Antreprenoriat Teza [PDF]

Zitiervorschau

CUPRINS: INTRODUCERE............................................................................................................................................................4 CAPITOLUL I. ANTREPRENORIATUL COMERCIAL ÎNTRE TEORIE ȘI PREDICȚIE.............................7 1.1. SEMNIFICAȚIA CONCEPTELOR DE BAZĂ.............................................................................................................7 1.2. EDUCAȚIA ANTREPRENORIALĂ.........................................................................................................................11 1.3. GRADUL DE LIBERTATEA ECONOMICĂ AL UNEI ȚĂRI ȘI DEZVOLTAREA SPIRITULUI ANTREPRENORIAL..........15 1.4. PROFILUL ANTREPRENORIAL. PARTICULARITĂȚI MOLDOVENEȘTI.................................................................24 CAPITOLUL II. ANTREPRENORIATUL ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA ......................................................................................................................................................................................32 2.1. CADRUL LEGAL ȘI INSTITUȚIONAL DE ACTIVITATE ȘI DEZVOLTARE A ANTREPRENORIATULUI........................32 2.2. DEZVOLTAREA ECONOMICĂ NAȚIONALĂ

PE FORMELE ȘI TIPOLOGIA ANTREPRENORIATULUI........................37

2.3. STIMULAREA ACTIVITĂȚII ANTREPRENORIALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA.......................................................47 2.4. ANTREPRENORIATUL IN RM LA LIMITA INTRE DOUĂ REALITĂȚI: POLITICI SI STRATEGII DECLARATE ȘI REALITATEA CONFUZA DE ACTIVITATE....................................................................................................................52

CAPITOLUL 3. ELEMENTELE PROFILULUI ANTREPRENORIAL. STUDIU DE CAZ. INTREPRINDEREA SRL FORTUNA PLUS..........................................................................................................57 3.1. PREZENTAREA SOCIO-ECONOMICA A INTREPRINDERII....................................................................................57 3.2. ANALIZA BAZEI TEHNICO-MATERIALE A INTREPRINDEII S.R.L. “ FORTUNA- PLUS”.....................................60 3.3. IDENTIFICAREA ŞI ANALIZA OPORTUNITĂŢILOR SRL FORTUNA PLUS............................................................66 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI..........................................................................................................................76 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................................79 ANEXE.........................................................................................................................................................................83

INTRODUCERE Actualitatea temei. În prezent, antreprenoriatul reprezintă una dintre cele mai dezbătute teme atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în întreaga lume. Comunităţi, oraşe, regiuni şi naţiuni încep să considere antreprenoriatul un motor al dezvoltării economice, al creşterii numărului de locuri de muncă şi al competitivităţii firmelor. 3

Promovarea antreprenoriatului în Republica Moldova este extrem de important deoarece acesta determină o accelerare a dezvoltării economico-sociale durabile prin valorificarea superioară a potenţialului antreprenorilor locali. Antreprenoriatul în Republica Moldova are la baza încurajarea practicării afacerilor de către cât mai multe persoane, sporirea veniturilor antreprenorilor, asigurându-se în acelaşi timp stabilitatea social-economică a statului. In economia de piață, bazată pe concurență și risc, dezvoltarea sectorului antreprenorial reprezintă o prioritate. In ultimele decenii se vorbește tot mai mult de o economie antreprenorială, în care creșterea economică este susținută de intreprinderile mici și mijlocii, acestea fiind rezultatul concretizării inițiativelor antreprenoriale. Pentru economia moldovenească, dezvoltarea sectorul antreprenorial constituie o componentă importantă a politicii de restructurare economică, ce influențează pozitiv ritmul creșterii economice durabile. Prin caracteristicile lor: inovație, legături strânse cu comunitatea, dinamică ridicată, valorificarea optimă a resurselor locale, crearea de locuri de muncă, intreprinderile mici si mijlocii influențează dezvoltarea, mai ales la nivele inferioare, respectiv cel local si regional. Deci, dimensiunea și dinamica inițiativei antreprenoriale constituie unul din indicatorii care subliniază perspectivele de dezvoltare ale unei comunități. Inițiativele antreprenoriale sunt de fapt rezultatul unor idei si a unor proiecte care ilustrează determinarea si atitudinea intreprinzătorului față de identificarea si valorificarea unor oportunități care apar la un moment dat. Motivația de a crea o nouă afacere este o premisă in apariția inițiativei antreprenoriale, iar receptivitatea față de un produs sau un serviciu este cea care insuflă succes acesteia. De cele mai multe ori, antreprenorul nu are nici mijloacele si nici competențele necesare pentru punerea in valoarea a acestor idei, însă are drept unice instrumente disponibilitatea de a-și asuma un risc, nevoia de independență, dar si caracteristica generației sale. Prin geneza si structura lor, inițiativele antreprenoriale apar mai ales in „mediile prospere, cu suficiente resurse de a transforma ideea în acțiune și de asigura durabilitatea acesteia” si in contexte locale unde specializările sunt moșteniri valoroase, iar generațiile actuale prelungesc sau găsesc alternative la acestea. Creații ale spațiului respectiv, inițiativele antreprenoriale vor aduce modificări mai mult sau mai puțin vizibile asupra spațiului respectiv, în funcție de modul în care se va realiza inserția in teritoriu a acestora. Având în vedere faptul că în Republica Moldova se poate vorbi de existența unui sector antreprenorial doar începând cu anul 1991, când s-a legiferat libera inițiativă, primele demersuri stiințifice asupra rolului sectorului antreprenorial în dezvoltarea economică a unei regiuni au fost realizate de către economiști, interesați în a studia mai ales mecanismele de funcționare a noilor 4

categorii de intreprinderi, respectiv intreprinderile mici si mijlocii (apariție, organizare, conducere, gestionarea optimă a resurselor materiale si umane, sursele de finanțare etc.). Indiferent de perioada socială la care vom face referire, spiritul antreprenorial a fost, este şi va fi prezent. Putem spune cu certitudine că antreprenoriatul contribuie la creşterea economică a oricărei ţări. Pe plan internaţional, antreprenoriatul diferă în funcţie de nivelurile de dezvoltare economică şi de structurile instituţionale ale fiecărei ţări. De-a lungul timpului, au existat numeroase forme (modele) de antreprenoriat datorită tendinţelor şi dezvoltării tehnologiilor existente. Cercetarea antreprenoriatului în Republica Moldova este necesară deoarece determină identificarea factorilor care influenţează înfiinţarea unei firme noi şi a competenţelor care susţin acest proces. În plus, identificarea factorilor care determină antreprenoriatul Republica Moldova este necesară deoarece, prin antreprenoriat, se realizează o maximizare a şanselor de succes pentru sectorul economic în general. Obiectivele prezentei teze de licență cuprind realizarea unei activităţi de cercetaredocumentare în baza unei întreprinderi reale cu privire la factorii care influenţează antreprenoriatul în Republica Moldova. Cercetarea îşi propune să evidenţieze mijloacele prin care s-ar putea realiza o dezvoltare a antreprenoriatului în Republica Moldova, prin creşterea numărului de firme şi prin încurajarea antreprenorilor locali înspre dezvoltarea afacerilor lor. Cercetarea prezintă atât aspecte individuale legate de antreprenori (vârsta, venitul, educaţia etc.), cât şi de aspecte privind apartenența la o anumită ramură, colaborarea cu firme din sectorul economic și financiar, accesarea fondurilor naționale și europene, mărimea afacerii etc., analizând factorii favorizanţi dezvoltării antreprenoriatului în Republica Moldova. Metodele cercetării. Analiza factorilor care influenţează antreprenoriatul în Republica Moldova s-a realizat utilizând ca metode de cercetare: metoda analitică, metoda istorică, metodele analizei economice. Motivul alegerii acestor metode constă în dorinţa de a se obţine informaţii cât mai pertinente cu privire la factorii de influenţă ai antreprenoriatului în Republica Moldova la nivelul întreprinderilor locale şi a măsurii în care antreprenorii au reuşit sau îşi propun să acceseze fondurile locale și europene de dezvoltare a afacerii. Gradul de cercetare a temei. Fenomenul antreprenorial în întreaga sa complexitate este cercetat în cvasitotalitatea statelor din U.E., Asia, America și Australia iar rezultatele acestor investigații sunt prezentate în numeroase lucrări științifice, în reviste de prestigiu internațional. Accesând portalul www.springerlink.com cu lucrări științifice din întreaga lume la cuvântul 5

cheie antreprenoriat se pot accesa peste 680 de lucrari, iar la educație antreprenorială peste 130 de lucrări cu referințe sumare sau de detaliu despre educația antreprenorială universitară. Lucrarile românești și inclusiv a autorilor din Republica Moldova care abordează antreprenoriatul și educația antreprenorială sunt rare, putând fi menționati puțini cercetători și cadre didactice, cu rezultate relevante: O. Nicolescu, I. Abrudan, I. Mihuț, C. Russu, L. Marian, o serie de comunicări științifice publicate la diferite sesiuni naționale și internaționale. Structura lucrării. Lucrarea este structurată in trei părți: prima parte vizează aspectele teoretico-metodologice, cateva repere asupra contextului in care a evoluat sectorul antreprenorial la nivel național si internațional.

CAPITOLUL I. ANTREPRENORIATUL COMERCIAL ÎNTRE TEORIE ȘI PREDICȚIE 1.1. Semnificația conceptelor de bază

6

Antreprenoriatul este definit ca „modul în care, de către cine şi cu ce consecinţe oportunităţile de a produce noi bunuri şi servicii sunt descoperite, evaluate şi exploatate” (SHANE şi VENKATARAMAN, 2000). Antreprenoriatul reprezintă crearea unor organizaţii, procesul prin care organizaţiile iau naştere (GARTNER, 1988). Antreprenorul este acel individ care creează o valoare nouă: o inovaţie sau o firmă nouă (BRUYAT şi JULIEN, 2001), determinând o schimbare (AUDRETSCH, 2002). Antreprenoriatul este procesul dinamic de creare a unei bogăţii suplimentare. Această bogăţie este creată de către indivizi care îşi asumă anumite riscuri şi îşi propun să confere valoare unor produse sau servicii. Produsul sau serviciul în sine poate să fie sau să nu fie nou sau unic, dar antreprenorul trebuie să îi confere valoare prin alocarea resurselor şi a abilităţilor necesare (HITT et al., 2001b). Teorii antreprenoriale există de foarte mulţi ani. Acestea au contribuit la dezvoltarea şi formarea antreprenoriatului ca ştiinţă. Dintre gânditorii clasici, care au formulat teorii despre antreprenoriat, cei mai de seamă au fost R. Cantillon şi J. B. Say. Richard Cantillon (1680-1734) a fost primul economist care a folosit termenul întreprinzător. Contribuţia sa cea mai importantă a constat în recunoaşterea faptului că funcţia antreprenorială există în sistemul economic atât la nivel micro, cât şi macro (adică în cadrul firmei şi în cadrul economiei). Cantillon a identificat trei forme diferite de antreprenoriat: a) proprietarii de terenuri, pe care îi numea capitalişti; b) întreprinzătorii, pe care îi numea arbitri; c) managerii plătiţi. Jean-Baptiste Say (1767-1832) consideră că antreprenorul deţine un rol central atât în producerea, cât şi în distribuirea bunurilor şi serviciilor produse şi consumate de societate în ansamblu. El este primul economist care a văzut antreprenorul în primul rând ca şi un manager. Spre deosebire de alţi economişti, Say acordă antreprenoriatului o poziţie deosebit de importantă în sistemul de producţie şi consum. Say îndepărtează atenţia de la rolul antreprenorului, tratând activitatea acestuia ca pe o formă superioară de muncă Alfred Marshall (1842-1924) atribuie un rol remarcabil antreprenorului, atât la nivel macro-, cât şi microeconomic. În concepţia sa, aportul cel mai important al antreprenorului îl reprezintă furnizarea de mărfuri deopotrivă cu inovarea şi progresul realizate simultan. Joseph Schumpeter (1883-1950) a considerat antreprenorul ca lider şi inovator sau „motorul principal al sistemului economic”. În concepţia lui Schumpeter, sarcina antreprenorului este de a hotărî care obiectiv trebuie urmărit şi nu de a decide cum anume trebuie să se facă aceasta. El nici nu îşi asumă riscul şi nici nu furnizează capitalul; aceste sarcini sunt lăsate în seama bancherului (investitorului). 7

Frank Knight (1885-1972) susţine faptul că antreprenorul contribuie şi la progresul economic general. Urmărind atingerea propriilor scopuri, el va ameliora întotdeauna tehnologiile şi modurile de organizare existente. Antreprenorii au responsabilitatea de a garanta remunerarea prestabilită pentru toate părţile interesate din cadrul firmei. Antreprenorul scoate resursele economice dintr-un domeniu cu productivitate scăzută şi le introduce într-un domeniu cu productivitate ridicată şi cu randament mai mare”. Este definiţia lui Say care nu ne spune cine este acest „antreprenor”. Deoarece Say a inventat acest termen acum aproape 200 de ani, a existat o confuzie totală asupra definiţiilor „antreprenorului” şi „sistemului antreprenorial”. Asistăm la o adevărată proliferare a termenilor asociaţi celor de antreprenor şi antreprenoriat. Se discută din ce în ce mai frecvent despre antreprenori sociali, antreprenori morali, politici sau instituţionali, antreprenori publici sau civici. Peter Drucker ne aminteşte că termenul antreprenor îşi are originea în economia franceză din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, fiind folosit pentru a indica acea persoană care iniţiază un proiect sau o activitate semnificativă. Însă, cel care a inventat literalmente termenul, în jurul anului 1800, a fost economistul francez Jean Baptiste Say. Antreprenorul (entrepreneur), spunea Say, este acea persoană care „transferă resursele dintr-o zonă cu productivitate mai scăzută întruna cu productivitate mai înaltă şi cu profit mai mare”, creând, prin urmare, valoare. Faptul că Say ne-a spus doar ce este antreprenorul, dar nu şi cine este el, a creat o totală confuzie cu privire la definirea termenilor „antreprenor” şi „antreprenoriat”. În mare parte, confuzia este datorată şi semnificaţiilor diferite în ţări diferite. a)Germanii, de exemplu, identifică antreprenoriatul cu puterea şi proprietatea. Antreprenorul este persoana care îşi conduce propria afacere, termenul fiind folosit mai degrabă pentru a face distincţia dintre „şeful” care are în proprietate o afacere şi „managerul profesional” („forţa de muncă” angajată pentru gestionarea afacerii). b)În SUA, ca şi în ţările de limbă engleză, semnificaţia termenului antreprenor este legată de acea persoană care iniţiază o afacere proprie, de mici dimensiuni. Pe scurt, noutatea, proprietatea şi dimensiunile (mici) ale unei afaceri ar reprezenta, în esenţă, caracteristicile antreprenorului. Activitatea antreprenorială constă în reformarea şi revoluţionarea modului de producţie, exploatând o invenţie sau, mai general, o posibilitate tehnologică inedită, în scopul obţinerii unui nou produs sau serviciu. Procesele de producţie din economiile contemporane dezvoltate recunosc legimitatea luării în considerare atât a factorilor clasici (munca, capitalul şi pământul) cât şi a neofactorilor (ştiinţa, progresul tehnic şi antreprenoriatul). De aceea în prezent neofactorii de producţie (ştiinţa 8

şi antreprenoriatul) devin proprii sistemelor economice bazate pe concurenţă şi liberă iniţiativă. În acest sens firmele sunt permanent preocupate în găsirea celor mai adecvate modalităţi de combinare a factorilor de producţie care să le permită obţinerea maximei eficienţe şi profitabilităţi. Exemple recunoscute de practicarea activităţii antreprenoriale sunt în domenii ca: a) alimentaţia publică (firma McDonald); b) comerţul (firma Mark&Spencer); c) producţie (firma General Electric). Sistemul antreprenorial nu este restrâns doar la instituţiile economice, ci și la instituțiile acdemice, militare etc. Spre deosebire de spaţiul românesc în care sunt dese confuzii terminologice, în Germania s-a constatat o distincţie clară între antreprenor / întreprinzător şi investitor. Antreprenorul / Întreprinzătorul este cel ce vine cu Ideea, iar Investitorul vine cu Banii. Pot să fie şi aceeaşi persoană („un cumul de funcţii”) dar cel mai frecvent caz este cel în care sunt persoane distincte. Investitorul trebuie să creadă în Idee. Iar Antreprenorul / Întreprinzătorul trebuie să vină şi el cu o sumă minimă, sau să garanteze cu bunurile sale, pentru a participa şi el la asumarea riscului. Conferinţa de la Lisabona din 2000 a trasat „Strategia Lisabona” prin care se preconiza ca în 10 ani (deci până în 2010) economia UE să fie cea mai competitivă din lume. Din păcate azi, UE este departe de obiectivul propus. Mai mult, SUA şi Japonia au avut creşteri mai mari. Pentru a realiza o creştere economică şi a standardului de viaţă, noua Strategie Europa 2020 și-a propus să stimuleze inovaţia şi spiritul antreprenorial. Astfel, pe de-o parte decalajul faţă de competitori se va accentua, iar pe de altă parte chiar inovatorii şi antreprenorii vor migra în spaţii economice mai favorabile, lucru facil într-o lume globalizată. O altă noțiune cu relevanță pentru tema cercetării noastre este marketingul antreprenorial este abordat ca un concept integrativ care să adapteze demersul de marketing noilor condiţii de mediu în care întreprinderea operează. Marketingul antreprenorial sintetizează marketingul şi antreprenoriatul într-un concept comprehensiv, în cadrul căruia marketingul devine un proces pe care firma îl poate realiza în mod antreprenorial. Primele cercetări în domeniul interfeţei marketing/antreprenoriat au debutat în 1982 la Universitatea din Chicago, iar în 1997 s-a desfăşurat primul simpozion al Asociaţiei de Americane de Marketing pe tema „Marketing şi Antreprenoriat”. Interfaţa marketing - antreprenoriat este necesară în două situaţii: caracteristicile pieţei sunt discontinue, orientarea antreprenorială reprezentând un suport util în identificarea nevoilor încă nepercepute; piaţă cu caracteristici continue, antreprenoriatul orientând strategia de marketing în direcţia satisfacerii nevoilor actuale într-un mediu ce prezintă noi caracteristici.

9

Marketingul şi antreprenoriatul prezintă trei zone de interfaţă (Collinson şi Shaw 2001): orientarea spre schimbare; identificarea şi valorificarea oportunităţilor; orientarea spre inovare. Figura 1. 1. Interfaţa marketing-antreprenoriat

Sursa: Abordarea antreprenorială în marketing, Prof. univ. dr. Florin Foltean, Universitatea de Vest din Timişoara

Demersul de tip antreprenorial are la bază anumite concepte fundamentale ale teoriei marketingului: identificarea oportunităţilor, utilizarea tehnicilor inovatoare pentru a aduce produsul sau serviciul pe piaţă şi rapiditatea răspunsului la nevoile pieţei-ţintă. Cercetările recente sugerează trecerea spre noua paradigmă a marketingului antreprenorial (Morris, Schindehutte şi LaForge 2002). Antreprenoriatul ca domeniu de cercetare. Cercetarea în domeniul antreprenoriatului cuprinde studiul procesului de apariţie a unei firme noi, axându-se asupra originilor şi caracteristicilor ideilor de afaceri. Interesul pe care societatea a început să-l acorde antreprenoriatului şi firmelor mici are un impact puternic şi în mediul academic. În cadrul universităţilor, au apărut programe doctorale specializate în antreprenoriat. Antreprenoriatul ca fenomen economic. Antreprenoriatul ca fenomen economic se referă în general la procesul prin care se descoperă şi se implementează noi oportunităţi. Oportunitatea antreprenorială există atunci când „bunuri noi, servicii, material brut sau metode organizaţionale pot fi introduse pe piaţă şi vândute la un preţ mai mare decât preţul lor de producţie”. Despre rolul major al educației antreprenoriale în universități atrag atenția numeroase lucrări de specialitate (Franke, 2004)1. In privința factorilor care generează fenomenul antreprenorial, cercetarile definesc în globalitate sau în detaliu o serie de aspecte: in timp ce Timmons, 1994 insista asupra factorilor psihologici care justifică în primul rând motivația demersurilor, Shapero analizează ca primordial factorii contextuali de care noua afacere trebuie să beneficieze, Fayolle insista asupra factorilor economici, tehnologici, financiari și materiali, Watson evidențiază rolul major pe care educația și 1

in articolul Entrepreneurial Intentions of Business Students: A Benchmarking Study publicat in International Journal of Innovation & Technology Management.

10

studiul o are asupra rezultatelor finale, însă toți relevă faptul că pe lângă interesul major al persoanei de a dezvolta o afacere mai sunt necesare cel puțin două componente: cunoștințele relevante din domeniul inovării și educația antreprenorială, ca o precondiție în a percepe, gestiona și eficientiza corect cercetarea și inovarea. Springer-Science Inc, S.U.A2. autorii analizează antreprenoriatul în culturi naționale și organizaționale diferite identificând diferențele, interesul și intențiile pentru a dezvolta afaceri la nivelul unor grupuri de studenți și influența unor variabile semnificative asupra educației antreprenoriale: motivarea, educația, cunoștințele, încrederea în propriile forțe, abilitățile în crearea și gestionarea afacerilor, lucrul în echipă, etc. Două concluzii trebuie reținute din prezenta lucrare: educația antreprenorială reprezintă trăgaciul care motivează și impulsionează crearea de afaceri pe baza valorificării cunoștințelor, marii antreprenori nu au crescut de la sine, ei sunt un produs al societății și al culturii naționale orientate spre antreprenoriat.

1.2. Educația antreprenorială În economia antreprenorială, ideile şi cunoştinţele fiind esenţiale pentru inovare şi creştere economică, investiţia în resurse umane este un factor important al menţinerii competitivităţii economice şi tehnologice. Formarea resurselor umane de înaltă calificare, din care se alimentează domeniul cercetării-dezvoltării (C-D), necesită timp mai îndelungat, dar investiţiile în educaţie sau alte domenii care susţin procesul de învăţare continuă aduc mari beneficii economiei şi societăţii, nu numai pe termen scurt, dar şi pe termen lung şi foarte lung. Construirea unei solide capacităţi umane atât de necesară economiei antreprenoriale şi spre care se aspiră la nivel european, nu este posibilă fără susţinerea printr-o finanţare adecvată a învăţământului, cât şi a cercetării. În principiu, întreaga populaţie a unei ţări poate constitui o sursă potenţială de resurse umane pentru ştiinţă şi tehnologie (S&T), dar cu cât segmentul de populaţie cu nivel înalt al educaţiei formale este mai consistent, cu atât exista o posibilitate mai mare de ocupare în activitatea de C-D. Specialiştii domeniului apreciază că ţările cu un potenţial redus de cercetători nu întrunesc cerinţele minime ale economiei bazate pe cunoaştere de tip antreprenorial. După părerea experţilor, decalajele sunt greu de recuperat atât în sectorul public, dar mai ales în cel privat. Datele relevă că în firmele private europene sunt utilizaţi numai jumătate din

2

In lucrarea Impact of Entrepreneurship Education. A Comparative Study of the USA and Korea publicat in International Entrepreneurship and Management Journal (1) 2005, pag. 27-43,

11

numărul de cercetători în comparaţie cu SUA şi Japonia, unde în sectorul privat sunt utilizaţi circa 80% dintre cercetători. În viitor economia bazată pe cunoaştere de tip antreprenorial va stimula şi mai mult creşterea necesarului de persoane cu o calificare tehnico-ştiinţifică înaltă. Deşi, potrivit sondajelor, oamenii de ştiinţă se bucură de o bună reputaţie, lipsa de atractivitate a acestui domeniu constituie, în cazul studenţilor, obstacolul major în calea opţiunii pentru activitatea ştiinţifică. Societatea bazată pe cunoştinţe de tip antreprenorial trebuie să aibă ca esenţă conceptul de persoană educată. În Statele Unite, de exemplu, antreprenorul este deseori definit ca cineva care îşi începe propria sa afacere de proporţii mici. Într-adevăr, cursurile despre sistemul antreprenorial, obişnuite în şcolile americane de afaceri, au la origine cursurile despre cum poţi să începi o mică afacere proprie. Dar nu orice mică afacere nouă este antreprenorială sau reprezentativă pentru sistemul antreprenorial. Educaţia înseamnă antreprenoriat, iar profesorul are rolul de antreprenor. Ca orice antreprenor şi profesorul trebuie să-şi asume riscuri, nu trebuie să le evite. În prezent aceste riscuri ţin de trecerea de la un sistem de învăţământ superior clasic spre un sistem de învăţământ superior modern. În această trecere, apar câteva elemente distincte cum ar fi: în forma clasică studenţii învaţă de la profesor, iar în varianta modernă, aceştia trebuie să înveţe de la mai multe persoane din domenii diferite (specialişti în ştiinţe, psihologi, ingineri); până acum studentul avea un rol pasiv, în învăţământul modern îl implică pe acesta în a participa activ la schimbul de idei; în forma clasică, primează învăţarea în organizaţie, aceasta cu siguranţă trebuie înlocuită cu forma modernă unde apare învăţarea prin descoperire; nu este de neglijat că forma clasică promovează învăţământul prin atingerea ţintei, pe când forma modernă va promova învăţământul pentru a ajunge la ţinte. Toate acestea pot fi posibile, dacă şi universităţile din Republica Moldova, vor accepta să implementeze aşa cum au făcut şi universităţile din SUA, Germania, Austria, Noua Zeelandă spiritul antreprenorial. Educația antreprenorială debutează de timpuriu, iar cadrul familiar reprezintă un factor uman deosebit de influent pe care o serie de lucrări de specialitate le menționează ca determinante. Din păcate, cu excepția Ungariei (1974) și Poloniei (1980) care au legiferat antreprenoriatul, celelalte țări Est Europene, inclusiv Romania și Republica Moldova, nu poate beneficia de un model inițial, natural și stimulativ, sistemul etatizat și centralizat al economiilor promovate reducând la zero capacitățile antreprenoriale ale persoanelor mature azi, care ar trebui sa reprezinte modele de succes pentru tineri. 12

Nici istoria recentă din aceste țări, dupa D. Smallbone3, nu poate reprezenta un model autentic pentru antreprenoriatul bazat pe cunoaștere, peste 40 % din afacerile țărilor Est Europene reprezentând translatarea activităților deja derulate din sectorul public, tipul de antreprenoriat identificat este de tip nomenklatura business, cu zeci de mii de firme care operează într-o economie formală, cu un singur angajat, afaceri de part-time, fără elemente de inovare și valoare pentru client în aceste firme structurile birocratice din sectorul de stat sunt copiate și respectate întocmai. Educația antreprenorială în universități a debutat, surprinzător, în Japonia (1930) dar S.U.A. (cu debutul în 1984) este liderul mondial cu peste 500 de programe (din 800 în întreaga lume) de învațamânt antreprenorial care sunt aplicate în diferite universități. In ultima decada a sec. XX o serie de țări Australia, Brazilia, India, Korea de Sud, Anglia, Irlanda, Franța, Germania, Olanda, au lansat programe educaționale antreprenoriale la nivel de universități, lor alaturându-se în ultimii ani Ungaria, Slovenia, țările baltice, Polonia, Cehia. Republica Moldova a depus eforturi considerabile în cadrul sistemului educaţional naţional cu privire la educaţia antreprenorială şi a iniţiativei antreprenoriale, la toate treptele de învăţămînt, inclusiv educaţia pe parcursul întregii vieţi. Aceste declaraţii pot fi credibile, dar nu și posibile. La nivelul politic, in Parlament, Comisia pentru Educatie, Cercetare, Tineret si Sport discuta si aproba proiecte de legi si alte documente legislative legate de educatie, stiinta, tineret si sport. Nu exista un nivel orizontal de coordonare ( de ex. consilii interministeriale pentru CD si inovare sau similare), care ar avea un impact vizibil asupra dezvoltarii sistemelor de CD si inovare in tara. La nivelul operational al Guvernului pot fi observate citeva ministere (Economie, Agriculturii, TIC, Sanatate, Educatie, Mediu), agentii (AGEPI, Standardizare si metrologie, BNS) antrenate in coordonarea activitatilor CD si inovare si ASM. Actorii în domeniul inovării includ: Agenţia pentru Inovare şi Transfer Tehnologic (AITT) a fost creată in 2004 pentru coordonarea, stimularea şi implementarea mecanismelor activităţii de inovare şi transfer tehnologic. Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) organizează şi efectuează protecţia juridică a proprietăţii intelectuale sub formă de proprietate industrială, drepturi de autor şi de drepturi conexe pe teritoriul Republicii Moldova. Sistemul de învăţământ cu referire la sectorul antreprenorial și de business promovează politica educaţională oficială de stat, armonizând-o cu standardele educaţionale ale structurilor europene. Acest aspect are conotații pozitive, permițând iluzia că sistemul educațional poate fi dirijat, conform unor strategii și politici bine gândite, în același timp lipsa resurselor financiare 3

in The Distinctions of Entrepreneurship in Transition Economies lucrare publicată in Small Business Economies (2001), pag. 249-262 Kluwer Academic Publ. Netherlands

13

dar și lipsa unui potențial uman adecvat noilor tendințe la nivel mondial creaza disfuncții, pe care le trăim cu toții. În continuare vom prezenta la nivel teoretic indicatorii de performanță și progres, care începind cu anul 2009 Republica Moldova a început sa-i calculeze fiind unii dintre indicatorii sistemului statistic european “Innovation scoreboard”, dar și câțiva adițonali, care sunt următorii: 1.

Cota produsului inovațional in PIB

2.

Cota produsului inovațional în export

3.

Numărul de întreprinderi inovative

4.

Numărul de angajați în activități cu intensitate tehnologică înaltă.

5. Numărul de produse și tehnologii noi dezvoltate de sectorul Cercetare -Dezvoltare și implementate. 6.

Volumul de încasări de la comercializarea de de licențe și brevete

7.

Numarul de parcuri științifico-tehnologice

8.

Numărul de rezidenți ai parcurilor științifico-tehnologice

9. Volumul de vânzări a produselor inovaționale a rezidenților parcurilor știintifico-tehnologice 10.

Numărul incubatoarelor de inovare

11.

Numărul de rezidenți ai incubatoarelor de inovare

12.

Numărul de elemente a infrastructurii inovaționale

13.

Numărul de proiecte de trasnfer tehnologic

14.

Volumul finanțării proiectelor de transfer tehnologic

Institutele de cercetare și universitățile din Moldova, dar și infrastructura publică de cercetare, ar trebui să devenă jucători proactivi în promovarea produselor cercetării către mediul de afaceri. Performanța ca factor de măsurare, comparare și evaluare vine să pună în evidență rezultatele modeste sau aproape nule. Actualmente cercetarea în Republica Moldova reușind să se impună în unele domenii ca autoritate (de exemplu - medicina), în altele are poziții modeste, greu de măsurat, dar și nepercepute de către societate ca performanțe în general. Actualmente majoritatea firmelor din Moldova activează în sectoare cu o valoare adăugată mică, în mare majoritate – servicii, iar în producere preponderent – agricultura. Genurile de activitate declarate la momentul înregistrării pînă la data de 01.06.2013

14

Antreprenorii trebuie să fie capabili să absoarbă rapid tehnologii noi și să lanseze producerea de produse și servicii noi. Astfel, firmele ca prim pas pot absorbi tehnologii deja testate, pregăti specialiști în domenii deja cunoscute, în timp nelimitându-se la aceasta, dar și continuând dezvoltarea tehnoloogiilor, elaborarea și producerea de noi produse.

1.3. Gradul de libertatea economică al unei țări și dezvoltarea spiritului antreprenorial Conform studiilor Global Entrepreneurship Monitor (GEM) realizate alături de Centrul Kauffman pentru leadership antreprenorial, Colegiul Babson şi Şcoala de Afaceri din Londra, factorii care afectează diferitele niveluri de antreprenoriat sunt: - percepţia oportunităţilor, - o cultură care respectă antreprenorii şi acceptă disparităţi mari în crearea de avuţie, - politici şi infrastructuri de afaceri, - investiţii în învăţământul superior, - demografia, de exemplu bărbaţii cu vârste cuprinse între 25-45 sunt cel mai probabil, cei care încep o afacere. În timp ce capitalul de risc este în creştere, sprijinul financiar oferit de către sursele informale este mai mare de 10 de ori. Forţele naţionale, sociale, politice şi economice şi cadrul de sprijin pentru activitati antreprenoriale stau la baza dinamicii afacerilor în care firmele sunt continuu create și transformate.

15

Indexul total al activităţii antreprenoriale combină două modalităţi de măsură: proporţia populaţiei adulte în angajat în prezent în crearea unei noi afaceri şi măsura în care noile firme au supravieţuit fazei de start-up. În cele mai multe ţări în curs de dezvoltare, antreprenorii şi inovatorii şi trebuie să lupte împotriva severelor constrângeri financiare, culturale şi birocratice. Când aceste persoane migrează spre o economie dezvoltată, infrastructura puternică şi atitudinile culturale le dau un avans în momentul startului, fapt dovedit de inovatorii succes indiani şi chinezi în Silicon Valley, California (Statele Unite). Pe baza unui studiu realizat în 37 de ţări, reprezentând aproximativ 62% din populația lumii, studiul GEM din 2002 estimează că 460 de milioane de adulţi din întreaga lume sunt implicaţi în activităţi antreprenoriale. Aproximativ două treimi din antreprenori sunt orientaţi spre ocazie, în timp ce restul sunt orientaţi spre necesitate – ceea ce înseamnă că încearcă să pornească afaceri, deoarece nu au opţiunea unui loc de muncă. Interesant, cea mai mare parte a noilor firme implică replicarea afacerilor existente, nu inovații ieşite din comun. Cele mai ridicate niveluri de activitate au fost identificate în Thailanda, India, China şi Coreea, urmate de unele dintre fostele colonii britanice - Australia, Canada, Noua Zeelandă, Africa de Sud - şi apoi Israel şi ţările UE. În partea de jos a clasamentelor sunt ţările asiatice dezvoltate: Japonia, Taiwan şi Singapore. Profilul demografic al antreprenorilor sugerează că aproximativ două treimi sunt bărbaţi şi o treime femei. Grupul de vârstă cel mai reprezentativ este 25-44 ani. Vom reafirma concluziile Băncii Mondiale sau ale Transparency International, în conformitate cu care „cu cât o ţară este mai săracă şi cu cât libertatea economică este mai redusă, cu atât mai corupt este sistemul său birocratic şi politic”. Perspectiva prezentului studiu ne determină să luăm în considerare analiza mai multor organizaţii pe baza concluziei: „Preocuparea privind impactul negativ social şi economic al corupţiei a crescut rapid atât în democraţiile emergente, cât şi în cele avansate”(Akai et al., 2005) Concluzia este de asemenea sprijinită de Banca Mondială, care identifică acest concept ca fiind „singurul obstacol major pentru dezvoltarea economică şi socială. Acesta subminează dezvoltarea distorsionând supremaţia legii şi slăbind fundamentele instituţionale de care depinde creşterea economică”.4 O poziţie similară are şi Fondul Monetar Internaţional, care afirmă: „multe cauze ale corupţiei au caracter economic – slaba guvernare este evident în detrimentul activităţii economice şi bunăstării”.5

4

Vezi http://www.worldbank.org/

5

Vezi http://www.imf.org/external/pubs/ft/issues6/

16

Dezvoltarea studiilor teoretice şi empirice a pus accent pe legătura cauzală între corupţie şi performanţa economică. Merită menţionate comentariile lui Rose-Ackerman (2009, p. 3) referitoare la concluziile exprimate de diferiţi specialişti şi analişti în domeniul corupţiei. Mauro (1995, 1998) demonstrează faptul că nivelurile ridicate ale corupţiei se asociază cu nivelurile reduse ale investiţilor, ca parte din PIB. Indicii corupţiei sunt extrem de izolaţi de eficienţa birocratică, de exemplu nivelul birocraţiei şi al calităţii judiciare. Ca o consecinţă, Mauro a fost incapabil să măsoare efectul marginal al acestor măsuri. Reunind indici separaţi într-o măsură a eficienţei birocratice (pe o scară de la 1 la 10): „dacă Bangladesh, cu un scor de 4,7, şi-ar fi îmbunătăţit integritatea şi eficienţa birocratică la nivelul celui din Uruguay (6,8), rata sa de investiţii ar creşte cu aproximativ cinci puncte procentuale, iar rata de creştere anuală a PIB ar creşte cu aproape jumătate de punct procentual” (Mauro, 1998). De asemenea, Mauro demonstrează că ţările extrem de corupte tind să subinvestească în capitalul uman, cheltuind mai puţin în educaţie. Mauro argumentează că educaţia oferă mai puţine oportunităţi pentru corupţie decât orice alt tip de sector care implică cheltuieli publice intensive. Ades şi Di Tella (1997) afirmă că o politică industrială agresivă ar putea fi motivată, întro anumită măsură, de câştigurile corupte ce sunt disponibile prin acea politică. În asemenea cazuri, efectul pozitiv direct al politicii ar putea fi întărit de rolul său în creşterea corupţiei, descurajând astfel investiţiile. Rezultatele lor empirice demonstrează faptul că, în prezenţa corupţiei, influenţa pozitivă a politicii industriale se reduce la jumătate. De asemenea, pentru integritatea publică alegem indexul de percepţie a corupţiei (TI) calculat de Transparency International în ultimul deceniu, pentru statele din Europa de Sud-Est6, precum şi indicele KKM (de control al corupţiei) calculat de Banca Mondială, pentru acelaşi eşantion şi aceeaşi perioadă, ca indice agregat şi individual al guvernării. Cei doi indici utilizaţi exprimă, în diferite moduri, percepţia privind modul în care puterea publică exercită un impact asupra profitului sectorului privat, inclusiv corupţia pe scară mică şi scară largă, „captarea” statelor de către elite şi interese personale. Una din lucrările fundamentale care prezintă legătura indisolubilă între corupţie şi guvernare este cea a lui Rose-Ackerman (2005, pp. 89-111) care demonstrează elocvent modul în care nivelul înalt al corupţiei limitează investiţiile şi creşterea economică şi conduce la ineficienţa guvernului.

6

Vezi http:/www.transparency.org/

17

Pentru ţările aflate în curs de dezvoltare, precum şi pentru cele în tranziţie de la socialism, riscul este mai mare. Autoarea menţionată identifică fenomenul corupţiei ca fiind unul complex de natură economică, culturală şi politică7. De asemenea, o serie de lucrări clasice trebuie menţionate, care au ca obiect de studiu identificarea cauzelor şi mecanismelor transmiterii corupţiei într-un sistem economic şi social: Krueger (1974), Rose-Ackerman (1975), Mauro (1995), Tanzi (1998) etc. În literatura de specialitate identificăm patru categorii de factori care influenţează direct corupţia într-un sistem: factori istorici, factori sociali şi culturali şi factori economici. În categoria factorilor politici şi juridici includem calitatea sistemului politic, caracteristicile sistemului juridic (Leite, Weidmann, 1999), în special legislaţia şi instituţiile specializate în lupta împotriva corupţiei, calitatea sistemului democratic, caracteristicile sistemului electoral într-o ţară, caracteristicile sistemului administrativ, gradul de descentralizare administrativă într-o ţară etc. O serie de studii precum cele ale lui La Porta (1999) şi Treisman (2000) accentuează influenţa tradiţiilor şi a factorilor istorici asupra nivelului corupţiei într-o ţară şi caracteristicile mecanismelor dezvoltării şi transmiterii sale. Factorii sociali şi culturali au un rol special în accentuarea caracteristicilor corupţiei într-o ţară (La Porta, 1999, Treisman, 2000, Alesina, 2003). Factorii religioşi joacă un rol important în răspândirea corupţiei la nivelul sistemului social. Factorii economici, precum şi nivelul de deschidere al economiei (Dreher, 2003, Treisman, 2000, Wei, 2001), dimensiunea sectorului public (Tanzi, 1998, Treisman, 2000), nivelul salariilor în sectorul public (van Rijckeghem, Weber, 1997) etc. influenţează nivelul corupţiei într-o ţară. Un alt aspect important atunci când studiem corupţia este alegerea celor mai adecvate modele econometrice pentru estimarea efectelor sale asupra sectoarelor de activitate. Dintre cele mai importante direcţii de cercetare care vizează estimarea efectelor corupţiei asupra mediului economic şi social menţionăm: (i) Măsurarea efectelor corupţiei asupra creşterii economice (Mauro, 1995, Abed, Davoodi, 2000, Krueger, 1974); (ii) Efectele corupţiei asupra dezvoltării unor sectoare ale economiilor naţionale (Tanzi, 1998, Wei, 2001); (iii) Efectele procesului de descentralizare asupra nivelului şi mecanismelor de transmitere a corupţiei într-un sistem (Shah, 2006) etc.;

7

A se vedea mai multe detalii în Rose-Ackerman, S. (2005), „Corruption and Government Causes, Consequences and Reform”, partea I, capitolele 1-5, pp. 7-89.

18

(iv) Consecinţele corupţiei asupra sistemelor de finanţare a unor sectoare de activitate, precum şi a celui militar (Gupta, 2001), salariile în sectorul public (van Rijckeghem, Weber, 1997). Pentru statele din sud-estul Europei, cu referire specială la la spațiul românesc, remarcăm lucrările realizate de Andrei, Matei şi Rosca (2009), Andrei, Matei, Stancu şi Andrei (2009), care abordează efectele corupţiei în sistemul administraţiei publice, educaţiei sau sănătăţii, formulând modele econometrice pentru evaluarea performanţelor în sectorul public. Republica Moldova a coborat 18 locuri si se situează pe pozitia 94 in clasamentul Transparency International pe anul 2012 privind perceptia coruptiei, cu un scor de 36, la egalitate cu Grecia, alaturi de alte sase state, si anume Benin, Columbia, Djibuti, India, Mongolia si Senegal. Pentru comparație Romania ocupa locul 66 in clasamentul coruptieiTransparency International pe anul 2012 privind perceptia coruptiei. Pentru a realiza acest clasament, care reflecta exclusiv perceptia coruptiei, aceasta organizatie nonguvernamentala (ONG) se bazează pe date colectate de catre 13 institutii internationale, intre care Banca Mondiala (BM), banci asiatice si africane de dezvoltare sau Forumul Economic Mondial (FEM).[Anexa 1] Corupţia în Republica Moldova rămâne a fi o problemă majoră, evidenţiată prin prisma diferitor cercetări, rapoarte şi sondaje ca factor principal ce subminează creşterea economică, compromite dezvoltarea valorilor democratice şi tendinţa de integrare a ţării în comunitatea europeană. Voinţa politică declarată de a combate acest flagel s-a materializat prin prioritizarea obiectivului anticorupţie într-o serie de documente de politici naţionale şi sectoriale, dar principalul document, ce sistematizează eforturile statului în domeniu, este Strategia naţională anticorupţie pe anii 2011-2015. SNA a fost aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 154 din 21.07.2012 şi este pusă în aplicare prin Planul de acţiuni pe anii 2012-2013, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 12 din 17.02.2012. Realizarea angajamentelor asumate de către Republica Moldova prin aderarea la instrumentele

juridice internaţionale anticorupţie este monitorizată de către GRECO. La 5

noiembrie 2012 au fost expediate în adresa Secretarului Executiv GRECO două rapoarte (raport de situaţie). Responsabilitatea de monitorizare internă a implementării legislaţiei în vigoare, având ca scop aprecierea eficienţei legilor şi perfecţionarea mecanismelor de funcţionare a cadrului legislativ, îi revine: - Legislativului, în conformitate cu reglementările art. 111 din Regulamentul Parlamentului, aprobat prin Legea nr. 797/1996; - Executivului, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1181/2010; - reprezentanţilor societăţii civile în virtutea rolului pe care îl au în 19

procesul de monitorizare şi evaluare a implementării politicilor publice (CNP, Alianţa Anticorupţie). În conformitate cu aserţiunile Fundaţiei Heritage, libertatea economică reprezintă dreptul individului de a-şi controla activitatea şi proprietatea sa. Într-o societate liberă din punct de vedere economic, indivizii au libertatea de a lucra, produce, consuma şi investi în orice mod, fiind protejaţi şi nu constrânşi de stat. Pentru a determina indicatorul global al libertăţii economice (IEF), Fundaţia Heritage utilizează 10 indicatori specifici, evaluaţi în domenii precum: afaceri, comerţ, impozitare, dimensiunea guvernului, libertate monetară, investiţii, finanţe, dreptul la proprietate, libertate faţă de corupţie, muncă. Prin urmare, unul dintre cei mai populari indici de reprezentare a libertăţii economice (care, într-adevăr, este dificil de cuantificat într-o cifră datorită complexităţii inerente dar şi a subiectivităţii care nu poate fi total evitată) este Indicele Libertăţii Economice publicat de către Fundaţia Heritage din Statele Unite ale Americii. Acesta este un indice sintetic, care ia în considerare „10 libertăţi” specifice mediului economic şi anume: libertatea afacerilor, libertatea comerţului, libertatea fiscală, libertatea faţă de intervenţia guvernului, libertatea monetară, libertatea investiţiei, libertatea financiară, libertatea exercitării drepturilor de proprietate, libertatea de corupţie, libertatea forţei de muncă. -

Libertatea afacerilor reprezintă măsura a cât de liberi sunt întreprinzătorii de a înfiinţa noi afaceri, de a obţine licenţe sau de a-şi lichida afacerea. Orice impediment în calea acestor procese reprezintă o piedică în calea derulării afacerilor;

-

Libertatea comerţului ia în calcul atât mărimea medie a taxelor vamale (80% din subindice) cât şi barierele nontarifare în calea comerţului (pondere de 20%);

-

Libertatea fiscală este cu atât mai mare cu cât taxele sunt mai mici;

-

Libertatea faţă de intervenţia guvernului ia în calcul ponderea cheltuielilor guvernamentale în PIB ca măsură a intervenţiei acestuia în economie;

-

Libertatea monetară ia în considerare stabilitatea preţurilor (în principal inflaţia);

-

Libertatea investiţiei se referă la regimul investiţiilor străine directe, fiind cu atât mai redusă cu cât ţările impun diferite restricţii cu privire la acestea;

-

Libertatea financiară se referă la reglementările din domeniul bancar, fiind cu atât mai ridicată cu cât acestea sunt mai reduse;

-

Libertatea exercitării drepturilor de proprietate este condiţia fundamentală a unei economii de piaţă. Scorul este mai ridicat cu cât drepturile de proprietate sunt mai puternic protejate;

-

Libertatea de corupţie este cu atât mai ridicată cu cât corupţia este mai redusă; 20

-

Libertatea forţei de muncă este cu atât mai redusă cu cât există restricţii în ceea ce priveşte nivelul salariilor iar flexibilitatea de pe piaţa forţei de muncă este mai redusă . Conform datelor pe anul 2011, din cele 157 de ţări luate în considerare, libertatea

economică se manifesta cel mai pregnant în: Tabel nr.1 Gradul de libertate economică

Se poate observa cu uşurinţă că gradul de libertate economică dintr-o ţară este direct proporţional cu nivelul său de dezvoltare, care este de regulă sintetizat de către Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (PIB/locuitor) sau Venitul Intern Brut pe cap de locuitor. Tabel 2: Comparaţie între marile puteri economice ale lumii prin prisma principalilor indicatori economici (datele conţin informaţii pentru anul 2010)

În ceea ce priveşte suprafaţa, pe primul loc în clasamentul propus se află Rusia, ca populaţie, locul întâi revine Chinei, ca produs intern brut, liderul este S.U.A., însă este urmată la o foarte mică diferenţă de către Uniunea Europeană. S.U.A. mai deţin primul loc în ceea ce priveşte P.I.B./locuitor şi volumul importurilor. Uniunea Europeană este cel mai mare exportator mondial.

21

Ceea ce este interesant faptul că, referindu-ne la Uniunea Europeană, P.I.B.-ul poate fi descompus pe sectoare astfel: agricultură 1,8%, industrie 25%, servicii 73,2%. Chiar şi la nivel mondial se menţine tendinţa ca majoritatea produsului intern brut să provină din sectorul serviciilor şi evident, majoritatea persoanelor angajate să lucreze în acest sector. Pentru orice companie un deosebit interes trebuie să-l constituie clasificarea statelor, în funcţie de nivelul lor de dezvoltate. Există în literatura de specialitate mai multe clasificări ale statelor, în funcţie de gradul lor de dezvoltare. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare este una dintre organizaţiile care au realizat o astfel de clasificare. Pe plan internaţional, ţările sunt împărţite în ţări dezvoltate (engl. „developed countries”), ţări în dezvoltare (engl. „developing countries”) şi ţări în tranziţie (engl. „transition countries”). Conform aceste accepţiuni, o ţară este dezvoltată dacă este membrăa Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), este în dezvoltare dacă nu este membră şi în tranziţie dacă a fost calificată drept o ţară socialistă. Este motivul pentru care Naţiunile Unite au încercat să construiască un indicator mai cuprinzător, denumit Indicele Dezvoltării Umane (engl. „Human Development Index” - HDI), care ia în considerare mult mai multe dimensiuni pentru a califica o ţară ca fiind puternic, mediu sau slab dezvoltată. Indicele dezvoltării umane ia în considerare „trei dimensiuni ale dezvoltării umane: - o viaţă îndelungată şi sănătoasă, măsurată prin aşteptările de viaţă la naştere; - cunoaşterea: măsurată prin rata de alfabetizare a adulţilor dar şi prin gradul de înscriere în învăţământul primar, secundar şi terţiar; un standard decent de viaţă: reprezentat prin valoarea PIB/locuitor. Conform acestui indicator, ţările sunt grupate în 3 mari categorii: ţări cu o dezvoltare umană ridicată (HDI peste 0,800): 63 de ţări sau entităţi; ţări cu o dezvoltare umană medie (HDI între 0,500 şi 0,800): 83 de ţări sau entităţi; ţări cu o dezvoltare umană redusă (HDI sub 0,500): 31 de ţări sau entităţi. Condiţiile macroeconomice dintr-o ţară au un impact major asupra strategiilor companiilor de a fi prezente în economia respectivă. Dacă creşterea economică şi o monedă în apreciere sunt o atracţie pentru companiile străine, o inflaţie puternică şi o monedă în depreciere constituie provocări cărora specialiştii de marketing trebuie să le facă faţă. Tranziţia Republicii Moldova spre o economie de piaţă este un proces lent şi însoţit de numeroase provocări, precum şi de un şir de eşecuri, printre care se numără reforma funciară, privatizarea nereuşită a întreprinderilor de stat şi prăbuşirea sectorului industrial. O lovitură puternică a fost separarea teritorială a ţării prin auto-proclamarea Transnistriei (care asigura a treia parte din producţia industrială a republicii şi aproape întreaga producţie energetică) drept stat independent. Lipsa unor reforme economice şi sociale eficiente, pe lângă instabilitatea 22

politică caracteristică primei etape de tranziţie, a condus la recesiune economică şi extinderea sărăciei, astfel Republica Moldova fiind calificată drept cea mai săracă ţară din Europa. Rezultate mai pesimiste reprezintă ceilalţi indicatori de performanţă, incluşi în Tabela 1 (Anexa 1). Potrivit Raportului “Indicele Libertăţii Economice 2012”, elaborat anual de către Fundaţia americană Heritage, în anul curent Republica Moldova a luat note mai slabe în clasamentul libertăţilor economice, Indicele ajungînd la nivelul de 54,4, fiind înregistrat un declin de 1,3 puncte comparativ cu anul 2011. Din cei 10 indicatori luaţi în calcul, punctaje mult sub medie sunt la capitolul corupţie – 29,0, drepturile de proprietate – 40,0 şi libertatea investiţională – 35,0, astfel, corupţia se evidenţiază printre problemele majore sesizate de către experţii de la Heritage Foundation. Neschimbat rămâne raiting-ul la compartimentul „corupţie” în studiul „Naţiuni în tranziţie”, realizat anual de organizaţia Freedom House. În clasificarea bazată pe o scară de la 1 la 7, în care 1 reprezintă cel mai înalt nivel de progres democratic, iar 7 – cel mai jos, corupţia în Republica Moldova înregistrează scorul 6. Acest scor influenţează media scorurilor la alte categorii incluse în randament şi, ca rezultat, determină un nivel scăzut al democraţiei în ţară (vezi Tabela 1.3.). Tabelul 1.3.Progresul Republicii Moldova în domeniul democratizării

Sursa: http://cna.md/sites/default/files/sna_rapoarte/raport_evaluare-final_-2013.pdf. pg. 7

Acest scor al corupţiei este argumentat de către experţi prin implementarea necorespunzătoare a legislaţiei anticorupţie, manipulări politice asupra sistemului de justiţie în contextul aşa numitelor “atacuri raider”, partajările politice care au sensibilizat independenţa teoretică a autorităţilor publice apolitice.

1.4. Profilul antreprenorial. Particularități moldovenești. La originea oricărei inițiative de demarare a unei activități stă in primul rând dorința de valorificare a unor oportunități care apar la un moment dat intr-un spațiu. De regulă, spațiile cu 23

un potențial economic si uman ridicat sunt cele mai favorabile apariției inițiativelor de acest tip, insă e nevoie si de un spirit antreprenorial ridicat al populației, de o cultură si tradiție antreprenorială, de o motivație puternică din partea celui care demarează o activitate. De asemenea, există si regiuni care, desi beneficiază de resurse importante, sunt caracterizate printr-o dinamică antreprenorială moderată, datorită unor factori locali restrictivi. Intre acestia am putea enumera : slaba dezvoltare a infrastructurii de transport, care determină o izolare a comunității respective, veniturile scăzute ale populației, inexistența sau slaba dezvoltare a echipamentelor de producție, piețe de desfacere mici, tradiția si specializarea populației in activități mai puțin competitive (minerit, industrie siderurgică). Intr-un mediu economico-social aflat intr-o permanentă schimbare, cum este cel din Republica Moldova, deschis unei concurențe externe acerbe, sesizarea unor oportunități si spiritul antreprenorial ridicat al populației nu sunt suficiente pentru ca o idee să se caterializeze intr-o activitate de succes. Este nevoie de existența unui mediu de afaceri atractiv, a unui comportament administrativ local, care să sprijine libera inițiativă. Altfel, vom avea de-a face cu inițiative antreprenoriale banale, ce nu vor avea efecte sinergice importante la nivelul spațiului respectiv. Ele vor apărea ca simple „accidente” in dinamica spațiului, fără să aducă modificări in parametrii de bază ai structurii teritoriale in care se inserează. Este interesant de ştiut, ce forţe orientează spiritul întreprinzător în cadrul unei economii? Care sunt variabilele care influenţează transformarea unei persoane în întreprinzător? Amplificarea spiritului întreprinzător şi implicit creşterea numărului de persoane care îşi creează propria afacere, propria întreprindere au ca factori motivatori, în principal următorii: stilul de viaţă independent, considerarea întreprinzătorilor ca eroi, factori demografici, creşterea ponderii serviciilor, crearea de noi tehnologii, pregătirea în domeniul spiritului întreprinzător, dezvoltarea Internetului, globalizarea. Stilul de viaţă independent, care să-i permită individului de a-şi alege unde să trăiască şi ce să facă pentru a-şi asigura securitatea financiară, să petreacă mai mult timp cu familia şi prietenii. În ţările occidentale dezvoltate a apărut o întreagă literatură de specialitate consacrată spiritului

întreprinzător,

cunoscut,

în

publicaţiile

anglo-saxone

sub

termenul

de

„entrepreneurship”. Un astfel de spirit întreprinzător poate să transforme o persoană în întreprinzător, care în general dezvoltă o afacere, creează o nouă întreprindere. Dar, ce-l determină pe un individ să devină întreprinzător? Considerarea întreprinzătorilor, de către majoritatea populaţiei ca adevăraţi eroi, prin acordarea acestora a unui statut aparte, mai ales din cauza realizărilor, inclusiv pe plan material, ceea ce-i face adeseori ca modele de urmat. 24

Factorii demografici, reprezentaţi de ponderea destul de mare a populaţiei cu vârste cuprinse între 25 şi 40 de ani, din rândul cărora cea mai mare pondere identifică oportunităţi de afaceri, contribuie şi ei la dezvoltarea spiritului întreprinzător. Creşterea ponderii serviciilor în totalul produsului intern brut, coroborat cu costul relativ scăzut al acestora, atrage numeroase persoane către dezvoltarea unor afaceri din care să obţină câştiguri însemnate. Crearea de noi tehnologii, mai ales din domeniul calculatoarelor face posibilă concurarea marilor companii de către micile întreprinderi dezvoltate de către întreprinzători, mai ales prin costurile mai reduse ale acestora din urmă. Pregătirea în domeniul spiritului întreprinzător, prin includerea în tot mai multe universităţi a unor cursuri de spirit întreprinzător şi managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, determină numeroşi absolvenţi să considere că pot să-şi dezvolte o carieră în domeniul afacerilor. Dezvoltarea Internetului, ca o vastă reţea de calculatoare pe glob, pune la dispoziţia milioanelor de utilizatori, informaţii din cele mai diverse domenii, ceea ce contribuie la creşterea şanselor de a găsi idei noi pentru noi afaceri. Globalizarea, ca tendinţă generală, contribuie la creşterea numărului de oportunităţi de a dezvolta afaceri, nu numai în cadrul graniţelor unei ţări, ci şi în afara acesteia, crescând semnificativ şi şansele de a obţine profituri suplimentare. Iată câţiva factori care contribuie la dezvoltarea spiritului întreprinzător, la creşterea ponderii populaţiei care consideră că într-un astfel de domeniu se poate realiza profesional şi material. Pe lângă aceşti factori generali, în fiecare ţară în parte pot acţiona şi factori specifici. În cazul Republicii Moldova, spre exemplu, poate fi menţionată disproporţia dintre întreprinderile mari şi cele mici, dar şi dorinţa populaţiei de a ieşi din sectorul de stat, în care a lucrat o mare parte din timp. Instrumentul specific al antreprenorilor este inovaţia, ea este mijlocul prin care antreprenorii exploatează schimbarea, ca pe o ocazie pentru diferite afaceri sau servicii. Sursele inovaţiei, schimbările şi simptomele acesteia sunt elemente căutate de către antreprenori. Aceştia caută toate ocaziile favorabile, cărora merită să le acorzi o şansă. Multe inovaţii apar dintr-o sclipire de geniu, iar altele sunt rezultatul unei căutări conştiente, consecvente a posibilităţilor de inovare, care se găsesc doar în câteva situaţii. Calităţile necesare întreprinzătorului

25

1. Spiritul de iniţiativă – de multe ori acest spirit este evident în viaţa de zi cu zi. El poate să însemne o idee nouă în rezolvarea problemelor vechi, un drum mai drept şi mai sigur pentru atingerea unui obiectiv. 2. Dorinţa de a face – este complementară spiritului de iniţiativă. Ideile valoroase trebuie puse în practică şi valorificate. 3. Capacitate organizatorică – o calitate necesară pentru a putea organiza eficient o activitate şi pentru utilizarea eficientă a resurselor limitate: bani, forţă de muncă, timp disponibil. 4. Putere de decizie – presupune cunoaşterea posibilităţilor reale de a fi încrezători în forţele proprii sau în cele ale colaboratorilor. 5. Capacitatea de a-şi asuma riscuri – este în strânsă interdependenţă cu puterea de decizie pentru că orice decizie înseamnă asumarea unor riscuri. Întreprinzătorul are încredere în sine şi îşi asumă riscuri calculate. 6. Capacitatea de a fi lider – presupune existenţa unei puteri de a influenţa oamenii. 7. Originalitate - urmăreşte combinarea resurselor disponibile dupǎ idei noi şi personale. 8. Centrat pe rezultate - dovedeşte spirit ofensiv şi constructiv urmărind obţinerea rezultatelor dorite. 9. Materialism- banii sunt principalul criteriu de măsurare a performanţelor. 10. Flexibillitate- se adaptează cu uşurinţǎ la oameni şi situaţii. Byron Williamson apreciază că cea mai mare parte a întreprinzătorilor care au reuşit în afaceri au următoarele trăsături comune: O sănătate fizică şi mentală bună şi posibilitatea de a depune eforturi prelungite; Capacitatea de a identifica rapid soluţii în rezolvarea problemelor dificile; Capacitatea de a aborda global situaţiile şi de a integra detaliile în aceste obiective globale; Încrederea în sine; Perseverenţa; Dorinţa de a conduce şi de a controla propria afacere concomitent cu asumarea de responsabilităţi maxime; Realismul, acceptarea realităţii şi abordarea problemelor în mod pragmatic; Gustul moderat al riscului, pe baza calculului consecinţelor deciziilor adoptate în vederea realizării obiectivelor; Prudenţa; Capacitatea moderată de delegare a autorităţii, fiind „singurul stăpân” îşi determină singur obiectivele; Stabilitate emotivă, capacitatea de a gestiona corect tensiunile ce apar în cadrul unei firme. Trăsăturile personale ale celor care devin întreprinzători au fost grupate în trei categorii: a)Trăsături

personale

comune

întreprinzătorilor

de

succes.

b)Trăsături

improprii

întreprinzătorilor de succes.c)Trăsături irelevante pentru succesul în afaceri. a)Trăsături personale comune întreprinzătorilor de succes: Dorinţa de asumare a riscului economic – în cazul în care afacerile nu merg, întreprinzătorul îşi pierde reputaţia, poziţia socială şi prestigiul. Pentru ca şansele de succes să devanseze posibilitatea unui eşec, întreprinzătorul trebuie să-şi asume un risc calculat, ca raport între posibilitatea de succes şi cea 26

de eşec: Dorinţa de a fi propriul său stăpân, de a conduce şi de a nu fi condus; Spirit inovator; Nevoia de succes (de împlinire, realizare);

Acceptarea incertitudinii; Încrederea în sine;

Perseverenţa şi hotărâre; Spiritul de iniţiativă; Sesizarea oportunităţilor de afaceri; Potenţialul energetic ridicat. b)Trăsături improprii întreprinzătorilor de succes: Lăcomia; Necinstea; Acţiunile pripite; Neîncrederea în oameni; Necunoaşterea domeniului şi mediului de afaceri poate duce la faliment. c)Trăsături irelevante pentru succesul în afaceri: Vârsta; Sexul;Starea civilă; Nivelul de educaţie;Religia. Max Weber afirma cǎ persoanele de religie protestantǎ au trǎsǎturile şi mentalitatea cele mai adecvate întreprinzǎtorilor. Ţǎrile cu religie protestantǎ sunt şi cele cu economie de piaţǎ dezvoltatǎ: S.U.A., Olanda, Anglia, Germania etc. Totuşi practica a demostrat cǎ sunt întreprinzǎtori şi de alte religii care au succes în afaceri. Caracteristicile activităţii antreprenoriale. Ansamblul acţiunilor antreprenoriale care alcătuiesc procesul prezentat anterior prezintă câteva caracteristici: Este un act de voinţă umană; Se produce la nivelul unei firme economice; Implică o schimbare de stare a firmei; Este un sistem holistic (sistemic); Este un proces dinamic; Este un demers unic; Implică numeroase variabile; Principalii factori care influenţează activitatea antreprenorială sunt factori interni şi factori externi. Factorii interni depind de: mărimea intreprinderii, tipul şi specificul activităţii, personalitatea şi pregătirea întreprinzătorului, nivelul de pregătire al persoanelor implicate şi cultura firmei. Aceşti factori au un impact mare asupra performanţelor întreprinderii. Factorii externi depind de: caracteristicile şi funcţionalitatea sistemului economic, conjunctura economiei naţionale şi piaţa pe care firma acţionează. Aceşti factori, datorită conţinutului favorizant sau defavorizant, pot avea un impact major asupra iniţiativelor antreprenoriale. Unul dintre factorii importanţi care încorporează atât factori interni cât şi factori externi este stakeholderul. Stakeholderii cuprind atât elemente interne (proprietari, manageri, salariaţi, sindicate) cât şi elemente externe (bănci, furnizori, clienţi, administraţie publică). Stakeholderi au impact semnificativ asupra activităţii antreprenoriale, însă factorul cu cea mai mare influenţă îl constituie întreprinzătorul prin spiritul său antreprenorial. Întreprinzătorul este fermentul care declanşează activitatea antreprenorială, fără acesta toţi ceilalţi factori fiind inerţi din punct de vedere antreprenorial. Stabilirea obiectivelor antreprenoriale. Obiectivele antreprenoriale pot fi grupate în trei grupe: 27

a)Obiective de natură personală Ele ţin de persoană, constituind un imbold interior alimentat de ideile care declanşează activitatea antreprenorială. În cadrul acestei grupe se cuprind: obiective de securitate şi siguranţă personală; obiective de asigurare a unui statut social; obiective de garantare a propriei independenţe; obiective de reuşită în afaceri; obiective privind satisfacerea eu-lui (obiective de autoîmplinire). b)Obiective ale afacerii Obiective generale, care presupun prestarea de servicii utile necesare societăţii (producerea şi comercializarea unor produse şi servicii) şi realizarea de profit (remunerarea pentru asumarea riscului investirii banilor într-o afacere). Tot aici se cuprind şi obiectivele sociale

care

presupun

asumarea

unor

responsabilităţi

sociale

(protecţia

intereselor

consumatorilor, realizarea intereselor salariaţilor şi ale comunităţii din care firma face parte). Obiective subsidiare care sunt stabilite pentru fiecare domeniu funcţional în parte (producţie,

comercial,

financiar-contabil,

cercetare,

personal)

acestea

aflându-se

în

interdependenţă unele cu altele. c)Obiectivele mixte Reprezintă o corelaţie între realizarea profitului, satisfacerea consumatorului, satisfacerea întreprinzătorului şi cea a salariaţilor. Aceste obiective apar în situaţia în care obiectivele personale sunt corelate şi în concordanţă cu obiectivele afacerii. Satisfacţiile şi insatisfacţiile activităţii antreprenoriale Întreprinzătorul poate avea, în urma iniţierii unei afaceri, atât satisfacţii cât şi insatisfacţii. a)Satisfacţiile activităţii antreprenoriale sunt: Independenţa (autonomia) – este câştigată, în urma iniţierii unei afaceri, deoarece el este cel care ia decizii şi face ca lucrurile să aibă o anumită direcţie stabilită de el însuşi. Pentru antreprenor, afacerea presupune şi un grad ridicat de responsabilitate. Şi în această situaţie, întreprinzătorul doreşte să şi-o assume. Libertatea de decizie şi acţiune care este conferită de deţinerea unei afaceri apare pentru el ca o necesitate asumată. Autorealizarea – întreprinzătorul, deţinând o afacere proprie, nu mai întâmpină piedici în autorealizare, singurele fiind cele determinate de propria sa capacitate şi creativitate. Posibilitatea unui câştig nelimitat – cei mai mulţi întreprinzători obţin mult mai mult câştig decât dacă ar lucra pentru alţii. Întreprinzătorul, în cazul în care are success, poate obţine un profit care să îi acopere dobânda la capitalul împrumutat şi care ar putea recompensa riscul asumat, efortul depus, talentul şi propria capacitate antreprenorială şi managerială.

28

Siguranţa muncii – este un alt aspect pentru întreprinzătorul care are siguranţa unui loc de muncă şi avantajul că poate lucra atâta timp cât este capabil de muncă fără să fie obligat să iasă la pensie. Angajarea membrilor familiei – în cazul în care afacerea înregistrează rezultate bune, întreprinzătorul îşi va putea angaja toţi membri familiei. Acesta este un alt aspect avantajos, deoarece afacerea va avea continuitate prin preluarea ei de către copii. Pe de altă parte, în afacerea derulată de membrii familiei poate exista o morală şi o încredere mai bună. Folosirea independentă a capitalului acumulat – întreprinzătorul poate să-şi plaseze capitalul în propria afacere, în loc să investească în afacerile deţinute de alţii şi care pot fi riscante sau în loc să-şi ţină banii în depozite bancare. Aplicarea cunoştinţelor şi abilităţilor proprii – pentru unele personae găsirea unui loc de muncă adecvat cunoştinţelor proprii poate fi o problemă (datorită excesului de forţă de muncă în domeniul respectiv). În felul acesta un întreprinzător poate iniţia o afacere, unde cunoştinţele şi abilităţile sale să constituie un avantaj. Ieşirea din rutină – este o altă problem, des întâlnită. Sunt personae care simt nevoia unei schimbări, care doresc să părăsească o activitate monotonă, de rutină. Iniţierea unei afaceri reprezintă o ocazie pentru a împlini această satisfacţie personal. Putere şi influenţă – pentru orice întreprinzător a afacere confer putere şi influenţă deoarece el este cel care ia deciziile, influenţează cursul acţiunilor, decide soarta întreprinderii, iar toate aceste aspect îi creează o satisfacţie psihologică deosebită. b)Insatisfacţiile activităţii antreprenoriale pot fi: Incertitudinea veniturilor – datorită oscillaţiilor în evoluţia afacerii pot să apară fluctuaţii ale veniturilor. În multe cazuri întreprinzătorul va fi ultimul care va fi plătit datorită numeroaselor plăţi financiare. Riscul pierderii capitalului investit – mulţi întreprinzători contribuie cu bunuri sau cu sume importante de bani. Acestea pot fi pierdute în cazul unei afaceri nereuşite. Povara responsabilităţii totale – în caz de eşec sau success în afaceri, întreprinzătorul este singurul răspunzător. Odata cu mărimea firmei, cresc şi responsabilităţile. Dacă pentru unele personae munca de conducere este ceva atractiv, pentru altele ea poate constitui o adevărată povară. Deciziile luate îi afectează nu numai pe întreprinzători şi firmă, ci şi pe clienţi, salariaţi. De aceea multe persoane preferă să lucreze pentru alţii limitându-şi responsabilitatea la sarcinile de muncă în cadrul programului lor de lucru. Periclitarea carierei - În caz de eşec, una din marile probleme întâlnite la unele persoane care doresc să devină întreprinzători este că ele nu vor mai fi capabile să se întoarcă la vechiul

29

lor loc de muncă în caz de eşec. Această preocupare o au persoanele care au un loc de muncă bine plătit. Apelarea la experţi - deoarece un întreprinzător nu poate fi cunoscător în toate domeniile de activitate el se vede nevoit să apeleze la experţi şi să asculte recomandările lor. Acest lucru reprezintă o lezare a spiritului lor de interdependenţă. Frustrarea în caz de succes – în cazul dezvoltării firmei va trebui suplimentat numărul de salariaţii şi atribuite unele prerogative, ceea ce pentru unii întreprinzători poate părea frustrant.Cea mai neplăcută decizie în caz de creşterea a afacerii este pentru unii întreprinzători, aceea de a ceda o parte din control sub formă de societate pe acţiuni. Abaterile de la etică – uneori, în caz de succes, se impune o abatere de la valorile de etică profesională. În cazul în care practicile vin în conflict cu etica întreprinzătorului se pot crea stări de nemulţumire. Program de lucru foarte încărcat - întreprinzătorul nu are un program de lucru fix. El este primul care vine şi ultimul care pleacă. În fazele de început ale afacerii el trebuie să facă totul 14 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, fără concediu. Deteriorarea relaţiilor familiale – datorită programului de lucru prelungit şi consumului de energie şi timp întreprinzătorul are puţin timp pentru familie şi cei dragi. Afectarea stării de sănătate – munca îndelungată, stresul prelungit, consumul nervos şi de energie, aduc organismul într-o stare de epuizare făcând loc frecvent apariţiei unor boli. Nu este necesar ca antreprenorii sa dispuna de toate resursele necesare demarării unei afaceri. Antreprenorii cu acest mod de abordare reduc unele riscuri în urmărirea oportunităţilor: Capital. Suma de capital necesară este pur şi simplu mai mică, în consecinţă se reduce expunerea financiară şi diluarea capitalului fondatorilor. Flexibilitate. Antreprenorii care nu deţin o resursă se află într-o poziţie mai bună pentru a se angaja sau dezangaja rapid. Costuri nerecuperabile reduse. În plus, costurile nerecuperabile sunt mai mici atunci când firma a fost nevoită să-şi lichideze activitatea. De exemplu pentru constructia unei centrale nucleare se fac cheltuieli enorme care nu mai pot fi recuperate la abandonarea unui astfel de proiect. Costuri. Costurile fixe sunt reduse, astfel afectează favorabil pragul de rentabilitate. Desigur, cealaltă faţă a medaliei este că costul variabil poate creşte. Reducerea riscului. În plus faţă de reducerea expunerii totale, alte riscuri, cum ar fi riscul de demodare a resurselor, sunt de asemenea mai mici. De exemplu, nu este de mirare că leasingul calculatoarelor a prins repede şi s-a dezvoltat. 30

Caracteristici

non-antreprenoriale.

De

asemenea

pare

să

existe

o

minte

neantreprenorială care înseamnă pericol pentru o nouă afacere, sau poate fi fatal. Aparent nu este nici o cercetare pe acest subiect, decât abstracţii generale despre “management ca şi cauză principală pentru eşec”. Descoperiri despre dezastruoase modele despre piloţi care pot contribui la o judecată proastă sunt intrigante. S-ar putea să fie paralele între sarcina de pilotare şi conducerea unei companii emergente. Asemenea sentimente ca şi invulnerabilitate, a fi macho, a fi anti-autoritar, a fi impulsiv, şi a avea control din afară au fost prezentate de cercetători ca fiind periculoase pentru piloţi. La aceasă listă s-au mai adăugat trei - a fi perfecţionist, a fi un atotştiutor, şi a fi dependent la extremă. Invulnerabilitate. Acesta este un model de gândire al oamenilor care simt că nimic dezastruos nu li se poate întâmpla. Ei s-ar putea să î-şi asume riscuri nenecesare şi riscuri nesocotite. Acest comportament are în mod cert implicaţii severe când e vorba de pilotarea unui avion sau de lansarea unei companii. A fi anti-autoritar. Unii oameni iau în nume de rău controlul asupra acţiunilor sale de către orice autoritate dinafară. Abordarea lor este rezumată de următoarele : “Nu-mi spune mie. Nimeni nu îmi poate spune mie ce să fac! “Acest mod de gândire este în contrast cu tendinţa antreprenorilor de succes care caută şi folosesc feedbackul ca să îşi atingă scopurile şi să îşi îmbunătăţească performanţa, şi cu înclinaţia lor de a căuta membrii de echipă şi alte resurse pentru a exploata o oportunitate. Impulsivitate. În faţa unui moment de decizie, anumite persoane simt că trebuie să facă ceva, orice, şi să o facă repede. Ei eşuează în explorarea implicaţiilor acţiunilor lor şi să analizează alternativele înainte de a acţiona. Control din afară. Este opusul capacităţii de autocontrol intern caracteristic antreprenorilor de succes. Persoanele cu trăsătura controlului din exterior simt că pot face puţin, pentru a controla ce se întâmplă cu ei. Dacă lucrurile merg bine, ei atribuie aceasta norocului şi vice versa. Perfecţionist. Din nou, perfecţionismul este duşmanul antreprenorului. Implicaţiile pentru timp şi cost al obţinerii unui rezultat perfect conduce invariabil la situaţia în care fereastra de oportunitate este închisă de un competitor mai hotărât şi mai receptiv, sau să dispară împreună cu un salt în tehnologie. (A fi un perfecţionist şi a avea standarde înalte nu este acelaşi lucru) A ştii totul. Antreprenorii care cred că ei au toate răspunsurile au de obicei foarte puţine. Pentru a înrăutăţi lucrurile, ei deseori eşuează în recunoaşterea a ceea ce nu cunosc. Oamenii buni şi oportunităţile bune îşi găsesc calea altundeva.

31

CAPITOLUL II. ANTREPRENORIATUL ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA Un sistem economic este capabil să se dezvolte rapid atunci când: -

întreprinderile libere şi oamenii liberi au posibilitatea de a-şi planifica activitatea pe termen lung;

-

rezultatul activităţii economice depinde în cel mai înalt grad de libera iniţiativă, de utilizarea eficientă a resurselor;

-

obiectivele pe termen lung, adică investiţiile, nu sunt sacrificate în favoarea consumului imediat;

-

deciziile cu privire la investiţii şi la producţie sunt corecte, iar avuţia acumulată în timp este folosită adecvat, în scopul producerii unor bunuri cât mai rentabile economic.

Dezvoltarea este un preambul al îmbunătăţirii calităţii vieţii, şi cuprinde atât elemente materiale precum infrastructura, calitatea locuirii şi nivelul de trai în general, cât şi elemente spirituale precum educaţia, libertatea de exprimare şi de manifestare culturală.

2.1. Cadrul legal și instituțional de activitate și dezvoltare a antreprenoriatului Una din modalităţile prin care poate fi caracterizată economia unei ţări este să te uiţi la instituţiile care o guvernează. „Instituţiile determină performanţa economică” (North, 1990, p.137) susţine laureatul Nobel pentru Economie Douglass North. În viziunea lui North (1990), economiile moderne sunt caracterizate prin costuri înalte de tranzacţionare. Atunci când este scump să tranzacţionezi, creşte semnifi caţia instituţiilor care determină calitatea acestor procese. Astfel, economistul citat afi rmă că rolul instituţiilor constă în reducerea incertitudinilor din interacţiunea umană. Instituţiile în acest sens sunt văzute ca „reguli de joc în societate” (North 1990, p.3) şi sunt un element determinant al bunăstării din prezent a societăţii, deoarece fac legătura dintre trecut şi viitor. Astfel, instituţiile determină rentabilitatea activităţilor economice, aşa după cum acestea din urmă oferă cadrul pentru desfăşurarea tranzacţiilor economice, implicit determină costurile de transformare şi tranzacţionare, elemente care în sumă formează costul de producţie. Istoria

antreprenoriatului

în

Republica

Moldova

este

legată

cu

eliminarea

antreprenoriatului din viața economică. Până în anii ’80, în Moldova funcționa sistemul administrativ de conducere. Conform acestuia, antreprenoriatul practic a fost scos din sectorul economic și a devenit un element al " pieței negre ". Reformele economice din anii ’90 în 32

Moldova au adus la schimbari esențiale în mentalitatea oamenilor privind proprietatea particulară, concurența și antreprenoriatul. Actualmente, antreprenoriatul este recunoscut de toate organele de resort și se dezvolta conform legislației Republicii Moldova. Activitatea de antreprenoriat este considerată, în prezent, un factor primordial în dezvoltarea economiei de piață a republicii. Cunoaşterea cadrului legal, a reglementărilor care vizează dezvoltarea antreprenoriatului în general şi a sectorului IMM în particular, este o condiţie de bază pentru studiul acestei teme. Legile şi actele normative specifice domeniului, stipulează: condiţiile de practicare a activităţii de întreprinzător; formele organizatorico-juridice posibile; procedurile şi taxele de înregistrare a firmei; genurile de activitate supuse licenţierii; procedurile de obţinere a autorizaţiilor; drepturile şi obligaţiile antreprenorilor; limitele de responsabilitate; modul de promovare şi comercializare produselor şi serviciilor; regulile de contabilizare a resurselor; îndatoririle şi facilităţile fiscale; rolul organelor de stat în sprijinirea şi protecţia antreprenorilor; posibilitatea de grupare a întreprinzătorilor în asociaţii de business. Antreprenoriat în general şi sectorul IMM este reglementat de urm ătoarele legi:



Legea nr. 845-XII din 3.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi”



Legea nr. 206-XVI din 7.06.2006 „Privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii”



H.G. nr. 538 din 17.05.2007 „Cu privire la crearea Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii” Înregistrarea întreprinderilor şi licenţierea genurilor de activitate este reglementat de:



Legea nr. 220-XVI 19.10.2007 „Cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali”



Legea nr. 451-XV din 30.07.2001” Privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de



întreprinzător”



H.G. nr. 926 din 12.07.2002 „Privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată, prestate de Camera Înregistrării de Stat a MDI” Legi cu privire la formele organizatorico juridice ale antreprenoriatului în Republica

Moldova: Legea nr. 135-XVI din 14.06.2007 „Privind societăţile cu răspundere limitată” Prevederi legale care se referă la activitatea Întreprinzătorului individual: 

Legea nr. 1353-XIV din 03.11.2000 „Privind gospodariile taranesti (de fermier)”



Legea nr. 93-XIV din 15.06.1998 „Cu privire la patenta de intreprinzator” Alte legi relevante pentru asigurarea cadrului normativ de activitate a antreprenoriatului

în Republica Moldova: 

Legea nr. 59-XVI din 28.04.2005 „Cu privire la leasing” 33



Legea nr. 198-XV din 15.05.2003 „Cu privire la Arenda în agricultură”



Legea nr. 186-XV din 24.04.2003 ”Cu privire la evaluarea conformităţii produselor”



Art. 49/2 Cod Fiscal R.M. (extras), Legea nr. 1163-XII din 24 aprilie 1997



H.G. nr. 474 din 28.04.1998 „Cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie Fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”



H.G. nr. 920 din 30.08.2005 „Cu privire la Nomenclatorul autorizaţiilor, permisiunilor şi certificatelor, eliberate de către autorităţile administrative centrale şi organele subordonate acestora persoanelor fizice şi juridice pentru practicarea activităţii antreprenoriale”



H.G. nr. 517 din 18.09.1996 “Cu privire la aprobarea Regulilor de functionare a retelei de comert ambulant si a Regulilor de comert in pietile din Republica Moldova Într-un termen destul de restrâns Republica Moldova a adoptat o serie de acte normative

şi a demarat un şir de reforme în sistemul judecătoresc, procuratură, avocatură, ş.a Ca urmare a reformării continue, s-a format o discrepanţă considerabilă între legea scrisă şi aplicabilitatea acesteia. Astfel, pe parcursul timpului, s-a creat o situaţie de neîncredere în aplicabilitatea uniformă a legislaţiei şi activitatea instituţiilor statului. Barometrele de opinie publică8 indică deseori o încredere joasă a populaţiei faţă de poliţie, justiţie şi procuratură. Gradul de neîncredere (totală sau parţială) la un nivel de peste 50 % este unul îngrijorător, în condiţiile în care Republica Moldova pretinde a fi o ţară cu instituţii democratice funcţionale care aspiră într-un timp restrâns să obţină perspectiva de aderare la Uniunea Europeană. Aplicabilitatea legislaţiei naţionale se ciocneşte de problema zonei extrase de sub jurisdicţia de facto a ţării – aşa-numita “Republica Moldovenească Nistreană”, care se reflectă în special asupra relațiilor economice stabile și transparente în Republica Moldova. Articolul 1 din Legea Republicii Moldova «Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi» nr. 845 din 03.01.1992 defineşte noţiunea de antreprenoriat ca fiind: „activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri”. Iar conform art 2 alin. 1, antreprenor poate fi: „orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de prezenta Lege şi de alte acte legislative; orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare; un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv; orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.

8

http://www.ipp.md/lib.php?l=ro&idc=156;

34

Legea cu privire la susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii” nr. 206 din 07.07.2006, atribuie sectorului IMM următoarele categorii de întreprinderi: micro, mici şi medii. Această clasificare a fost făcută în baza a trei indicatori: numărul de persoane încadrate, volumul anual al vânzărilor, valoarea de bilanţ a activelor. Orice persoană fizică sau juridică poate opta pentru una din formele de întreprinderi menţionate, fondând-o pe baza capitalului propriu. Nu se încadrează în categoriile de mai sus şi nu dispun de facilităţi: a) agenţii economici, care ocupă o poziţie dominantă pe piaţă; b) agenţii economici care au fondatori ce nu fac parte din sectorul IMM şi deţin o pondere mai mare de 35% din fondul statutar; c) companiile fiduciare şi companiile de asigurare; d) fondurile de investiţii; e) agenţii economici care importă mărfuri cu accize; f) băncile, organizaţiile micro-financiare, asociaţiile de creditare şi economii, alte întreprinderi financiare; g) casele de schimb valutar şi lombardurile; h) întreprinderile care activează în ramura jocurilor de noroc. Aceeaşi lege din 07.07.2006 prevede că agenţii economici IMM pot să beneficieze de facilităţi sau scutiri la achitarea impozitelor sau altor plăţi obligatorii. De asemenea, că au dreptul de a participa la programe de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, dreptul de acces la sistemul simplificat al evidenţei contabile. Totodată, legea permite administraţiei publice centrale şi locale să elaboreze şi să implementeze programe de suport pentru întreprinderile mici şi mijlocii. În scopul evaluării performanţei Republicii Moldova în domeniul protecţiei proprietăţii private se va face uz de datele oferite de indicatorii proxy, monitorizaţi pe plan internaţional, care caracterizează statul de drept şi calitatea guvernării. Ca surse de informaţii sunt utilizate: International Country Risk Guide (ICRG) realizat de Political Risk Services Group, organizaţie specializată în analiza riscurilor politice şi de ţară; Proiectul Polity IV, specializat în studierea caracteristicilor de autoritate ale statelor pentru efectuarea unor analize comparative şi cantitative, precum şi evaluările relevante ale Băncii Mondiale. Sectorul public în interacţiune cu sectorul privat. La începutul anului 2012 au intrat în vigoare două legi relevante acestui sector: 1. Legea nr.160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzătorşi Legea nr. 161 din 22.07.2011 privind implementarea ghişeului unic în desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Deficienţa acestui capitol constă în tergiversarea elaborării şi aprobării cadrului juridic secundar, ce derivă din prevederile acestor acte legislative; 2. Legea nr. 131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.

35

Standardele internaţionale oferă guvernării corporative o atenţie sporită. Conform principiilor OECD de administrare a corporaţiilor, guvernarea corporativă implică un set de relaţii între consiliul societăţii, organul ei executiv, acţionari şi alte părţi asociate (lucrători, parteneri, creditori, autorităţi locale etc.) Moldova are în prezent câteva autorităţi care supraveghează piaţa internă, şi anume: - Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), care este o autoritate autonomă a administraţiei publice centrale, responsabilă faţă de Parlament, ce autorizează şi reglementează activitatea participanţilor pe piaţa financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de către ei. - Banca Naţională a Moldovei (BNM), care este responsabilă pentru autorizarea, reglementarea şi supravegherea activităţii instituţiilor financiare, precum şi pentru stabilirea şi implementarea politicii monetare şi valutare în stat. - Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei (ANRCETI), care este autoritatea publică centrală ce reglementează activitatea în domeniul comunicaţiilor electronice şi al tehnologiei informaţiei, asigură implementarea strategiilor de dezvoltare a domeniilor menţionate şi supraveghează respectarea legislaţiei în domeniu de către furnizorii de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice. - Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE), reglementează activităţile economice şi comerciale în sectoarele electroenergetic, de gaze naturale şi produse petroliere prin acordarea de licenţe, promovarea unei politici tarifare adecvate şi protecţia drepturilor consumatorilor. - Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei (ANPC) promovează politica statului în domeniul protecţiei concurenţei, fiind instituită pentru limitarea şi reprimarea activităţii anticoncurenţă a agenţilor economici, a autorităţilor administraţiei publice, precum şi pentru efectuarea controlului asupra executării legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei. Totuşi conform mai multor rapoarte internaţionale 9, Moldova este notată slab la capitolul unui climat investiţional favorabil, lupta cu corupţia, crearea şi dezvoltarea unei afaceri, eficienţă a administraţiei etc. Pentru finalul acestui subcapitol am rezervat un pasaj dedicate principiilor esențiale ale activității antreprenoriale, ca fiind fundamental unui oricare început, în baza căruia își are siguranța oricare construct social- economic.

9

Evaluarea climatului investiţional din Moldova, Banca Mondială, Mai 2004, http://wwwwds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/WDSP/ IB/2005/10/05/000090341_20051005131415/Rendered/PDF/336930MD0ICA.pdf, Raport asupra climatului investiţional din Moldova, Departamentul de Stat al SUA, 2010, http://www.state.gov/e/eeb/rls/othr/ics/2010/138113.htm

36

În faza de proiect a afacerii, în momentul în care sunt stabilite necesităţile, valorile, dimensiunile şi avantajele ei, trebuie prefigurată şi finalitatea activităţii antreprenoriale. Întreprinzătorul trebuie să cunoască, în această etapă, principiile ce vor călăuzi întreaga activitate: Elaborarea de obiective, strategii şi planuri de acţiune clare ce vor fi revizuite în mod sistematic în funcţie de context; Producerea şi livrarea de bunuri şi/sau servicii pe care oamenii şi le doresc; Atragerea şi păstrarea unei clientele; Realizarea unui profit suficient pentru a atrage potenţialii investitorii şi a-i păstra pe cei existenţi; Oferirea de recompense (materiale şi morale), stimulative care să antreneze resursele umane.

2.2. Dezvoltarea economică națională pe formele și tipologia antreprenoriatului Un rol deosebit în asigurarea creşterii economice durabile a Republicii Moldova revine sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, care este numit şi „coloana vertebrală a economiei. Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii reprezintă o componentă importantă a antreprenoriatului în Republica Moldova, contribuind activ la dezvoltarea diferitelor aspecte social-economice. Întreprinderile mici şi mijlocii (ÎMM) sunt considerate motorul concurenţei, un stimulator al dezvoltării inovaţiilor şi tehnologiilor, contribuie la crearea de noi locuri de muncă. În Republica Moldova dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii a început cu emiterea Hotărârii Guvernului „Cu privire la formarea şi bazele activităţii întreprinderilor mici”, nr.340 din 21 septembrie 1990. Până la 20 mai 1994 în Republica Moldova nu era o lege specială care să reglementeze dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. Prima lege în acest sens a fost aprobată de către Parlamentul Republicii Moldova la 20 mai 1994 – Legea nr.112XIII cu privire la susţinerea şi protecţia micului business. Cu adoptarea acestei legi a fost dat startul creării unui mediu concurenţial în economia republicii, demonopolizării economiei, fiind impulsionate inovaţiile, crearea de noi locuri de muncă ş.a. În prezent, activitatea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este reglementată de un şir de acte normative, principală fiind Legea „Privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii”, nr.206-XVI din 07.06.2006. În vederea realizării obiectivelor stabilite de această lege, prin Hotărârea Guvernului nr.538 din 17.05.2007 a fost creată Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii din Republica Moldova se constituie din totalitatea întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. Iniţial, sectorul businessului mic se constituia din microîntreprinderi şi întreprinderi mici, care erau delimitate după două criterii de apreciere: 37

volumul anual al vânzărilor şi numărul de angajaţi. Astfel, întreprinderile cu un număr de angajaţi de la 1 la 9 persoane şi un volum anual al vânzărilor de până la 3 mln. lei erau calificate drept microîntreprinderi, iar întreprinderile cu un număr de personal de la 10 până la 50 angajaţi şi un volum anual de vânzări de până la 10 mln. lei, erau catalogate ca întreprinderi mici. În prezent, delimitarea întreprinderilor mici şi mijlocii pe categorii după mărime se face după următoarele criterii [1]: Tabelul 2.1. Criterii de clasificare după mărime a întreprinderilor mici şi mijlocii

În ultimii 10 ani în Republica Moldova numărul întreprinderilor mici şi mijlocii înregistrează un trend ascendent cu o rată de creştere constantă de la an la an (Fig.1). Constatăm o creştere de 55,1% faţă de anul 2000, sau cu 16,2 mii întreprinderi, şi o creştere de 28,81% faţă de anul 2006. În pofida crizei din ultimii ani, numărul entităţilor din domeniul businessului mic continuă să crească, ceea ce constituie un factor pozitiv în dezvoltarea economiei Republicii Moldova. Ponderea ÎMM în numărul total al întreprinderilor din republică se menţine însă constantă, oscilând în ultimii 4 ani între 97,6 şi 97,8%. Figura 2.1. Evoluţia numărului ÎMM în anii 2008 – 2012 se prezintă astfel:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

La data de 01.06.2013, Registrul de stat conţine informaţii despre 162 859 persoane juridice şi întreprinzători individuali, dintre care: 82 355 societăţi cu răspundere limitată; 65 553 întreprinzători individuali; 4 682 societăţi pe acţiuni; 3 994 cooperative (cooperative de producţie, cooperative de consum şi cooperative de întreprinzător); 1 504 întreprinderi de stat şi municipale; 1 626 organizaţii necomerciale; 3 145 altele (filiale, reprezentanţe, societăţi în nume

38

colectiv, societăţi în comandită, întreprinderi de arendă, întreprinderi intergospodăreşti, colhozuri, asociaţii de gospodării ţărăneşti şi alte întreprinderi) Structura numarului de întreprinderi care sînt înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, conform formelor juridice de organizare.

Întreprinderile înregistrate în anii 2000 - 2013 Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

În Moldova din cauza crizei financiare şi celei politice , tinerilor le este foarte dificil să lanseze o afacere şi aceasta iniţiativă e distrusă chiar de la început, astfel ideea antreprenorială nu are posibilitate să se dezvolte în imaginaţia viitorilor oameni de afaceri . Nu mai sunt finanţate programele educaţionale, astfel există lipsa cunoştinţelor despre modul cum trebuie lansată şi gestionată o afacere şi deasemenea nu există o disciplină în învăţămîntul preuniversitar care ar stimula imaginaţia , inovaţia şi cultivarea calităţilor manageriale în elevi. Tinerii care au reuşit totuşi să păşeasca peste acest bariere întîmpină altele cum ar fi: corupţia, lipsa transparenţei, protecţionismul şi problema care constă în găsirea şi atragerea resurselor financiarepentru activitatea firmei La momentul de faţă în Republica Moldova exista doar o entitate statală care face careva tentative de a ajuta tinerii în acest sens şi anume Programul Naţional de Abilitarea Economica a Tineretului . Programul naţional de abilitare economică a tinerilor (PNAET) are un caracter naţional şi este implementat în toate raioanele ţării, inclusiv UTA Gagauzia, cu excepţia oraşelor Chişinău şi Bălţi. Scopul major al Programului Naţional (PNAET) este dezvoltarea spiritului de întreprinzător în rândul tinerilor din zonele rurale ale ţării, oferind instruire şi credite comerciale rambursabile cu component de grant persoanelor tinere cu vârsta cuprinsă între 18-30 de ani.

39

Începând cu luna iunie 2008, au fost înregistrate 765 formulare ale solicitanţilor de participare la cursurile de instruire. Din numărul total al tinerilor înregistraţi – 30,7% (235 persoane) practică deja activitatea de întreprinzător şi doresc să-şi extindă propria afacere, 38,04% (291 persoane) intenţionează săşi lanseze viitoarea afacere în domeniul agriculturii, 28,63% (219 persoane) – în sfera de producere, 26,02% (199 persoane) preferă domeniul prestărilor de servicii. Suma împrumutului de 60 la sută a proiectelor se acordă de băncile intermediare la o dobândă de 11,8% anual. Cele mai active bănci în implementarea şi finanţarea proiectelor sunt: Moldova Agroindbank – cu suma de 34,97 mil. lei acordate, sau 67,18% din totalul proiectelor, Moldindconbank – 8,9 mil. lei sau 17,1%, Fincombank – 2,54 mil. lei sau 4,9%, Eximbank – 2,38 mil. lei sau 4,6%, Investprivatbank – 1,5 mil. lei, sau 2,9%, Banca de Economii – 0,9 mil. lei sau 1,7%, Energbank – 0,59 mil. lei sau 1,12 %, Mobiasbancă – 0,26 mil. lei sau 0,5%. Din 181 de credite: 150- au fost acordate întreprinderilor nou create fără istorie creditară, iar 31 - facerilor existente. Din numărul total de 181 de beneficiari – 74 sunt femei10. Însă resursele finaciare alocate de acesta sunt neînsemnate şi au ca ţintă doar tinerii care au viza de reşedinţă în localităţile rurale.O altă problem majoră este că aceste resurse creditare sunt alocate beneficiarilor nemijlocit prin intermediul instituţilor financiare din ţară , care stabilesc condiţii suplimentare de acordare a acestor credite precum şi alegerea formei gajului . Micul business are menirea de a satisface un şir de necesităţi ale pieţei locale, contribuind activ la soluţionarea problemei şomajului prin antrenarea resurselor de muncă locale. În Germania, spre exemplu, în acest sector sunt antrenaţi circa ½ din populaţia aptă de muncă, iar în SUA – peste 60%. În Republica Moldova numărul de salariaţi antrenaţi în sfera businessului mic depăşeşte 300 de mii, constituind în anul 2010 peste 58,8% din numărul total de salariaţi încadraţi în întreprinderi. Deşi ponderea salariaţilor ocupaţi în ÎMM creşte în ultimii 5 ani, numărul acestora, începând cu anul 2008, înregistrează un trend descendent (Fig.2.2.). Analiza indicatorilor activităţii sectorului ÎMM în perioada anilor 2009-2010 în funcţie de mărimea întreprinderilor denotă că în întreprinderile mijlocii, care deţin o pondere de 3,6% în numărul total al ÎMM, sunt încadraţi circa 1/3 din numărul salariaţilor acestui sector. Acestei categorii de întreprinderi îi revine o cotă de 35,0% în suma veniturilor obţinute de sectorul ÎMM şi 35,0% în suma profitului până la impozitare.

10

http://www.mec.gov.md/planificare-strategica/programul-national-de-abilitare-economica-a-tinerilor/

40

Figura 2.2. Ponderea întreprinderilor mici şi mijlocii în totalul întreprinderilor în anul 2012 pe principalii indicatori se prezintă astfel:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

Cea mai mare parte a veniturilor din vânzări revine întreprinderilor mici, care în anul 2010 constituiau peste 9000 de unităţi cu un număr de 121 mii persoane (circa 40% din numărul total de salariaţi ai sectorului ÎMM). Tabelul 2.2. Evoluţia ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii în totalul întreprinderilor în anii 2008 – 2012 se caracterizează prin următorii indicatori:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

Analiza evoluţiei ÎMM ne indică asupra diminuării dimensiunii medii a întreprinderilor din sectorul dat. Veniturile din vînzări în medie pe o întreprindere în anul 2012 a constituit 1478 mii lei sau cu 41 mii lei (cu 2,7%) mai puţin faţă de anul 2011. Veniturile din vînzări ale ÎMM în medie la un salariat constituie 243,3 mii lei sau cu 1,0 mii lei (cu 0,4%) mai puţin faţă de anul 2011. Numărul de salariaţi în medie pe o întreprindere în anul 2012 a constituit 6 persoane, fiind la nivelul anului 2011. În anul 2010 veniturile din vânzări obţinute în grupa întreprinderilor mici s-au majorat faţă de cele obţinute în anul 2009 cu 4888,5 mln. lei, revenindu-le o pondere de 52,1% în suma totală a veniturilor din vânzări, contribuind în aceeaşi măsură la formarea profitului până la impozitare. Cea mai modestă contribuţie la formarea veniturilor din vânzări şi a rezultatelor financiare au microîntreprinderile, unde sunt încadraţi circa 26% din salariaţii acestui sector. 41

Tabelul 2.3. Evoluţia în dinamică a numărului ÎMM pe principale genuri de activitate se prezintă astfel:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

Partea preponderentă a ÎMM îşi desfăşoară activitatea în domeniul comerţului, constituind în anul 2012 circa 20,0 mii întreprinderi, sau 40,5% din totalul întreprinderilor mici şi mijlocii. În industria prelucrătoare au activat 4,9 mii de ÎMM sau 9,8% din totalul ÎMM. Tabelul 2.4. Veniturile din vînzări ale ÎMM aferente genurilor principale de activitate se prezintă astfel:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

42

Cele mai bune rezultate s-au înregistrat în ramura comerţului, unde sunt concentrate peste 41 de întreprinderi din sectorul vizat. Acestea sunt urmate de domeniul tranzacţiilor imobiliare, industria prelucrătoare şi agricultură. În agricultură, unde numărul ÎMM constituie circa 2300 unităţi, s-a realizat un profit până la impozitare în sumă de 863,4 milioane lei, ceea ce constituie 15,8 în suma totală. Acesta este un rezultat pozitiv faţă de anul 2009, care a fost unul nefavorabil pentru agricultură. Figura 2.2. Ponderea veniturilor din vînzări a ÎMM în profilul principalelor genuri de activitate ale unităţilor acestui sector în anul 2012 se prezintă astfel:

Sursa: http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4120

Suma profitului/pierderilor pînă la impozitare obţinut de întreprinderile mici şi mijlocii în anul 2012 a constituit 1084,6 mil. lei, sau cu 4095,6 mil. lei mai puţin faţă de anul 2011. Cu toate că sectorul ÎMM se confruntă cu un şir de probleme majore, cum ar fi: a) accesul limitat al ÎMM la sursele de finanţare; b) cultura antreprenorială subdezvoltată; c) grad insuficient de absorbţie a forţei de muncă calificate ş.a., considerăm că acest sector merită să fie susţinut, prin implicarea activă a administraţiei publice centrale şi locale, a instituţiilor financiar-bancare, a diferitelor organizaţii internaţionale şi naţionale. Mai ales trebuie pus accentul pe dezvoltarea acestui sector în mediul rural, ceea ce va contribui atât la creşterea bunăstării locuitorilor, cât şi la dezvoltarea economico-socială a localităţii, regiunii de dezvoltare, precum şi a întregii ţări. Conform Doing Business 2012, Republica Moldova și-a îmbunătățit pozițiile pe 6 dimensiuni11.(Indicatorul de impact planificat - îmbunătăţirea a cel puţin 3 domenii anual din perspectiva “Doing Business”.

11

http://www.doingbusiness.org/data/exploreeconomies/moldova

43

În Moldova, în mod tradiţional, investiţiile se fac la nivel mic sau micro şi de regulă sunt realizate individual sau împreună cu membri apropiaţi ai familiei. O examinare a experienţei antreprenoriale anterioare şi a intenţiilor de investire arată că fluxurile financiare ale migranţilor sunt îndreptate în mare parte spre sectoarele agriculturii, comerţului cu amănuntul (inclusiv baruri şi restaurante), construcţii, imobile şi servicii. Cu toate acestea, acest comportament investiţional nu a dus până acum neapărat la dezvoltare considerabilă a ţării din cauza unui mediu de afaceri general nefavorabil, riscurilor economice mari şi barierelor administrative. Cota remitenţelor, care ar putea fi îndreptată spre proiecte de investiţii prin intermediul instituţiilor financiar-bancare, este extrem de mică comparativ cu fluxurile de capital de pe urma migraţiei, precum şi comparativ cu tendinţa de a economisi venitul din remitenţe. Constatările IASCI-CIVIS 2010 arată că doar 18% din migranţi îşi ţin economiile în conturi de depozit în băncile moldoveneşti, pe când 66% pur şi simplu le ţin acasă. Motivele principale de a nu ţine banii în băncile moldoveneşti este venitul GC insuficient, lipsa încrederii în sectorul bancar, riscul înalt şi dobânzile neatractive. Luarea deciziei contra deţinerii unui cont bancar subminează impactul potenţial de dezvoltare al remitenţelor curente prin intermediere de către sistemul financiar. 44

Economia subterană, răspândită în primul deceniu de tranziţie, a fost în declin în cea de-a doua etapă. Conform unor date12, în 2008 contribuţia economiei neoficiale în PIB a fost de 20,8% în comparaţie cu 34,6% în 2000. În ultimii opt ani, ponderea producţiei gospodăriilor pentru consumul propriu, care constituie o componentă a acestui tip de economiei, a scăzut de la 18,5% la 6,7% din PIB aceasta fiind cea mai mare cădere, cauzată de contractarea de trei ori a producţiei provenite din agricultura de subzistenţă. Tabelul 2.5. Investitii straine în capitalul social (1994 –01.06.2013) anul

a.1994 a.1995 a.1996 a.1997 a.1998 a.1999 a.2000 a.2001 a.2002 a.2003

nr.într.*

345

380

315

308

290

280

capit.investit (mln. lei)

597

567

133

171

325

1 036 418

218

286

314

318

1 388 447

326

ian.a.2004 a.2005 a.2006 a.2007 a.2008 a.2009 a.2010 a.2011 a.2012 mai Total a.2013 475

624

723

768

719

460

533

625

583

253

8 817

933

369

376

1 210 490

258

201

460

239

50

9 994

Evoluţia înregistrării întreprinderilor cu investiţii străine şi a capitalului investit în capitalul social în perioada anilor 01.01.1994 - 01.06.2013 (detaliat în Anexa 3)

Notă: în numărul întreprinderilor înregistrate nu se includ întreprinderile radiate din Registrul de stat

Migraţia de întoarcere în Republica Moldova aduce cu sine atât experiența antreprenorială din străinătate cât și surse financiare suplimentare care sunt investite în realizarea micilor afaceri atât legale cât și cele formale fără statut juridic. 12

Studiu asupra Sistemului de Protecţie Socială şi Incluziunea Socială în Republica Moldova, IDIS „Viitorul”, 2009, http://www.viitorul.org/public/2591/en/ Moldova_social_study_final_14_10_09.pdf

45

În majoritatea cazurilor întoarcerea acasă se termină cu probleme de reintegrare generate de lipsa locurilor de muncă şi salariile mici. O soluţie pentru migranţi constă în crearea propriilor afaceri. Oricum, fondurile insuficiente şi lipsa informaţiei nu facilitează alegerea acestei opţiuni în mod adecvat, aici vina o poartă în mare parte statul. În aceste circumstanţe, migranţii sunt puşi foarte des în situaţia de a pleca din nou peste hotare pentru a-şi găsi un loc de muncă. Totuşi, unele cercetări arată că există întreprinzători care sunt gata să investească resurse şi energie în activităţi productive şi care sunt capabili să asigure un trai decent în Republica Moldova. Investiţiile antreprenorilor care au acumulat resurse financiare pentru inițierea afacerilor din munca in străinătate s-au bazat în primul rând pe economiile acumulate din venitul de migraţie, în puţine cazuri pe credite de la bănci şi instituţii nebancare. Unele afaceri au fost lansate cu resurse care nu depăşesc câteva sute de euro, pe când în altele s-au investit câteva mii de euro. Capitalul financiar din migraţie este astfel foarte important pentru migraţia de întoarcere și foarte concludent pentru cercetarea noastră, deoarece deși la nivel oficial băncile și alte instituții care dețin informații în domeniu ne asigură că creditarea micilor întreprinzători se face la un nivel satifăcător, realitatea ne demonstrează că afacerile mici ale antreprenorilor locali sunt începute în mare parte din propriile acumulări financiare. Cu toate acestea, pentru unii migranţi capitalul uman şi social acumulat este la fel de important şi deseori se dovedeşte să exeercite un impact pozitiv asupra vieţii lor cotidiene şi activităţilor de întreprinzător Figura 2.4. Intenţiile migranţilor de a face investiţii, după sector

Sursă: IASCI/CIVIS 2010

46

Majoritatea investiţiilor în afaceri sunt făcute în agricultură, construcţii şi comerţ cu amănuntul. Moldovenii preferă afacerile mici de familie. Numărul angajaţilor tinde să coincidă cu numărul de adulţi. Multe afaceri nu sunt înregistrate oficial. Spre exemplu, migranţii care se ocupă de lucrări de construcţie şi reparaţia apartamentelor şi caselor au investit în echipament, instrumente şi vehicule pentru aceste activităţi. Alte tipuri de lucru se referă la activitatea agricolă, care aduce venit producătorilor agricoli, cum ar fi procurarea de imobil sau apartament pentru chirie. În pofida experienţelor lor nefavorabile, moldovenii migranţi păstrează un spirit antreprenorial şi de investiţii puternic

2.3. Stimularea activității antreprenoriale în Republica Moldova Wennekers şi Thurik (1999) au stabilit următorul model, relaţionând spiritual antreprenorial cu activitatea de creştere economică: Figura 2.3. Modelul Wennekers şi Thurik

Sursa: Carree şi Thurik (2002): 20

Modelul face distincţie între trei niveluri de analiză: nivelul individual, nivelul firmei şi nivelul macroeconomic. Activitatea antreprenorială provine de la nivel individual şi poate fi întotdeauna urmărită până la o singură persoană, antreprenorul. Antreprenoriatul este, prin urmare, indus de către atitudinile, motivele, abilităţi şi dotări psihologice ale unui individ. Cu

47

toate acestea, antreprenorul individual nu întreprinde activităţi antreprenoriale într-un vid temporatl şi spatial, ci este afectat de contextul în care el sau ea acţionează. Prin urmare, motivele şi acţiunile antreprenoriale sunt influenţate de factorii culturali şi instituţionali, de mediul de afaceri şi condiţiile macroeconomice. Antreprenorii pot învăţa atât din propriile lor succese şi eşecuri cât şi din ale altora, ceea ce le permite acestora să îşi îmbunătăţească abilităţile şi să îşi adapteze atitudinile (Caree şi Thurik 2002: 19-20). Conceptul cadru al celor de la GEM are un punct de vedere uşor diferit. El analizează succesul firmelor mari ca promovând oportunităţi de piaţă pentru IMM-uri şi rolul antreprenoriatului în procesul de crearea/creştere al întreprinderii ca principal mecanism de conducere a creşterii macroeconomice împreună cu caracterul complementar al acestora. Figura 2.4. - Modelul conceptual GEM

Sursa: Adaptat Reynolds et al. (2002): 40.

Partea de sus din Figura 2.4 se concentrează pe rolul întreprinderilor mari bine asezate pe piată. În funcţie de condiţiile cadru naţionale, firmele mari, în general integrate în comerţul internaţional, pot promova auto-extinderea şi maturizarea. Succesul economic al marilor întreprinderi tinde să creeze noi oportunităţi de piaţă pentru IMM-uri prin intermediul

48

transferului tehnologiilor, creării de noi firme in domeniul tehnologic, şi creşterii cererii interne de bunuri şi servicii, ți integrării IMM-urilor în reţelele de furnizori. În Republica Moldova sunt înregistrate unele progrese în reforma regulatorie, în special în ceia ce ține de unele măsuri de reformă planificate inițial pentru anul 2011. Este aprobată Legea privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător 13. Au fost operate modificări şi completări în Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător. În scopul eliminării birocrației și eficientizării schimbului de informații între instituțiile de stat și unitățile economice a fost aprobată legea privind implementarea ghişeului unic în desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Au fost aprobate Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător și Legea insolvabilității. La fel au fost aprobate o serie de acte normative pentru aplicarea legislației ce reglementează mediul de afaceri. Astfel, au fost aprobate Hotărârea Guvernului nr. 476 din 04.07.2012 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile standard şi condiţiile generale de selectare a partenerului privat14, Hotărârea Guvernului nr. 499 din 06.07.2012 cu privire la subdiviziunea e-Transformare din cadrul autorităţii administraţiei publice centrale 15, Hotărârea Guvernului nr. 419 din 18.06.2012 cu privire la aprobarea listei bunurilor proprietate a statului şi a listei lucrărilor şi serviciilor de interes public naţional propuse parteneriatului public-privat 16, Hotărârea Guvernului nr. 329 din 28.05.2012 cu privire la Serviciul Electronic Guvernamental de Plăţi Electronice17. Sunt realizate mai multe măsuri în vederea facilitării accesului mărfurilor moldoveneşti pe terțe pieţe. Majoritatea măsurilor prevăzute în planul de acţiuni al Republicii Moldova privind implementarea Recomandărilor Comisiei Europene pentru instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană sunt realizate. La fel, au avut loc 3 runde de negocieri a Acordului (ZLSAC/DCFTA). De asemenea, este semnat Acordul privind zona de comerţ liber în cadrul CSI18 și inițiate negocieri asupra proiectului Acordului dintre Guvernul Republicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind comerţul transfrontalier. În cadrul Organului de Mediere a Disputelor al OMC , în luna februarie a anului curent, Republica Moldova a inițiat procedurile pentru elucidarea problematicii ce ţine de aplicarea de către Ucraina a accizelor diferenţiate la importul băuturilor alcoolice din Republica Moldova.

13

Legea nr. 160 din 22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. MO nr.170-175/494 din 14.10.2011. MO nr.143-148/530 din 13.07.2012 15 MO nr.143-148/546 din 13.07.2012. 16 MO nr.126-129/457 din 22.06.2012. 17 MO nr.104-108/369 din 01.06.2012. 18 Semnat la Sankt Petersburg la 18 octombrie 2011. 14

49

În perioada anilor 2011-2013 au fost aprobate mai multe acte normative, care prevedeau planuri de măsuri de reformă pentru asigurarea dezvoltării sectorului antreprenorial din Republica moldova. În anul 2012 a fost aprobat strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020.

19

Conform Ministerului Economiei, strategia de dezvoltare a

sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020 şi Planul de acţiuni privind implementarea acestei Strategii pentru anii 2012-2014, oferă cadrul de politici pe termen lung şi mediu privind dezvoltarea întreprinderilor micro, mici şi mijlocii din Republica Moldova în contextul trecerii de la modelul de dezvoltare economică bazat pe consum la o nouă paradigmă orientată spre exporturi, investiţii şi inovaţii, a dezideratului politic de integrare europeană şi a tendinţelor economice mondiale. Au fost derulare sau implementate o serie de programe naționale pentru susținerea sectorului IMM. Printre acestea sunt: Fondul de Garantare a Creditelor (FGC), Programul de Atragere a Remitenţelor în Economie - PARE 1+1, Programul Naţional de Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET), proiectul „Susţinerea implementării componentei de migraţie şi dezvoltare a Parteneriatului pentru Mobilitate UE-Moldova”, Programul de instruire continuă ,,Gestiunea Eficientă a Afacerii” (GEA), Programul de susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, finanţat de Guvernul Japoniei, etc. Pentru susținerea antreprenorilor locali sunt organizate cu regularitate forumuri economice, expoziții și conferințe cu participarea întreprinderilor mici şi mijlocii, printre care Forumul economic Moldova – UE, Forumul Internaţional al IMM 2011, Forumul moldo-german de finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii, Forumul Economic al ţărilor membre ale Acordului Central European de Comerţ Liber (CEFTA), Forumul comercial moldo-turc, Forumul economic moldo-rus, etc. Politica economică. Factorii de bază care infl uenţează nivelul de producţie sunt forţa de muncă şi capitalul. Dacă volumul forţei de muncă pentru un stat aparte se schimbă greu în timp, în vederea asigurării creşterii volumului de producţie şi, implicit, dezvoltării economice, se impune creşterea stocului disponibil de capital. Dar cum poate fi realizat acest lucru? În mod fi resc, stocul de capital creşte datorită investiţiilor. Investiţiile sunt fi nanţate în mod uzual din economii. Într-o societate deschisă rata de economisire este mai degrabă un aspect cultural, deşi sunt factori care pot infl uenţa acest proces. Calitatea instituţională a sectorului bancar, privită atât ca efi cienţă operaţională, dar şi ca grad de acoperire geografi că a ţării este un aspect care determină rata naţională de economisire.

19

Hotărârea Guvernului nr. 685 din 13.09.2012 cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020. MO nr.198-204/740 din 21.09.2012.

50

La nivel macro preferinţele pentru economisire ale populaţiei sunt infl uenţate de mărimea PIB pe cap de locuitor, stabilitatea macroeconomică, politicile fi scale şi cele ale ratei de schimb valutar promovate de stat. Programe de sprijin ale guvernului. Nu există nici o îndoială că programele de sprijin ale guvernului nu pot înlocui buna funcţionare a pieţelor, şi prima prioritate a guvernelor ar trebui să fie a obţine dreptul fundamentelor economice. Cu toate acestea, sistemele de sprijin ale guvernului pot completa şi sprijini alte politici, pentru a crea un mediu care să conducă la activităţi antreprenoriale (OCDE, 1998: 24). De asemenea, ele sunt un instrument politic important pentru abordarea unor probleme specifice, care constituie bariere directe pentru comportamentul antreprenorial şi pentru îmbunătăţirea formării abilităţilor. Strategia de dezvoltare economică. În Moldova politica în domeniul dezvoltării economice este conţinută în câteva documente de politici, în vigoare la moment: -

Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008–2011;

-

Programul de stabilizare şi relansare economică a Republicii Moldova pe anii 20092011;

-

Memorandumul cu privire la Politicile Economice şi Financiare pentru 2010-2012;

-

Relansăm Moldova: Priorităţile de dezvoltare pe termen mediu.

-

Strategia Naţională de Dezvoltare a Republicii Moldova 2012-2020

Întreprinderile îşi desfăşoară activitatea într-un mediu caracterizat de un grad ridicat de risc şi cu posibilităţi reduse de anticipare a schimbărilor, noul cadrul concurenţial fiind caracterizat de patru categorii de factori principali: schimbarea, complexitatea, haosul şi contradicţia, deacea conlucrarea cu sectorul public este absolut necesară. Susținerea de către stat a întreprinderilor mici și mijlocii se efectuează diferențiat, în funcție de genul de activitate, de perioada de funcționare și de numărul agenților economici, cu utilizarea diferitor forme și metode de susținere și surse de finanțare. Susținerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii se efectuează de către autoritățile publice, conform strategiilor și programelor de stat aprobate de Guvern, și de către organizații nestatale. Subiecte ale susținerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt ministerele, alte autorități ale administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, alte organe autorizate. Subiecte ale susținerii nestatale a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt persoanele fizice și juridice, inclusiv străine. Obiecte ale susținerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt întreprinderile micro, mici și mijlocii.

51

În Republica Moldova a fost creată Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii(ODIMM), care are statut de organizație necomercială pe lângă Ministerul Economiei, și are drept scop implementarea politicii de stat privind susținerea dezvoltării întreprinderilor micro, mici și mijlocii, în conformitate cu strategiile de susținere a dezvoltării acestui sector și cu alte strategii și programe ale Guvernului. Strategiile de stat de susținere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt documente de planificare strategică a politicii de stat privind susținerea acestui sector, care definesc obiectivele și identifică prioritățile politicii statului în domeniu. Strategiile de stat de susținere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii sunt aprobate prin hotărâre de Guvern și stabilesc: -

scopurile și obiectivele politicii de stat în domeniul susținerii întreprinderilor micro, mici și mijlocii;

-

grupurile-țintă de întreprinderi micro, mici și mijlocii vizate de direcțiile strategice de activitate ale politicii de stat;

-

sarcinile și acțiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile acestora;

-

sursele de finanțare;

-

instituțiile publice responsabile de implementarea strategiilor;

-

indicatorii de monitorizare a procesului de implementare și impactului generat;

-

procesul de monitorizare;

-

termenele de implementare;

-

alte prevederi necesare implementării strategiilor.

Elaborarea și coordonarea procesului de implementare a strategiilor sunt puse în sarcina Ministerului Economiei. Finanțarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua prin includerea în legea bugetară anuală a resurselor financiare necesare, precum și prin crearea unor fonduri speciale conform legislației în vigoare.

2.4. Antreprenoriatul in RM la limita intre două realități: politici si strategii declarate și realitatea confuza de activitate. Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai mari contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor şi tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a micului business.

52

Atunci cînd vine vorba despre problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi, businessmenii indică, în primul rînd, piedicile birocratice: sutele de acte normative şi instrucţiuni, depăşite de timp, protejează traiul liniştit al funcţionarilor publici şi favorizează abuzurile şi corupţia organelor de control; politica fiscală nechibzuită cu multiplele impozite, taxe, penalităţi şi amenzi; Altă piedică în calea dezvoltării micului business constă în insuficienţa mijloacelor financiare proprii ale întreprinderilor, atît pe termen scurt (capital circulant), cît şi pe termen lung (pentru investiţii) şi accesul limitat la sursele externe de finanţare. În Republica Moldova sunt înregistrate peste 45 de mii de întreprinderi mici şi mijlocii (IMM). În ultimii ani însă, tot mai multe întreprinderi îşi sistează activitatea. Şi asta pentru că se confruntă cu probleme de ordin financiar. Problema creditelor bancare în R. Moldova. Creditele bancare reprezintă sursa principală de împrumuturi pentru IMM. Organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut, companiile de leasing s-au dezvoltat ca surse aternative de creditare. Conform datelor oficiale ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în 2012 operau 43 de organizaţii de microfinanţare, 400 de asociaţii de economii şi împrumut, 27 companii de leasing. Efectul acestora asupra sectorului IMM rămâne totuşi foarte mic. Printre problemele în domeniul finanţării se numeră: dobânzile înalte ale creditelor, lipsa resurselor financiare pe termen lung, lipsa de exercitare a dreptului de gaj, lipsa tehnologiilor bancare adecvate pentru creditarea IMM, calitatea proiectelor propuse spre finanţare, infrastructura de afaceri slab dezvoltată. În acelaşi timp, incapacitatea pieţei de capital de a constitui o sursă importantă de finanţare a IMM se datorează mai multor factori, printre care lipsa capitalului oportun, performanţa redusă în atragerea investiţiilor, atitudinea reţinută a capitalului străin faţă de investiţiile naţionale, prezenţa slabă pe piaţa capitalului străin. Oferta redusă de fonduri pe piaţa de capital este cauzată şi de faptul că economiile populaţiei nu sunt încurajate de a fi investite în aceasta din cauza dobânzilor ridicate din sectorul bancar, dar şi lipsa încrederii în mecanismele şi pieţele de capital. În prezent, investirea în bunuri imobiliare sau în alte bunuri patrimoniale este o alternativă mai atractivă pentru antreprenori. Prin urmare, una din probleme este identificarea surselor alternative de finanţare netradiţională, o pondere însemnată deţinând-o asistenţa externă. În timp ce patronii întreprinderilor mici şi mijlocii solicită susţinere din partea statului, autorităţile spun că o problemă a insuccesului oamenilor de afaceri este şi lipsa capacităţilor manageriale. Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din

53

Moldova (ODIMM), susţine că sondajele efectuate în rândul antreprenorilor arată că cel mai problematic este lipsa uneori de cunoştinţe sau capacităţi manageriale. Una din problemele cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii în activitatea transfrontalieră ține de cunoașterea insuficientă a oportunităților oferite și a reglementărilor în materie de afaceri transfrontaliere. Barierele lingvistice, diferențele legislative și de reglementare, accesul limitat la finanțări, precum și lipsa de cunoaștere a altor piețe sînt, conform întreprinzătorilor, principalele motive pentru care mai multe întreprinderi mici și mijlocii nu-și extind activitatea în străinătate. În acest sens, este necesară înființarea unei rețele vaste de prestatori de servicii de consiliere. Intensificarea dialogului între Guvern și sectorul privat se realizează prin intermediul participării acestuia la procesele de îmbunătățire a cadrului legislativ și normativ, consolidării capacităților instituționale și funcționale ale structurilor reprezentative ale întreprinderilor mici și mijlocii. După cum s-a menţionat anterior, până la momentul de faţă nu există studii sistematice sau detaliate cu privire la exodul/câştigul intelectual în Moldova. Totuşi, datele statistice cu privire la migraţie arată că exodul intelectual din Moldova a lipsit economia naţională de mulţi din cei mai tineri, calificaţi şi întreprinzători lucrători. Conform unor surse, poate fi observată o tendinţă alarmantă în sistemul de învăţământ şi asistenţă medicală. Pe parcursul ultimelor două decenii, peste 40% din personalul medical instruit au părăsit sectorul medical, un număr semnificativ emigrând peste hotare. Raportul medicilor şi asistenţilor medicali la 1.000 de locuitori este sub media UE. De asemenea Moldova suferă de un deficit grav de lucrători medicali în zonele rurale. Deseori migranţii îşi găsesc munci sub calificările lor sau în sectoare în afara specializării lor, creând problema „irosirii intelectuale”. Constrângerile cu care se confruntă micii investitori în activitatea antreprenorială Populația activă a statului după anii 90 a emigrat în valuri pentru a-și putea asigura traiul necesar. Menționăm că cu mici excepții în Moldova posibilitatea de a iniția o afacere de succes legală și transparentă fără resurse proprii este practic imposibilă. Deaceea antreprenorul moldovean îl vom identifica cu migrantul, care în dorința de a-și câștiga existența onorabil, fără să fie implicați în acte de corupție și furturi din averea statului, aduce cu sine la reîntoarcerea în țară modelul antreprenorului lucid, motivat, modelul antreprenorului responsabil. Principalele constrângeri identificate de migranţii implicaţi în activităţi antreprenoriale sunt accesul la informaţie, resursele financiare insuficiente, accesul limitat la împrumuturile bancare, deficitul de resurse umane responsabile şi calificate, birocraţia excesivă, corupţia

54

persistenţă, abilităţile antreprenoriale subdezvoltate, politicile fiscale nefavorabile, lipsa infrastructurii pentru antreprenoriat şi o piaţă locală slab protejată. Migranţii care au investit în propriile afaceri au menţionat multe probleme cu care se confruntă în activitatea lor. Referitor la sectoarele prioritate de investiţii, o bună parte din ei nu sunt siguri de procedurile referitoare la iniţierea unei afaceri (adică, de ce documente au nevoie şi care autorităţi trebuiau contactate) şi nu au informaţie despre caracteristicile specifice ale afacerilor (de ex. cum să cultive anumite culturi agricole sau unde să cumpere seminţe şi puieţi). Chiar dacă experţii locali (printre care OIM, ODIMM, MMPSF, ANOFM, etc.) au raportat numeroase activităţi de informare în acest domeniu, aceste furnizări de informaţii nu sunt suficiente (ca număr sau calitate şi sfera de cuprindere) pentru satisfacerea necesităţilor întreprinzătorilor migranţi. Problema „informaţiei” este de natură dublă; nu doar lipsesc în general cunoştinţele în rândul antreprenorilor potenţiali, dar apare şi o problemă din partea celor care deţin informaţie. Angajaţii ar putea poseda informaţia pe care doresc să o obţină migranţii, dar urmăresc practici corupte în modul în care dezvăluie această informaţie. În multe cazuri funcţionarii care oferă informaţia solicitată sunt corupţi sau neglijenţi. Autorităţile locale responsabile (cum ar fi instituţiile de înregistrare şi licenţiere, consiliile locale, oficiile cadastrale şi altele) deseori oferă informaţii doar după ce şi-au asigurat anumite beneficii financiare. Altă problemă importantă se referă la nivelul înalt de birocraţie întâlnit la obţinerea permiselor, licenţelor şi certificatelor. Antreprenorii trebuie să pregătească multe documente, unele din ele fiind nenecesare şi multe fiind destul de costisitoare. Pe parcursul anului fiscal, doar pentru permisele pentru desfășurarea afacerilor, antreprenorii au trebuitsă plătească aproape de două ori mai mult decât în anul anterior. Un factor descurajant în crearea şi operarea unei afaceri sunt inspecţiile din partea autorităţilor respective. Inspecţiile excesive desfăşurate de aceste instituţii pot împiedica funcţionarea cu succes a afacerilor. Inspectorii nu vin doar să asiste în rezolvarea unor iregularităţi; ei vin să penalizeze şi deseori ei sunt foarte corupţi. Pentru ca inspectorii să nu „observe” unele nereguli sau pentru ca inspectorii să impună amenzi mai mici, uneori antreprenorii dau mită. Antreprenorii consideră că inspecţiile sunt necesare, dar ei cred că numărul lor ar trebui redus şi ar trebui de schimbat abordarea. Spre exemplu, devierile minore în prima perioadă ar trebui penalizate cu o avertizare. Corupţia se întâlneşte nu doar în domeniul informării şi birocraţiei, dar „acompaniază” antreprenorul la toate etapele de lansare şi operare a afacerii. 55

Povara fiscală determină mai multe probleme. Una din ele este că ele impun angajatorii să recurgă la practici de contabilitate dublă, neraportând numărul actual de salariaţi şi/sau prezentând informaţii false despre veniturile lor reale. Aceasta reduce suma asigurărilor sociale, cum ar fi pensiile pe care salariaţii au dreptul să le primească. În afară de salariile mici cu care se confruntă mulţi angajaţi, aceasta creează şi un impediment financiar pentru perfecţionarea calificării pentru locul de muncă şi obţinerea cunoștințelor noi în domeniul activităţii. În rezultat, există un deficit de personal bine instruit. Povara fiscală de asemenea impune persoanele să realizeze activităţi în mod neoficial, în pofida riscului asociat cu astfel de practici. Totuşi, mulţi antreprenori ar dori să-şi înregistreze afacerile oficial, dacă e posibil. În cele din urmă, problemele politicilor fiscale pun antreprenorii într-o situație dificilă, între desfăşurarea oficială şi neoficială a afacerilor. Altă problemă este cadrul juridic nefavorabil pentru deschidea şi operarea unei afaceri, car duce la o lipsă de transparenţă în operaţiuni. Evitarea cadrului juridic se face prin coruperea autorităţilor. Problemele cadrului juridic au motivat o bună parte din antreprenorii din raionul Cahul și Ungheni să-şi închidă afacerile şi să le relocalizeze peste hotar în România, unde cadrul juridic este mai favorabil. Aceasta a dus la reorientarea capitalului financiar, uman şi social din Moldova spre România. Infrastructura subdezvoltată, cum ar fi drumurile rele şi sisteme de irigaţie neexistente sau învechite pentru terenuri agricole, etc., de asemenea creează dificultăţi pentru afaceri, în special în zonele rurale. De asemenea antreprenorii au probleme cu aprovizionarea produselor, echipamentului şi mașinilor necesare pentru funcţionarea afacerilor lor. Aceasta poate include, spre exemplu, făină de calitate Consolidarea legăturii dintre migraţie şi dezvoltare în Moldova superioară pentru o brutărie sau seminţe de calitate superioară pentru sere şi agricultură. Pe lângă calitate, preţurile şi disponibilitatea bunurilor necesare pe piaţa locală pot crea dificultăţi adiţionale pentru afaceri. Preţurile la energia electrică şi gaz în Moldova sunt foarte mari. Aceasta poate crea constrângeri financiare suplimentare pentru deţinătorii de afaceri. Investiţiile în surse alternative de energie cu scopul de a reduce costurile pentru afaceri şi de a asigura venituri mai mari ar putea înlătura această constrângere.

56

CAPITOLUL 3. ELEMENTELE PROFILULUI ANTREPRENORIAL. STUDIU DE CAZ. INTREPRINDEREA SRL FORTUNA PLUS 3.1. Prezentarea socio-economica a intreprinderii Firma de producere si comerț S.R.L. “ Fortuna- Plus” a fost fondată in anul 1992. Înregistrata pe adresa juridica R.Moldova, Or.Criuleni str.31august 108. Fondatorii întreprinderii fiind familia Vainrub Ilie și Vainrub Lev. Conducatorul întreprinderii este Vainrub Ilie nascut la 31 mai 1945 acuma cu viza de reședință in Mun. Chisinau, Com. Budești, str. Florilor 3, avînd buletin de indentitate Nr. A A03029448 eliberat din 29 iulie 1998. Certificarea directorului este inginer constructor care însuși a contruit uzina de conserve și care mai apoi sa calificat in producția de capace ‘sko’ mai apoi din 1998 a început activitatea de producere a conservelor din legume și fructe pina in prezent.La inceputul activitații de producere a conservelor volumul era de 500 000 borcane in anul 2011 volumul de producere a ajuns la 6 millioane borcane. Investițiile în utilaj pentru producerea conservelor porumb conservat sunt foarte rezonabile din motivul ca producerea de conserve din porumb la întreprindere sunt deja posibilitati mari pentru producere,o parte din utilaj la procesul acesta de producție deja se folosește de la alte linii, este necesar numai de a cumpara adaugator utilaj special pentru producerea porumbului. Aceste investiții la proiectul de producere a porumbului pot fi rascumparate în a 3-lea an de producere si rambursarea mijloacelor de imprumut in termen, producția de castraveți si roșii cît și porumb sunt produse care sunt foarte solicitate de cumparatorii din strainatate cît și din Republica Moldova. Avînd nevoie de materie prima agricola in anul 2006 întreprinderea începe a arenda terenuri agricole și formeaza un sector agricol care crește productie agricola proprie

pentru a

nu depinde de furnizorii agricoli. La moment sectorul agricol dispune de 1300 ha de terenuri agricole luate în arenda de la persoane fizice în satele Dubăsarii Vechi si Corjova raionul Criuleni. Terenurile de la Dubăsarii Vechi sunt irigate centralizat de la sistema. Din 2006 pînă în prezent sectorul agricol furnizeaza producție agricola mazare verde, castraveți, roșii, dovlicei, ciapa, necesare pentru producerea conservelor. 57

Baza tehnica materiala a sectorului agricol este pe deplin completată necesară pentru producere avind la dispozitie 8 tractoare din care 3 tractoare Belarus avînd anul de productie 2007,tractoar specializat pentru stropit , 2combine pentru strinsul mazărei

verde FMSI, 2

combine mobile pentru strinsul roadei de mazare ,remorci. La baza sec.agricol principalul sistemele de irigare mobile Bauer care au fost cumparate in anul 2006. În prezent dispunem de 2 sisteme mari și 6 mai mici de irigare. La prezent baza tehnica-materială a uzinei de conserve este bazată pe utilaj propriu care este pe deplin in de ajuns pentru producerea conservelor din legume șifructe ajungînd nivelul peste 6-7 millioane de borcane la sezonul de producere. La baza tehnica este cazangeria proprie care are o capacitate necesară pentru sterilizarea productiei, utilaj modern ca si masinele de astupat borcane produse in Italia si Ukraina, ferbatoare pentru ferberea pastei, magiunului, dovliceilor tocați, sucurilor, masini pentru taierea legumelor, pentru prajirea legumelor, masini pentru încleierea etichetelor, pentru marcarea etichetelor, masini pentru încarcarea , descărcarea a producției cit și alte utilaje necesare pentru producerea conservelor. Întreprinderea dispunde de sectorul de transport care are la dispozitie auto cu tonaj de transportare mare si mai mic 9 bucati, autovehicule pentru transportarea muncitorilor 5 bucati,auto de serviciu administrative 5bucati. La întreprindere la producerea conservelor lucreaza specialiști on industria conservelor care au experiență de lucru lucrînd la fabrica de conserve din Chișinau Agroconservit S.A.,aceștia sunt specialiști principali administrativi – mecanici,

tehnologi, laboranți , secția de

marketingin vînzari 23- 25angajați. Pe parcursul activitații întreprinderea are o istorie creditată foarte exemplara, fara credite întreprinderea nu poate activa și primind credite cît pentru mijloace circulante cît și pentru mijloace fixe are posibilitatea de a activa pentru a rambursa creditele si a extinde producerea, a forma noi locuri de muncă, aplăti impozitele Statului. Hotărîrea de a construi o sera unde va fi posibila si garantată producerea de castraveți și roșii pentru conservare a fost deja evidențiată din mai multe cauze. Investirea mijloacelor banești pentru crearea lor in cîmp liber depinde de condițiile climaterice, cît și alte cauze ca imburuienarea plantațiilor, cheltuieli mari la stringerea roadei, în urma creșterii in cîmp deschis a legumelor o parte din productie ajunge la prelucrare stricata (alterata) și în sfîrșit nu era posibila producera conservelor. La problema aprovizionării cu castraveți și roșii in ramură este foarte problematic, din experiența întreprinderii au fost facute multe eforturi de a ne refuza de creșterea producției agricole dar în urma crizei totale in ramura în ultimii ani nu a fost posib de a cumpara aceste

58

produse de la producatorii agricoli din Republica Moldova și daca au fost careva oferte aceste produse fiind cumparate nu au nici o rentabilitate pentru producerea conservelor. Societatea cu raspundere limitată “Fortuna-Plus” dispune de cadre cu înaltă calificare, specialiști în industria de conserve care au experiență de lucru lucrînd la fabrica de conserve din Chișinău Agroconservit SA, acestea sunt specialiști principali administrativi – mecanici, tehnologi, laboranți, marchetologi. [Anexa 1] În întreprindere la sezonul de producție sunt angajați în jur de 235- 250 de persoane care sunt apți de a lucra fizic, din aceștea sunt: Directorii -2 persoane Administrația – 20—25 persoane Contabilitatea: Contabil -2 persoane Economist- 1persoană În sfera de producere a conservelor activează în jur la 150- 170 persoane care contribuie la : Producerea conservelor 100 persoane Ambalarea 35 persoane Secția energetic Cazangerie 4 persoane Energetici 4 persoane Secția mecanică Lăcătuși 5 persoane Nalacik 3 persoane În cadrul secției de transport activează -25 persoane Motorit 1 persoana Lăcătuș auto 2 persoane Mecanici 2 persoane Șoferi 20 persoane Serviciu de pazăconstă din: Paza în cadrul întreprinderii – 6 persoane Paza pe terenurile agricole - 8 persoane În sfera agriculturii activează 28 persoane Șef de sector – 3 persoane Sector tehnic 5 persoane Îngrijirea agriculturii vegetale – 20 persoane 59

În sfera construcției activează -4 persoane Inginer constructor-1 persoană Lucratori -3 persoane Figura 3.1.

Schema de amplasare a S.R.L. Fortuna – Plus

3.2. Analiza bazei tehnico-materiale a intreprindeii S.R.L. “ FortunaPlus” Analiza fondurilor

fixe. Analizînd activele materiale

observam ca mijloacele de

transport ocupa 9,7 % din fondurile fixe dar putem observa ca avem clădiri și edificii la nivel inalt si care ocupa o pondere de 57,2 %, construcțiile speciale ocupa doar 7,8 % ,utilajul tehnologic 25,3%. Tabelul 3.1.. Active materiale Nr. 1 2 3 4 Total

Active materiale Clădiri și edificii Construcții speciale Utilaj tehnologic Mijloace de transport

Prețul, lei 34268637 4672689 15182577 5798998 59922901

Ponderea, % 57.2 7.8 25.3 9.7 100

Diagrama 3.1. Activele materiale

60

Din aceasta diagrama observam ca mijloacele de transport ocupa al trei-lea loc in clasa activelor materiale. Tabelul 3.2. Structura parcului auto Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Denumirea Autovehicule (Ikarus, Zil, Ford) Gaz(53, 52 A) Volga(31029) Tractoare (MTZ, BELARUS) Kamaz Combine (FMSI) Auto încărcător Electro încărcător Macara(KC 3575) Buldozer Auto vehicole (Ford, moscvici) Motociclete (Sputnic) Total

Cantitatea 5 3 2 6 3 2 2 3 1 1 2 2 32

Analizind mijloacele de transport putem observa ca aproximativ toate mijloacele de transport deja a trecut termenul tehnic de exploatare dar din probleme financiare întreprinderea nu își poate permite procurarea sau/și înoirea parcului auto dar în situația data se efectuiaza reparații capitale pentru a permite buna funcționare a întreprinderei. Observam că perderile pentru repararea mijloacelor de transport vechi este mare cît pentru piese de schimb cît și pentru combustibil , sunt înaintate proiecte pentru

re-înoirea

parcului auto cu mijloace de transport moderne și care o sa aducă o productivitate mai sporita și in același moment vor fi foarte puține cheltuieli de intreținere a acestora. Caracteristica fluxului de mărfuri Analizînd fluxul de mărfuri putem observa că principala productie a întreprinderei este mazărea verde care este produsă in cantități colosale și care ofera un venit foarte mare. Tabelul 3.3. Fluxul de mărfuri Nr

Denumirea

2010

2011

Abaterea (+,-)

1

Mazăre verde

426276,02

659855,02

+233579 61

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Castraveți marinați Magiun de mere Compot de prune Fasole naturale Tocană din dovlecei Roșii marinate Pastă de tomate Roșii in sos de roșii Vinete cu usturoi Vinete cu adjîcă Vinete în sos de tomate Morcov coreian

14549,47 67297 7583 138586 785225 172130 59808 44213 20875 92546 41749

38476 232476 7610 114435 195655 78618 34037 170393 9784 74888 30200

+23926,53 +165179 +27 -24151 -589570 -93512 -25771 +126180 -11091 -17658 -11549

544

0

-544

Sfeclă coreiană Amestecuri de legume Asorti roșii cu castraveți Asorti roșii cu ardei Ardei dulce în sos de tomate Ardei dulce marinat TOTAL

53632 80840

43612 59462

-10200 -21378

6

85212

+85206

2337 124867

2062 96009

-275 -28858

0 2133063,49

10607 1943391,02

+10607 -189852,47

Studiind tabelul 3 observăm creșterea a unor tipuri de mărfuri și diminuarea altor tipuri de mărfuri. O creștere se observă la mărfurile care au o cerere mai sporită pe piață cum ar fi: -

Mazăre verde care sa sporit cu 233579 kg.

-

Magiun de mere a crescut cu 165179 kg.

-

Roșii în sos de roșii care a crescut cu 126180 kg.

-

Asorti cu roșii și castraveți a crescut cu 85206 kg.

-

Castraveți marinați a crescut cu 23929,53 kg.

-

Ardei dulce marinat a crescut cu 10607 kg.

-

Compot de prune a crescut cu 27 kg.

Diminuarea veniturilor a fost favorizată de condițiile climaterice și din aceasta cauză sa obținut o roadă mică de legume. -

Tocană de dovlecei a scazut cu 589570 kg.

-

Roșiile marinate a scazut cu 93512 kg.

-

Ardei dulci în sos de tomate au diminuat cu 28858 kg.

-

Pastă de tomate a diminuat cu 25771 kg.

-

Fasole naturale a scazut cu 24151 kg.

-

Amestecuri de legume a scazut cu 21 378 kg. 62

-

Vinete cu adjică a scazut cu 17658 kg.

-

Vinete cu usturoi a scazut cu 11091 kg.

-

Vinete cu sos de tomate a scazut cu 11549 kg.

-

Sfeclă coreiană a scazut cu 10200 kg.

-

Morcov coreian a scazut cu 544 kg.

-

Asorti roșii cu ardei a scăzut cu 275 kg.

Analiza pe segmentul de distribuire. Analizînd rutele de distribuire observăm cîteva rute principale pe care întreprinderea le prestează la nevoia cererilor cumparatorilor: Principala ruta de distribuire a producției este din Republica Moldova în Federația Russă, deoarece Russia este importatorul principal de conserve de la întreprinderea data. Încărcarea producției de la depozit se face prin intermediul auto-încărcătoarelor și a hamalilor care încarcă si stivuiesc cutiile de carton pentru a nu fi deteriorate la transportarea acestora , mijloacele de transport sunt folosite acelea proprii din dotarea parcului de auto, cum ar fi Gaz – 52, Gaz-53 și Kamaz. În condițiile climaterice nefavorabile și pentru a nu supune riscului de deterioarare a ambalajului adica cutiilor de carton, sunt invelite cu tent. Transportarea se face de la întreprindere pînă la gara feroviară unde producția este încărcată în vagoan. Și respectiv sunt încheiate contracte cu gara feroviară. A doua ruta este Kazahstanu unde la fel se transportă producția la gara feroviară și este încărcată în vagoane pentru a fi transportată respectiv. A treia ruta fiind cea locala pentru că o mică parte din producție este vîndută pe piața Republicii Moldova, și livrarea producției se face doar la bazele angro. Analizînd aceste rutele de distribuire observăm că traficul de mărfă este în creștere continuă, deoarece pentru anul 2012-2013 Fortuna –Plus SRL are semnate contracte de livrare la export cu Firmele din Russia ca Universaliania Torgovaia Compania, Venera, și Iugovostocinaia Compania Russia SanktPetersburg, “MC Traiding Russia Moscova, Prodimport Moscova Russia, “JFM” si “Azimut” Republica Kazahstan, cît și cumparatorii din Republica Moldova care vor da posibilitatea de a implini planul de producere, de achita salariile angajaților. S.R.L. Fortuna- Plus nu are datorii la momentul față de angajați, Fondul Social și Bugetele Local și de Stat,cît și achitarea dobînzelor și comisioanelor bancare față de care au și vor avea obligațiunea. Analiza financiară a activității întreprinderii S.R.L. “ Fortuna- Plus” Tabelul 3.4. Structura costurilor

63

Nr

Indicatori

1 2 3

Costul vînzarilor total Cheltuieli comerciale Cheltuieli generale și administrative Cheltuieli operaționale

4

22574839 3001688 3214300

2174874 4074048 3496916

Abaterea absoluta (+,-) -20399965 +1072360 +282616

3206923

2803061

-403862

Anul 2010

Anul 2011

Analizînd tabelul cu structura costurilor observăm că cheltuielile operaționale a diminuat față de aceeași perioadă a anului 2010 cu 403862 lei. Și costul vînzărilor total a diminuat semnificativ in perioada 2010 cu 20399965 lei. Dar observăm o creștere a cheltuielilor generale și administrative cu 282616 lei , și cheltuielile comerciale au sporit față de 2010 cu 1072360 lei. Tabelul 3.5. Structura veniturilor Nr. Indicatori 1 Venituri operaționale 2 Venituri din activitatea de investiții 3 Venituri din activitatea finaciară

Anul 2010

Anul 2011

216043 53124

63454 312334

Abatera absoluta (+,-) -152589 +259210

2602836

4279554

+1676718

Analizînd tabelul cu structura veniturilor observăm

diminuarea numai a veniturilor

operaționale și care constituie 7,3 % (152589 lei) din totalul veniturilor. Observăm creșterea veniturilor din activitatea de investiții și din cea financiară: Din activitatea de investiții observăm o sporire cu 12,41 % (252910 lei). Din activitatea financiara observăm o sporire cu 80,29 % (1676718 lei). Tabelul 3.6. Raportul de profit și pierderi. Anul 2010

Anul 2011

Nr. 1 2 3 4 5 6

Indicatori Venitul din vînzări Costul vînzarilor Profitul brut Alte venituri operaționale Cheltuieli comerciale Cheltuieli generale și administrative

28909997 22574839 6335158 216043 3001688 3214300

32419884 21743874 10676010 63454 4074048 3496916

Abaterea (+,-) +3509887 -830965 +4340852 -152589 +1072360 +282616

7 8

Alte cheltuieli operaționale Rezultatul din activitatea operaționala

3206923 -2871710

2803061 365439

-403862 +3237149

9

Rezultatul din activitatea de investiții.

47124

248461

+201337

10

Rezultatul din activitatea financiară.

774236

2536545

+1762309

64

11

Rezultatul din activitatea economico-financiară

-2050350

3150445

+5200795

12

Profitul perioadei de gestiune pina la impozitare Profitul net

-2050350

3150445

+5200795

-2050350

3150445

+5200795

13

Analizînd tabeluul 3.6. de profit și pierderi observăm : Observăm o diminuare a urmatorilor indiucatori: -

Costul vînzărilor a scăzut cu 830965 lei.

-

Veniturile operaționale a scăzut cu 152589 lei.

-

Cheltuielile operaționale a scazut cu 403862 lei în comparație cu anul 2010.

Observăm o sporire a : -

Venitului din vînzări cu 3509887 lei.

-

Profitul brut a crescut cu 4340852 lei.

-

Cheltuielile comerciale au crescut cu 1072360 lei.

-

Cheltuielile generale și administrative a crescut cu 282616 lei.

-

Rezultatul din activitatea operațională a crescut cu 3237149 lei .

-

Rezultatul din activitatea de investișii a crescut cu 201337 lei.

-

Rezultatul din activitatea financiara a crescut cu 1762309 lei.

-

Rezultatul din activitatea economico-financiară a crescut cu 5200795 lei.

-

Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare a crescut cu 5200795 lei.

-

Profitul net de asemenea a crescut cu 5200795 lei.

Din datele reprezentate putem observa că în anul 2011 întreprinderea are un profit mai mare in comparație cu anul 2010. Analiza SWOT a îndreprinderei. Strenghts/Puncte tari Tehnologii moderne și conservație rapidă.

Weaknesses/Puncte slabe Mijloace de transport vechi

Calitatea produselor.

Activitate sezoniera

Piața largă de desfacere a produselor

Salarii mici

Clienți loiali Personal calificativ Cerere mare pe piața locală Comenzi din strainatate Opportunities/oportunități

Threats/Amenințări 65

Multe tipuri de produse de calitate superioara

Schimbarea preferințelor clienților

Sistem nou de sterilizare

Condițiile climaterice

Deschiderea mai multor forțe de muncă la sezon

Creșterea taxelor

Clienți noi pe piață

Noi firme de producere a conservelor

3.3. Identificarea şi analiza oportunităţilor SRL Fortuna Plus În Republica Moldova, ca urmare a retrocedării terenurilor agricole, majoritatea intreprinderilor de exploatarea aterenurilor agricole se caracterizează printr-o putere economică redusă şi orientare spre consum din producţia proprie, având mai mult caracter de subzistenţă şi semi-subzistenţă. Deschiderea acestora către piaţă este relativ redusă, atât în ceea ce priveşte input-urile necesare cât şi output-urile. Specific Republicii Moldova, unde relaţia exploataţiilor cu piaţa este mai puţin dezvoltată, planul de afaceri va pune accent pe vânzarea producţiei şi nu atât pe realizarea de investiţii, acestea din urmă reprezentând baza care va permite o schimbare a orientării exploataţiei, dar linia directoare o va constitui identificarea oportunităţilor de valorificare a producţiei. În gospodăriile țărănești sau micile unități agricole de semi-subzistenţă fermierii desfăşoară diverse activităţi agricole de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor, bazate pe tradiţii specifice satului moldovenesc. Aceste ferme se caracterizează printr-o structură de producţie foarte diversificată, determinată de necesităţile gospodăriei, precum şi printr-o dotare tehnică redusă şi necorespunzătoare, ceea ce împiedică creşterea productivităţii şi obţinerea unui surplus de produse destinate vânzării. Orientarea acestor mini-unități economice către piaţă necesită schimbarea sistemului de producţie şi implicit cheltuieli financiare suplimentare, pe care fermierii nu şi le pot permite. De aceea politica de dezvoltare a întreprinderii Fortuna –Plus s-a concentrat pe inițierea unui Plan de afaceri propriu pentru perioada 2012-2017 de mărire a productivității întreprinderii prin implementare următoarelor strategii: 

Arendarea unor terenuri agricole pentru a cultiva propria materie primă necesară în procesul de conservare pentru a nu fi deependenți de furnizorii locali de materie primă;



Procurarea unei unități de transport propriu care să faciliteze transportarea mărfii de la locul producerii sale(terenul agricol) până la punctual de colectare și procesare a acesteia în vederea realizării conservelor și semifabricatelor alimentare; Unul din obiectivele de bază a direcţiilor de transport marfă în cadrul cmpaniei

Fortuna Plus este sporirea eficacităţii organizării transportului de marfă de pe camp până la 66

unitatea de procesare (fabrica de conserve) prin intermediul rezolvării complexului de probleme legate de: a)

Studiul şi analiza fluxurilor de transport pe rute, şi distribuirea

fluxului de transport marfă pe anumite perioade de timp. b)

Perfectarea reţelei de transport luând în consideraţie capacitatea

oricărui tip de transport destinat transportărilor de produse agricole. c)

Alegerea regimurilor raţionale de lucru a şoferilor, ceea ce duce la

asigurarea condiţiilor de muncă bună şi utilizarea efectivă a mijlocului de transport. Compania Fortuna Plus trebuie însă să evite creşterea exagerată a productivităţii pe seama reducerii calităţii serviciilor de transport, având în vedere dotarea cu transport propriu: un canion marca Camaz, și două untități de transport învechit marca GAZ 52 și Gaz 53. Incontestabil că întreținerea tehnică a acestor unități de transport este reușită, și chiar model de funcționare pentru multe alte întreprinderi, și aceasta datorită calificării șoferilor, care cunosc în detaliu mașinile de fabricație sovietică. Un alt aspect este rezistența acestor unități de transport la drumurile publice, dacă putem să le numim drumuri, drumurilor neasfaltate și nebetonate din localitățile rurale. Cel mai important aspect este - costurile de reparație și întreținere al acestor unități de transport. Odată cu desființarea unităților economice sovietice de tip Colhoz, Sovhoz, parcurile auto au fost desființate, un termen mai aproape de adevăr este: au fost vandalizate, datorită proastei administrări și reforme propuse de statul nostru populației din localitățile rurale, și drept rezultat pe piața second de mașini, utilaje și piese de schimb pot fi găsite cu ușurință piese de schimb pentru acest tip de mărci de camioane. Tot aici vom remarca competitivitatea și profesionalismul șoferilor din cadrul unității, care cunosc nu doar regulile de circulație ale transporturilor de marfă, ci au ample cunoștințe de construcția mașinilor și în special cele de tip sovietic. Cu toate acestea decizia întreprinderii de a procura o unitate de transport este una dificilă datorită contextului de activitate, și aici vom enumera aspectele cele mai importante de luare a unei decizii corecte de procurare: -

starea drumurilor până la terenul agricol consolidate luat în arendă;

-

calificarea șoferilor din cadrul întreprinderii;

-

costul unității de transport;

-

costul întreținerii unității de transport;

-

costul pieselor de schimb pentru unitatea de transport;

-

gabaritul unității de transport;

-

logistica unității de transport. 67

Întreprinderea Fortuna Plus se concentrează în special pe exportul de produse agricole în contextul în care în Republica Moldova agricultura continuă, tradiţional, să fie sectorul de bază al economiei naţionale cu o cotă de 15,4 în PIB, 60% din exporturi şi 34% din populaţia activă a ţării antrenată în acest sector. Însă, veniturile reale ale antreprenorilor agricoli s-au redus pentru că preţurile la produsele agricole au rămas constante (sau chiar au scăzut), iar preţurile la mijloacele de producţie s-au majorat. Preţurile deprimate pentru produsele agricole pot fi explicate prin dificienţele de calitate/standarde, pe de o parte, precum şi de dificultatea penetrării producţiei pe noi pieţe avantajoase. Dat fiind faptul că, majoritatea mijloacelor de producţie agricolă sunt importate, fermierii moldoveni se confruntă cu preţurile mondiale la procurarea mijloacelor de producţie, nefiind în stare să primească aceleaşi preţuri la vînzarea produselor agricole pe piața internă. Cu toate că criza economică și contextual social-economic de dezvoltare a Republicii Moldova au avut de suferit nu același lucru este valabil și pentru SRL Fortuna Plus, care s-a asigurat cu mijloace proprii de producție și transport marfă. Astfel propunerea noastră pentru companie este deschiderea și pe piața internă atât producției agricole primare și neprocesate cât și a mărfurilor alimentare. Aceasta ar presupune aprovizionarea unor unități economice din Chișinău cu marfă prorie a companiei. Luând în consideraţie obiectivele şi principiile trasate mai sus voi propune în continuare pentru SRL Fortuna - Plus inaugurarea unei rute noi, care ar lega Dubăsarii – vechi de Chișinău pentru aprovizionare unităților de comerț en-gros. Transportul în SRL Fortuna -Plus se efectuează prin intermediul diferitor tipuri de autovehicole ce se deosebesc după: tipul caroseriei, destinaţie, capacitate de transportare, viteza şi altele. O circulaţie bună şi indici de apreciere a unei rute, eficiente pot fi obţinute la maxim doar dacă se dispune de un număr suficient de vehicole. Structura materialului rulant şi indicatorii tehnici de exploatare a vehicolelor determină calitatea deservirii întreprinderii cu materie primă și distribuția produselor procesate şi mărimea cheltuielilor de exploatare. În prezent materialul rulant al întreprinderii constituie 32 mijloace de transportare, dintre care unități de transport implicate direct în transportul de marfă sunt 8. În general SRL Fortuna Plus dă preferinţă unităților de transport de capacitate medie și mică, la fel ca şi majoritatea antreprenorilor autohtoni, și aceasta se referă la transportul specific de aprovizionare de pe câmp cu materie primă, la transportarea angajaților pe câmp, și la transportarea mărfii procesate la unitățile de distribuție pentru piața locală și internațională. 68

Specificăm că fluxul transportului în unitatea Fortuna Plus este sezonier, datorită specificului de activitate. Cu toate acestea diversificare modului de producție a unității în ultimul timp face să se echilibreze sezonietatea activității prin implementare proiectelor de seră. În cadrul întreprinderii SRL Fortuna – Plus se pune mare accent pe capacitatea de producție și pe volumul producție, surplusul de marfă este destinat altor întreprinderi procesatoare din Moldova, în cazul nostru întreprinderea are contract cu SA Fabrica de conserve din Cahul "PROVIT". Dacă întreprinderea va continua ritmul de creștere a productivității, atunci utilitatea mașinilor de fabricație sovietică va fi de scurtă durată, iar necesitate procurării unei unități moderne noi este inevitabilă În pofida acestui fapt la SRL Fortuna - Plus se observă tendinţa de a utiliza mijloace de transport de capacitate mică GAZ 52 și GAZ-53 – pentru a transporta materia primă de pe câmpurile de producție din preajma localității Budești, deoarece cum menționam și în capitolul precedent, avantajele acestei mașini este că e practică pentru calitatea drumurilor de țară și de pe câmpuri. Prin urmare, datorită capicității tehnice ale acestora descrise mai sus, dar și faptului că aceste mașini au posibilitatea de a-și înălța remorca prin atașe, astfel la nevoie mărindu-și capacitatea de transportare, întreprinderea nu va renunța la ele, însă vor fi utilizate pentru rutele mici. Argumentul de bază în propunerea noastră este fundamentat pe Planul de afaceri al întreprinderii SRL Fortuna Plus pentru perioada 2012-2017, care printre altele servește și ca Strategie de dezvoltare a intreprinderii, și anume în conformitate cu acesta, intreprinderea a solicitat un credit in valoare de 500000 lei de la Banca de Economii entru dezvoltarea afacerii (procurarea de noi tehnologii și utilaje pentru construirea serelor în s. Dubăsarii-Vechi). Prin urmare creșterea productivității întreprinderii devine iminentă, iar importanța rutei de transport Dubăsarii Vechi Budești va fi una oportună. În acest sens vom detalia prin punctare necestitatea procurării în leasing a unei unnități de transport moderne, care să corespundă normelor și cerințelor sanitar – igienice de trasportare a mărfurilor agricole. Creșterea productivității materiei prime - de aici rezultă mărirea volumului de transport marfă către unitatea de procesare și distribuția produselor finite către piața externă; Strategia de dezvoltare a întreprinderii prin lărgirea piețelor de desfacere – de aici rezultă necesitatea adoptării transportului propriu internațional în defavoarea transportului feroviar la care apeleaza SRL Fortuna Plus;

69

Mașinile GAZ- 52 și GAZ-53, sunt de producție veche, cu termenul de exploatare peste limită, uzura mecanică a acestora va costa din ce în ce mai mult; Mașinile GAZ -52 și GAZ- 53 nu pot fi utilizate în alte tipuri transport ale întreprinderii; Prin urmare, alegerea autovehiculului care urmează să execute cursa tur/retur pe distanțe mai lungi, cum ar fi cea de la Cahul, sau alte localități unde sunt fabrici de procesare, cum ar fi Ungheni, Ocnița, Vulcănești este absolut necesară. Prin urmare procurarea unei unități noi de transport are importanţă nu doar pentru ruta indicată de noi dar și într-un context mai larg de dezvoltarea a intreprinderii, și în primul rând la calcularea costurilor de deplasare sub diferite aspecte: utilizarea autovehiculului în scop de transport marfă pe rute naționale și internaționale, preţul la carburanţi, limitele de greutate şi gabarit impuse, emisiile admisibile de substanţe toxice, gradul şi modul de echipare al autovehiculului cu mecanisme şi dispozitive de iluminare şi protecţie şi multe alte elemente care trebuie luate în consideraţie la această etapă. Exemplu de aprobare a mijlocului de transport propus de noi pentru SRL Fortuna Plus, având în vedere că a cest mijloc de transport poate fi implicat atât pe traseele interurbane cât și pe traseele internaționale, deaceea este necesar să luăm cunoştinţă cu normele din țările de interes pentru intreprinderea dată. Astfel dimensiunile maximale ale parametrilor trebuie să nu depăşească următoarele valori: Tabelul 3.7. Dimensiunile maximale ale mijloacelor de transport MTA

Moldova

România

Ungaria

Austria

Italia

Lungimea maximală(m): camion

12,0

12,0

12,0

12,0

12,0

Mijloc de transport articulate

16,50

16,50

16,50

16,50

16,50

Auto-tren

18,75

18,75

18,75

18,75

18,75

2,50

2,50

2,50

2,60 4,0

2,60 4,0

2,60 4,0

20 24

18 25

18 25

40

38

44

40

-

-

11

11,5

12

Lăţimea maximală, pentru toate 2,50 2,55 MTA Caroserii izoterme 2,60 2,60 Înălţimea maximal 4,0 4,0 Masele maximale admisibile ale mijloacelor de transport Autocamioane: cu 2 axe 18 17 cu 3 axe 25 22 Autotractor cu şa şi 40 40 semiremorcă(2+3) Auto-trenuri 40 40 Greutatea transmisă la axa conducătoare Autocamioane 11,5 10

70

Dacă transportul se efectuează pe teritoriul ţărilor CSI, cerinţele faţă de mijlocul de transport sunt indicate în „Acordul cu privire la masa şi gabaritele mijloacelor de transport, care execută transporturi internaţionale pe drumurile tărilor CSI (Minsk, 4 iunie, 1999)”. Având în vedere că traseul „Chişinău – Idanha-a-Nova – Chişinău” parcurge pe teritoriul ţărilor-membre UE, se vor lua în consideraţie normele care sunt aplicate în fiecare din aceste ţări. Amplasarea încărcăturii în caroserie, se efectuiează în dependenşă de numărul de pachete, palete ce se pot amplasa în caroserie sau pe suprafaţa caroseriei , greutatea totală a cărora nu trebuie să depăşească capacitatea nominală a autovehiculului. Din punct de vedere economico-exploataţional, la efectuarea transportului respectiv va fi utilizat autotractorul cu şa MAN TGA 18.440 BLS şi remorca Schmitz Cargobull cu prelată. MAN TGA 18.440 BLS Cap tractor Marca: Motor: Cilindree (L): Putere: Consum de combustibil (l/100 km) Volum de combustibil Greutate totală admisă: Greutate proprie: Sarcina maximă: Semiremorcă Marca: Numărul de osii: Lungime (m): Lăţime (m): Înălţime (m): Greutate totală admisă: Greutate proprie: Sarcina maximă:

MAN TGA 18.440 BLS turbodiesel,intercooler, injecţie de tip common rail, 6 cilindri în linie, Euro 4 10,5 440 Cp (324 kw) 30 400 l 18000 7700 10300 Schmitz Cargobull cu prelată 3 13,6 2,48 2,76 35000 kg 7028 kg 27972 kg

Întocmim harta tehnologică a operaţiilor organizării procesului de transport, enumerate într-o ordine bine determinată. În conformitate cu caracteristicile standarde ale autotrenului cu masa totală 40 tone, repartizarea pe axe a masei proprii va fi următoarea: -

Repartizarea masei proprii a autotractorului

7000kg

-

Axa din faţă

4800kg

-

Axa din spate

2200kg

-

Repartizarea masei proprii a semiremorcii

8000kg

-

Dispozitivul de fixare

2000kg

-

Axele semiremorcii

6000kg 71

Masa încărcăturii transportate, ce constituie 25 tone, crează sarcini suplimentare asupra axelor semiremorcii, mecanismului de fixare şi axelor autotractorului. O serie din indicatorii tehnici de exploatare ce sunt dependenţi de factorul timp precum şi indicatorii economico- financiari în urma implementării noului proiect, vom opserva o creşterea a venitului şi a profitului cheltuielile urmînd să scadă. Analizînd implimentarea noului proiect pe rută concretă Dubăsarii Vechi- Budești – Dubăsarii Vechi şi înacelaşi timp efectuare unor implimentări optime din punct de vedere tehnic şi managerial vom calcula indicatorii tehnico - economici şi economici - financiari opţinînd rezultate avantajoase În continuare vom recurge la calcularea cheltuielilor pentru amortizare Tabelul 3.7. Calculul cheltuielilor pentru amortizare a unităţii de transport. Indicatorii

Un.de măs. 1. Perioada planificată luni de amortizare a automobilului şi semiremorcii 2. Perioada de lucru a luni automobilului pînă la momentul decontării 3. Perioada de lucru a luni semiremorcii pînă la momentul decontării 4. Preţul de bilanţ al lei automobilului

Marc

Valoar.

Tam

120 luni

a Tdec

48

Automobilul se află în al 4-lea an de activitate

sr Tdec

48

Semiremorca se află în al 4-lea an de activitate

5. Preţul de bilanţ al semiremorcii

lei

Pbisr

12500

6. Cheltuielile de amortizare a automobilului şi semiremorcii

lei

Sam

1296,21

Pbia

75000

Ralaţiile de calcul

Preza  Tam 30000  120 P   a 48 Tdec a bi

Prezsr  Tam 5000  120 P   sr 48 Tdec a bi

S am 





10 Pbia  Pbiam  AZ e  100  Z c

10 75000  12500   53.33 100  360

Exemplu de calcul ai indicatorilor de eficienţă economică în viziune dinamică în cazul procurăriri unui autovehicol în cadrul SRL Fortuna Plus: Tabelul 3.8. Indicatorii de eficiență economică Nr. Ctr . 1

Indicator

Unitate de măsură mii lei

VARIANTA DE PROIECT

Valoarea investiţiei Din care: anul 1 anul 2

Unitatea monetară x 106

1 112 320 350 72

anul 3 Capacitatea de producţie Producţia anuală (venituri anuale) Cheltuieli anuale de producţie Nr. de salarii Din care mincitorii direct productivi Profitul anual Durata de funcţionare eficientă (De) Investiţia specifică

2 3 4 5 6 7 8 9 10

Termen de recuperare Coeficientul eficienţei economice a investiţiilor Cheltuieli echivalente sau recalculate Randamentul economic

11 12

buc x 106

442 12,8

Unitatea monetară x 106

1 165

Unitatea monetară x 106

788

persoane

250 130

Unitatea monetară x 106 autovehicul

377 16

Unitatea monetară /buc Unitatea monetară investiţie/1 Unitatea monetară producţie Unitatea timp Unitatea monetară profit anual/1 um investiţie Unitatea monetară cheltuieli/buc Unitatea monetară profit net/1 um investit

86,88 2,94 0,34 66,99 4,42

a) Se calculează randamentul economic şi termenul de recuperare actualizaţi, la momentul lucrării deciziei de investiţii. Se consideră o rată de actualizare a = 15% şi o perioadă afectată proiectării de 1 ut se adaugă perioadei de realizare a obiectivului. Ih

1 d



mo I act 

h 11

(1  a)

h



1 (1  0,15)

3

 350  10 6 

1 (1  0,15)

4

 442  10 6  724,2  10 6

um m0 act

P

1 (1  a) De  1 1,1516  1    Ph   377  10 6  1.281,7  10 6 1 d De 20 (1  a) 0,15  1,15 a(1  a)

um Pe baza acestor valori se calculează randamentul economic actualizat, la momentul luării deciziei. m0 Ract 

m0 Pact 1.281,7 1   1  0,77 m0 724,2 I act

um profit actualizat, la un 1 um investită.

Dacă randamentul economic al investiţiei, calculat static, era de 4,42 um, cel dinamic are valoare de 0,77, deci de aproape 6 ori mai mic. Termenul de recuperare al investiţiei:

73

  Ph log   d m0  Ph  I act 1  a   a  log 377  10 6  log 377  0,15  724,2  1,75  10 6 2,57634  2,27160 T    5,02 log(1  a) log 1,15 0,06070





b) Se calculează, pentru aceeaşi situaţie investiţională descrisă static în tabelul anterior, indicatorii de eficienţă în momentul începerii investiţiei: d

m1 I act   I h 1  a 

d h

 1  0,15  320  10 6  1  0,15  350  10 6  1  0,15  442  10 6  1267,5  10 6 2

0

h 1

um m1 act

P

1 (1  a) De  1 (1  0,15)16  Ph    Ph    377  10 6  2243,15  10 6 h De 16 0,15(1  0,15) a(1  a) h 1 (1  a ) De

um

Randamentul şi termenul de recuperare actualizat în acest caz sunt: m1 Ract 

m1 Pact 2.243,15 1   1  0,77 m1 1.267,5 I act um profit final, la un 1 um investită.

Se precizează că randamentul ecunomic actualizat la momentul începerii funcţionării obiectivului este egal cu cel calculat pentru momentul luării deciziei. De altfel, randamentul economic al investiţiilor actualizat, indiferent de momentul de referinţă ales, va avea aceeaşi valoare:   Ph log   m1 Ph  I act  a  log(377  10 6 )  log[377  1267,5  0,15]  10 6  T   5,02 log(1  a ) log 1,15

ut

c) Calculul indicatorilor de eficienţă în momentul restituirii creditlor primite:

m1 I act 

m1' act

P

f  d 1

I h 0

h

(1  a) h  (1  0,15) 5  320  10 6  (1  0,15) 4  360  10 6  (1  0,15) 3  422  10 6  1927,19  10 6

16  1  0,15 3  1  (1  a) f  1 (1  a ) De  f  1  1  0,15  3  6  Ph        377  10   16 3  0,15 a (1  a) De  f  0,15  1  0,15  0,15  

 377  10 6  9,0555  3413,978  10 6 R

m1 act

m1' Pact 3413,978  m1  1   1  0,77 1927,19 I act

um profit final, la 1 um investită 74

  Ph  (1  a ) f h1   f m1  Ph  (1  a)  I act  a  log 377  1,52  log[377  1,52  0,15  1927,19] 2,75815  2,45317 T    5,02 ln(1  a) log 1,15 0,06070 ut

d) Calculul randamentului şi a termenului de recuperare a actualizării, în momentul punerii în funcţiune a obiectivului: d

m2 I act   I h (1  a) De  d h  (1  0,15)18  320  10 6  (1  0,15)17  350  10 6  (1  0,15)16  422  10 6  h 1

 11860,2  10 6 m2 act

P

um

16 (1  a) De  1 1 6 (1  0,15)  Ph  377  10   21003,2  10 6 a 0,15 um

Randamentul şi termenul de recuperare actualizaţi: m2 Ract 

m2 Pact 21003,2 1   1  0,769 m2 11860,2 I act

  Ph  (1  a) De log   m2 Ph  (1  a ) De  I act a  T  5,02 log(1  a )

um profit final, la 1 um investită.

ut.

Concluzii: Randamentul economic actualizat calculat în toate 4 momentele are aceeaşi valoare, termenul de recuperare actualizat este mai mic decât cel static, ceea ce arată influenţa factorului timp se face în sensul diminuării eficienţei economice. În condiţiile reinvestirii profitului obţinut în urma funcţionării capitalului fix pus în funcţiune a cărei valoare statică a fost de 1,112 x 106 um, intr-o activitate la care nivelul eficienţei economice este de 15% va realiza un capital însemnat de 21003,2 x 106 u.m.

75

CONCLUZII șI RECOMANDĂRI

Intregul demers stiințific a avut la bază cateva intrebări, la care s-au căutat constant răspunsurile: Cine sunt antreprenorii? Unde și cum apare inițiativa antreprenorială? Care sunt factorii care contribuie la apariția inițiativei antreprenoriale intr-un spațiu si la materializarea acesteia in noile componente ale spațiului, intreprinderile mici si mijlocii? Ce tipuri de relații există intre inițiativa antreprenorială si dezvoltarea locală? Poate fi considerată inițiativa antreprenorială un instrument in structurarea spațiului? In ce măsură aceasta reuseste să modifice structura spațiului in care se inserează? Răspunsurile teoretice si ipotezele avansate in prima parte a lucrării au fost verificate în partea a doua și a treia a acesteia, când intreg demersul s-a centrat pe analiza activității antreprenoriale la nivelul Republicii Moldova, și în mod special la nivelul unei întreprinderi funcționale, avand ca sprijin: observația directă, datele statistice analizate deja de diverse instituții si o serie de informații în baza rapoartelor statistice ale întreprinderii S.R.L. Fortuna Plus, cu caracter de informare generală. Antreprenoriatul este o trăsătură caracteristică a economiei de piaţă. Este business – sctivitate independentă din iniţiativa cetăţenilor, persoanelor fizice şi juridice, realizare în nume propriu, cu riscul propriu şi răspunderea materială a proprie, orientată spre obţinerea sistematică a veniturilor şi profitului de la folosinţa bunurilor, vânzarea mărfurilor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. Deschiderea unei afaceri este posibilă în orice sferă economică ce aduce venit. Cele mai atrăgătoare din ele, din punctul de vedere al antreprenorului pot fi considerate: producţie; comerţul; finanţele; complexul intelectual. Principalele forme de antreprenoriat sunt: cele individuale; colective şi corporative. La rândul lor, aceste forme se clasifică în: mici şi medii; de proporţii mari. În practica mondială sunt caracteristice urmăroarele forme colectice ale activităţii de afaceri: societăţile economice; asociaţiile economice; societăţile pe acţiuni; alte asociaţii şi uniuni. Conform legislaţiei în vigoare în Republica Moldova există următoarele forme principale de antreprenoriat: întreprinderi individuale; societăţi în nume colectiv; societăţi în comandită; societăţi pe acţiuni; societăţi cu răspundere limitată; cooperative de producţie; întreprinderi de arendă; întreprinderi de stat şi municipale. În urma schimbărilor ce au avut loc în economie şi în legătură cu tranziţia la relaţiile de piaţă,

antreprenoriatul la etapa actuală a devenit o parte componentă a conducătorilor şi

specialiştilor din firmele mari, bănci, holdinguri. Aici activitatea antreprenorială e pusă pe baze ştiinţifice. 76

Mari avantaje în comparaţie cu asociaţiile mari are antreprenoriatul mic şi mijlociu. Acestor întreprinderi le sunt caracteristice dinamicitatea înaltă, manevrabilitatea, caracterul concurenţial al producţiei şi democratizarea acestuia. Acestui sector îi revine în S.U.A. şi Japonia circa 50% din produsul naţional global. Simbioza tradiţională ce s-a format între întreprinderile mari şi firmele mici şi mijlocii în ţările dezvoltate a permis creşterea generală a rentabilităţii producţiei atât în întreprinderile mici, cât şi cele ale micului business. Întreprinderile mixte constituie o formă internaţională de organizare şi desfăşurare a activităţii economice concrete, bazată pe capitalul unificat al unor fondatori străini şi locali din două sau mai multe ţări. Întreprinderile mixte permit unirea mijloacelor băneşti şi a altor tipuri de resurse din diverse ţări şi desfăşurarea în comun a activităţii economice de producţie pe teritoriul uneia dintre ele sau în fiecare din aceste ţări. Întreprinderile mixte sunt capabile să contribuie la soluţionarea unor asemenea probleme, ca aprovizionarea pieţei interne cu diverse mărfuri şi servicii, extinderea potenţialului de export al ţării, însuşirea tehnicii şi tehnologiilor avansate, crearea noilor locuri de muncă etc. Recomandări și propuneri. -

Măsuri pentru stimularea spiritului antreprenorial la tineri, prin acordarea de credite subvenţionate pentru studenţii și tinerii care au vârsta până în 30-35 ani. Criteriile de acordare a acestor credite se referă la iniţiative individuale sau de grup de a constitui IMM-uri, asociaţii cooperatiste, asociaţii familiale sau de a desfăşura activităţi ca persoane fizice autorizate.

-

Acordarea de facilităţi fiscale pentru antreprenorii care doresc să înceapă o afacere proprie și care îşi înfiinţează firme, mai ales cu obiect de activitate în domeniul producţiei sunt scutiţi de plata taxelor pentru autorizare şi beneficiază gratuit de servicii de consultanţă, specifice IMM-urilor.

-

Un bun sistem de control al aplicării legilor ar fi un aspect important şi ar constitui un mesaj puternic, stimulant şi de siguranţă pentru tineri. Ar trebui organizate instituţii care să monitorizeze acţiunile referitoare la cadrul muncii, cărora tinerii să li se adreseze pentru sesizarea neconformităţilor cu prevederile legii.

-

Ajustarea portofoliului de cursuri de calificare şi recalificare oferite de Agenţiile Municipale de Ocupare a Forţei de Muncă. Cursurile organizate de stat trebuie să fie elaborate în funcţie de cererea pieţei, de specificul sectorului de activitate care generează crearea celor mai multe locuri de muncă şi de tipul de competenţe şi abilităţi cerut pe piaţă. AMOFM trebuie să urmărească în permanenţă care sunt tendinţele pieţei; ar trebui ca, pe baza analizelor economice, să anticipeze chiar care ar fi sectoarele economice care 77

vor înregistra creştere şi care ar fi meseriile şi calificările care vor fi cerute în aceste sectoare. -

Restructurarea

economiei,

în

vederea

majorării

productivităţii

sectoarelor

necomercializabile economiei naţionale cu accent pe sistemul de producție. -

Crearea unei discipline în şcoli care să-i înveţe pe elevi despre management, leadership şi modul de iniţiere a afacerilor în Republica Moldova;

-

Crearea incubatoarelor în toate raioanele ţării şi susţinerea tinerilor prin informarea lor despre business prin intermediul proiectelor făcute de organizaţiile guvernamentale cît şi cele neguvernamentale;

-

Iniţierea unui portal guvernamental pe internet, care să permită: a)interacţiunea cu potenţialii investitori, b)să fie un centru virtual de documentare referitor la antreprenoriat.

-

Dimunuarea contribuţiilor asigurărilor sociale de stat cu 4-9 cote procentuale inclusiv achitate de anjator, angajat; în aşa mod vom stimula consumul (întrucut prin diminuarea poverei fiscale vor ramîne mai multe venituri la dispoziţia cetaţeanului, deasemenea va urma o diminuare a preţului de vînzare la mărfuri şi servicii, deoarece va avea loc diminuarea presiunii fiscale şi la angajator) şi legalizarea veniturilor salariale achitate în plic.

-

Introducerea taxei pe luxul afișat, pentru a determina o parte din antreprenori să investească în luxul personal și să reorienteze mijloacele financiare în direcția măririi productivității propriilor afaceri

78

BIBLIOGRAFIE 1. Abed, G., Davoodi, H., “Corruption, Structural Reforms, and Economic Performance in the Transition Economies”, IMF Working Papers, No. 00/132, 2000 2. Ades, A., Di Tella, “Competition and Corruption”, Applied Economics Discussion paper series, No. 169, 1995, Oxford, Oxford University Press 3. Altman, M., “How much Economic Freedom is Necessary for Economic Growth? Theory and Evidence”, Economics Bulletin, vol. 15, no. 2, 2007, pp. 1-20 4. ANAO, “Public Sector Governance”, Volumes 1&2: Better Practice Guide, 2003, 5. Andreş Solomia – Cultură antreprenorială, Editura „Eftimie Murgu”, Reşiţa, 2007 6. Andrei, T., Matei A., Rosca, I., (2009). The Corruption, An Economic and Social Analysis, Editura Economică, Bucureşti 7. Arndt, Ch., Oman, Ch., (2006). “Uses and Abuses of Governance Indicators”, OECD Development Centre, OECD, www,oecd,org/dev/publications/governanceindicators 8. Barr, N., Pieţele forţei de muncă şi politica socială în Europa centrală şi de est, Bucureşti, Centrul de calcul, statistică sanitară şi documentare medicală, 1995. 9. Bob Constantin (coordonator) , Lisandru N., Gheorghescu M., ş.a. – Economia întreprinderii. Editura Academiei de Studii Economice, Catedra de Comerţ, Bucureşti, 1997. – 296p. 10. Bouckaert, G., Halligan, J., (2008). Managing Performance, International Comparisons, Routledge, London and New York 11. Cotar Gheorghe – Evaluarea întreprinderii. Metode şi tehnici. Editura ECCE S.R.L., Bucureşti, 1992 12. Camerer, M., “Measuring Public Integrity”, Journal of Democracy, No. 17:1, 2006, National 13. Chiţiba, Constanţa - Economie Mondială (International Economics), Pro Universitaria, 2011. 14. Culegere statistică „Piaţa forţei de muncă în Republica Moldova 2010”, Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, 2010 15. Drucker P. – Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Editura „Enciclopedică”, Bucureşti, 1993 16. Frunzăverde Doina, Irimia H., Rîndaşu Venera – Antreprenoriat: teorie şi practică, Editura Mirton”, Timişoara, 2005 17. Irimia H. – Antreprenorul – duşmanul birocraţiei, Revista „Economistul” nr. 779/1996

79

18. Işfănescu Ramona – Rolul iniţiativei antreprenoriale în organizarea spaţiului geografic din Banat – Teză de doctorat, Bucureşti, 2008 19. Greaff, P., Mehlkop, G., “The Impact of economic freedom on corruption, Different patterns for rich and poor countries”, European Journal of Political economy, Vol. 19, No. 3, Sept., 2003, pp. 605-620 20. Gupta, S., Luiz de Mello, Sh., R., “Corruption and military spending”, European Journal of Political Economy, Vol. 17, 2001, pp. 749-777 21. Hall, J., Lawson, R., “Theory and evidence on economic freedom and economic growth: A comment”, Economics Bulletin, vol. 15, No. 18, 2008, pp. 1-6 22. Hannagan, T. (2008). Management, Concepts & Practices, 5th edition, Prentice Hall 23. Holmes, K., Feulner, E., O’Grady, M.A., “2008 Index of Economic Freedom”, The Heritage Foundation and The Wall Street Journal, 2008, Dow Jones & Company Inc., Washington, New York 24. Hood, Ch., “The “New Public Management” in the 1980’s,Variations on a theme”, Accounting, Organizations and Society, 20 (2/3), 1995, pp. 93-109 25. Jaba O., Niţă V. - Economia şi gestiunea întreprinderii, 1. Editura Universităţii “Al.I.Cuza“, Iaşi, 1997. –367p. 26. Kaufmann, D., Kraay, A., Zoido – Lobaton, P., “Governance Matters”, Policy Research Working Paper 2196, The World Bank Development Research Group Macroeconomics and Growth and World Bank Institute Governance, Regulation and Finance, 2009 27. Krueger, A., “The political economy of rent-seeking society”, American Economic Review,Vol. 64, Nr. 3, iunie, 1974 28. Leite, C., Weidmann, J., “Does mother nature corrupt?: natural resources, corruption, and economic growth”, IMF Working Paper, No. 99/85, 1999, Washington DC 29. Matei, A., “Corruption, Transparency and Quality, Comparative Approaches and Judiciary Support”, Bibliotheque de Droit Public Europeen, Vol. LXXXV, 2008, Esperia Publications Ltd, London, pp. 127-142 30. Matei, A., Matei, L., “Public Integrity and Performance of Governance. A Comparative Study for South-Eastern Europe”, on SSRN://ssrn.com/abstract=1405185, 2009 31. Mauro, P., “Corruption and the Composition of Government Expenditure”, Journal of Public Economics, 69, 1998, pp. 263-279 32. Muşetescu, Adina - Marketing internaţional (International Marketing), Pro Universitaria, 2011. 33. Mushfiq, Sw., vs., Dean, St., “Economic freedom, corruption, and growth, (critical essay)”, The Cato Journal, Sept., 2007 80

34. Osborne, D., Gaebler, T., (1992). Reinventing Government, New York, Plume 35. Oprei Ion – Economia firmei. Editura LUX LIBRIS, Braşov, 1994. –135p. 36. Pierre, J. (ed.), (1995). Bureaucracy in the modern state: an introduction to comparative public administration, Edward Elgar, Aldershot 37. Pollitt, Ch., Bouckaert, G. (2000). Public Management Reform: A Comparative Analysis, Oxford University Press, Romanian language edition, Epigraf Publishing House, Chisinau 38. Prohniţchi, V., “Contextul economic şi instituţional al corupţiei”, 2003, Raport analitic, RA/1, Editura TISH, Chisinau, Republica Moldova 39. Puiu Ion – Organizarea întreprinderii - Baze şi aplicaţii. Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976. –318p. 40. Raport „Studiu privind protecţia şi incluziunea socială”, IDIS „Viitorul”, 2009 41. Rose-Ackerman, S. (2005). Corruption and Government, Causes, Consequences and Reform, Cambridge University Press 42. Rusu Pintilie - Economia întreprinderii – Note de curs. Universitatea din Bacău, 1997. – 252p. 43. Shah, A., “Corruption and Decentralized Public Governance”, World Bank Policy Research Working Papers, no. 3824, 2006 44. Schumpeter J. – Capitalism, socialism and democracy, London: Routledge, 1996 45. Şoim H. – Antreprenoriatul: concepte, culturi, metode şi tehnici, POSDRU 2007-2013 46. Stoica Nataluia – Economia şi organizarea producţiei. Manual pentru licee industriale cl. a XII-a şi scoli profesionale. Editura Didactică şi Pedagogică – R.A., Bucureşti, 1997. – 145p. 47. Tanzi, V., “Corruption around the Word: Causes, Consequences, Scope and Cures”, IFM Working Paper, 1998, Washington DC 48. Tudorel, A., Matei, A., Tusa, E., Nedelcu, M., “Characteristics of the Reforming Process in the Romanian Public Administration System”, Transylvanian Review of Administrative Sciences, no. 25E, February 2009, pp. 13-31, Cluj-Napoca, Romania 49. Văduva S. – Antreprenoriatul. Practici aplicative în România şi alte ţări în tranziţie, Editura „Economică”, Bucureşti, 2004 50. Vlăsceanu Mihaela – Economie socială şi antreprenoriat, Editura „Enciclopedică”, Bucureşti, 1993 51. UNPAN, “World Public Sector Report (WPSR) – Unlocking the Human Potential for Public Sector Performance”, 2005, United Nations, New York

81

52. UNPAN, “World Public Sector Report (WPSR) – People Matter: Civic Engagement in Public Governance”, 2008, United Nations, New York 53. Wei, S., “Corruption in economic development: grease or sand?”, Economic Survey of Europe, No. 2, 2001, U.N. 54. www,worldbank,org 55. http://www.heritage.org/research/features/index/downloads/Index2011 56. www.ciafactbook. Com 57. www.worldbank.org 58. http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/DATASTATISTICS 59. „Human Development Report 2006”, Palgrave Macmillan, 2006, Published for United Nations Development Program, pag. 276;

82

ANEXE Anexa 1 Tabela 1. Indicatori de performanţă ale Strategia Națională Anticorupție (2011-2015)

83

ANEXA 2 INVESTIȚIILE STRĂINE ÎN AFACERILE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Sortare după numărul de întreprinderi nr.

ţara

nr. întreprinderi

%

capitalul investit (mln. lei)

1

România

1368

16

452,8

2

Italia

1005

12

1333,1

3

Turcia

969

11

248,9

4

Rusia

862

10

969,4

5

Ucraina

752

9

174,3

6

Germania

395

4

607,3

7

S.U.A.

380

4

554,2

8

Cipru

277

3

833,2

9

Israel

263

3

35,5

10

Marea Britanie

213

2

465,5

11

Franţa

203

2

131,9

12

Siria

175

2

8,4

13

Bulgaria

168

2

51,9

Altele

1787

20

4128

Total

8817

100

9994

Sortare după investiţiile în capitalul social nr. ţara

nr. întreprinderi

capitalul investit

(mln. lei)

%

1

Olanda

153

2027,7

20

2

Italia

1005

1333,1

13

3

Rusia

862

969,4

10

4

Cipru

277

833,2

8

5

Germania

395

607,3

6

6

S.U.A.

380

554,2

6

7

Marea Britanie

213

465,5

5

8

România

1368

452,8

4

9

Spania

62

318,1

3

10

Insulele Virgine Britanice

73

255,2

3

11

Turcia

969

248,9

2

12

Polonia

68

198,6

2

13

Ucraina

752

174,3

2

84

Altele

2240

1556

16

Total

8817

9994

100

85