42 0 153KB
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA Universitatea de Stat din Moldova Facultatea „Ştiinţe Economice” Catedra “Finanţe şi Bănci”
REFERAT Tema: „Discifrarea cheltuielilor bugetare în conformitate cu clasificaţia bugetară”
Studentul anului II, master Specialitatea „Finanţe publice” Secţia zi, Gr. M_FPF91 Juravel Oxana Conducător ştiinţific: Lect. Super. Mulic Andrei
Chişinău, 2010
Discifrarea cheltuielilor bugetare în conformitate cu clasificaţia bugetară 1. Clasificaţia bugetară Bugetele se elaborează şi se execută în baza unui sistem unic de clasificaţie bugetară. În Republica Moldova începînd cu anul 1997 se foloseşte Noua Clasificaţie Bugetară, conform căreia clasificaţia cheltuielilor bugetare se face după criteriile: • Funcţional; • Organizaţional; • Economic; Clasificaţia bugetară reprezintă gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetelor de toate nivelurile, precum şi sursele interne şi externe de finanţare a deficitului Clasificaţia bugetară
Clasificaţia veniturilor bugetare Clasificaţia cheltuielilor bugetare Clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare Clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare Clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare
Clasificaţia cheltuielilor bugetare pe programe
bugetar, precum şi datoria de stat internă şi externă. Clasificaţia bugetară asigură: a) sistematizarea indicilor bugetari pentru elaborarea, aprobarea şi executarea bugetelor; b) comparabilitatea internaţională a indicilor bugetari, conţinînd similitudini cu sistemele de clasificaţie utilizate de organismele financiare internaţionale. Clasificaţia bugetară se elaborează de Ministerul Finanţelor şi se aprobă prin Hotărîre a Parlamentului.
Fiecărui obiect din clasificaţie i se atribuie un cod distinct. Clasificaţia bugetară nu constituie un temei juridic pentru calcularea de venituri şi efectuarea de cheltuieli. Clasificaţia bugetară serveşte necesităţilor de sistematizare şi de corelare a indicatorilor bugetari ai bugetelor de toate nivelurile şi ai fondurilor extrabugetare. Ministerul Finanţelor este autorizat de a opera modificări în clasificaţia bugetară în conformitate cu modificările care intervin în legislaţie. Clasificaţia bugetară în Republica Moldova folosită în prezent a fost adoptată la 24.05.1996 prin Hotărîrea Parlamentului nr. 969-XIII. Însă, prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 172-XVI din 10.07.08 (art.XVIII) Hotărîrea dată a fost abrogată, în vigoare rămînînd doar comunicate ale Ministerului Finanţelor. Clasificaţia bugetară include clasificaţia veniturilor bugetare, clasificaţia funcţională, clasificaţia organizaţională şi clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare, după cum urmează: a) Clasificaţia veniturilor bugetare grupează veniturile bugetare în baza legislaţiei ce determină sursele de venituri; b) Clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare grupează cheltuielile bugetare ce reflectă utilizarea mijloacelor financiare în scopul implimentării funcţiilor de bază ale statului; c) Clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare sistematizează cheltuielile bugetare pe tipuri de întreprinderi, instituţii, organizaţii şi măsurile ce reflectă distribuirea alocaţiilor între beneficiarii direcţi de mijloace din buget; d) Clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare grupează şi detaliază cheltuielile bugetare în conformitate cu destinaţia concretă a acestora, în cadrul instituţiei publice. 2. CLASIFICAŢIA BUGETARĂ A CHELTUIELILOR
Se disting 3 structurări ai cheltuielilor bugetare: funcţională, organizaţională, economică. Clasificaţia funcţională a cheltuielilor publice determină participarea organelor administrative la realizarea funcţiilor economice şi sociale ale statului. Cheltuielile bugetare, conform clasificaţiei funcţionale, sunt distribuite în grupuri principale (1-28) şi grupuri (1-18), fiind distribuite în felul următor: Cheltuieli: 1. Serviciile de stat cu destinaţie generală 2. Activitatea internă 3. Apărarea naţională A.
4. Autorităţile judecătoreşti 5. Menţinerea ordinii publice şi securitatea naţională 6. Învăţămîntul 7. Cercetări ştiinţifice 8. Cultură, artă, religie, sport şi acţiuni pentru tineret 9. Ocrotirea sănătăţii 10.Asigurarea şi susţinerea socială Sursele de finanţare a deficitului 27. Surse interne 28. Surse externe B.
În scopul monitorizării cheltuielilor după clasificaţia funcţională prin sistemul informaţional al Ministerului Finanţelor, li se atribuie coduri distincte, care se aprobă prin ordinul ministrului finanţelor. Codul grupei principale / grupei conţine 4(3) semne, precum urmează: XX X(X) | |______ 1(2) semne – codul grupei. | ____________ 2 semne – codul grupei principale Clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare reprezintă gruparea cheltuielilor în vederea repartizării mijloacelor bugetare pe principalii executori de buget. În scopul monitorizării cheltuielilor după clasificaţia dată prin sistemul informaţional al Ministerului Finanţelor, li se atribuie coduri distincte, care se aprobă prin ordinul ministrului finanţelor. Codul tipului de cheltuieli conţine 3 semne. Clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare este o grupare a cheltuielilor de toate nivelurile potrivit conţinutului lor economic. Clasificaţia economică sub-divizează cheltuielile bugetare în 5 grupe principale: 1. cheltuieli curente 2. cheltuieli capitale 3. plata dobînzilor şi rambursarea creditelor contractate de ordonatorii principali de credite bugetare 4. procurarea de acţiuni 5. creditarea netă. Cheltuielile curente se sub-divizează în 4 grupuri: 1.1Cheltuieli pentru mărfuri şi servicii - retribuirea muncii (art. 111) - contribuţii la BASS (art. 112) - plata mărfurilor şi serviciilor (art.113) 1.2 Plata dobînzilor
1.3 Transferuri curente 1.9 Contribuţia Guvernului la implementarea unor programe.... În scopul monitorizării cheltuielilor după clasificaţia economică prin sistemul informaţional al Ministerului Finanţelor, li se atribuie coduri distincte, care se aprobă prin ordinul ministrului finanţelor. Codul articolului / alineatului conţine 5 semne, precum urmează: XXX XX | |______ 2 semne – codul alineatului. | ____________ 3 semne – codul articolului. Într-o poziţie separată poate fi pusă Clasificaţia cheltuielilor bugetare pe programe. Prin Ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Moldova nr.106 din 5.12.2007 a fost aprobată clasificaţia programelor şi subprogramelor. În conformitate cu Ordinul Ministrului Finanţelor al Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind modul de elaborare, monitorizare si raportare a bugetelor pe programe, nr.19 din 16.02.2008, programul reprezintă o activitate majoră sau grup de activităţi stabilite de către o organizaţie pentru a susţine şi implementa politica bugetară. La fel, se menţionează că programul este misiunea generală sau orice alt gen de declaraţie a scopurilor care determină direcţia de dezvoltare pe care organizaţia o urmează pe o perioadă scurtă, medie sau lungă de timp. Dacă programul este prea general şi dificil de gestionat, acesta poate fi divizat în subprograme: Exemple de programe:
- Transporturi - Protecţia Socială - Managementul Finanţelor Publice
Exemple de - Dezvoltarea drumurilor subprograme: - Protecţia familiei şi a copilului - Administrarea veniturilor Bugetului Public Naţional În scopul monitorizării programelor şi subprogramelor prin sistemul informaţional al Ministerului Finanţelor, programelor li se atribuie coduri distincte, care se aprobă prin ordinul ministrului finanţelor şi se comunică executorilor de buget. Codul programului / subprogramului conţine 4 semne, precum urmează: XX XX | |______ 2 semne – codul subprogramului | _________ 2 semne – codul programului
3. REFORMAREA CLASIFICAŢIEI BUGETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Ministerul Finanţelor a iniţiat procesul de ajustare a Clasificaţiei bugetare la standardele internaţionale. Prin ordinul Ministrului Finanţelor nr.94 din 22.12.2006, au fost create grupele de lucru pentru elaborarea proiectului Clasificaţiei bugetare şi proiectului Planului unificat de conturi al evidenţei contabile în sectorul bugetar. Ministerul a beneficiat de asistenţă din partea trezoreriei SUA (în cadrul activităţilor Proiectului „Managementul Finanţelor Publice”), în cadrul căreia au avut loc consultaţii vizînd revizuirea Clasificaţiei bugetare actuale şi identificarea schimbărilor ce urmează a fi întreprinse pentru a asigura conformarea cu Standardele GFS 2001 al Fondului Monetar Internaţional. Este necesar de menţionat că în prezent sunt elaborate şi se află în proces de finalizare proiectele clasificaţiei bugetare, indicaţiilor metodice pentru aplicarea clasificaţiei funcţionale şi economice. Proiectul clasificaţiei bugetare a fost testat în sistemul informaţional actual al Ministerului Finanţelor. Conform elaborărilor Ministerului Finanţelor, clasificaţia bugetară este instrumentul de bază necesar pentru planificarea, executarea, monitorizarea şi controlul finanţelor publice. Clasificaţia economică elaborate actualmente constituie gruparea operaţiunilor cu caracter economic efectuate de instituţiile publice. Clasificaţia nouă este elaborată în conformitate cu standardele Statisticii Finanţelor Publice (GFS) 2001 formulate de FMI. Clasificaţia economică este structurată pe 6 niveluri de semnificaţie separată (vezi schema de mai jos). Fiecare dintre acesta este reprezentat printr-un singur semn, constituind pentru cea mai detaliată divizare după clasificaţia economică un cod format dintr-o totalitate de 6 semne.
Structura clasificaţiei economice Nivelul 1 Nivelul 2 Nivelul 3 Nivelul 4 Nivelul 5 Nivelul 6 X
X
X
X
X
X
Tip Categorie Capitol Articol Alineat Element Pentru fiecare capitol concret al clasificaţiei economice, divizarea ulterioară a acestuia se face pînă la linii de buget cu coduri de lungimi diferite. În aşa fel, lungimea codurilor pentru liniile de buget pentru fiecare capitol poate varia de la 4 la 6 semne. Planificarea şi executarea bugetului după clasificaţia economică se face la nivel de linii de buget, iar poziţiile bugetare de nivel superior liniilor de buget constituie subtotaluri. În sensul prezentei indicaţii metodice se utilizează următoarele noţiuni: Tip – grupare a operaţiunilor majore cu caracter economic aferente realizării politicii bugetar-fiscale. Categorie – grupare a operaţiunilor de majorare şi reducere a valorii activelor sectorului public şi a operaţiunilor cu active şi obligaţii. Capitol – grupare a articolelor economice prin generalizarea tipului proprietăţii, formei de organizare, statutului de persoană fizică şi juridică, precum şi prin generalizarea periodicităţii ce caracterizează operaţiunile economice, tipului de active şi obligaţii. Articol – diviziune a clasificaţiei economice care generalizează alineatele după anumite principii generale. Alineat – grupare a elementelor după caracterul operaţiunilor economice de majorare sau micşorare a elementelor. Element – unitate de bază pentru efectuarea cheltuielilor bugetare sub aspect economic.
Pentru implementarea grupării noi de venituri şi cheltuieli a fost elaborat un Tabel de trecere de la clasificaţia veniturilor şi clasificaţia economică a cheltuielilor la clasificaţia economică nouă a veniturilor şi cheltuielilor. 4. Problemele finanţării deficitului bugetar în Republica Moldova.
În toate ţările cu economie de piaţă, statul a devenit în timp un agent economic important. Locul şi rolul statului în economiile contemporane vine nu numai din autoritatea pe care o deţine, ci şi din bunurile pe care le produce, din serviciile pe care le prestează, locurile de muncă pe care le oferă, banii pe care îi gestionează. Transformarea vieţii social-economice, funcţionarea ei în noile condiţii, dobîndirea libertăţii economice nu sunt de conceput fără legislaţia economică şi social-politică corespunzătoare, fără deblocarea mecanismelor economico-financiare. Pentru rezolvarea problemelor social-economice în ţările cu economie mixtă sunt aplicate cu succes atît intervenţia statului, cît şi instrumentele, mecanismului de piaţă. Neajunsurile şi caracterul restrîns ale pieţei fac necesară şi justificată intervenţia statului în economie. Cele mai eficiente sunt măsurile ce ţin de folosirea finanţelor lui. Experienţa aplicării finanţelor statului, în reglarea macroeconomică, de către alte state reprezintă, pentru Republica Moldova, un interes incontestabil, deoarece finanţele statului sunt chemate să joace un rol importatnt în petrecerea reformelor economice în ţară. În momentul de faţă, una din sarcinile principale este atingerea stabilităţii sistemului financiar şi creării condiţiilor pentru creşterea producţiei şi investiţiilor. Trecerea la noi forme de activitate economică, în Republica Moldova, s-a dovedit a fi dificilă şi contradictorie, inclusiv din cauza politicii financiare a statului ce influenţiază sistemul financiar. Stabilitatea financiară este camertonul performanţelor activităţii economice, iar dezvoltarea echilibrată a economiei depinde, în mare măsură, de viaţa sistemului bugetar. Prin elaborarea bugetului de stat, sunt urmărite obiectivele: Implementarea strategiilor şi obiectivelor economice, sociale şi de altă natură ale guvernului; Formarea fondurilor băneşti necesare pentru finanţarea acţiunilor Guvernului; Asigurarea echilibrului necesar pentru menţinerea unei situaţii macroeconomice stabile a statului; Asigurarea administrării eficiente, calitative şi responsabile a finanţelor aflate la dispoziţia Guvernului. În societatea contemporană, deficitele bugetare au devenit un fenomen obişnuit. În temeiul amplificării cheltuielilor bugetare şi al deteriorării situaţie financiare a mai multor state, dezvoltate sau mai puţin dezvoltate, astăzi, bugetele se întocmesc
şi se închee cu un sold bugetar negativ. Dacă, în viziunea clasică despre bugetul de stat, sursele financiare de constituire a mijloacelor bugetare din venituri curente ar fi trebuit să se echilibreze cu cele de distribuire a acestor mijloace, în concepţia modernă se admite dezechilibrul bugetar. Deficitul şi sectorul public afectează economiile naţionale şi diminuiează nivelul de trai în viitor, deoarece se reduc investiţiile interne, împrumuturile externe cresc, ceea ce, la rîndul lor, diminuează ventitul naţional viitor. Nivelul înalt al datoriei publice şi deficitul bugetar afectează atît investiţiile, cît şi creşterea economică. Practica şi teoria mondială recomandă următoarele criterii de stabilizare financiară: 1. Nivel scăzut al inflaţiei; 2. Raportul dintre datoria de stat şi produsul intern brut (PIB.), mai mic de 60%; 3. Deficitul bugetar sub 3% în PIB. În caz contrar deficitul bugetar trebuie redus considerabil, dar treptat pînă la un nivel admisibil. În condiţiile trecerii la economia de piaţă deficitul bugetar este inevitabil, fiind un fenomen caracteristic şi pentru Republica Moldova. Menţinerea deficitului înalt, în anii 1992-1998, a impus reducerea lui treptată, în perioada imediat următoare, în special, în condiţiile nivelului înalt al datoriei de stat, cînd creşterea ei suplimentară agravează poziţia financiară a statului. Cel mai înalt nivel al deficitului bugetar a fost înregistrat în anii 1996, 1997 şi 2009, consituind 9,8%, 7,5% respectiv 6,83% din PIB. Pe parcursul ultimilor ani, ponderea deficitului bugetar în PIB. s-a redus încadrănduse într 0,23% şi 1% din PIB., iar în anii 2003-2005 s-a obţinut excedent bugetar. Motivul principal, care face absolut necesară promovarea unei politici de diminuare a defitului bugetar, este rezultatul negativ pe care îl are asupra economiei. Existenţa unui deficit cronic, format, aşa cum este cazul Republicii Moldova, din cheltuieli destinate, în principal, consumului şi nu stimulării producţiei. În plus, prin emisiune de titluri către populaţie, statul apare ca un concurent al băncilor şi al agenţilor economici, micşorînd volumul de capitaluri disponibile pe piaţă şi, uneori, conducînd la creşterea artificială a ratei dobînzii, ceea ce, în fond, sporeşte costurile împrumuturilor ce ar putea fi contractate de companii. În final, aceste costuri se regăsesc în preţul bunurilor vîndute de respectivele companii, conducînd, în mod direct, la inflaţie. O altă concluzie este aceea că deficitul bugetar reprezintă un generator de viitoare deficite bugetare. Aceasta rezultă din faptul că un împrumut contractat pentru acoperirea deficitului într-un an este purtător de dobîndă, deci afectează cheltuielile bugetare ale anilor viitori. Dacă împrumutul este contractat de pe pieţele externe de capital, efectul este cu atît mai nociv, deoarece, la costurile
normale ale creditului, se vor adăuga diferenţele de curs valutar care vor include atît inflaţia monedei naţionale, cît şi eventualele efecte infaţioniste ale valutei în care a fost contractat respectivul credit. Finanţarea deficitului bugetar prin împrumuturi pe piaţă internă de capital este favorabilă, deoarece ea facilitează dezvoltarea sectorul financiar, bonurile de trezorerie fiind, de obicei, instrumentele de bază tranzacţionate pe piaţele emergente. Există, însă, unele precondiţii necesare dezvoltării pieţii interne a HVS: pe lîngă aranjamentele instuţionale, o inflaţie în descreştere, încrederea în moneda naţională şi un sector bancar dezvoltat sunt necesare. Pieţele mondiale de capital i-au permis Republicii Moldova să finanţeze chiar şi deficitele foarte mari din împrumuturi externe. Influxurile de capital, de asemenea, au reprezentat o reflectare a balanţei comerciale a ţării ce se deteriora constant. Balanţa comercială este dependentă de cota consumului priva în PIB. O parte mare a acestui consum este rezulatul deficitului bugetar, în timp ce marea parte a deficitului contului curent este acoperit prin împrumuturi externe. Datoria care se acumulează ca rezultat este caracteristica principală a economiei Republicii Moldova. Moldova, avînd un nivel înalt al monetarizării mai înalt decît în alte state C.S.I., a avut şanse mari să finanţeze deficitul bugetar prin piaţa HVS, totuşi sursele interne sau saturat rapid, fiind permisă participarea nerezidenţilor în scopul majorării bazei de finanţare. În afară de aceasta, dependenţa de finanţarea externă induce un pericol mai mare asupra stabilităţii macroeconomice în comparaţie cu obligaţiunile financiare interne, dat fiind că aceasta face economia tot mai vulnerabilă faţă de schimbările ratingului creditorilor. De notat că achitarea datoriei externe este supusă următoarelor riscuri: Riscul deprecierii monedei naţionale, care majorează povara datoriei; Riscul modificării conjuncturii pieţii care îi determină pe creditori să ceară rate ale dobînzii mai mari; Riscul impactului negativ al unei crize financiare externe. Utilizarea surselor externe de finanţare aplică în viitor o povară nesemnificativă asupra echilibrului bugetar şi în acest sens restrîns minimizează cheltuielile aferente perioadei de tranziţie. Însă, aceasta se întimplă doar in cazul cînd nivelul dobînzilor de pe piaţa internă depăşesc nivelul mondial şi există posibilitatea de a menţine un curs valutar stabil. Deoarece finanţarea din surse externe, corespunde sarcinii de atenuare a restricţiilor la resurse, ea (finanţarea) diminuiază presiunea inflaţionistă. Deşi, în rezultatul apariţiei deficitului comercial, economia se confruntă cu problema datoriei interne. Deoarece balanţa comercială cu timpul se înrăutăţeşte, economia va fi nevoită tot mai mult să pună accentul şi să se bazeze pe ramurile ce sunt orientate spre export, cu scopul de a evita apariţia crizei de îndatorare.
Fiind larg răspîndită în ţară, fenomenul evaziunii fiscale prezintă o rezervă considerabilă, o sursă potenţială de venituri suplimentare în bugetul statului. Pentru o astfel de ţară cum este Republica Moldova, combaterea parţială a evaziunii fiscale ar putea fi cea mai eficientă cale de soluţionare a problemei deficitului bugetar, iar diminuarea evaziunii, în proporţii mai mari, ar crea posibilităţi de a uşura povara fiscală existentă şi de a stimula producerea. În aceste condiţii, ar fi benefice următoarele acţiuni: Restructurarea bugetară conform unor principii moderne şi durabile; Dezvoltarea sistemului monetar-creditar prin extinderea creditării în economia reală; Întărirea controlului şi a disciplinei fiscale în scopul combaterii evaziunii fiscale; Orientarea, prin constrîngerea de natură fiscală şi valutară, bazată pe criterii calitative, a importurilor spre bunurile de strictă necesitate; Ridicarea competitivităţii producţiei şi stabilirea unei strategii de promovare a exporturilor (de promovat exportul produselor finite, nu a materiei prime, de încurajat producătorul autocton); Îmbunătăţirea climatului investiţional (problema de bază rămînînd a fi atragerea investiţiilor). Finanţarea deficitului bugetar din contul surselor interne trebuie să fie bazată nu pe necesităţile bugetului, ci să aibă drept scop reducerea consecinţelor negative asupra creşterii economice a poverii deservirii datoriei aflate în creştere. Atragerea noilor credite externe trebuie îndreptate spre suţinerea proceselor economice şi structurale. Acumularea datoriei externe trebuie utilizată după principiul “azi cheltui un ban, pentru ca mîine să obţii doi”. Trebuie îmbunătăţită dirijarea datoriei interne şi externe, în scopul folosirii raţionale a mijloacelor primite şi achitării la timp a obligaţiunilor de stat. Pentru anul 2010, sunt prevăzute venituri la bugetul consolidat în sumă de 25105,1 mil.lei, în creştere cu 1861 mil.lei, faţa de încasările din 2009, şi respectiv cheltuieli de 29578,9 mil.lei, în creştere cu 2236,2 mil.lei. Respectiv pentru anul curent Guvernul în colaborare cu Ministerul Finanţelor vor fi obligaţi să acopere un deficit bugetar de 4473,8 mil.lei, care după estimări va constitui 6,96% din PIB. al Republicii Moldova. Bugetul pentru anul 2010 poartă un caracter social, 71,2% din venituri vor fi orientate spre sfera socială.