34 0 3MB
LOCUINłE BOIEREŞTI NEOCLASICE DIN IAŞI IOAN SASU CASA AL. GHICA-BRIGADI (Spitalul de UrgenŃe) Casa a aparŃinut familiei Al. Ghica Brigadir - fost ministru plenipotenŃiar al României în capitala Bulgariei – Sofia. În ultimul sfert al veacului al XIX–lea casa intră în proprietatea Elenei Rosetti - Cuza care înfiinŃează Spitalul „Caritatea” împreună cu doctorul Russ - senior. Probabil clădirea a fost construită între anii 1840-1860, după funcŃiune şi stil fiind un fost palat boieresc. În anul 1880 clădirea trece în proprietatea Epitropiei Spitalului „Caritatea” funcŃionând din 19 iunie 1886 până în anul 1931 ca Spital de copii. Din anul 1931 devine „Spitalul de chirurgie generală” trecând în folosinŃa Ministerului SănătăŃii. În anul 1948 prin Procesul verbal din 27 septembrie, imobilele „Spitalului de Chirurgie generală” trec din proprietatea Epitropiei în patrimoniul Ministerului SănătăŃii, situaŃie juridică existentă şi în prezent. Clădirea este amplasată în cartierul Copou, zonă rezidenŃială închegată la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, fiind concepută şi realizată în stilul neoclasic, stil răspândit în toată Europa primei jumătăŃi a secolului XIX-lea, stil ce este bine reprezentat în arhitectura oraşului Iaşi. La fel ca şi alte „case boiereşti” ale oraşului Iaşi, şi aceasta era înconjurata de un parc. ConstrucŃia este compactă, înscriindu-se într-un dreptunghi cu laturile de 27.86 m şi 23.14 m exceptând extensia clădii de pe faŃada lateral stângaposterioară, executată probabil în anii `30. CompoziŃia planimetrică se înscrie în tradiŃia palatelor şi caselor boiereşti, dezvoltându-se aproximativ simetric faŃă de axul longitudinal. La parter, din holul central se accede la saloane şi încăperi mai mici. Amplul hol de la parter cuprinde şi scara de acces la etaj. La etaj se reia compoziŃia de la parter, totul gravitând în jurul încăperii principale - salonul - dispus pe axa longitudinală (N - S) a clădirii şi perpendicular pe faŃada principală. Legătura dintre cele două niveluri se realizează prin două scări, una principală şi una secundară (de serviciu), aceasta din urmă rezolvată cu trepte balansate. Scara secundară asigură prin prelungirea la planşeul peste etajul 1 şi accesul la podul clădirii. FuncŃiunea iniŃială a fost de locuinŃă reprezentativă, funcŃiune ce s-a păstrat până în anul 1886, când a devenit Spitalul de copii.
2
Stilul neoclasic se reflectă atât în compoziŃia planimetrică cât şi în elementele de plastică arhitecturală interioară şi exterioară. Intrarea principală este marcată prin trei ferestre cu arcuri în plin cintru cu ancadramente clasice, parterul fiind marcat prin bosaje realizate în tencuială. Clădirea prezintă două ieşinduri, unul în faŃada principală 10.0 x3.40 m şi un ieşind realizat în anii `30 cu dimensiunile de 4.10 x 7.35 m (pe laturile V şi NV). Pe verticală clădirea este dezvoltată pe două nivele: - parterul având înălŃimea de 4.02 m; - etajul are înălŃimea de 4.245 m. Peste salonul etajului care are suprafaŃa de 80,70 mp, înălŃimea este de 5.27 m liber. Acoperişul este tip şarpantă din lemn cu astereală şi învelitoare din tablă zincată. Holul central ce cuprinde şi scara principală de acces la etaj are un luminator din profile metalice şi sticlă armată ce străpunge podul şi învelitoarea. Accesul în pod, care este utilizabil, se face prin scara secundară existentă. La exterior s-au păstrat câteva din detaliile de arhitectură iniŃiale: - scara de acces de la intrarea principală şi terasă, brâu cu profilatură la nivelul planşeelor peste parter şi etaj 1, ancadramente la ferestre, bosaje realizate în tencuială la parter şi avancorpul central la etaj 1, cornişă cu profilatură în tencuială. Prin supraînălŃarea avancorpului central şi tratarea diferită a golurilor şi decorării se realizează marcarea acestuia faŃă de restul volumului clădirii. Marcarea avancorpului central se realizează şi prin prezenŃa unui fronton dreptunghiular plasat în faŃada principală. Ferestrele plasate în faŃada principală sunt la partea superioară rezolvate în arc în plin cintru (atât la parter cât şi la etaj). În rest ferestrele sunt dreptunghiulare, multe din cele plasate pe celelalte laturi suferind modificări mari atât la parter cât şi la etaj (conform planşe releveu şi album foto). Accesul în clădire se face prin patru intrări: intrarea principală amplasată în latura sud, fiind temporar blocată, una prin holul central, latura (V); două intrări secundare V şi N – realizate probabil din nevoi funcŃionale pentru spitalul existent. În ultimii 120 ani clădirea a avut funcŃiunea de Spital, ea nefiind iniŃial concepută pentru aceasta. Din acest motiv a suferit numeroase modificări, îmbunătăŃiri, intervenŃii, modernizări care au afectat puternic structura de rezistenŃă cum ar fi: renunŃarea la anumite ziduri portane de la parter şi etaj; practicarea de goluri noi pentru uşi, fără plombarea celor vechi; înlocuirea unor porŃiuni de planşeele din lemn peste parter şi etaj cu planşee din profile
3
metalice şi bolŃişoare de cărămidă sau introducerea unor planşee din beton în zona salonului de la etajul 1 şi holul central cu rampă de scară din beton armat, care nu respectă normele privitor la gabaritele minime de evacuare; scară secundară cu trepte balansate şi rampă de scară din beton armat (executată probabil în perioada interbelică); introducerea instalaŃiilor de apă - canal fără protejarea corespunzătoare a scurgerilor; numeroase incendii locale au afectat şarpanta şi astereala; lemnul aflat în construcŃie are zone degradate datorită acŃiunii insectelor, umidităŃii, ciupercilor. Ultima intervenŃie s-a făcut în regim de urgenŃă deoarece o zonă a planşeului peste parter era putreda şi avea tavanul prăbuşit. Analizând faŃadele se poate observa – în faŃada laterală dreaptă amplasarea ferestrelor de la parter şi etaj nu respectă plasarea iniŃială – rezultând deviaŃii mari pe verticală, supralărgirea unor ferestre de la parter sau etaj conform unor nevoi funcŃionale. Şarpanta existentă reazemă numai pe zidurile structurale fără sprijiniri intermediare, ceea ce a permis realizarea unor modificări funcŃionale fără afectarea structurii acoperişului. Caracteristicile principale ale casei boiereşti sunt: acces in axul longitudinal, salonul mare de la etaj are latura mica spre faŃada principală, dispunere simetrica a camerelor faŃă de holul principal şi axa longitudinală (exceptând modificările aduse prin construirea corpului anexa alipit casei), fronton dreptunghiular în faŃada principală, salonul principal exprimat în faŃadă prin cornişa înălŃată. CASA GRIGORE STURDZA (Sediul TVR Iaşi) Casa Grigore Sturdza aflata într-o zonă rezidenŃială a oraşului Iaşi, închegată la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor, a fost construită în jurul anului 1850, după planurile arhitectului REINIKE. Proprietarul iniŃial a fost beizadeaua Grigore M. Sturdza. Clădirea a adăpostit apoi mai multe instituŃii printre care şi Liceul Ortodox de fete, Şcoala de Partid şi după anul 1990 Sediul TVR Iaşi. Casa a fost concepută şi realizată în stil neoclasic, la modă în toată Europa la data construirii. La fel ca toate curŃile boiereşti din Iaşi această casă era înconjurată de un frumos parc. ConstrucŃia concepută compact se înscrie într-un pătrat cu latura de aproximativ 26.0 m. DistribuŃia planimetrică este în tradiŃia vechilor case boiereşti, dezvoltându-se aproximativ simetric faŃă de axul holului central de acces şi a salonului de la etaj. Clădirea a suferit multe modificări funcŃie de destinaŃiile avute şi proprietari. Se poate observa, comparând fotografiile prezentate, modificările
4
făcute la faŃada principală (goluri noi practicate) până în anul 1990. La exterior finisajele sunt contemporane având puŃine elemente autentice păstrate. Scara de acces la etaj este dispusă într-o încăpere adiacentă holului central. DistribuŃia camerelor se repetă la etaj având şi compartimentări nestructurale pentru încăperi mai mici. Saloanele de etaj sunt dispuse pe axul nord-sud transversal casei, prelungite la exterior cu balcoane, decorate în fier forjat, marcând volumetric avancorpul central dispus pe axul nord-sud. ConstrucŃia este prevăzută cu pivniŃă la subsol având plombat accesul la nivelul II al pivniŃei. InfluenŃa neoclasică se observă în distribuŃia planimetrică, în tratarea faŃadei cu bosaje din tencuieli, în plasarea şi marcarea intrărilor prin trei arcade cu ancadramente clasice, etajul având înălŃimea mai mare ca perterul, fiind tratat în faŃadă cu pilaştri cu caneluri şi capiteluri compozite, ancadramente la ferestrele etajului, parapetele ferestrelor decorate cu baluştri, marcarea separării parterului de etaj printr-un brâu cu profilaturi. PivniŃa este în bună stare având o înălŃime între 2.60÷3.25 m, realizată din bolŃi din zidărie de piatră şi cărămidă cu arce dublouri. Comparând fotografia de la începutul secolului al XX-lea ce reprezintă faŃada principală (sud) cu faŃada existenta se poate observa suprapunerea pe verticala a golurilor din zona lateral dreaptă, faŃă de situaŃia actuala unde la parter există două goluri. În concluzie principalele caracteristici ale casei boiereşti sunt: - acces in axul longitudinal al casei, marcat prin doua rezalituri (în faŃada principala şi cea posterioară); - marcarea intrării prin fronton dreptunghiular; - saloanele mari de la etaj dispuse în axul longitudinal (având posibilitatea unor legături funcŃionale). - camerele dispuse lateral intrării principale şi saloanelor.
Casa Al. Ghica - Brigadir Iaşi
Vedere începutul secolului XX
Vedere actuală
5
6
FaŃada lateral dreapta
Perete exterior - zidărie degradată
Şarpanta cu rezemare pe zidurile structurale
7
8
Casa Grigore Sturdza - Iaşi
Vedere începutul secolului XX
Vedere actuală
9