Dezvoltare Durabila in Transporturi [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Facultatea TRANSPORTURI DEPARTAMENTUL TRANSPORTURI, TRAFIC SI LOGISTICA

Exemple notabile ale dezvoltării corelate pentru transporturi și sistemul economico-social

Referat admitere program master transporturi

Autor: Sorescu Ionuț-Cosmin

septembrie 2014 1

CAPITOLUL 1

DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN TRANSPORTURI

1.1. Definirea conceptului de dezvoltare durabilă Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul ,,Viitorul nostru comun", cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland: ,,dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi". [

]

,,Durabilitatea se referă la capacitatea unei societaţi, ecosistem, sau orice asemenea sistem existent de a funcţiona continuu într-un viitor nedefinit fară a ajunge la epuizarea resurselor cheie". [

] ,,O societate durabilă, este cea care îşi modelează sistemul economic şi social astfel încat

resursele

naturale

[

şi

sistemele

de

suport

ale

vieţii

să

fie

menţinute."

] ,,Cuvântul durabil (de susținere) are rădăcini în limba latină, subtenir însemnând "a

stăvili/reţine" sau "a sprijini de jos". O comunitate trebuie să fie sprijinită de jos - de către locuitorii actuali și viitori. Unele locuri, prin combinarea specifică a caracteristicilor fizice, culturale şi poate spirituale, inspiră oamenii să aibă grijă de comunitatea lor.Acestea sunt locurile în care durabilitatea are cele mai mari şanse de existenţă (menținere)”. [

]

,,Durabilitatea este doctrina de urgenţă prin care dezvoltarea şi progresul economic trebuie să aibă loc şi să se menţina de-a lungul timpului, în limitele stabilite de ecologie în sensul cel mai larg prin interdependenţa fiinţelor umane și slujbelor lor, biosferei și legilor fizicii și chimiei care o guvernează.. Rezultă că protecția mediului și dezvoltarea economică sunt într-adevăr procese antagonice". [

]

2

,, Scopul unui transport durabil este acela de a asigura că mediul, considerentele sociale și economice sunt luate în considerare în deciziile care afectează activitatea transporturilor.” [

] ,, … sustenabilitatea implică analiza unor sisteme . Mai exact, este vorba despre modul în care

sistemele de mediu, economice, și sociale interacționează în avantajul sau dezavantajul lor reciproc la diferite scări de operare.“ [

]

Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om - mediu, fie că e vorba de mediul înconjurător, mediul economic sau mediul social. Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și căuta deci în primul rând prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații.

1.2.Considerații generale Prin transport durabil înţelegem un sistem complex destinat să asigure necesităţile de mobilitate pentru generaţiile actuale fără a deteriora factorii de mediu şi sănătate.Prin eficientizarea consumurilor energetice şi materiale, el trebuie să facă posibilă satisfacerea în condiţii optime, din perspectivă economico-ecologico-socială, a necesităţii de mobilitate pentru generaţiile următoare. Mulţi ani la rând industria era considerată principala sursă de poluare a planetei, însă o dată cu dezvoltarea accelerată a transporturilor și, în special, prin anvergura producției de autovehicule, transportul a devenit principala sursă de agresiune asupra mediului și a sănătății umane. Un sistem de transport durabil se realizează, în principal, prin moduri de transport nepoluante sau care au un impact scăzut asupra mediului şi sănătăţii, prin creşterea eficienţei energetice a carburanţilor şi scăderea consumului de carburanţi, prin scăderea consumului de carburanţi proveniţi din resurse neregenerabile şi scăderea continuă a deşeurilor solide şi lichide rezultate în urma construcţiei, întreţinerii şi abandonării mijloacelor de transport. 3

Principalele instrumente economice ce pot fi utilizate în acest scop sunt taxele, impozitele şi autorizaţiile. Astfel, se pot obţine reducerea utilizării mijloacelor de transport poluante, diminuarea consumurilor energetice, eficientizarea activităţilor de transport, redistribuirea echitabilă a veniturilor între societate şi transportatori şi reorientarea modului de satisfacere a activităţilor de transport. Trebuie de asemenea analizate o serie de aspecte prin care transportatorii provoacă daune unor factori neimplicaţi în activitatea de transport. Acestea sunt denumite costuri externe şi pot fi: poluarea chimică, poluarea fonică, efectul de încălzire a planetei, vibraţiile, scăderea vizibilităţii, deteriorarea infrastructurii, ambuteiajele, accidentele de circulaţie, utilizarea de resurse energetice nerecuperabile. Adoptarea politicilor specifice conceptului de transport durabil nu înseamnă modificarea imediată şi totală a stilului de viaţă. Nu sunt imperative măsuri de reducere a mobilităţii sau de limitare a achiziţionării de autovehicule. Important este ca în prezent, o dată cu utilizarea unui mijloc de transport care generează efecte adverse mediului şi sănătăţii, să fie luate măsurile necesare pentru diminuarea sau eliminarea acestor efecte şi ca măsurile să fie valabile pe termen lung. Decizia adoptării noilor strategii este mai degrabă de natură politică, fiind necesară întrunirea a trei elemente principale: voinţa politică, activitatea unor echipe multidisciplinare de specialişti şi implicarea publicului. Îmbunătăţirea transportului conduce la dezvoltarea economică prin creşterea mobilităţii. Promovarea dezvoltării impune găsirea unui echilibru optim între obiectivele economice, sociale şi ecologice, dezvoltarea sistemelor de transport către transportul durabil depinzând de aceşti factori. Transportul constituie un element important al dezvoltării economice. Realizarea creşterii economice şi reducerea sărăciei presupun, pe de o parte, accesul la resurse şi pieţe, iar pe de altă parte, de accesul la muncă, servicii, locuinţe şi educaţie. Studii macroeconomice au arătat că investiţiile în transport asigură creşterea capitalului investit faţă de cel asigurat de alte sectoare de activitate, în baza unor efecte directe sau indirecte. Aceasta rezultă din economisirea de costuri şi de timp prin îmbunătăţirea transportului, precum şi din asigurarea resurselor necesare pentru realizarea unor infrastructuri moderne de transport. Serviciile de transport eficiente sunt necesare pentru dezvoltarea economică, constituind un proces complex de valorificare a resurselor naturale şi a talentelor unei ţări. Dezvoltarea transportului rural asigură accesul pe piaţă, costuri mai mici de producţie şi facilitează dezvoltarea economiei rurale neagricole. Transportul urban măreşte eficienţa pieţei şi 4

accesul la distracţii. Transportul interurban şi cel internaţional facilitează comerţul intern şi extern prin accelerarea deplasării de bunuri şi de persoane. În multe ţări în curs de dezvoltare, insuficienta dezvoltare a infrastructurii şi ineficienţa serviciilor de transport sunt obstacole în dezvoltarea socioeconomică şi integrarea socială. Progresele înregistrate în transporturi, în afara dezvoltării economice, măresc interesul pentru o dezvoltare durabilă şi un transport durabil. Neglijarea acestor aspecte atrage costuri economice, sociale şi ecologice semnificative. Transportul durabil este un element fundamental pentru asigurarea prosperităţii, prin creşterea accesului la pieţe, asigurarea de locuri de muncă, locuinţe, bunuri şi servicii, dar implică realizarea unui compromis între mărimea beneficiilor şi constrângerile legate de efectele costurilor de mediu şi sociale asociate.

1.3. Factorii dezvoltării durabile

Se remarcă faptul că în activitatea de transport, prin implicaţiile economice, sociale şi de mediu, managementul prezintă o evoluţie pe o nouă treaptă superioară, în tendinţa de a coordona o multitudine de sisteme şi de a introduce politici de dezvoltare durabilă la nivelul întregii societăţi. Managementul transportului durabil constituie o disciplină ce uneste componente ale altor discipline, care se reunesc într-un sistem complex, şi este bazat pe o gândire conceptuală capabilă să stăpânească ansamblul acestor discipline. Managementul transportului durabil trebuie să ţină cont de o serie de factori: 

factorul economic;



factorul social;



factorul de mediu.

Factorul economic presupune: 

asigurarea rentabilităţi transportului;



reducerea consumului de combustibil şi de materiale;



utilizarea de combustibili alternativi (biocombustibili, hidrogen etc.);

5



promovarea automobilelor hibride, curate şi ecologice;



optimizarea infrastructurii şi utilizarea de sisteme inteligente;



managementul traficului şi utilizarea de sisteme integrate;



transferarea transportului individual către transportul public;



promovarea transportului multimodal şi moderarea necesităţilor de transport;



raţionalizarea transportului urban şi ameliorarea calităţii acestuia;



ameliorarea sistemelor de mentenanţa şi de control prin inspecţii tehnice.

Factorul social include: 

asigurarea mobilităţii sociale dorite;



creşterea calităţii transportului urban;



asigurarea securităţii transportului şi abordarea problemelor de accidentologie;



planificarea şi administrarea oraşelor: planul general de dezvoltare a oraşelor, arhitectură, construcţii publice şi civile;



sporirea capacităţii de a concentra activităţile asigurând aşezări omeneşti cu drumuri scurte;



asigurarea legăturilor dintre transporturi şi dezvoltarea locală şi regională;



protecţia siturilor istorice şi culturale;



dezvoltarea reţelelor de drumuri, a locurilor de parcare şi garajelor, astfel încât să nu imobilizăm spaţiul public;



promovarea arhitecturilor moderne.

Factorul de mediu (ecologic) include: 

poluarea chimică şi urmările acesteia;



poluarea sonică, stresul, disconfortul şi problemele de sănătate aferente;



poluarea cu deşeuri şi reciclarea acestora.

În urma activităţii de transport se ivesc următoarele probleme de mediu: 

controlul emisiilor presupune utilizarea celei mai bune tehnologii aplicabile practic şi la un cost acceptabil; 6



autovehiculele măresc concentraţia de NO*, CO, CO2 şi CH, particule, SO2, Pb, benzen, azbest, aerosoli etc. din aer. În plus, se contaminează apa şi solul; CO2 generează efectul de seră, cu provocarea de schimbări ale climei;



problemă importantă rămâne calitatea combustibilului, utilizarea combustibililor alternativi şi a vehiculelor comerciale ce emit particule cu masă redusă, precum şi reducerea numărului de particule;



este necesară rezolvarea problemelor generate de particulele ultrafine care implică riscuri majore de îmbolnăvire.



sunt necesare dotarea autovehiculelor poluante cu dispozitive noi şi utilizarea de combustibili neconvenţionali.

1.4. Soluții privind dezvoltarea durabilă în transporturi

Tabelul 1 rezumă scopurile și obiectivele de sustenabilitate, obiectivele de transport care sunt recomandate de specialistii, și soluțiile propuse pentru atingerea aceste obiective. Tabel 1. Soluții privind dezvoltarea durabilă în transporturi Soluții în transporturi

Scopul

Obiectivele

Obiectivele

sustenabilității

sustenabilității

transporturilor

Integritate ecologică

Reducerea

Reducerea emisiilor

Introducerea

schimbărilor

de noxe asupra

“Timbrului de mediu”,

climatice.

mediului.

utilizarea unor combustibili alternativi.

Conservarea

Reducerea

Managementul

habitatului faunei

suprafețelor

locurilor de parcare,

sălbatice.

impermeabile.

proiectarea șoselelor pentru minimizarea impactelor asupra

7

habitatului. Reducerea poluării

Reducerea vehiculelor Aplicarea de standarde cu emisii ridicate în pentru controlul

Sănătatea umană

aer și apă.

emisiilor.

Reducerea

Reducerea

Prevenirea accidentelor

accidentelor.

accidentelor în tradic.

și protecția în cazul acestora.

Reducerea expunerii

Controlul emisiilor.

la poluare.

Aplicarea de standarde pentru controlul emisiilor și utilizarea unor combustibili alternativi.

Mărirea activităților

Mărirea transportului Îmbunătățirea

fizice.

activ

condițiilor de mers pe jos și a ciclismului, încurajarea modurilor de transport nemotorizate.

Creșterea economică

Mobilitatea

Asigurarea unor

Capacitate adecvată a

consumatorului.

servicii de transport

drumurilor, servicii de

adecvate, furnizarea

tranzit,

unor opțiuni de

mersului pe jos și a

mobilitare și

ciclismului.

îmbunătățirea

reducerea congestiei în trafic.

8

Productivitatea

Mobilitatea mărfii și Capacitate

afacerilor.

accesabilitate.

rutieră/feroviară/aeriană de

marfă

utilizarea

adecvată, eficientă

terenurilor,

a

prioritatea

transportului de marfă.

Productivitatea

Facilitatea modurilor

Planificare și

investițiilor publice și de transport și

management pentu

reducerea taxelor.

eficientizare.

eficientizarea serviciilor.

Concluzii

9

Planificarea transportului durabil ridică o serie de probleme în ceea ce privește definirea sustenabilității și transportului durabil, cum sunt definite și evaluate scopurile și obiectivele, și tipul de luare a deciziilor care ar trebui să fie utilizate. Sustenabilitatea necesită o planificare mai cuprinzătoare și integrată, care reprezintă un set larg de efecte economice, sociale și de mediu, inclusiv cele care sunt dificil de măsurat. Planificarea sustenabilității presupune implicarea părților interesate adecvate pentru a permite diverse perspective și preferințe să fie încorporate. Sustenabilitatea tinde să sprijine planificarea transportului și reformele de piață care au ca rezultat în sisteme de transport eficiente din punct de vedere economic și mai compacte de utilizare a terenurilor, modele care reduc dependența de automobile. Aceste reforme contribuie la creșterea eficienței economice, reducerea consumului de resurse și impactul negativ asupra mediului, și îmbunătățirea mobilității pentru persoane care nu posedă permis auto. Deși este relativ ușor să se definească tipul general de schimbări politice care sprijină transportul durabil, poate fi dificil să se definească exact tipul care este necesar pentru schimbare.

BIBLIOGRAFIE

10

[ ] Basgan, I.- ,,Dezvoltarea durabilă a transporturilor în contextul aderării la Uniunea Europeană”, Buletinul AGIR, An IX, nr.3/2004. [ ] Litman, Todd și Burwell D. - ,,Issues in sustainable transportation”, Int. J. Global Environmental Issues, Vol. 6, No. 4, 2006. [ ] Helling, A. (1997) „Transportation and economic development; a review‟, Public Works Management & Policy, July, Vol. 2, No. 1, pp.79–93. [ ] Themes: Sustainable Development, (2004) : ,,European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions.” [ ] World Commission on Environment and Development (Brundtland Commission), (1987) ,,Our Common Future”, Oxford University Press, Oxford, UK.

Resurse internet: 

http://www.agir.ro/buletine/89.pdf



http://www.transport.vic.gov.au/research/sustainability/sustainable-transportprojects-and-programs



http://sustainabledevelopment.un.org/index.php?menu=1266



http://gasfreenj.com/CTE_WEB/VPTI_SUSTAINABILITY.pdf



http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabil%C4%83

11