive în edentaţiile reduse laterale mandibulare. Congresul IX, Chisinău 2001; 38

3. Guţuţui V.,Postolachi I.-Apecte moderne de concepere a punţilor dentare adezive în edentaţiile frontale și laterale reduse. Anale ştnnţifice. Chisinău,2005; 4. Ryakhovsky A.- Вантовые зубные протезы. Москва 2003; 5. Ryakhovsky A., Karapetyan A., Ulezko S.-Adhezive bridge dentures: from creation to the present time. Стоматология 3, Москва 2002; Data prezentării: 29.04.2014 Recenzent: Ion Lupan

1. (Proteze dentare, volumul 1. Ion Rîndașu) 2. (Vasile Gututui, 1990). 10. Postolachi I., E. Chiriac, M. Cojocaru, I. Șaptelici, V. Banuh, G. Bărsa, N. Cojuhari, V. Guțuțui, V. Gamureac. Protetica dentară. Editura Știința 1993, Chișinău. Bibliografie 1. Bîrsa G., Ilarion P.- Tehnici de confecţionare a protezelor dentare. Chișinău, Știinţa 1944; 2. Bratu D. Aparatul dento-maxilar: date de morfologie funcţională clinică. Editura „Helicon“, Timișoara, 1998; 3. Bratu. D., Ardelean M., Colojoară C, Romina M. -Amprenta în stomatologie, Lito UMFT, 1991; 4. Bratu. D.,Leretter M.,Romînu M., Meda N.-Coroana mixtă,Editura Signata,Timișoara 1988; 5. Bratu D., Nussbaum R. Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, ed. III, Ed. Med. București, 2006; 6. Burlui V, Iftenii G., -Terapia protetică conjunctă unitară. Editura Gama; 7. Chele N., Cheptănaru O., Bajurea N., Evaluarea clinico-radiologică a pacienților cu edentație parțială unidentară tratați cu punți dentare, Medicină Stomatologică Nr.4, ISSN 1857-1328,2013; 8. Cheptănaru O., Tratamentul protetic în edentația unidentară, Buletinul Academiei de Științe a Moldovi, Științe Medicale Nr.1, ISSN 1857-0011, 2015; 9. Costa E., Eni E., Dumitrescu S., -Protetica Dentara. Editura Medicala București 1975; 10. Costa E., -Raţionamentul medical în practica stomatologică. Editura Medicală București 1970; 11. Frăţilă, A.; Boitor C.; Stanciu, L.; Sebesan,V.(2009). Edentaţia parţială și tratamentul prin proteze pluridentare fixe. Editura Universităţii „Lucian Blaga“, ISBN 978-973-739-737-9, Sibiu;

39

12. Guțuțui V., Cojuhari N., Guțuțui D., Guțuțui M., Evaluarea conceperii comparative a tratamentului edentației parțiale cu punți dentare semifizionomice, Medicină stomatologică Nr.3, ISSN 1857-1328, 2014; 13. Oineagra V., Postolachi I., Oineagra V., Aspecte clinice ale relațiilor intermaxilare în tratamentul protetic cu punți dentare, Medicicină Stomatologică Nr.1, ISSN 1857-1328, 2009; 14. Patrașcu I. Tehnologia protezeor și materiale dentare.U.F.M.”Carol Davila”București 2001; 15. Popa, S.(2004). Ocluzia dentară. Normală, Patologică și Terapeutică.Ed. Dacia, ISBN 973-35-1892-1, Cluj-Napoca; 16. Postolachi I., Guţuţui V., Postolachi A. Manifestări clinice ale disfuncţiei ocluzale în edentaţiie parţiale reduse și tratamentul lor cu punţi dentare.Analize știinţifice ale USMF „N. Testemiţanu“, Chișinău Vol.III; 17. Postolachi Ilarion și coautorii. Protetica dentară. Chișinău „Știinţa“, 1993; 18. Rîndașu, I., Stanciu, L. (2006). Restaurări protetice dentare, Ed.Meteor Press, ISBN: 978-973-728-146-3, București; 19. Vasile Burlui, Norina Forna, Gabriela Ifteni. Clinica și Terapia Edentaţiei Parţiale Intercalate Reduse, editura Apollonia — Iași,2001; 20. Abarno JC et al -Impression tehiques for preparation with shoulders. J. P.D. Jan, 1984; 21. Agerberg G. And collab. -The journal of prosthetic dentistry. 1988 vol.59; 22. Jokstad A., — Clinical trial of gingival retraction cords.The journal of Prosthetic dentistry, vol.81, No 3, 1999; 23. Shillingburg, H.T.; Herbert,T; Jacobi, R; Brackett, S, L.(1987).Fundamentals of Tooth Preparations for Cast Metal and Porcelain Restorations, Quintessence, ISBN: 0-86715-157-9, Singapore; 24. Smith B.G.N — Planing and making crowns and bridges, Ed.II-a,Ed.Martin Dunitz 1993; 25. Tijan A.H., Miller G.D. & The H.G. -Some esthetic factors in a smile. Journal of Prosthetic Dentistry 51, 2005; 26. Walton JN., Gardner FM., Agar JR.: A survey of crown and fixed partial denture failures, length of service and reasons for replacement, J Prosthet Dent 56:416-421, 1986.

Bibliografie 40

1. Bratu D., Nussbaum R. — Bazele clinice și tehnice ale protezării fixe, ediţia a III -a, Editura Medicală București, 2006; 2. Guţuţui V.,Cojuhari N.-Aspecte clinice de concepere a punţilor dentare adezive în edentaţiile reduse laterale mandibulare. Congresul IX, Chisinău 2001; 3. Guţuţui V.,Postolachi I.-Apecte moderne de concepere a punţilor dentare adezive în edentaţiile frontale și laterale reduse. Anale ştnnţifice. Chisinău,2005; 4. Ryakhovsky A.- Вантовые зубные протезы. Москва 2003; 5. Ryakhovsky A., Karapetyan A., Ulezko S.-Adhezive bridge dentures: from creation to the present time. Стоматология 3, Москва 2002; Data prezentării: 29.04.2014 Recenzent: Ion Lupan

1. (Proteze dentare, volumul 1. Ion Rîndașu) 2. (Vasile Gututui, 1990). 10. Postolachi I., E. Chiriac, M. Cojocaru, I. Șaptelici, V. Banuh, G. Bărsa, N. Cojuhari, V. Guțuțui, V. Gamureac. Protetica dentară.Editura Știința 1993, Chișinău. 12 N. Forna, C. De Baat, L. Lașcu, M.Pauna. Protetica dentară Vol. II.Edituara Enciclopedica, București 2011) 11. Donovan T., Factors essential for successful All-Ceramic Restaurations.JADA 2008 13. Rosenstiel S.F., Land M.F., Fujimoto J. Contemporary fixed Prosthodontics the 4th Edition. Mosby 2006 14. Borzea D. Ceramica în Stomatologie. Editura Dacia 2000. Cluj-Napoca

41