Internationalizarea Afacerilor [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea de Stat din Pitesti Facultatea de Stiinte Economice Administrarea afacerilor, anul II

INTERNATIONALIZAREA AFACERILOR. PROCESE SI STRATEGII

Materie: Management international Studenti: Ilie Cristina, Sandru Alexandra, Gheorghe Andrei

Internationalizarea afacerilor. Procese si strategii.

1. Introducere Participarea activa la diviziunea internationala a muncii reprezinta o componenta esentiala a procesului de dezvoltare a fiecarei tari. Procesul globalizarii si implicit al mondializarii este stimulat de extinderea relatiilor economice si crearea unui mediu de afaceri international.

Afacerile internationale, sunt vazute ca ansamblul activitatilor desfasurate in afara frontierelor nationale productia din strainatate, serviciile industriale din transporturi, turism, domeniul financiar-bancar, publicitate si comunicatii, constructii, desfaceri cu amanuntul si in partide mari. Prin depasirea limitelor locale, nationale si regionale, precum si prin abordarea mediului in mod global, intreprinderea se integreaza in tendinta generala de internationalizare, neputand lipsi din acest mecanism. Din acest punct de vedere, internationalizarea reprezinta un ansamblu de metode, tehnici si instrumente puse in slujba demersului strategic al intreprinderii de a activa in strainatate. Procesul internationalizarii afacerilor se realizeaza in mai multe stadii, fiecarui stadiu corespunzandu-i forme de tranzactii si notiuni specifice. Un prim stadiu al dezvoltarii internationale a afacerilor il reprezinta internationalizarea procesului de comercializare a marfii. Acestiu stadiu ii corespund, in planul formelor de tranzactii interbationale, operatiuni comerciale. Este vorba, in primul rand, de exportul de marfuri, bunuri si servicii, dar si de operatiunile combinate sau de unele forme de implantare comerciala in strainatate. Un al doilea stadiu:  

transferul de tehnologie in vederea multiplicarii in strainatate a marfii (licentiere, francizare); crearea in strainatate de unitati de productie si comercializarea in sistemul societatilor mixte.

Un al treilea stadiu al internationalizarii afacerilor pe plan mondial este internationalizarea firmei. In acest caz, principala cale de realizare a internationalizarii o reprezinta investitiile directe, iar forma pe care aceasta o imbraca este cea a implementarii in strainatate.

2.Internationalizarea si globalizarea afacerilor Noua economie mondiala se caracterizeaza printr-o baza tehnologica, prin extinderea si intensificarea relatiilor de afaceri, modificarea raportului de forte in plan economic si politicomilitar, o noua modalitate de definire a relatiilor dintre national si international.

2.1 Internationalizarea mediului de afaceri

Extinderea relatiilor economice pe plan mondial si crearea unui mediu de afaceri international s-a realizat pe seama a doua mari procese:  

dezvoltarea comertului mondial; cresterea rapida a investitiilor in strainatate.

La sfarsitul secolului XX-lea comertul international a cunoscut o expansiune puternica si aproape neintrerupta devansand atat cresterea productiei industriala cat si a PIB-ului pe plan mondial. Procesul internationalizarii pe glob s-a realizat in egal manifestandu-se o concentrare puternica a internationalizarii intre tarile dezvoltate in speta in cadrul triadei: SUA, Europa Occidentale, Japonia. Exista o serie de factori care au adus la dezvoltarea relatiilor comercialeinternationale. 



progresul tehnic fiind primul factor care a determinat in mod direct adancirea dimensiunii internationale a muncii, aprofundand si mai mult specializarea de tip intraindustrial si intrarea produsului pe de o parte observandu-se un impact luminat la zonele in care se afirma si se valorifica avansul tehnologic. triumful liberalismului. Afirmarea libertatii comertului in ultimele decenii prezinta acum trasaturi distincte: -are ca origine centrul dezvoltat al economiei mondiale; -are o baza institutionalizata la nivel mondial; -se aplica nu numai in domeniul ralatiilor comerciale, cat si in cel al relatiilor financiar internationale.

2.2 Investitiile in strainatate Se deosebesc de comertul international prin mai multe aspecte; in timp ce relatiile comerciale presupun interdependente intre parti in domeniul relatiilor marfa-bani, investitiile in strainatate dezvolta rapoarte directe in domeniul productiei. Din punct de vedere economic o investitie in strainatate implica o actiune pentru internationalizarea economiei in speta a productiei de bunuri si servicii. Apoi investitiile straine directe presupun implicarea investitorului in managementul firmelor din tara gazda, participarea acestuia la partajarea profitului si riscurilor in afaceri.

2.3 Globalizarea vietii economice

In secolul XX procesul de accentuare a interdependentei economice s-a desfasurat in mai multe etape:   

anii '50-'70 caracterizati prin expansiunea comertului international; anii '70-'80in care relatiile financiare internationale capata o importanta deosebita' anii '90 in care are loc trecerea de la internationalizare la globalizarea economiei mondiale.

Principalele procese economice care sustin tendinta globalizarii se manifesta in domeniile productiei, serviciilor si in special in domeniul serviciilor financiare.

a). Globalizarea comertului In a doua jumatate a secolului XX pe fundalul inexistentei unor conflagratii la scara mondiala si sub impactul factorilor determinanti ai procesului internationalizarii s-a produs o extindere treptata a diviziunii internationale a muncii. Procesul internationalizarii e stimulat si de dezvoltarea interdependenta a comertului international si investitiilor straine in strainatate. Globalizarea e stimulata si de efectele de creare de comert pe care le genereaza diferite grupari internationaliste, regionale sau aranjamente internationale bi sau multinationale.

b). Globalizarea productiei Principalele mecanisme ale internationalizarii sunt:  

Valorificarea productiva a unei tehnologii in strainatate prin licentiere sau alta forma de transfer tehnologic catre societatea mixta. deblocarea productiei si incheierea de aliante strategice.

c). Globalizarea serviciilor Doua categorii de servicii au contribuit in mod decisiv la globalizarea relatiilor de afaceri: cele de consultanta si cele financiare.

3.Mecanismele internationalizarii firmei

Conform conceptiei ciclului de viata larg utilizata in domeniul marketingului produsului parcurge de-a lungul existentei sale mai multe faze:    

lansarea; cresterea; maturitatea; declinul.

Internationalizarea apare ca un proces progresiv de lunga durata in care pe masura evolutiei vietii produsului se trece progresiv de la piata locala la cea internationala.

Fazele internationalizarii: Faza I: Exportul din tara de origine ( lansare+crestere ). Produsul e lansat initial pe piata interna. Succesul productiei pe piata locala conduce intreprinderea la decizia de-al vinde in strainatate. Aceasta se va realiza in faza de lansare a produsului ca si in prima parte a perioadei de crestere. Faza a II-a: Debutul productiei in tara importatoare ( crestere+maturitate ). Pe masura ce importatorii straini se familiarizeaza cu produsul, unele firme din tara de import trece la asimilarea lor in productie. Aceasta faza corespunde sfrasitului perioadei de crestere si inceputul perioadei de maturitate. Faza a III-a: Exportul din tara importatoare ( maturitate ). Producatorii straini continuand sa sporeasca productia lor pentru a satisface piata locala devin tot mai competitivi si incep sa exporte inspre terte tari devenind concurenti directi ai firmei care a initiat vanzarile in strainatate. Aceasta faza se intampla in perioada de maturitate. Faza a IV-a: Importul in tara de origine ( declin ). Volumul in crestere al productiei in strainatate, avantajele de costuri in unele firme imitatoare permit acestora din urma sa initieze vanzarea directa in tara de origine a produsului. Aceasta se intampla in faza de declin.

4.Strategii de internationalizare

Pentru a face fata provocarilor lansate pe globalizarea afacerilor, numeroase firme formeaza aliante strategice sau fuzioneaza cu alte intreprinderi, chiar concurente. Fuziunea are loc atunci cand doua sau mai multe intreprinderi isi unesc

operatiunile/activitatile dand nastere unei noi intreprinderi, iar achizitia are loc atunci cand o intreprindere cumpara si controleaza o alta intreprindere. Ca exemple: aliantele incheiate intre firmele Ford si Mazda, Rover si Honda sau General Electric si Matsushita, dar si adevaratele megafuziuni, precum cele dintre Exxon si Mobil, Daimler Benz si Chrysler, AT&T si TCI. Printre motivele care stau la baza realizarii fuziunilor si achizitiilor inteprinderilor se numara: -cresterea cursului actiunilor companiilor; - o mai buna utilizare a capacitatilor de productie existente; -cresterea performantelor echipelor manageriale; -reducerea obligatiilor fiscale. Fuziunile, achizitiile si aliantele strategice sunt consecinta logica si inevitabila a competitiei intr-o economie mondiala fara bariere si din ce in ce mai integrata. In prezent care exista ( nu neaparat in forme pure) trei tipuri de strategii.

4.1. Strategia filialei cu autonomie functionala- presupune crearea unor structuri productive care reprezinta replica, la dimensiuni mai mici, ale firmei-mama. Acestea sunt raspunzatoare si au, totodata, independenta functionala, necesara pentru reproducerea in spatiul de implantare a intregului lant de activitati economice generatoare ale unui produs final, cu exceptia, desigur, a generarii tehnologiei si a finantarii initiale. Controlul este exercitat de catre firma-mama, in principal, prin relatiile de proprietate si prin fluxurile de resurse dinspre ea catre finala. Pentru aceasta strategie opteaza firmele care vizeaza accesul direct pe piata de implantare si captare a cererii locale. Este strategia care a dominat anii imediat urmatori celui de-al doilea Razboi Mondial, in ceea ce priveste internationalizarea productiei in industria prelucratoare. Si in prezent, realizarea de investitii straine directe in tarile cu economie in tranzitie, cu deosebire in sfera bunurilor de consum, reflecta oprtiunea pentru astfel de strategii. Grupuri producatoare de bauturi racoritoare ( Coca-Cola, Pepsi), de produse alimentare ( Philip Moris, Jagobs Suchard), de cosmetice si detergenti ( Procter & Gamble, Henkel ), promoveaza strategii de multiplicare a prezentei lor in zona prin filiale in autonomie functionala. Jacobs Suchardc spre exemplu, detine deja active productive pentru pietele locale si cea regionala in Ungaria, Cehia, Polonia, Romania, Bulgaria, Slovacia.

4.2.Strategia de integrare simpla impune un grad mai ridicat de dependenta intre firmele-mama si filiale, dominate de modelul filiala-sursa. In timp, pe baza de costuri la nivelul bunurilor standardizate, convergenta modelelor de consum si scaderea cheltuielilor de transport au similat si au permis marirea sferei de cuprindere geografica a strategiilor de internationalizare. In consecinta, mari firme oligopoliste operand in industria automobilelor, a celei aerospatiale sau electronice, s-au miscat primele in directia combinarii avantajelor generate de economiile de scara cu cele decurgand din organizarea pe baze regionale sau chiar globale a unei retele de furnizori cu costuri scazute, in cadrul unor strategii de integrare simpla. Acestea presupun realizarea in tarile gazda a unor game limitate de operatiuni economice, in stransa interdependenta cu activitatile economice ale firmei-mama, derulate in tara de origine. Amplasarea unor procese productive in strainatate, in virtutea unor costuri de productie mai scazute si valorificarea produselor rezultate prin distributia realizata de firma-mama in tara de origine sau pe terte piete, reprezinta o forma clasica pe care o imbraca aceasta strategie. Fluxurile de resurse, informatii, produse si servicii dobandesc un mai puternic caracter biunivoc. O ilustrare de data relativ recenta a acestui tip de strategie este utilizarea sa in domeniul serviciilor. Filialele pot, spre exemplu, sa realizeze productia de software sau de prelucrare de informatii, operatiuni a caror valorificare se face, in mod coordonat, de catre firme-mama. Niveluri de costuri mai scazute ale unor factori de productie si de pregatire superioara a fortei de munca, sunt printre cele mai importante avantaje de localizare ale tarilor est-europene, chiar daca pana in prezent s-a dat in primul rand curs argumentului "dimensiunea pietei interne". Este de asteptat, deci, ca realizarea de investitii straine directe in regiune, sa fie, in viitor mai mult circumscrisa acestui de-al doilea tip de strategie.

4.3.Strategia de integrare complexa are drept element esential o specializare puternica, cu vocatie regionala si adeseori globala a filialelor in realizarea unui produs sau a unui proces de productie precum si, mai ales, aparitia specializarii pe criterii de tip functional al firmelor. Intensificarea si diversificarea proceselor de specializare implica o integrare mai profunda si de alta calitate a activitatilor derulate de diferite verigi ale companiei multinationale. In contextul punerii in aplicare a unei astfel de strategii, orice filiala poate sa indeplineasca integral sau in colaborare cu alte filiale compania multinationala in ansamblul sau.

Evolutia strategiilor companiilor multinationale spre aceste formule complexe s-a produs ca urmare a intensificarii presiunilor concurentiale in contextul globalizarii proceselor economice si a ritmului fara precedent de inovare tehnologica si manageriala. Sfarsitul deceniului trecut si inceputul celui actual au marcat chiar o acutizare a momentelor dificile pentru multe companii multinationale, ridicandu-se chiar intrebarea daca nu cumva ierarhiile treditionale si-au epuizat resursele de competitivitate. Strategiile de integrare complexa au ka baza, si, totodata, marcheaza o serie de mutatii intervenite in sistemul de motivatii care stau la baza internationalizarii productiei, respectiv la nivelul avantajelor de competitivitate. Principalele mutatii tinand cont de aceste elemente se refera la urmatoarele aspecte: - avantajele concurentiale ale firmei, considerate in mod traditional ca emandad de la firma-mama, sunt tot mai multe regasite la nivelul filialelor reflectand competente care sunt rezultatul intregului complex transnational si al actiunii componente in parte. - in conditiile strategiilor de integrare complexa se multiplica avantajele ce decurg prin functionarea complexului transnational in ansamblul sau prin coordonarea activitatilor intr-un cadru omogen din punct de vedere al proprietatii, tocmai ca urmare a unei integrari crescute a activitatilor derulate de organizatii economiste tot mai specializate. - are loc o reevaluare a factorilor de localizare, captarea competentelor locale devenind un element central in contextul acestor strategii. Prin urmare, se shimba si premisele raportului dintre compania transnationala, in calitate de firma investitoare si organizatoare de productie si economia de implant. Nivelul dezvoltarii tehnologice, adaptabilitatea fortei de munca trec in prim-planul factorilor locationali. Strategiile de internationalizare ale serviciilor se refera la:   

strategii de export; strategii de intermediere ( franciza, transport, lanturi de magazine, lanturi fastfood, teleshoping, etc ); strategii de investire directa.

Succesul deosebit inregistrat in intreprinderile globale se datoreaza considerabilelorn eforturi de cercetare-dezvoltare, punand cunoasterea pe prim-plan. Ca si intreprinderile, oamenii sunt din ce in ce mai mult exponentiivunei societatii a cunoasterii. Astfel, cunoasterea, a devenit o resursa extrem de importanta a firmei.

O societate a cunoasterii impune conducerii intreprinderii actuale fundamentarea unor strategii bazate pe implementarea unui comportament al inovarii continue. Cu alte cuvinte, este vorba despre un timp de organizatie deschisa la tot ceea ce este nou, capabila sa actioneze rapid la noi informatii. Concentrarea pe invatarea permanenta trebuie sa constituie o prioritate a managementului oricarei intreprinderi in secolul XXI. De aceea, nu este deloc surprinzator faptul ca numeroase intreprinderi de succes au inceput sa isi trimita angajatii de 3-4 ori pe an la conferinte, cursuri si stagii de specializare. Desi, mari cheltuieli efectuate de aceste intreprinderi cu pregatire sustinuta a resurselor lor umane sunt amortizate rapid de crestrea productivitatii muncii salariatilor sai.

5.Bibliografie : 1. " Globalizarea Economiei si Internationalizarea Afacerilor " -Profesor universitar doctor Lucia Paliu-Popa, Universitatea Constantin Brancusi, Targu-Jiu, Sectia Economie. 2. " Management International "- Lector Universitar Doctor Irina Eugenia Iamandi, Bucuresti ASE 2011. 3.Coris V, Isan V " Economia Afacerilor ", Editura Graphis, Iasi, 1994; 4.www. stiucum.com; 5.www.mi.rei.ro; 6.Sasu Constantin "Management international", Iasi, Editura Universitatii A.I Cuza 2004;