Lucrare de Licenta Turismul Si Dezvoltarea Durabila [PDF]

Zitiervorschau

INTRODUCERE Turismul reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, aflat într-o relație de intercondiționalitate cu aceasta. Astfel, tendințele înregistrate în evoluția economiei mondiale, atât cele pozitive exprimate de sporirea producției și, pe această bază, a prosperității generale, de intensificare a schimburilor internaționale și lărgirea cooperării dintre state, de industrializare și terțiarizare, cât și cele negative precum crizele sau perioadele de recesiune economică, extinderea sărăciei și șomajului, inflația, deteriorarea mediului au influențat cantitativ și structural activitatea turistică, stimulând călătoriile și diversificând orientarea lor spațială. Deasemenea, faptul că turismul se adresează unor segmente largi ale populației, că răspunde pe deplin nevoilor materiale și spirituale ale acesteia s-a reflectat în intensificarea circulației turistice, imprimând fenomenului unul dintre cele mai înalte ritmuri de creștere. Pe de altă parte, prin amploarea și conținutul său complex, turismul antrenează un vast potențial natural, material și uman având implicații profunde asupra dinamicii economiei și societății, asupra relațiilor internaționale1. Lucrarea de faţă se intitulează “Turismul și dezvoltarea durabilă” şi este structurată pe patru capitole. În primul capitol am prezentat noţiuni teoretice referitoare la turism și importanța lui economică, noţiuni legate de conceptul de turism, cererea și oferta turistică, serviciile turistice și rolul turismului în economie. În cel de-al doilea capitol am prezentat deasemenea noțiuni teoretice legate de dezvoltarea durabilă, noțiuni ce se referă la obiectivele, principiile, indicatorii și importanța dezvoltării durabile în creșterea economică. Cel de-al treilea capitol face referire la analiza dezvoltării turismului în zona de sud a litoralului românesc, analiză ce cuprinde aspecte cum ar fi: piața turistică și problemele de mediu aferente zonei alese. În ultimul capitol am încercat să îmbunătăţesc activitatea turistică a staţiunilor prin câteva propuneri de dezvoltare și amenajare turistică şi, nu în ultimul rând, am realizat previziuni asupra evoluţiei circulaţiei turistice a stațiunilor analizate. 1

Minciu Rodica, Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2005, p. 9

1

CAPITOLUL 1 TURISMUL ȘI IMPORTANȚA LUI ECONOMICĂ Turismul reprezintă astăzi, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanță a vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii. Turismul prezintă o complexitate în continuă creştere, în plan psiho-social constituindu-se ca modalitate superioară de organizare a timpului liber, în care se recuperează energiile cheltuite în procesul muncii de orice fel; are loc deasemenea dezvoltarea personalităţii umane, sporirea capacităţii sale creative2. Receptiv la prefacerile civilizației contemporane, turismul evoluează sub impactul acestora, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potențial uman și material pe care îl antrenează în desfășurarea sa, ca și prin efectele benefice asupra domeniilor de interfață, turismul acționează ca un factor stimulator al progresului, al dezvoltării.

1.1 Conceptul de turism Deși considerat de cei mai mulți dintre experții în domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și ca atare, primele încercări de definire și caracterizare a lui datează din această perioadă. Preț de un secol de la apariție, turismul a avut o evoluție relativ lentă, ceea ce s-a reflectat și în planul clarificărilor conceptuale. După cel de-al doilea război mondial, mai exact începând cu anii ’60, și ca urmare a profundelor transformări din economia mondială, turismul cunoaște o expansiune deosebită – de unde și caracteristica pe care i-o atribuie numeroși autori, aceea de “fenomen specific lumii moderne” – antrenând tot mai multe resurse, angrenând în mecanismele sale un număr în creștere de țări și organisme3. Astfel, în 1883, în Elveția, un prim document oficial se referă la activitatea hotelieră, iar în 1896, E. Guyer Freuler publică studiul “Contribuții la o statistică a turismului”, în care turismul este definit ca “un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de 2 3

Ionescu I., Turismul, fenomen social-economic şi cultural, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000, p. 123 Minciu Rodica, Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2005, p. 11

2

refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumusețile naturii... rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport”4. Simultan sau ceva mai târziu, în țări ca Austria, Germania, Belgia, Spania, Franța, Italia, apar lucrări consacrate cercetării turismului ca fenomen, definirii sau evaluării lui, analizei impactului acestuia asupra economiei. Dintre acestea, se impune a fi menționată, pentru originalitatea și complexitatea abordărilor, lucrarea profesorului belgian Ed. Picard – Industria călătorului – în care turismul este înțeles ca “ansamblul organismelor și funcțiilor acestora privite deopotrivă din punctul de vedere al celui care se deplasează, al călătorului propriu-zis, dar și al celor ce profită de pe urma cheltuielilor făcute de acesta”5. Unul dintre specialiștii consacrați în cercetarea fenomenului turistic, a cărui opinie a fost îmbrățișată de un număr mare de teoreticieni, este profesorul elvețian W. Hunziker. El definește turismul prin “ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare”6. Mutațiile majore din practica turismului au favorizat intensificarea cercetărilor cu privire la conținutul și trăsăturile definitorii ale acestui domeniu, au impus crearea unui cadru metodologic unitar pentru înregistrarea și evaluarea dimensiunilor și efectelor sale. Turismul este considerat, în primul rând, “o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber”7; el presupune “mișcarea temporară a oamenilor spre destinații situate în afara reședinței obișnuite și activitățile desfășurate în timpul petrecut la acele destinații”8; deasemenea, în cele mai multe situații, el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate9. Potrivit noilor precizări, turismul se referă la activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive10. Corespunzător accepțiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului, și anume: 4

Guyer Freuler E., Contributions ὰ une statisque du tourisme, CHET, Aix-en-Provence, 1963, citat de Minciu Rodica, op. cit., p. 12 5 *** Revue économique internationale, Universitatea din Bruxelles, vol. IV/1910 6 Hunziker W., Individual und Sozial Turisme in Westereuropäische Raun, Berne, 1940 7 Holloway J. Ch., The Business of Tourism, Ed. IV, Pitman Publishing, London, 1994 8 Witt St. F., Brooke M. Z., Buckley P. J., The Management of International Tourism, Unwin Hyman Ltd., London, 1991 9 Holloway J. Ch., The Business of Tourism, Ed. IV, Pitman Publishing, London, 1994 10 OMT, Recommandations sur les statistique du tourisme, Nations Unies, New York, 1993

3



Turism intern (domestic tourism): rezidenții unei țări date care călătoresc numai

 

în interiorul acesteia; Turism receptor (inbound tourism): non-rezidenții care călătoresc în țara dată; Turism emițător (outbound tourism): rezidenții țării date care călătoresc în alte

țări. Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalități diferite, dând naștere altor categorii ale turismului, și anume:  Turism interior – formă ce regrupează turismul intern și turismul receptor;  Turism național – constituit din turismul intern și turismul emițător;  Turism internațional – alcătuit din turismul receptor și turismul emițător. Turismul se prezintă, așadar, ca o activitate complexă, cu o multitudine de fațete, cu încărcătură economică semnificativă, poziționată la intersecția mai multor ramuri și sectoare din economie; toate acestea își găsesc reflectarea în varietatea punctelor de vedere cu privire la conținutul noțiunii de turism și a conceptelor adiacente.

1.2 Cererea și consumul turistic Ca parte componentă a pieței, cererea, în sens generic, reprezintă “dorința pentru un anumit produs, dublată de posibilitatea și decizia de a-l cumpăra”11. Astfel, ea este expresia unei nevoi determinate de anatomia omului și condițiile existenței sale sociale, răspunde unei aspirații către anumite lucruri, susținute de posibilitatea de cumpărare, dar și de voința de achiziționare a lucrurilor respective. Așa cum piața turistică este înțeleasă ca parte integrantă a pieței, în general, și cererea turistică poate fi privită ca un segment al cererii globale, ca o formă particulară a acesteia. Într-o astfel de abordare, cererea turistică răspunde acelorași determinări, dar se diferențiază prin faptul că dorința, aspirația se îndreaptă către un produs turistic, o vacanță. Pe de altă parte, cererea turistică beneficiază și de alte definiții proprii, care reflectă cu mai multă fidelitate specificitatea acestui domeniu. Astfel, numeroși autori se aliniază punctului de vedere exprimat de R. Lanquar, potrivit căruia cererea turistică este “aceea a persoanelor care se deplasează periodic și temporar, în afara reședinței obișnuite, pentru alte motive decât pentru a munci sau pentru a îndeplini o activitate remunerată”12. Și în această formulare, cererea răspunde comandamentelor: nevoie, dorință, putere și voință de cumpărare, adăugându-se particularități ce decurg din conținutul activității turistice. 11 12

Kotler Ph., Managementul marketingului, Editura Teora, București, 1997, p. 36 Lanquar R., op. cit., p. 20, citat de Minciu Rodica, op. cit. p. 137

4

O altă categorie ce necesită clarificări teoretice este consumul turistic. Acesta, ca expresie a cererii efective, a cererii care s-a întâlnit cu oferta, reprezintă ansamblul cheltuielilor făcute de subiecții cererii pentru cumpărarea de bunuri și servicii cu motivație turistică13. Astfel definit, consumul este, mai degrabă, rezultatul interacțiunii dintre cerere și ofertă; el are caracteristicile unui indicator agregat, iar exprimarea sa în termeni monetari evidențiază că volumul său depinde, în esență, de nivelul veniturilor consumatorilor și prețurile produselor turistice. În privința raporturilor cu cele două categorii corelative ale pieței, situația se prezintă astfel: consumul turistic are o sferă de cuprindere mai mare decât cererea, întrucât și în domeniul turismului se poate vorbi de autoconsum – atunci când vacanțele sunt petrecute în reședințele secundare sau în vizite la rude și prieteni -, după cum există și consumuri turistice subvenționate într-o proporție mai mare sau mai mică, suportate din fondurile pentru protecție socială (vacanțe pentru pensionari, elevi și studenți, membri de sindicat, etc); față de ofertă, consumul turistic are o sferă mai restrânsă, fiind echivalent cu producția; cu alte cuvinte, se produce ceea ce se consumă, produsele turistice, datorită caracterului lor intangibil, neputând fi stocate în vederea unor vânzări și consumuri ulterioare. Deasemenea, din punctul de vedere al conținutului, cererea se formează la locul de reședință al turistului (în țara sa de origine), fiind determinată de caracteristicile economicosociale ale zonelor respective, și migrează spre locul ofertei, în timp ce consumul se manifestă în cadrul bazinului ofertei și depinde, în egală măsură, de particularitățile ofertei și cererii. Atât cererea, cât și consumul turistic prezintă o serie de trăsături proprii care, așa cum sa arătat, își pun amprenta asupra modului de formare și manifestare a acestora, asupra condițiilor de realizare a echilibrului pieței. Astfel, cererea și consumul turistic se caracterizează printr-un dinamism accentuat; ele evoluează sub influența unei multitudini de factori de natură economică, socială, demografică, psihologică, politică, etc. acțiunea acestor factori își pune amprenta asupra mărimii și structurii cererii, asupra dimensiunilor și tendințelor consumului, exprimat prin intermediul circulației turistice. Deasemenea, cererea și consumul turistic se caracterizează prin labilitate în motivații. Cererea și consumul turistic se caracterizează și prin complexitate și eterogenitate; ele cunosc o diversitate de forme de exprimare, fie ca rezultat al varietății segmentelor de consumatori și diversității gusturilor acestora, fie ca urmare a specificității ofertei, la rândul ei complexă și eterogenă, alcătuită din atracții, echipamente, forță de muncă, etc., sau datorită 13

Cristureanu Cristina, op. cit., p. 106

5

varietății serviciilor ce compun prestația turistică (transport, cazare, alimentație, agrement) și modalităților de combinare a acestora. Și nu în ultimul rând, cererea și consumul turistic se particularizează prin concentrare; aceasta poate fi: în timp (sub forma sezonalității), în spațiu (generând formarea și manifestarea fluxurilor turistice) și în motivație14. Rezultă ca între cererea și consumul turistic există mai multe puncte comune, referitoare, mai ales, la conținut și determinanți, dar și mai multe deosebiri, motive pentru care ele pot fi, la fel de bine, abordate distinct sau în unitate organică.

1.3 Oferta și producția turistică Oferta reprezintă cea de-a doua categorie esențială definitorie a pieței, inclusiv a celei turistice, conținutul și caracteristicile sale imprimând, o serie de particularități formelor de manifestare a pieței și mecanismelor de echilibrare a acesteia. În privința conținutului, oferta turistică poate fi definită, în spiritul accepțiunii clasice (similitudinii cu oferta de bunuri) prin “valoarea serviciilor și bunurilor finale create de sectorul turistic în timpul unei perioade determinate, în general, un an” sau cu accent pe caracterul de activitate terțiară (de servicii) a turismului, prin capacitatea economică și organizatorică a rețelei specifice (echipamente turistice și infrastructură) de a satisface, în anumite condiții, cererea turiștilor15. Există însă și definiții mai apropiate de specificul activității: astfel, oferta este considerată “ansamblul atracțiilor care pot motiva vizitarea lor de către turiști”16 sau, mai complet, elementele de atracție care motivează călătoria și cele destinate să asigure valorificarea primelor17. Aceste abordări nu reușesc să surprindă însă oferta turistică în complexitatea sa și sub aspectul diferențierii de celelalte tipuri; astfel, trebuie înțeles că aceasta (oferta turistică) nu se limitează la elementele potențialului (natural și antropic), deși esențiale; lor trebuie adăugate “mijloacele” de producție a serviciilor turistice, respectiv baza materială (echipamentele) și forța de muncă, iar în opinia unor autori18, chiar și de condițiile de comercializare. Pe de altă parte, totalitatea bunurilor și serviciilor create în sfera turismului desemnează, mai degrabă, producția turistică. 14

Minciu Rodica, op. cit., p. 141 Olteanu V., op. cit., p. 20 16 Snak O., op. cit., p. 358 17 Olteanu V., Marketingul serviciilor. Teorie și practică, Editura Uranus, București, 1999, p. 117 18 Cristureanu Cristina, op. cit., p. 120 15

6

În aceste condiții, sfera de cuprindere a ofertei este mai largă decat cea a producției, deși unii autori pun semnul egalității între ele19, incluzând elemente de atracție și bază materială, cu o existență potențială și care sunt transformate în produse efective prin acțiunea forței de muncă, în momentul formării cererii. În sinteză, oferta turistică este constituită din:  Potențialul turistic (atracții naturale și antropice), situat într-un anumit spațiu geografic, deci dependent de teritoriu, cu o anumită structură, valoare și 

capacitate, având rol determinant în dezvoltarea turismului; Baza materială specifică – de cazare, alimentație, agrement - și infrastructura



generală, componentă ce permite exploatarea potențialului; Forța de muncă, numărul, structura, nivelul de pregătire, determinând



valoarea producției; Serviciile (sectorul terțiar în ansamblul său, în opinia unor autori20); pe de o parte, forma sub care se exteriorizează, cel mai adesea, produsele turistice o reprezintă serviciile și, pe de altă parte, factorii de producție ai turismului (capital, resurse,

forță de muncă) sunt incluși în sfera terțiarului. Aceste elemente, considerate, pe bună dreptate, determinanți ai ofertei, se pot prezenta distinct, alcătuind o ofertă separată – de locuri de cazare, de transport, de posibilități de odihnă, tratament, schi, etc. – sau împreună, sub forma pachetelor de vacanță. Deasemenea, ele au importanță diferită, care se poate modifica în timp, pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor, valoarea lor poate spori sau se poate reduce prin dezvoltarea economică și turistică21. Toate acestea conferă ofertei turistice o serie de particularități, între care mai importante sunt: complexitatea și eterogenitatea, creșterea diversificată, rigiditatea și adaptarea parțială sau imperfectă la cerere22. Complexitatea și eterogenitatea sunt expresia faptului că oferta și producția turistică sunt alcătuite dintr-un amalgam de elemente; acestea se diferențiază din punctul de vedere: al conținutului, putând fi grupate în atractive (resursele turistice) și funcționale (echipamentele și serviciile); al comportamentului, unele fiind rigide (atracțiile și echipamentele) și altele variabile (serviciile); al sectorului economiei din care provin: naturale, industriale, agricole, transporturi, etc. Creșterea diversificată, o altă caracteristică a ofertei, este consecința eterogenității componentelor dar, mai ales, a rigidității unora dintre ele. Creșterea diversificată trebuie privită 19

Lanquar R., op. cit., p. 35, citat de Minciu Rodica, op. cit., p. 150 Cristureanu Cristina, op. cit., p. 122 21 Olteanu V., Marketingul serviciilor, p. 118 22 P. Py, op. cit., p. 35, citat de Minciu Rodica, op. cit., p. 151 20

7

nu numai ca un rezultat obiectiv al condițiilor specifice turismului, ci și ca o preocupare a ofertanților/producătorilor de apropiere de gusturile și dorințele consumatorilor, ca un mijloc de stimulare a cererii. Concretizată în noi forme de vacanță, în noi tipuri de echipamente, diversificarea este, în acest caz, mult mai ușor de asigurat. O altă particularitate a ofertei turistice este rigiditatea; ea se manifestă sub diverse forme, și anume: prin imobilitate, produsele turistice neputând fi expediate în vederea întâlnirii cu cererea și realizării consumului, este necesară deplasarea turiștilor, iar aceasta pune o serie de probleme suplimentare, mai ales în cazul turismului internațional; prin imposibilitatea stocării produselor în scopul satisfacerii unor nevoi viitoare sau acoperirii unor oscilații bruște ale cererii; prin capacitatea limitată – în timp și spațiu – a atracțiilor, echipamentelor și chiar forței de muncă. Caracterul rigid, inelastic al ofertei limitează posibilitățile alinierii acesteia la variațiile cererii, determinând o altă caracteristică, și anume inadaptabilitatea relativă sau adaptabilitatea parțială și imperfectă la cerere. Oferta turistică are, așadar, o existență de sine stătătoare, este fermă, cu o structură bine definită, în timp ce producția nu poate exista în afara ofertei, este efemeră și se realizează numai pe măsura afirmării și manifestării cererii.

1.4 Serviciile turistice Exprimat, în general, prin ansamblul activităților, relațiilor și măsurilor determinate de organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement sau în alte scopuri, turismul se manifestă ca un fenomen economico-social complex, rezultat din integrarea mai multor subdiviziuni (ramuri distincte) ale economiei; este vorba de activitatea din hoteluri și restaurante, transporturi, agenții de voiaj și tour-operatori, etc., domenii angajate direct și în principal în servirea turiștilor, ca și din telecomunicații, cultură și artă, sport, sănătate și altele, implicate în mai mică măsură și indirect în această privință. 1.4.1 Conținutul și caracteristicile serviciilor turistice Având ca obiect satisfacerea nevoilor persoanelor apărute cu ocazia și pe durata călătoriilor, turismul poate fi privit, în conținutul său, și ca o succesiune de servicii (prestații), cum sunt cele de organizare a voiajului, de transport, de odihnă și alimentație, de recreere, etc. O parte a acestora vizează acoperirea unor necesități obișnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele

8

sunt destinate unor trebuințe specific turistice și, respectiv, formelor particulare de manifestare a acestuia (agrement, tratament, organizarea călătoriilor)23. Prin natura lor, serviciile turistice trebuie să creeze condiții pentru refacerea capacității fizice a organismului, simultan cu petrecerea plăcută și instructivă a timpului liber; deasemenea, ele trebuie concepute astfel încât, în urma consumării lor, turistul să dobândească un plus de informații, cunoștințe, chiar deprinderi noi. Numai astfel se poate vorbi de un conținut al prestației turistice în concordanță cu cerințele epocii moderne, cu exigențele turistului contemporan. Iar în condițiile actuale ale țării noastre, angajate pe coordonatele unei noi dezvoltări, o asemenea orientare a serviciilor turistice înseamnă competitivitate cu oferta internațională. Serviciile turistice prezintă o suită de trăsături distinctive ce decurg din modul particular de desfășurare a activității, din natura proprie a producției și a muncii. Unele sunt comune cu cele ale tuturor componentelor terțiarului – ceea ce subliniază odată în plus apartenența turismului la acest sector - , având doar concretizare distinctă, altele sunt specifice numai serviciilor turistice. Acestea din urmă sunt determinate de caracteristicile ofertei și cererii turistice, de modul în care se realizează întâlnirea lor, de condițiile în care au loc actele de vânzare-cumpărare24 și asupra lor ne vom opri în continuare. Din categoria trăsăturilor specifice trebuie evidențiată, în primul rând, personalizarea serviciilor, particularizarea lor la nivelul grupului sau chiar al individului. Urmând îndeaproape evoluția cererii, serviciile turistice se caracterizează și printr-o dinamică înaltă. Acest lucru se datorează, în primul rând, caracterului lor variabil, flexibil în raport cu celelalte componente ale ofertei. Totodată, serviciile turistice manifestă și o puternică fluctuație (variație) sezonieră, rezultat al oscilațiilor cererii turistice, al concentrării acesteia în anumite momente ale anului calendaristic. Prestația turistică se particularizează și prin complexitate; produsul turistic este – așa cum s-a arătat – rezultatul diferitelor combinații între elemente decurgând din condițiile naturale și antropice specifice fiecărei destinații și serviciile (de transport, cazare, masă, distracție) furnizate de organizatori.

23 24

Minciu Rodica, Baron P., Neacșu N., op. cit., p. 87 Minciu Rodica, Ispas Ana, op. cit., p. 112

9

Caracteristica de substituibilitate, asociată, mai ales, prestațiilor, trebuie fructificată în scopul diversificării ofertei și stimulării interesului pentru consumul turistic și nu pentru acoperirea unor deficiențe organizatorice sau de altă natură. O altă trăsătură distinctivă a serviciilor turistice, determinată de conținutul complex al acestora, este eterogenitatea (variabilitatea); ea apare în relație atât cu întreg sistemul serviciilor turistice, cât și cu fiecare în parte și este rezultatul dependenței acestora de dotările materiale și persoana prestatorului. În acest context, se poate vorbi, tot ca o caracteristică, de participarea unui număr relativ mare de prestatori (producători) la realizarea produsului final. Serviciile turistice, analizate în globalitatea lor, se mai caracterizează și prin solicitarea și consumarea într-o ordine riguroasă, determinată de specificul prestației, locul și momentul acțiunii, forma de turism, etc25. 1.4.2 Tipologia serviciilor turistice Caracteristicile serviciilor și rolul deosebit în oferta turistică se regăsesc în nenumăratele preocupări de structurare a acestora, în varietatea unghiurilor de abordare. Ele reflectă interesul deosebit de care s-a bucurat această problemă și, totodată, cerințele practice cărora au fost chemate să le răspundă. Astfel, serviciile înglobate în conținutul produsului turistic (pachetul de vacanță) pot fi grupate, în funcție de etapele principale din desfășurarea unei călătorii în: servicii legate de organizarea voiajului și servicii determinate de sejur. În raport cu importanța în consum și motivația cererii, serviciile turistice pot fi: de bază (transport, cazare, alimentație, tratament sau orice altă activitate ce reprezintă chiar scopul final al vacanței ca: schi, vânătoare, iahting) și suplimentare (informații, activități culturalsportive, închirieri de obiecte). O altă posibilitate de clasificare a serviciilor folosește drept criteriu forma de manifestare a cererii și, corespunzător, modul de formulare a deciziei de cumpărare. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre servicii ferme (transport, cazare) angajate anterior desfășurării consumului turistic prin intermediul agențiilor de specialitate și pentru care decizia de cumpărare este formulată în localitatea de reședință a turistului și servicii spontane, solicitate în momentul în care turistul intră în contact direct cu oferta (de regulă, în locul de petrecere a vacanței). 25

Minciu Rodica, Baron P., Neacșu N., op. cit., p. 93

10

În funcție de natura relațiilor financiare angajate între prestatori și clienți, serviciile turistice pot fi cu plată (este cazul majorității prestațiilor) și gratuite (efectiv sau aparent, după cum costul lor este cuprins în prețul prestațiilor de bază sau suportat din cheltuielile generale ale organizatorilor). Serviciile turistice se mai diferențiază și după categoria de turiști cărora se adresează; astfel, se poate vorbi de servicii pentru turiști interni și servicii pentru turiști internaționali (schimb valutar, ghid interpret, comercializarea unor produse specifice). După natura (caracterul) lor, se poate face delimitare între serviciile specifice (cazare, alimentație, transport, agrement, ghid), determinate de desfășurarea propriu-zisă a activității turistice și servicii nespecifice (transport în comun, telecomunicații, reparații, prestații culturalartistice), rezultat al existenței unei infrastructuri generale, care se adresează în egală măsură turiștilor și rezidenților. După conținutul acestora se evidențiază servicii de26: pregătire și educație, marketing și consultanță, reprezentare, publicitate și promovare, sisteme computerizate (rezervări, procesarea informațiilor, etc). Lărgirea gamei serviciilor, de bază și suplimentare, oferite turiștilor și creșterea calității lor se reflectă pozitiv asupra circulației turistice, conducând la mai buna folosire a bazei materiale și forței de muncă, la sporirea eficienței întregii activități. Totodată, se impune sublinierea că serviciile suplimentare au o contribuție deosebită în acest sens, prin prelungirea sejurului și sezonului turistic, prin creșterea încasărilor medii pe zi-turist.

1.5 Locul și rolul turismului în economie Diversitatea activităților încorporate în conținutul prestației/industriei turistice ca și prezența unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei, conferă turismului caracterul unei ramuri de interferență și sinteză. De aici decurge amploarea și complexitatea legăturilor dintre turism și celelalte componente ale economiei. Toate acestea ilustrează poziția importantă a turismului în structura mecanismului economic și rolul său activ în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei și societății. În acest context, “a analiza impactul economic al turismului înseamnă a evalua locul pe care acesta 26

Holloway J. Ch., op. cit., p. 201-209

11

îl ocupă în comerțul internațional și în economia națională;...a identifica și examina rezultatele activității turistice în comparație cu alte sectoare ale economiei atât în țările industrializate cât și în cele în curs de dezvoltare”27. 1.5.1 Contribuția turismului la creșterea economică Este bine cunoscut faptul că mutațiile social-economice din epoca contemporană au creat și au dezvoltat turismul. La rândul său, această ramură stimulează dezvoltarea altor ramuri ale economiei naționale, prin obiectul activității sale, cum ar fi industria și agricultura, construcțiile, transporturile, comerțul, etc. Din punct de vedere economic, turistul este consumator de bunuri și beneficiază de servicii; din cheltuielile acestuia și, implicit, din mijloacele financiare rezultate prin activitatea unităților economice ale industriei turismului (transporturi, cazare, alimentație, agrement, tratament balneomedical, etc), o parte revine direct acestor unități sub formă de profit și de fonduri bănești pentru plata salariilor lucrătorilor ocupați în unitățile respective, altă parte intră în bugetul statului sau în cel local sub formă de impozite, taxe, etc., iar a treia parte este absorbită direct în alte ramuri ale economiei pentru plata produselor și bunurilor livrate și a serviciilor prestate de aceste sectoare pentru necesitățile industriei turismului28. Efectele economice ale consumului turistic trebuie evaluate și prin prisma veniturilor realizate de forța de muncă angrenată direct sau indirect în industria turismului: procesul de servire a turiștilor face apel la o forță de muncă numeroasă, cu un profil variat de calificare, ale cărei cheltuieli de consum sporesc, deasemenea, ca rezultat al creșterii nivelului de trai, tocmai datorită utilizării mai raționale și mai complete a forței de muncă pe măsura dezvoltării turismului. În momentul în care un obiectiv turistic a fost dat în folosință, el exercită o influență pozitivă asupra economiei regiunii, zonei, stațiunii, etc., unde a fost localizat și, într-o accepțiune mai largă, asupra întregii economii naționale, prin veniturile generate de exploatarea obiectivului respectiv pentru turismul internațional și intern, prin consumul de bunuri și servicii și prin veniturile realizate de forța de muncă utilizată. Eficiența dezvoltării turismului mai rezidă și în faptul că activitățile specifice ale acestuia nu epuizează “materia primă” pe baza căruia se dezvoltă. Resursele (naturale și antropice) sunt permanente și nu pot fi valorificate – fără teama de epuizare – decât prin intermediul turismului.

27 28

Lanquar R., op. cit., p. 7 Snak O., Baron P., Economia Turismului, Editura Expert, București, 2001, p. 61

12

1.5.2 Influența turismului internațional asupra balanței de plăți externe Între turismul internațional și balanța plăților externe există aceeași legătură ca între parte și întreg. Creșterea considerabilă a încasărilor din turismul internațional receptor și respectiv a plăților pentru turismul internațional emitent de fluxuri turistice, duce implicit la creșterea influenței turismului internațional în cadrul balanțelor de plăți externe ale diverselor țări. Cu toate că turismul internațional, ca și alte servicii (transporturi internaționale, servicii bancare, asigurări, etc.) face obiectul unor clasificări distincte din punctul de vedere al statisticii economice, specialiștii consideră că turismul internațional poate găsi un element de comparație pe măsura lui numai în volumul comerțului exterior (mondial). Avantajul economic pe care îl reprezintă turismul internațional a determinat multe țări în curs de dezvoltare să-și sporească eforturile pentru dezvoltarea industriei lor turistice, ca activitate susceptibilă de a le furniza o parte din devizele necesare pentru a-și dezvolta economia națională.

1.5.3 Efectul multiplicator al turismului Analiștii pot lua în considerare trei elemente care contribuie la măsurarea impactului economic total al unui volum determinat de cheltuieli turistice29:  Impactul direct măsoară efectele primei runde de circuit monetar provenit de la un 

turist; Impactul indirect măsoară efectele derivate ale rundelor adiționale cauzate de



recircularea unității monetare inițiale a turistului; Impactul indus (stimulat) măsoară efectele derivate cauzate de angajații unei firme

turistice care cheltuiesc o parte din salariilor lor în alte sectoare de afaceri; În această situație, impactul economic total este egal cu efectele impactului direct, plus impactul indirect, plus impactul indus al cheltuielilor turistului. De aici rezultă că efectul multiplicator al turismului (K) este exprimat prin însumarea celor trei impacturi, raportate la impactul direct:

K= Prin urmare, orice cheltuială inițială a unui turist trece prin numeroase runde; aidoma impactului provocat de o piatră aruncată într-o oglindă liniștită de apă, suma inițială a

29

Snak O., Baron P., Economia Turismului, Editura Expert, București, 2001, p. 72

13

cheltuielilor turistului reverberează, respectiv se răspândește în cercuri concentrice tot mai largi, dar și tot mai puțin sesizabile, în toată economia unui areal turistic. În concluzie, turismul joacă un rol important în viața economică și socială a statelor lumii, suscitând interesul pentru identificarea incidențelor și evaluarea rezultatelor sale.

14

CAPITOLUL 2 DE LA CREȘTEREA ECONOMICĂ LA DEZVOLTAREA DURABILĂ Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor şi metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice şi elementele capitalului natural. Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cu siguranţă cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut şi sub numele de Raportul Brundtland: "Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi"30. Dezvoltarea durabilă urmareşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie că e vorba de mediu înconjurător, economic sau social. Deşi iniţial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa exploatare industrială a resurselor şi degradarea continuă a mediului şi caută în primul rând prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent, conceptul s-a extins asupra calităţii vieţii în complexitatea sa, şi sub aspect economic şi social. Obiect al dezvoltării durabile este acum şi preocuparea pentru dreptate şi echitate între state, nu numai între generaţii.

2.1 Scurt istoric al dezvoltării durabile Creşterea economică este unicul şi cel mai puternic motor care poate genera creşteri pe termen lung ale standardului de viaţă. În general, se afirmă tot mai mult că, ceea ce se întâmplă în timp cu standardele noastre de viaţă se datorează, în primul rând, creşterii venitului naţional, analizat în corelaţie cu creşterea populaţiei. În primele şapte decenii ale secolului XX, PIB per capitală a crescut, în timp ce distribuţia sa a devenit relativ tot mai puţin inegală. Drept rezultat, cei mai mulţi cetăţeni, din cele mai multe ţări ale U.E., au un standard de viaţă tot mai bun, de la un deceniu la altul; nu de puţine ori, copiii au condiţii de viaţă mai bune decât cele pe care le aveau la aceeaşi vârstă părinţii lor. Se pare însă că, în anii, ‘70, motorul care a susţinut o astfel de 30

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabilă

15

creştere a eşuat. Ratele de creştere au scăzut şi inechităţile înregistrate în distribuţia venitului au început să se adâncească. Drept rezultat, veniturile reale ale familiilor europene au rămas relativ constante... mulţi autori începând să considere că s-ar putea să ne aflăm spre sfârşitul epocii în care fiecare generaţie se aşteaptă să o ducă mult mai bine decât predecesorii săi31. Finalitatea socială a creşterii şi dezvoltării economice o constituie realizarea progresului individului şi societăţii nu numai la nivelul fiecărei ţări şi pentru o perioadă scurtă de timp, ci şi la nivel mondial şi pe termen îndelungat. Procesele evolutive ce au loc în cadrul societăţii în vederea asigurării progresului individului şi umanităţii, pe fondul convergenţei intereselor generaţiilor prezente şi viitoare şi al compatibilităţii sistemului economic cu cel natural şi tehnologic – la nivel naţional şi planetar – sunt exprimate, în plan teoretic, prin conceptul de dezvoltare economică (economico-socială) durabilă sau sustenabilă, viabilă32. Conceptul de dezvoltare durabilă a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul însuși este foarte tânăr și s-a impus în vara lui 1992, după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro. Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea calității vieții. Discuțiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabilă au pornit la începutul anilor 70. În 1972, Conferința privind Mediul care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată în mod serios problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane, ceea ce pune în pericol însuși viitorul omenirii. În 1983, își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED), condusă de Gro Bruntland, după o rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Doi ani mai târziu, în 1985, este descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii și, prin Convenția de la Viena se încearcă găsirea unor soluții pentru reducerea consumului de substanțe care dăunează stratului protector de ozon care înconjoară planeta. În 1986, la un an după catastrofa de la Cernobâl, apare așa-numitul Raport Brundtland, al WCED, cu titlul „Viitorul nostru comun” care dă și cea mai citată definiție a dezvoltării durabile

31 32

Lipsey R., Chrystal K. A., Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 686 http://www.scribd.com/doc/25371977/Capitolul-15-Creșterea-Economică-Dezvoltarea-Durabilă

16

(„sustainable development”): “Dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor”33. Totodată, Raportul admitea că dezvoltarea economică nu poate fi oprită, dar că strategiile trebuie schimbate astfel încât să se potrivească cu limitete ecologice oferite de mediul înconjurător și de resursele planetei. În finalul raportului, comisia susținea necesitatea organizării unei conferințe internaționale asupra dezvoltării durabile. Astfel, în 1992, are loc la Rio de Janeiro „Summit-ul Pământului”, la care au participat reprezentanți din aproximativ 170 de state. În urma întâlnirii, au fost adoptate mai multe convenții, referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. Deasemenea, s-a stabilit un plan de susținere a dezvoltării durabile, Agenda 21. La 10 ani de la Conferința de la Rio, în 2002, a avut loc, la Johannesburg, Summitul privind dezvoltarea durabilă. Fiecare dintre noi, conștient sau nu, putem contribui la dezvoltarea durabilă. De fapt, putem spune că avem o gândire durabilă atunci când aruncăm deșeurile din plastic sau hârtie în locurile special amenajate. La nivel industrial, lucrurile s-au mișcat mult mai repede. Astfel, multe fabrici folosesc deșeuri drept combustibil, iar în anumite localități se încearcă implementarea unor sisteme de încălzire casnică pe bază arderii deșeurilor. Companiile sunt primele care au conștientizat importanța economică (dar și ecologică) a recuperării și refolosirii deșeurilor. Lester R. Brown a creat în 1974 „Worldwatch Institute” și este promotorul unor serii de studii, materializate în rapoartele anuale privind progresele pe calea structurării unei societăți durabile: “Starea lumii” sau „Semne vitale”. Lester R. Brown atrage atenția, în lucrarea „Planul B 2.0” asupra conflictului dintre civilizația industrială și mediul ambiant și menționează două aspecte: tendința de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime și de hrană, sau consumarea celor regenerabile într-un ritm superior capacității lor de regenerare și deteriorarea fizică și poluarea factorilor de mediu: apă, aer, sol. În acest context, el punctează importanța reciclării deșeurilor.

33 34

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabilă http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltare_durabilă

17

„O societate durabilă este cea care își modelează sistemul economic și social astfel încât resursele naturale și sistemele de suport ale vieții să fie menținute”34.

2.2 Obiectivele și principiile dezvoltării durabile Terra are o capacitate limitată de a satisface cererea crescândă de resurse naturale din partea sistemului socio-economic și de a absorbi efectele distructive ale folosirii lor. Schimbările climatice, fenomenele de eroziune și deșertificare, poluarea solului, apei și aerului, reducerea suprafeței sistemelor forestiere, tropicale și a zonelor umede, dispariția sau periclitarea existenței unui numar mare de specii de plante și animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerată a resurselor naturale neregenerabile au început să aibă efecte negative, măsurabile, asupra dezvoltării socio-economice și calității vieții oamenilor în zone vaste ale planetei. Conceptul de dezvoltare durabilă are ca premisă constatarea că civilizația umană este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie și energie din cadrul acesteia, de stabilitatea și capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaborează pe această bază urmăresc restabilirea și menținerea unui echilibru rațional, pe termen lung, între dezvoltarea economică și integritatea mediului natural în forme înțelese și acceptate de societate. Este subliniată, deasemenea, importanța unei strânse conlucrări cu societatea civilă, partenerii sociali, comunitățile locale și cetățenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltării durabile. În acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie35: 

Protecția mediului, prin măsuri care să permită disocierea creșterii economice de impactul negativ asupra mediului;



Echitatea și coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversității



culturale, egalității de șanse și prin combaterea discriminării de orice fel; Prosperitatea economică, prin promovarea cunoașterii, inovării și competitivității pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate și unor locuri de muncă abundente



și bine plătite; Îndeplinirea responsabilităților internaționale ale Uniunii Europene prin promovarea instituțiilor democratice în slujba păcii, securității și libertății, a principiilor și practicilor dezvoltării durabile pretutindeni în lume.

34 35

http://strategia.ncsd.ro/

18

Pentru a asigura integrarea și corelarea echilibrată a componentelor economice, ecologice și socio-culturale ale dezvoltării durabile, Strategia Uniunii Europene statuează următoarele principii directoare36:       

Promovarea și protecția drepturilor fundamentale ale omului; Solidaritatea în interiorul generațiilor și între generații; Cultivarea unei societăți deschise și democratice; Informarea și implicarea activă a cetățenilor în procesul decizional; Implicarea mediului de afaceri și a partenerilor sociali; Coerența politicilor și calitatea guvernării la nivel local, regional, național și global; Integrarea politicilor economice, sociale și de mediu prin evaluări de impact și



consultarea factorilor interesați; Utilizarea cunostințelor moderne pentru asigurarea eficienței economice și

 

investiționale; Aplicarea principiului precauțiunii în cazul informațiilor științifice incerte; Aplicarea principiului “poluatorul platește”.

Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una dintre opțiunile posibile, ci singura perspectivă rațională a devenirii naționale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluența factorilor economici, sociali și de mediu37.

2.3 Indicatorii dezvoltării durabile Monitorizarea tendințelor dezvoltării folosind și indicatori situați în afara activității economice precede formularea principiilor dezvoltării durabile și s-a afirmat paralel cu procesul de definire a strategiilor de dezvoltare durabilă elaborate sub egida Națiunilor Unite și, respectiv, a Uniunii Europene. Astfel de instrumente de monitorizare au fost produse de o varietate de instituții, de la întreprinderi sau formațiuni ale societății civile, grupuri de experți sau centre de cercetare până la administrații locale, guverne naționale, organizații inter-guvernamentale sau instituții financiare internaționale. Amploarea acestor eforturi, care s-au intensificat în ultimii ani atât la nivel național cât și în formule multinaționale colaborative, reflectă nevoia percepută de a

36 37

http://strategia.ncsd.ro/ http://strategia.ncsd.ro/

19

dispune de astfel de instrumente, de a acoperi o plajă diversă de aplicații și de a depăși o seamă de dificultăți metodologice. Diferențele, încă notabile, dintre modalitățile de construcție, stadiul de dezvoltare și gradul de utilizare efectivă a unor seturi coerente de indicatori ilustrează complexitatea sarcinii de a regăsi compatibilități reale între abordările empirice și normative din domeniile distincte care se integrează în conceptul dezvoltării durabile: economia, societatea și capitalul natural. În aceste condiții, aspectele metodologice, aflate încă într-o fază de fundamentare teoretică, sunt preluate dinamic în procesul de dezvoltare a aplicațiilor de raportare statistică. Convenirea unui set de indicatori acceptați ai dezvoltării durabile, inclusiv reflectarea în sistemul conturilor naționale, prin instrumente specifice, a factorilor ecologici și sociali ai dezvoltării, constituie în continuare un subiect de preocupare prioritară din partea Oficiului de Statistică al Comunităților Europene (Eurostat), Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) și Organizației pentru Colaborare și Dezvoltare Economică (OCDE)38. România, prin Institutul Național de Statistică, este angajată în mod activ în acest proces. În faza actuală, Institutul Național de Statistică transmite la Eurostat un sistem parțial de indicatori, integrat în sistemul european al dezvoltării durabile, în funcție de datele disponibile. În această etapă, sursele de date pot fi perfecționate printr-o directă și eficientă cooperare interinstituțională, în special pentru cuantificarea elementelor capitalului uman și social și a capacității de suport a ecosistemelor naturale. Sistemul actual, folosit pentru monitorizarea implementării Strategiei reînnoite pentru Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene (2006), recunoaște în mod explicit existența acestor probleme și recomandă statelor membre să-și revizuiască în continuare sursele de date pentru seturile de indicatori, pentru a le asigura calitatea, nivelul de comparație și relevanța în raport cu obiectivele Strategiei UE. Unul dintre punctele nodale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă reînnoite a Uniunii Europene îl reprezintă instituirea unui proces reglementat de monitorizare și raportare care să armonizeze cerințele naționale specifice ale statelor membre cu nevoile de coordonare și sinteză la nivelul instituțiilor Uniunii. S-a stabilit că obiectivele de atins și instrumentele de măsurare a performanțelor economice în raport cu responsabilitățile sociale și de mediu să fie definite printr- un dialog constructiv angajat de Comisia Europeană și de fiecare stat membru al Uniunii

38

http://strategia.ncsd.ro/

20

Europene cu comunitatea de afaceri, partenerii sociali și formațiunile relevante ale societății civile. Comisia Europeană, cu asistența grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltării durabile, a fost însărcinată să continue dezvoltarea setului de indicatori pentru a îmbunătății omogenitatea raportării. O primă versiune a acestui set de indicatori a fost folosită pentru primul raport de evaluare (2007) a Strategiei Uniunii Europene reînnoite. În forma sa curentă, mecanismul de monitorizare evidențiază anumite categorii de indicatori aflate încă în stadiul de dezvoltare. Setul existent de indicatori este considerat adecvat pentru monitorizarea țintelor cantitative ale Strategiei Uniunii Europene, dar incomplet sau insuficient pentru urmărirea și evaluarea obiectivelor calitative (de exemplu, buna guvernare). Structura de indicatori produsă de Eurostat pentru primul raport de monitorizare a Strategiei Uniunii Europene reînnoite asociază fiecărei dimensiuni strategice un indicator reprezentativ (Nivel 1), un set de indicatori pentru obiectivele operaționale subordonate (Nivel 2) și indicatori descriptivi ai domeniilor de intervenție pentru politicile asociate (Nivel 3)39. Un set suplimentar de indicatori, în afara acestei structuri (indicatorii contextuali), este inclus pentru fenomenele greu de interpretat normativ sau al căror răspuns la intervenții rămâne neidentificat. În conformitate cu deciziile adoptate de Consiliul European, statele membre ale Uniunii Europene au obligația să-și creeze forme de suport instituțional adecvate pentru coordonarea dezvoltării și utilizării instrumentelor statistice de monitorizare și pentru revizuirea periodică (la 2 ani) a fiecarei Strategii Naționale, într-un mod congruent cu efortul de sistematizare a raportărilor asupra implementării Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă la nivelul Uniunii Europene. Este vorba, prin urmare, de un proces continuu, în care revizuirea la intervale scurte a Strategiilor Naționale și a Strategiei UE reduce marja de eroare în privința evaluării resurselor necesare pentru implementarea obiectivelor convenite. Pentru urmărirea și verificarea implementarii Strategiei Naționale se va crea și întreține un sistem național de indicatori statistici ai dezvoltării durabile, armonizat și congruent cu sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul Uniunii Europene, pentru monitorizarea progreselor naționale în raport cu Strategia pentru Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene. Colectarea și prelucrarea informațiilor de încredere, cuantificate și actualizate regulat, agregate la nivelul indicatorilor de dezvoltare durabilă, va permite măsurarea performanțelor în atingerea 39

http://strategia.ncsd.ro/

21

obiectivelor stabilite de Strategie și raportarea corectă asupra rezultatelor. Se are în vedere operaționalizarea a două tipuri de indicatori40: 

Indicatorii naționali de dezvoltare durabilă, focalizați pe prioritățile cheie exprimate prin ținte cuantificabile care să permită, totodată, compararea performanțelor naționale cu cele ale partenerilor internaționali și cu obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene reînnoite. Acest set de indicatori se va baza pe rezultatele grupului de



lucru Eurostat – UNECE - OCDE și va fi reactualizat în permanență. Indicatorii de progres ai Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României, acoperind întregul pachet de politici pe care aceasta le generează, inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse în Strategia Uniunii Europene. În acest mod, toate politicile vor forma obiectul monitorizării, urmărind responsabilizarea decidenților politici și permițând opiniei publice să evalueze succesul acțiunilor întreprinse. Ansamblul activităților legate de elaborarea sistemului național de indicatori ai

dezvoltării durabile se va desfășura sub îndrumarea și controlul Comitetului Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabilă. În concluzie, urmează să se stabilească mandatul, componența și modul de organizare a grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltării durabile, termenele de execuție, pe etape, precum și rolul de coordonare conceptuală și metodologică al Institutului Național de Statistică.

2.4 Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului Măsurile stabilite vizează în principal valorificarea sustenabilă a patrimoniului cultural și a resurselor naturale cu potențial turistic precum și îmbunătățirea calității infrastructurii turistice de cazare și agrement în vederea creșterii atractivității regiunilor, dezvoltării economiilor locale (comerț, construcții, transporturi, alimentație publică, industria mică și artizanat) și creării de noi locuri de muncă. În acest fel regiunile, zonele și localitățile își identifică și consolidează o identitate proprie și își îmbunătățesc avantajele competitive în sectoare cu valoare adăugată mare și conținut calitativ și cognitiv ridicat, atât pe piețele tradiționale cât și pe cele noi, în formare. O parte însemnată a locurilor de muncă nou create oferă oportunități sporite pentru ocuparea forței de muncă feminine și a unor categorii defavorizate. 40

http://strategia.ncsd.ro/

22

Cele mai importante măsuri sunt prezentate în continuare41:  Restaurarea și valorificarea patrimoniului cultural și modernizarea infrastructurii conexe;  Crearea, dezvoltarea și modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea sustenabilă a resurselor naturale și pentru creșterea calității serviciilor turistice prin: amenajarea obiectivelor turistice naturale cu potențial turistic (canioane, defileuri, peșteri, lacuri glaciare, Delta Dunării și alte zone umede, etc.) în condițiile monitorizării permanente a presiunii asupra mediului în conformitate cu planurile de management pentru ariile naturale protejate, inclusiv siturile Natura 2000;  Valorificarea potențialului turismului montan, inclusiv amenajarea căilor de acces, a platformelor de campare și a refugiilor alpine, marcarea traseelor turistice, 

instalarea de posturi Salvamont; Dezvoltarea turismului balnear - crearea, modernizarea și extinderea structurilor



de cazare și de agrement precum și ale utilităților aferente; Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică, prin proiectarea unei imagini pozitive a României, definirea și promovarea brandului turistic național, dezvoltarea turismului intern prin diversificarea ofertei și a activităților de marketing specifice, inclusiv prin realizarea unui sistem unitar de informare și

statistică turistică on-line. La nivelul anului 2015 se prevede implementarea a 400 de proiecte în domeniul infrastructurii de turism, sprijinirea directă sau indirectă a 350 firme în domeniul turismului, desfășurarea a cel puțin 10 campanii de promovare a brandului turistic la nivel național și internațional și înființarea a 10 centre naționale de informare și promovare turistică, având ca rezultat, printre altele, crearea unui numar de 1.000 de noi locuri de muncă42. În plus față de prevederile specifice ale Programului privind turismul balnear, se propune extinderea și diversificarea, în stațiunile balneo-climaterice, a procedurilor de tratament pe baza factorilor naturali, dezvoltarea unei rețele de parcuri balneare care să ofere servicii complexe de tip wellness, promovarea tratamentelor gerontologice cu medicamente și preparate originale românești. Astfel, acest domeniu de intervenție vizează activități menite să facă Romania o destinație atractivă pentru turism și afaceri, împreună cu dezvoltarea durabilă a produselor 41 42

http://strategia.ncsd.ro/ http://strategia.ncsd.ro/

23

turistice și creșterea utilizării internetului în serviciile de rezervare și promovare turistică (Eturism)43.

2.5 Integrarea europeană și dezvoltarea durabilă Integrarea europeană este un proces complex, cu caracter istoric, juridic, politic, economic, științific, educațional, cultural, social, național, internațional, statal, interstatal și supranațional. Caracterul istoric este dat de faptul că desfășurarea procesului integrativ se întinde pe o perioadă îndelungată în decursul căreia au avut loc transformări structurale fundamentale de natură politică, economică și socială. Procesul integrativ vest-european este în egală măsura unul politic, deoarece decizia de integrare exprimă voința politică a forțelor politice. Este un proces juridic, deoarece desfășurarea și realizarea se bazează pe apropierea legislativă a fiecărei țări participante la normele structurii nou create. Este un proces economic deoarece se concretizează în formarea unor structuri economice care permit obținerea de performanțe economice ce conduc în ultima instanță la creșterea standardului de viață, a creșterii și dezvoltării societății în ansamblu. Caracterul științific ne este redat de faptul că se bazează pe cercetarea și cunoașterea realității economice și a tendințelor ce dau sens și mișcare acesteia. Integrarea, mai putem spune că, este un proces social, deoarece exclude orice discriminare bazată pe naționalitate în privința accesului la muncă și a protecției sociale44. În contextul integrării europene cu implicații asupra dezvoltării durabile trebuie sa vorbim și despre activitatea comercială. Astfel, activitatea comercială responsabilă se referă la asigurarea succesului economic al unei organizații, prin includerea în operațiunile acesteia a unor considerente sociale și ecologice, astfel încât organizația să poată gestiona în mod corespunzator impactul proceselor asupra mediului înconjurator și să poată contribui la rezolvarea problemelor comunității în ansamblu. Cu alte cuvinte, ea înseamnă a satisface solicitările clienților, care doresc un furnizor fiabil, cu o bună reputație pentru produse și servicii de calitate având în același timp grijă și de așteptările altor oameni, cum sunt: furnizorii, care doresc să vândă unui client care va reveni pentru a cumpăra din nou și va plăti la timp; angajații, care doresc să lucreze pentru o firmă de care sunt

43 44

http://www.finantare.ro/pag67,Axa-5_-Dezvoltarea-durabila-si-promovarea-turismului,id2.html http://www.fedei.ro/

24

mândri și care știe să le aprecieze contribuția precum și comunitatea, care dorește să fie sigură că firma operează într-o manieră responsabilă din punct de vedere social și ecologic. Legătura dintre activitatea comercială și dezvoltarea durabilă este complexă și poate fi atât pozitivă, cât și negativă. Prin potențialul său de susținere a creșterii economice, activitatea comercială contribuie la dezvoltarea durabilă, dar ea o poate afecta și negativ atunci când efectele sale pozitive sunt depășite de creșterea poluării. Preocupările privind asigurarea unei activități comerciale în concordanță cu dezvoltarea durabilă au devenit mai insistente, îndeosebi în contextul globalizării economiei și a recunoașterii tot mai largi a interdependențelor dintre natură și societate, ceea ce a determinat formularea unor cerințe noi din partea clienților, a comunităților locale, a autorităților de reglementare, băncilor, finanțatorilor și furnizorilor de servicii de asigurare. În noile condiții, tot mai multe organizații sunt interesate să-și îmbunătățească modul de operare, astfel încât să poată contribui la binele general al comunității45. Dezvoltarea durabilă spre deosebire de alte modele de organizare economică urmărește nu numai creșterea economică și îmbunătațirea stării sociale, dar și protecția mediului. România, ca țară integrată în Uniunea Europeană, trebuie să respecte legile UE, să atingă un anumit nivel de dezvoltare economică, să urmeze obiectivele, prioritățile, politicile UE, propuse pe termen lung, mediu și scurt, să îndeplinească cerințele stabilite în tratatul de negociere. Politica de mediu a Uniunii Europene, așa cum a fost stabilită prin Tratatul CE, are ca scop asigurarea sustenabilității protecției mediului, prin includerea acesteia în politicile sectoriale ale UE, prin elaborarea de măsuri de prevenire, prin respectarea principiului “poluatorul plătește”, prin combaterea poluarii la sursă. În urma integrării României în UE politica de mediu a UE, se regăsește și în politica de mediu a țării noastre. In acest fel s-a conturat începutul încadrării României spre dezvoltarea durabilă46. Acquis-ul comunitar: “poluatorul plătește” acoperă un număr mare de sectoare, precum: calitatea aerului și schimbările climatice, managementul deșeurilor, calitatea apei, protecția naturii, controlul poluării industriale și managementul riscului. “Problematica de mediu a reprezentat una din buturugile procesului de negociere a capitolelor acquis-ului comunitar cu care s-au confruntat autoritățile române în relația cu 45

Dinu Vasile, Activitatea comercială și dezvoltarea durabilă, Revista Amfiteatru Economic, Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Comerț, Anul XII, Februarie 2010, Nr. 27, p. 5 46 http://www.fedei.ro/

25

instituțiile UE, datorită decalajului ecologic substanțial existent între cele 2 spații – cel comunitar și cel românesc – atât în ceea ce privește economia cât și cel al protecției mediului”47. Totuși spre sfârșitul anului 2004 au fost încheiate capitolele de negociere, respectiv și capitolul nr. 22 “Mediu”. Încheierea acestui capitol de negocieri a demonstrat că România poate atinge dezvoltarea durabilă. Implementarea acquis-ului comunitar de mediu va costa 29,5 miliarde de euro in perioada 2004-2021, din care 9,3 miliarde din fonduri comunitare. Acest ajutor substanțial din partea UE ne confirmă faptul că integrarea europeană este calea spre dezvoltarea durabilă. “Un aspect caracteristic al UE este Piața internă, care a cunoscut mai multe forme de existentă: zona de comerț liber, uniune vamală, piața comună. Piața comună se bazează pe desăvârșirea liberalizărilor anterioare, la care se adaugă înlăturarea frontierelor vamale în interiorul zonei”48. Pentru a vinde produsele industriale și agricole pe piața internă, este nevoie ca acestea să corespundă standardelor de calitate și standardelor ecologice. Printre scopurile standardelor de calitate se numară și protecția mediului. Standardele ecologice sunt: 

standarde Europene – reglementate prin Directive Europene – obligatorii pentru toate firmele care doresc să producă și să vândă în UE, indiferent de originea



acestora; standarde de mediu – obligatorii.

Prestarea serviciilor pe piața internă, în special în domeniul transporturilor au obiectivul de protecție și conservare a mediului, reducând efectele negative asupra mediului, ca: poluarea aerului, zgomot, aglomerare, impact asupra pământului. Deci piața internă asigură un nivel ridicat al protecției mediului și este un instrument al UE care asigură drumul spre dezvoltarea durabilă. Printre politicile de integrare europeană se numară și Politica Agricolă Comună (PAC), cu un rol important în protecția mediului, conceptul de agricultură durabilă, fiind un pilon al acestei politici. Agricultura durabilă are 3 componente: creșterea economică, starea socială și mediul înconjurator, deci este un concept ce aparține dezvoltării durabile. Agricultura durabilă se caracterizează prin49:

47

http://www.fedei.ro/ http://www.fedei.ro/ 49 http://www.fedei.ro/ 48

26



creșterea fertilității solului – prin aplicarea unor asolamente echilibrate, cu plante premergătoare și intercalate, dar și prin folosirea fertilizanților organici din

 

circuitul închis al propriei exploatații agricole; utilizarea de culturi săritoare – prin fixarea azotului și evitarea eroziunii; combaterea bolilor și dăunătorilor prin metoda biologică, fără ca solul, apa



freatică și de suprafață să fie poluate; Promovarea unor concepte și măsuri specifice agriculturii biodinamice.

Asigurarea unei agriculturi durabile în România devine o realitate în condițiile integrării în UE. Acceptand și implementând PAC, Romania va merge spre dezvoltarea durabilă, fapt ce se datorează deciziei de integrare europeană. Alte politici europene, ca politica industriei, politica în domeniul concurenței, politica regională au deasemenea ca obiective protejarea mediului. În urma integrării europene se realizează câteva performanțe:    

conservarea și sporirea resurselor naturale; întreținerea diversității ecosistemelor; supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului; descentralizarea formelor de guvernare, creșterea gradului de participare la luarea deciziilor și unificarea deciziilor privind mediul și economia.

În condiţiile dezvoltării civilizaţiei, cu toate avantajele şi dezavantajele ei, protecţia şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu au devenit pentru întreaga umanitate un obiectiv primordial, o sarcină dificilă a cărei realizare presupune nu numai eforturi material–financiare şi organizatorice naţionale şi internaţionale, ci şi fundamentarea unor concepţii ştiinţifice pentru această activitate, formarea şi dezvoltarea unei cunoştinţe ecologice.

27

CAPITOLUL 3 ANALIZA DEZVOLTĂRII TURISMULUI ÎN ZONA DE SUD A LITORALULUI ROMÂNESC Dezvoltarea turismului în România trebuie să fie un obiectiv şi un mijloc al dezvoltării economico-sociale de ansamblu, în contextul politicii naţionale de dezvoltare şi de integrare în structurile europene50. Direcţiile de dezvoltare a turismului românesc sunt determinate de dezvoltarea macroeconomică a României, de mai buna reglementare, din punct de vedere legislativ, a problemelor acestei forme de turism şi de implicarea Guvernului României în susţinerea turismului românesc.

3.1 Analiza pieței turistice în zona de sud a litoralului românesc Voi prezenta mai jos componentele pieței turistice, și anume: oferta turistică, potențialul turistic, structurile de primire turistică și oferta de agrement. 3.1.1 Analiza stadiului actual al pieţei Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime de circa 245 km, între Ucraina şi Bulgaria, de la Delta Dunării, în Nord, până la localitatea litorală Vama Veche, situată la graniţa cu Bulgaria. Din punct de vedere al valorificării turistice, exceptând zonele din Delta Dunării, litoralul românesc este amenajat şi exploatat în scopuri turistice doar pe o distanţă de circa 82 km, de la Capul Midia (în Nord) şi până la frontiera cu Bulgaria (în Sud), zonă în care se găsesc 18 localități litorale, dintre care 13 sunt staţiuni turistice de interes naţional. De la Nord spre Sud, acestea sunt: oraşul Năvodari, staţiunea Mamaia, oraşul (municipiul) Constanţa, staţiunile Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, oraşul (municipiul) Mangalia şi localităţile 2 Mai şi Vama Veche. Posibilităţi de dezvoltare turistică viitoare le au şi localităţile litorale Tuzla şi 23 August.

50

Stănciulescu Gabriela, Managementul operaţiunilor de turism, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, p. 29.

28

Majoritatea staţiunilor turistice litorale din România au fost dezvoltate, în urmă cu 4-5 decenii, pentru a satisface două segmente importante ale pieţei turistice: segmentul pasiv, de tip “sunlust”, constând în cererea pentru soare şi plajă şi segmentul de turism balnear (de balneoterapie). În prezent, ambele tipuri de produse oferite sunt depăşite pe piaţa europeană şi se află în declin. Cu puţine excepţii, staţiunile litorale se caracterizează, în general, prin prezenţa structurilor de primire turistică specifice anilor 1960-1970, cu puţin spaţiu alocat pentru amenajări sau pentru vederi panoramice, cu numeroase clădiri neatractive, ca aspect, pentru turiştii din secolul 21. În plus, peste 70% dintre hoteluri sunt clasificate la categoria de două stele. Staţiunile de pe litoralul românesc se confruntă, în ultimii ani, cu o reducere a traficului de vizitatori, oferta turistică nereuşind să se ridice decât parţial la nivelul aşteptărilor turiştilor. Staţiunile balneare (balneoclimaterice) de pe litoral necesită, la rândul lor, acţiuni de modernizare şi retehnologizare. Au apărut, însă, în ultimii ani, noi centre de sănătate, de tip SPA, foarte moderne (ANA ASLAN HEALTH SPA, din Eforie Nord). De curând, la începutul anului 2009, au fost finalizate lucrările la un nou centru SPA, ce funcţionează în sudul litoralului românesc: COCOR SPA Center. Pe litoralul românesc se află 40% din capacitatea de cazare a României, însă majoritatea bazei este de două stele. Sezonul propriu-zis ţine cam 3 luni, iar capacitatea de cazare totală este de 120.000 locuri. Deşi cantitativ lucrurile stau bine, este destul loc pentru calitate. 3.1.2 Oferta turistică În continuare voi prezenta componentele ofertei turistice aferente zonei de sud a litoralului românesc. a) Localizare Litoralul românesc este situat în partea sud-estică a României, cuprinzând limitele estice ale judeţelor Constanţa şi Tulcea. La nord este limitat de Dunăre şi Delta Dunării, iar la sud de graniţa cu Bulgaria. Este situat la 235 km faţă de capitala ţării, Bucureşti. b) Accesibilitate Accesul spre această zonă se realizează pe căi diverse: rutiere, feroviare, aeriene şi navale. Accesul rutier: 

Drumuri europene:  E60: Oradea - Cluj-Napoca - Braşov - Bucureşti – Constanţa;  E68: Arad - Deva - Sebeş - Sibiu - Braşov (legătură cu E60);  E70: Timişoara - Craiova - Caracal - Alexandria - Bucureşti (legătură cu E60);

29

 E81: Halmeu - Satu Mare - Cluj-Napoca - Sebeş - Sibiu - Râmnicu Vâlcea - Piteşti -



Bucureşti (legătură cu E60);  E87: Galaţi - Tulcea – Constanţa. Din capitală accesul rutier se poate realiza astfel: A2: București – Cernavodă; DN22C:



Cernavodă – Constanţa (235 km); Din Constanţa se ajunge în sudul litoralului urmând DN39: Constanţa – Eforie Nord – Eforie Sud – Mangalia – Vama Veche – frontiera Bulgaria; Accesul feroviar din Bucureşti, magistrala Bucureşti – Constanţa – Mangalia; Accesul aerian: Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu, situat la 25 de km de

Constanţa; Accesul naval: porturi maritime - Constanţa şi Mangalia. În cele ce urmează voi face o scurtă descriere a stațiunilor ce vor fi analizate ulterior. Eforie Nord Staţiunea Eforie Nord este situată în extremitatea de sud-est a României, în judeţul Constanţa, pe ţărmul Mării Negre, între Agigea, la nord (5 Km) şi Eforie Sud, la sud (2 km), la 12 km de municipiul Constanţa. Techirghiol Oraş aflat în extremitatea de sud-est a României (județul Constanta), situat pe malul lacului Techirghiol (12 km pătraţi, adâncime de 10-15 m), la 16 km de oraşul Constanţa, la 2 km de Eforie Nord, aproape de Marea Neagră (3 km). Eforie Sud Staţiunea Eforie Sud (Carmen Sylva) este situată în extremitatea sud-estică a României, în judeţul Constanţa, pe fâşia de litoral cuprinsă între Marea Neagră şi Lacul Techirghiol, la 8-20 m peste nivelul mării, la 5 km distanţă de Eforie Nord şi la 19 km distanţă de municipiul Constanţa. Tuzla Localitatea Tuzla se află la 20 de km de Constanţa, la 2,2 km faţă de Eforie Sud şi la 10 km faţă de Costineşti. Costinești Staţiunea este situată în raza comunei Tuzla, în zona mediană a litoralului Mării Negre, la 10 m altitudine (30 km de municipiul Constanţa, 13 km de Eforie Sud).

23 August 30

23 August este o localitate în judeţul Constanţa, situată pe şoseaua Constanţa - Mangalia, în apropiere de lacul Tatlageac, la 31 de km de Constanţa. Staţia de tren cea mai apropiată este cea din Neptun (4 km). Olimp Staţiunea Olimp este situată pe ţărmul Mării Negre, la 7 km nord de oraşul Mangalia. Numeroasele hoteluri amenajate elegant poartă numele unor provincii istorice româneşti (H. Banat, H. Transilvania, H. Maramures, H. Oltenia, H. Muntenia, H. Moldova, H. Dobrogea, etc.). Staţiunea constituie, de fapt, o parte a staţiunii Neptun. Hotelurile sunt aşezate pe un dig natural la 20-30 m deasupra nivelului mării. Neptun Staţiunea Neptun este situată în extremitatea de sud-est a României, în judeţul Constanţa, pe ţărmul Mării Negre, la 6 km nord de Mangalia, pe pragul de nisip dintre pădurea Comorova şi mare, între staţiunile Olimp şi Jupiter, la 5–20 m altitudine. Jupiter Staţiunea Jupiter este situată între Neptun şi Venus, la numai 5 km de Mangalia, de care aparţine din punct de vedere administrativ. Cap Aurora În continuarea staţiunii Jupiter, pe o lungime de 1 km, se întinde staţiunea Cap Aurora, cea mai mică şi mai tânără dintre staţiunile litoralului românesc. Venus Staţiunea Venus este situată în extremitatea de sud-est a României, în judeţul Constanţa, pe ţărmul Mării Negre, la 3-20 m altitudine, la 3 km nord de oraşul Mangalia (de care aparţine administrativ). Saturn Staţiunea Saturn este situată în extremitatea de sud-est a României, în judeţul Constanţa, pe ţărmul Mării Negre, în imediata apropiere a Mangaliei (1 km). Mangalia Municipiul Mangalia este situat la limita de sud – est a ţării, la aproximativ 45 km sud de Constanţa şi la 11 km nord de punctul de frontieră Vama Veche cu Bulgaria. Mangalia este şi staţiune balneoclimaterică permanentă, aflându-se pe aceeaşi latitudine cu renumitele localităţi Nice, Monaco, San Remo. Mangalia s-a dezvoltat ca staţiune balneară după al doilea război mondial. 31

Limanu Limanu este o comună situată în extremitatea sud-estică a judeţului Constanţa şi se învecinează la sud cu Bulgaria, la vest cu comuna Albeşti, la nord cu comuna Pecineaga şi cu oraşul Mangalia, iar la est cu Marea Neagră. În apropierea satului se află peştera Limanu şi lacul Mangalia. 2 Mai Localitatea 2 Mai se află situată între Vama Veche la sud (6 km ) şi oraşul Mangalia (5 km) la nord. Din gara Mangalia se poate lua microbuzul care ajunge în 2 Mai în maxim 7 minute. Pe timpul verii aceste microbuze circulă inclusiv noaptea, la intervale de aproximativ 15 min. Vama Veche Vama Veche este situată la o distanţă de 6 km de 2 Mai şi la 12 km de Mangalia. La Vama Veche se poate ajunge de la Mangalia, care este punctul terminus al căii ferate, şi cu ajutorul microbuzelor care se pot lua din gară. c) Potențialul turistic Potenţialul turistic reprezintă condiţia esenţială a dezvoltării turismului, iar din punct de vedere al conţinutului el reuneşte o mare diversitate de elemente ce se constituie în motive de călătorie. Resurse naturale De-a lungul celor 245 km ai săi, litoralul românesc prezintă o mare varietate de atracţii naturale, oferind posibilităţi de a face cură heliomarină sau tratament balneo-medical, de a practica sporturi nautice, de a efectua cercetări ştiinţifice şi, bineînţeles, pentru recreere. Apa de mare, prin compoziţia chimică, salinitatea relativ redusă comparativ cu cea a altor mări, contrastul termic cu aerul, acţiunea valurilor, prezenţa aerosolilor rezultaţi din spargerea valurilor, constituie un factor important de cură în forme specifice, ca băile de mare şi talasoterapia. Totodată, apa de mare creează cadrul propice practicării sporturilor nautice sau plonjărilor subacvatice. Plaja se diferenţiază faţă de oferta altor ţări printr-o serie de particularităţi precum: orientarea spre est şi sud-est, ceea ce determină o îndelungată expunere la soare (circa 10 ore pe zi), coborârea în mare cu o pantă lină, lăţimea relativ mare, calitatea nisipului (tip, puritate, granulaţie, grad de uscare), asigurând condiţii excelente pentru cura heliomarină (băi de soare, băi de mare), din acest punct de vedere având puţini concurenţi în Europa (coastele sudice ale Italiei şi, în parte, cele ale Bulgariei). 32

Bioclimatul marin, caracterizat prin temperaturi moderate, mare stabilitate termică, regimul redus al precipitaţiilor, număr mare de zile însorite (140 zile/an), puritatea aerului, uniformitatea gradului de umiditate, etc., are un efect benefic asupra organismului, contribuind, alături de ceilalţi factori, la crearea condiţiilor de cură heliomarină şi de odihnă. Resursele balneare, în principal apele minerale sau mineralizate şi nămolul terapeutic, asigură elementele necesare tratamentului complex (profilactic, terapeutic, recuperator), sporind atractivitatea şi valoarea potenţialului turistic al litoralului. Apa sărată a lacului Techirghiol este o altă resursă balneară extrem de importantă. Resurse antropice Un obiectiv turistic renumit al sudului litoralului este Mănăstirea Sf. Maria (Techirghiol) construită în jurul anului 1750 de bătrânii satului Maioreşti – județul Mureş, din goruni bătrâni, a fost împodobită cu o pictură naivă, în tempera pe lemn de meşterii zugravi ai satului. Epava de la Costineşti - Evanghelia a fost o nava comercială greacă aparţinând vestitului om de afaceri Aristotel Onassis care a eşuat la sfârşitul anilor ’60 datorită condiţiilor atmosferice nefavorabile şi a vizibilităţii reduse. Muzeul de Arheologie (Mangalia) care găzduieşte câteva exponate unice în ţară, descoperite în zonă, colecţia de pipe şi curiozităţi ,,Mercurius'' (stampe, litografii, ceasuri, lucrări de pictură, sculptură, grafică) şi ruinele cetăţii Callatis. Geamie Esmahan Sultan (Mangalia) – una dintre cele mai vechi moschei din România. Geamia este înconjurată de un cimitir musulman, la fel de valoros prin vechimea sa, atât din punct de vedere cultural, cât şi spiritual, ce conţine morminte vechi de peste 300 de ani. Centrul de Cercetări Speologice (Mangalia), unde este reconstituit biotopul peşterii Movile, celebră în toată lumea pentru formele de viaţă unice existente acolo. d) Forme de turism Din punct de vedere al formelor de turism practicate pe litoralul românesc, staţiunile mai sus prezentate oferă condiţii pentru practicarea următoarelor forme de turism: Turism de agrement / turism activ / turism sportiv Există numeroase posibilităţi de agrement pe litoral: plimbări cu hidrobiciclete, ridicări cu paraşuta, scufundări, windsurfing, yachting, tractări cu banane gonflabile, tractări cu colaci gonflabili, scutere acvatice, agrement cu bărci cu vele tip Catamaran şi Caravelle. Deasemenea, la dispoziţia turiştilor se află piscine, terenuri de sport (tenis, volei, baschet şi minigolf) sau puncte de închiriere biciclete duble. 33

Turism balnear, de întreţinere şi recuperare Cura balneară pe litoralul românesc constituie o formă particulară, utilizând toţi factorii naturali existenţi (apa de mare şi plajă, bioclimatul marin, apele termominerale, apa şi nămolul lacurilor terapeutice). O serie de hoteluri (în special cele clasificate la categorii superioare) pun la dispoziţia turiştilor centre de întreţinere / recuperare dotate cu echipamente moderne. Din acest punct de vedere oferta cuprinde saună, masaj, fitness, jacuzzi, piscină, săli de gimnastică, tratament balnear, tratament cosmetică facială, etc. Dintre localităţile analizate Techirghiol, Eforie Nord, Mangalia sau Saturn sunt destinaţii cunoscute pentru practicarea turismului balnear, aici existând şi infrastructura necesară tratării diferitelor tipuri de afecţiuni. Turismul de odihnă şi recreere - dezvoltat ca urmare a existenţei unui bioclimat excitant – solicitant; Turismul de afaceri favorizat de existenţa facilităţilor pentru seminarii, conferinţe, reuniuni din cadrul hotelurilor; este o formă de turism în plină ascensiune a cărui promovare va conduce la atenuarea sezonalităţii; Turismul ecvestru - posibilităţi de practicare a echitaţiei la Herghelia de la Mangalia; Turism ştiinţific - existenţa a numeroase rezervaţii naturale în zonă; Turismul de croaziere - existenţa portului turistic din Mangalia facilitează practicarea acestei forme de turism; Turismul de week-end favorizat de apropierea faţă de litoral a unor centre urbane importante (Constanţa, Brăila, Galaţi, Tulcea, Medgidia, Bucureşti). e) Structuri de primire turistică În continuare voi prezenta structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare și cu funcțiuni de alimentație publică. Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare Dezvoltarea turismului se poate realiza numai în ipoteza existenţei posibilităţilor de cazare şi odihnă a turiştilor. De aceea capacitatea de cazare condiţionează în cea mai mare măsură volumul activităţii turistice. Având în vedere calităţile sale fizico-geografice, litoralul românesc s-a bucurat de-a lungul timpului de o atenţie deosebită, zona beneficiind în perioada 1966-1980 de cele mai mari investiţii turistice. La nivelul sezonului 2008 (iulie 2008) pe litoralul românesc erau deschise 935 34

unităţi cu un total de 116.853 locuri de cazare, concentrate în 12 staţiuni turistice, pe circa 120 km de coastă. Prin urmare, litoralul ocupă în prezent primul loc, în privinţa echipării, cu 39,5% din totalul locurilor de cazare din România. Numărul total de structuri şi de locuri pentru partea de sud a litoralului românesc este prezentat în tabelul de mai jos: Numarul total de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare în anul 2009 Tabel Nr.1 Tip structură Nr. structuri

Nr. locuri

Eforie Nord 199 15.595 Eforie Sud 133 8.698 Techirghiol 36 1.455 Costineşti 179 5,741 Olimp 12 4.806 Neptun 80 11.866 Jupiter 34 7.516 Cap Aurora 9 2.432 Venus 70 9.177 Saturn 38 12.907 Mangalia 11 1.395 2 Mai 7 306 Vama Veche 7 320 TOTAL 815 82.214 Sursa: Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism Numărul de structuri de primire cu funcţiuni de cazare reprezintă 87,16% din numărul total de structuri de primire de pe litoralul românesc. Numărul de locuri de cazare din sudul litoralului românesc reprezintă 70,35% din numărul total de locuri de cazare de pe litoral. Zona de sud a litoralului este deficitară în structuri de cazare modernizate, majoritatea fiind de două stele. Numărul structurilor de cazare de 3 şi 4 stele este foarte mic, iar cele de 5 stele sunt aproape inexistente. Structurile de cazare sunt variate ca tipuri de unităţi, dar predomină hotelurile, care au totodată şi cele mai multe locuri disponibile. Structura locurilor de cazare în funcție de gradul de confort pentru fiecare stațiune analizată în parte este prezentată în Anexele Nr. 1-13. Structuri de primire cu funcţiuni de alimentaţie Numărul total de structuri de primire cu funcțiuni de alimentație pentru partea de sud a litoralului românesc este prezentat în tabelul de mai jos: 35

Numărul total de structuri de primire cu funcțiuni de alimentație în anul 2009 Tabel Nr.2 Staţiunea Nr. structuri Nr. locuri Raport nr. locuri alim/ nr. locuri cazare Eforie Nord 130 17.549 1,12 Eforie Sud 56 8.947 1,02 Techirghiol 12 2.270 1,56 Costineşti 44 8.132 1,41 23 August 2 136 Olimp 23 4.928 1,02 Neptun 90 17.128 1,44 Jupiter 31 5.551 0,73 Cap Aurora 20 4.227 1,73 Venus 51 8.206 0,89 Saturn 47 12.526 0,97 Mangalia 54 7.089 5,08 2 Mai 7 579 1,89 Vama Veche 10 1.321 4,12 TOTAL 577 98.589 1,19 Sursa: Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Turism Raportul optim dintre numărul locurilor de alimentaţie şi cele de cazare este cuprins între 1,2 şi 1,5. În cazul analizat – sudul litoralului românesc – acest raport este optim pentru staţiunile Techirghiol, Costineşti, Neptun, Cap Aurora, Mangalia, 2 Mai şi Vama Veche. La nivel global situaţia locurilor de alimentaţie din sudul litoralului românesc este aproape de cea optimă. f) Oferta de agrement Oferta de agrement în cadrul unei destinaţii de litoral are două componente: agrementul terestru (de interior/incintă şi de exterior/în aer liber) şi agrementul acvatic (de plajă şi nautic). Agrementul terestru are două componente: agrementul de interior şi agrementul în aer liber51. Agrementul de interior/incintă - oferta de agrement trebuie să-şi facă simţită prezenţa, încă din incinta structurilor de primire. Aceasta presupune existenţa unor spaţii amenajate destinate desfăşurării unor activităţi de agrement pentru turiştii cazaţi în hotel. Aceste spaţii pot servi pentru deconectarea celor care au petrecut prima parte a zilei la plajă şi în special a persoanelor de vârsta a treia sau a familiştilor însoţiţi de copii. Deasemenea, aceste spaţii pot suplinii imposibilitatea petrecerii timpului în cadrul staţiunii în perioadele de timp nefavorabil. În 51

Stănciulescu Gabriela, Jugănaru I. D., Animaţia şi animatorul în turism, Editura Uranus, Bucureşti, 2006, p. 11

36

aceste spaţii se pot oferi audiţii muzicale, vizionări de filme, jocuri distractive, etc. Forme de agrement de incintă:  

hotelul organizat pe sistem „club de vacanţă”; sălile de agrement din staţiuni, care dispun de echipament şi aparatură



modernă; discoteci, săli de jocuri, baruri de noapte, cazinouri, etc.

Agrementul de exterior/în aer liber cuprinde amenajări precum: terenuri polivalente de sport şi minigolf, parcuri de distracţie, teatre de vară şi grădini cinematograf, cluburi de echitaţie etc. Echitaţia, a cunoscut, în ultimii ani, pe plan internaţional, o cerere tot mai mare. Pe lângă rolul recreativ, practicarea călăriei sub supraveghere este tot mai mult recomandată de medicina modernă în tratarea şi combaterea anumitor boli psihice, metodă care dă rezultate pozitive. Astfel, pot fi făcute: plimbări pe malul mării la răsăritul soarelui, în zonele de plajă neamenajate; plimbări de agrement cu trăsura prin staţiuni; curse de trap şi galop, etc. O componentă importantă a ofertei de agrement în aer liber, o constituie activităţile sportive. Agrementul acvatic Agrementul de plajă. Pe plajă sunt amenajate terenuri de sport şi agrement a căror ofertă se adresează atât copiilor cât şi adulţilor. Astfel, întâlnim terenuri de tenis, volei, badminton pe plajă, dar şi locuri special amenajate pentru skateboard şi patinaj pe rotile. Agrementul nautic include amenajări cu un rol hotărâtor în realizarea unei atmosfere de vacanţă, plăcute şi reconfortante. În cadrul acestuia porturile de agrement reprezintă punctul de plecare pentru un număr mare de acţiuni. Dotările uzuale pentru agrementul nautic sunt scuterele, bărcile şi hidrobicicletele. Cluburile nautice, în cadrul cărora există şcoli de navigaţie (yachting, wind-surfing, schi nautic, plonjări subacvatice, etc.) dispun de o ofertă variată şi diversificată de agrement. În cadrul staţiunilor de litoral oferta de agrement este dispersată ea începând chiar din incinta structurilor de primire şi continuând cu amenajările terestre situate în spaţii special destinate, până la bazele de agrement acvatic. Accesul la bazele de agrement necesită servicii suplimentare: cadru informaţional, mijloace de transport la locul de destinaţie şi evidenţierea, prin indicatoare şi reclame luminoase, a spaţiului în care se află amplasat obiectivul. Serviciile de agrement reprezintă o motivaţie de călătorie esenţială şi, prin urmare, oferirea de cât mai multe oportunităţi în acest sens este esenţială. De aceea, în staţiunile de pe 37

litoralul românesc al Mării Negre s-au dezvoltat o serie de structuri de agrement care oferă turiştilor cele mai variate posibilităţi de recreere şi petrecere a timpului liber. 3.1.3 Analiza circulației turistice Circulaţia turistică exprimă cererea reală sub diferite aspecte şi trebuie analizată prin prisma a patru indicatori principali: sosiri turişti, înnoptări în structurile de cazare, durata medie a sejurului și coeficientul de utilizare a capacității de cazare (CUC). Numărul turiştilor (

) este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai reprezentativi şi

importanţi indicatori ai circulaţiei turistice; el este un indicator fizic și cantitativ și se determină pentru întreaga activitate şi pentru fiecare din componentele sale, se detaliază pe zone turistice, motive de călătorie, mijloace de transport, perioade de timp (lună, an calendaristic)52. În continuare voi prezenta situația sosirilor de turiști în stațiunile din sudul litoralului românesc: Sosiri turiști Nr. crt.

Anii

Total sosiri turişti

Tabel Nr. 3

Turişti români

Nr. % Nr. 1 2007 450805 100 419871 2 2008 483858 100 460125 3 2009 420647 100 407628 Sursa: Evidențele Primăriei Municipiului Mangalia

% 93.15 95.09 96.9

Turişti străini Nr. 30841 23638 12922

% 6.84 4.89 3.07

După cum se poate observa din tabelul de mai sus numărul total de turiști sosiți în sudul litoralului românesc a înregistrat o creștere semnificativă între anii 2007 și 2008, de la 450.805 la 483.858 de turiști. În anul 2009, odată cu apariția crizei economice, care a afectat aproape toate domeniile economice de la noi din țară, numărul total de turiști s-a redus considerabil, ajungând la 420.647. Numărul turiștilor români și cel al celor străini a avut parte de aceleași circumstanțe favorabile între anii 2007 și 2008, înregistrându-se creșteri foarte mari, dar diminuându-se semnificativ în 2009 ajungând de la 460.125 la 407.628 de turiști, respectiv de la 30.841 la 12.922 de turiști. Dinamica sosirilor de turiști împreună cu graficul aferent sunt prezentate în Anexa Nr. 14. Un alt indicator, cu aceeaşi arie de răspândire ca şi primul, este numărul înnoptărilor sau zile-turist (

52

). Acesta se calculează ca sumă a produselor între numărul turiştilor şi durata

Minciu Rodica, op. cit., p. 96

38

activităţii turistice exprimată în zile. De regulă, el se obţine prin preluarea/cumularea informaţiilor din statisticile unităţilor hoteliere53. Situația înnoptărilor de turiști în stațiunile din sudul litoralului românesc este prezentată în tabelul de mai jos: Înnoptări turiști Nr. crt. Anii Total înnoptări turişti Turişti români Nr. % Nr. % 1 2007 2751057 100 2523575 91.73 2 2008 2673860 100 2524339 94.41 3 2009 2214121 100 2124710 95.96 Sursa: Evidențele Primăriei Municipiului Mangalia

Tabel Nr. 4 Turişti străini Nr. % 227482 8.27 149521 5.92 89411 4.21

Așa cum reiese din acest tabel, numărul total de înnoptări are un trend descendent de-a lungul anilor analizați, scăzând de la 2.751.057 în 2007 la 2.214.121 în 2009. Situația turiștilor români stagnează oarecum în perioada anilor 2007-2008, valorile fiind foarte apropiate, urmând ca în 2009 să aiba loc aceeași scădere semnificativă datorată crizei economice. Numărul înnoptărilor turiștilor străini scade, deasemenea, de la 227.482 în 2007 la 89.411 în 2009. Dinamica înnoptărilor de turiști și graficul aferent sunt prezenate în Anexa Nr. 15. Un alt indicator semnificativ pentru circulaţia turistică este durata medie a sejurului ( ). Acesta reprezintă numărul mediu de zile de şedere (rămânere) a turisţilor într-o anumită zonă (ţară, staţiune, etc.); el este rezultatul raportului între numărul înnoptărilor şi cel al turiştilor54. Voi prezenta în continuare durata medie a sejurului în stațiunile din sudul litoralului românesc: Durata medie a sejurului Nr. Crt.

Anii

Sejur mediu (zile) Total Turişti Turişti români Turişti străini 1 2007 6.1 6.01 7.38 2 2008 5.53 5.49 6.33 3 2009 5.26 5.21 6.92 Sursa: Evidențele Primăriei Municipiului Mangalia

Tabel Nr. 5 Dinamica sejurului mediu (%) Bf Bl 100 _ 90.66 90.66 86.23 95.12

Se observă din statistici că durata medie a sejurului în anul 2007 a fost de 6 zile, aceasta fiind durata obişnuită a unui sejur pe litoral în ţara noastră. Începând cu anul 2008 are loc o scădere, nu foarte semnificativă, dar în medie un sejur a fost de peste 5 zile. 53 54

Minciu Rodica, op. cit., p. 96 Minciu Rodica, op. cit., p. 96

39

Următorul grafic înfaţişează durata medie a sejurului în stațiunile din sudul litoralului românesc (vezi Anexa Nr. 16). Un ultim indicator al raportului cerere/ofertă, tratat în această lucrare, este reprezentat de coeficientul de utilizare a capacităţii (CUC). Acesta se calculează ca raport procentual între numarul de înnoptări şi numărul de locuri-zile. Teoretic, acest coeficient ia valori cuprinse în intervalul [ 0, 100 ]55. Voi prezenta în continuare evoluţia coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare: Evoluţia coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare Tabel Nr. 6 Nr. Crt.

Anii

CUC (%)

Indici de dinamică (%)

Bf 1 2007 29.33 100 2 2008 28.58 97.44 3 2009 23.75 80.98 Sursa: Evidențele Primăriei Municipiului Mangalia

Bl _ 97.44 83.10

În anii 2007 şi 2008 nu se observă modificări semnificative ale gradului de ocupare a hotelurilor din sudul litoralului românesc, în schimb în anul 2009 observăm o scădere considerabilă, ajungând la 23.75% pe durata unui sezon. Următorul grafic prezintă evoluția coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare (vezi Anexa Nr. 17). În practica turistică se mai întâlnesc şi alţi indicatori, fizici sau valorici, cum sunt: numărul mediu de turişti într-o perioadă dată, distribuţia anuală a sosirilor de turişti, gradul de fidelitate a clientelei etc. – indicatori mai mult sau mai puţin relevanţi pentru dimensiunile, structura şi evoluţia circulaţiei turistice. La acestea, trebuie adăugat că statisticile proprii diferitelor ţări oferă posibilităţi pentru calcularea unui număr sporit de indicatori, conţinutul şi valoarea lor informaţională fiind expresia acurateţei metodelor utilizate56.

3.2 Probleme ale mediului înconjurător în zona de sud a litoralului românesc Înţelegerea fenomenelor legate de evoluţia societăţii omeneşti sub aspectul protejării și gestionării mediului trebuie să fie o parte a educaţiei elementare a fiecărui cetăţean. 2008 ar fi trebuit să fie primul an în care se aplică noile normative privind monitorizarea calității apelor conform standardelor UE. Buletinele de analiză recoltate în vara anului 2009 din 55 56

Minciu Rodica, op. cit., p. 98 Minciu Rodica, op. cit., p. 98

40

stațiunile autohtone au fost declarate satisfăcătoare, însă, în realitate, lucrurile stau mult mai prost. Turiștii români – dar, mai ales, străini – s-au plâns de calitatea apei mării pe litoralul românesc. Autoritățile române dau vina pe factorii naturali care accelerează procesul ireversibil de toxifiere a mării. De-a lungul litoralului există mai multe zone critice din punctul de vedere al protecției mediului. Prima este în nord, respectiv între Năvodari și Mamaia. Urmează Eforie Sud și Venus, unde există concentrații mari de sulf. Periodic sunt recoltate probe de apă pentru stabilirea concentrației de nitrați, nitriți și agenți patogeni. Aceștia din urmă provin exclusiv din activitățile umane, iar apariția lor într-un procent ridicat indică prezența unor deversări de resturi menajere. Apa mării a fost și anul trecut, ca și în sezoanele trecute, plină de alge. Chiar în mijlocul sezonului, peste zece utilaje grele strângeau de zor cele aproape 100 de tone de alge aduse noaptea pe nisip. Algele apar din cauza fenomenului numit eutrofizare, vara, când crește cantitatea de nutrienți din ape. Mirosul pe care îl emană este pestilențial, iar dacă acest lucru nu este de ajuns pentru a alunga turiștii de pe plajă, cu siguranță că utilajele grele care le strâng reprezintă un motiv decisiv, din cauza zgomotului infernal pe care îl produc. Zonele cele mai grav afectate au fost cele din sudul litoralului. Totuși, cantitatea de alge de anul trecut a fost mai mică decât în 2008, când s-au strâns 26.000 de tone. Pe de altă parte, problema gunoiului nu a fost rezolvată nici anul trecut pe litoralul românesc. În stațiunea Costinești, de exemplu, cu greu s-a găsit un loc să-ți pui prosopul, în august mai ales, nu doar din cauza faptului că plajele tot mai mici sunt ocupate de foarte mulți oameni, ci pentru că nisipul rămas liber e inundat de PET-uri, mucuri de țigară sau ambalaje de înghețată. Vina pentru această situație rușinoasă este împărțită între autorități și turiști. Primii nu au montat suficiente coșuri de gunoi, așa că cele care există se umplu foarte repede și dau pe afară. Cei din urmă aruncă ceea ce nu mai intră în coș oriunde se nimerește, apoi se așează fără nicio reținere, la soare, printre aceleași resturi fermentând57. Turismul de litoral are foarte multe alte probleme legate de calitatea serviciilor, legate de prețuri, dar are probleme legate de felul în care s-a construit în ultimii 20 de ani în stațiuni ignorându-se interesele generale, interesul public, respectându-se un interes privat imediat care pe termen lung a dus la situația în care ne aflăm astăzi. Oamenii vin pe litoral nu numai pentru hotelurile de aici sau mai puțin pentru hotelurile de aici, pentru mâncarea de pe litoral, vin pentru plajă și soare. Ori plajele au început să fie 57

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/bilant-dezolant-pe-litoralul-romanesc-133233.htm

41

ocupate de construcțiile fie abuzive, fie construcții care au autorizație de construire date de autoritățile publice locale, iar accesul la plajă este din ce în ce mai greu, suprafața este din ce în ce mai mică. Se întreprinde o opoziție fantastică din partea celor care au ignorat și legile și interesele generale și au construit cum au vrut. În Costinești, spre exemplu, cei care au construit încălcând legea au ignorat somațiile date, acțiunile statului de demolare, și au revenit pe teren încercând să-și definitiveze lucrarea până la începutul sezonului. În Eforie Nord s-a construit în jurul Lacului Belona fără să se respecte nicio legislație, iar acum Ministerul Turismului se luptă cu niște proprietari. La Belona nu se știe cum au putut să construiască pentru că lacul este monument istoric. Nu aveau voie să construiască în jurul lacului. Acolo sunt proprietari pe teren, au autorizație de construire, legea nu-ți permite să faci nimic decât să expropriezi. Exproprierile sunt foarte dificile în momentul acesta, având nevoie de o modificare a legislației58. Resursele necesare vieţii scad îngrijorător, atât la scară planetară cât şi pe plan continental, naţional, zonal şi local, iar consecinţele directe pe care cetăţeanul de rând le simte nu întârzie să apară. Degradarea de astăzi a mediului afectează siguranţa zilei de mâine.

CAPITOLUL 4 PROPUNERI DE AMENAJARE ŞI DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN ZONA DE SUD A LITORALULUI ROMÂNESC În urma analizei pieții turistice din zona de sud a litoralului românesc, rezultă evident necesitatea concentrării eforturilor umane, materiale şi financiare pentru realizarea în zona analizată - pe staţiuni şi unităţi teritorial-administrative a următoarelor propuneri de amenajare turistică.

4.1 Propuneri de amenjare și dezvoltare turistică

58

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7164817-litoralul-romanesc-construit-haotic-ultimii-20-ani.htm

42

În continuare voi prezenta câteva propuneri de amenajare și dezvoltare turistică în stațiunile din sudul litoralul românesc, acolo unde cred eu că este nevoie de o schimbare imediată. 1. Eforie Un proiect prioritar îl reprezintă realizarea unui acces rutier la plaja Belona şi Portul Turistic în Eforie Nord. Accesul rutier ce urmează a se amenaja este amplasat în zona de Sud a staţiunii Eforie Nord, urmând a se racorda din strada Mării. Prin realizarea parcelării din zona lacului Belona şi refacerea Planului Urbanistic General din zonă este necesară realizarea amenajărilor pentru noua stradă ce asigură accesul la magazinele şi localurile realizate în parcelarea din zona lacului Belona şi la portul de agrement din zonă. Amenajarea accesului rutier se execută pe o suprafaţă de 7.250 mp ce aparţin domeniului public administrat de Primăria Eforie. Alte propuneri de amenajare şi dezvoltare în domeniul turismului sunt următoarele: Amenajare pentru agrement Lac Belona; Reabilitare spaţii verzi şi parcuri; Amenajare parc acvatic şi de agrement; Modernizarea şi extinderea infrastructurii şi utilităţilor; Consolidarea şi reabilitarea falezelor Lacului Techirghiol şi a zonei costiere; Realizarea a circa 10.000 locuri de parcare; Înfiinţarea unui port turistic în Eforie Sud, reabilitarea digurilor existente şi execuţia unor diguri noi pentru protecţia plajelor; 2. Techirghiol Cred că cea mai importantă propunere ar fi Amenajarea malului lacului Techirghiol. Aceasta ar trebui să se realizeze în 3 zone distincte: a) în zona luciului de apă intervenţiile sunt de mică anvergură şi constau în executarea unui debarcader (punte de lemn pe piloni de lemn) cu un vaporaş care va face curse regulate între lac şi mare şi a unor platforme de acces în apă; turiştii vor avea posibilitatea să se plimbe cu hidrobicicleta pe lac sau să se relaxeze într-unul dintre barurile din lemn care vor fi deschise pe malul apei. b) în zona de la marginea apei se propune ameliorarea aspectului dezagreabil al arocamentelor amplasate pentru protecţia conductei de evacuare a apei dulci din coada lacului – prin executarea unui mal pereiat utilizând arocamentele existente ca suport, completarea cu pietre de mai mici dimensiuni şi făţuirea cu beton; c) în partea de uscat se propune: -

amenajare plajă;

-

amenajarea unui parc terapeutic în faţa sanatoriului balnear;

-

amenajarea grădinii botanice care va avea si o seră pentru plante exotice; 43

-

amenajare băi reci;

-

executarea de spaţii verzi cu vegetaţie înaltă, arbuşti, iarbă pe taluzul sectorului estic al falezei şi în partea de la sud de debarcaderul pentru transbordare nămol;

-

executarea de alei pietonale şi a unei piste pentru biciclişti adiacent malului.

3. Costinești Se doreşte proiectarea unui bazin de înot olimpic acoperit, destinat atât antrenamentelor, competiţiilor sportive, cât şi publicului larg. Proiectul ar putea cuprinde: bazinul de înot; anexe pentru sportivi, antrenori şi arbitri; tribune şi anexe pentru spectatori; spaţii administrative şi spaţii tehnice. Obiectul de studiu propus face parte din categoria dotărilor sportive. Zona judeţului Constanţa se caracterizează printr-o insuficientă prezenţă a acestor dotări. Se propune prin această temă realizarea unei dotări sportive, pentru diverse competiţii, încadrându-se astfel în categoria mai largă a dotărilor de loisir. Pe de altă parte propun amenajarea unui teren de tenis și a unei piste de carting. În prezent, staţiunea se remarcă prin numărul redus de locuri de parcare, un aspect negativ fiind supraaglomerarea străzilor şi aleilor, chiar ocuparea trotuarelor şi a spaţiilor verzi. Se propune astfel, realizarea unei platforme de parcare cu o capacitate de circa 500 autoturisme (circa 1,2 ha), amplasată în sudul staţiunii, adiacent căii ferate, cu acces din zona intrării rutiere de serviciu în tabără. 4. Mangalia Pentru Municipiul Mangalia propun următoarele oportunități de dezvoltare: a) Elaborarea strategiei de dezvoltare durabilă b) Callatis – istorie la malul Marii Negre - Proiectul vizează măsuri de conservare, restaurare și valorificare a patru situri arheologice de pe raza municipiului Mangalia: - zidul de incintă al cetății Callatis (latura de nord – tronson est) - zidul romanobizantin și “basilica siriană”; - zidul de incintă al cetății Callatis (latura de nord – tronson vest), colțul de nord-vest al incintei romano-bizantine; - mormintele paleo-creștine de tip hypogeum; - complexul funerar tumular de la Movila Documaci. c) Amenajarea unui teren de golf profesionist miniatural (3000 mp) în parcul Balnear d) Reabilitare și modernizare zona Port Turistic Mangalia – amenajare peisagistică

4.2 Previziuni asupra evoluţiei circulaţiei turistice în zona de sud a litoralului românesc

44

Chiar dacă mediul în care firmele își desfășoară activitatea în prezent este unul dinamic, caracterizat prin incertitudine și risc, previziunile sunt necesare, având în vedere, că viitorul nu poate fi separat în totalitate de evoluțiile înregistrate în trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat. În vederea efectuării previziunii, pentru fiecare indicator (serie de date) se vor folosi cel puţin două metode de previziune şi se va alege cea pentru care coeficientul de variaţie (v) este mai mic de 5 %59. 1. Pentru previziunea numărului de turişti am folosit trei metode: a sporului mediu, a indicelui mediu de dinamică şi a trendului liniar. a) Metoda sporului mediu Previziune pentru total sosiri turişti Anii Yi 2007 450805 0 450805 2008 483858 1 435726 2009 420647 2 420647 Total 1355310 Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

=

=-15.079;

σ=

Tabel Nr. 7 0 2316689424 0 2316689424

;

v=

=451.770 Deci metoda nu ajustează bine seria de date deoarece coeficientul de variaţie este mai mare de 5%. b) Metoda indicelui mediu de dinamică Previziune pentru total sosiri turişti Anii Yi 2007 450805 0 450805 2008 483858 1 435465.01 2009 420647 2 420647 Total 1355310 Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

59

Tabel Nr. 8 0 2341881937 0 2341881937

Ioncică Maria, Pădurean Mihaela, Popescu Delia, Economia Serviciilor, Aplicaţii, Editura Uranus, 2004, p. 94

45

; σ= ;

; v=

451.770

Nici această metodă nu ajustează bine seria de date. c) Metoda trendului liniar Previziune pentru total sosiri turişti Anii Yi 2007 450805 -1 1 -450805 466849 2008 483858 0 0 0 451770 2009 420647 1 1 420647 436691 Total 1355310 0 2 -30158 Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

a

Tabel Nr. 9 257409936 1029639744 257409936 1544459616

;

b

;

σ=

; v=

5.02% > 5%; Rezultă că nici această metodă nu ajustează bine seria de date. Întrucât la niciuna dintre metode nu s-a obţinut coeficienul de variaţie mai mic de 5%

vom alege metoda la care valoarea acestuia este cea mai mică, respectiv metoda trendului liniar. Previziunea evoluţiei numărului total de sosiri turişti Tabel Nr. 10 Anii 46

2010 3 406533 2011 4 391454 Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia După cum reiese din tabelul de mai sus se observă o scădere semnificativă a numărului de turişti, astfel că în anul 2010 numărul turiştilor sosiţi în sudul litoralului va ajunge la 406.533 iar în anul 2011 la 391.454. Următoarea figură înfăţişează previziunea evoluţiei numărului total de sosiri turişti în zona de sud a litoralului românesc (vezi Anexa Nr. 18): 2. Pentru previziunea numărului total de înnoptări turişti am folosit deasemenea, trei metode: a sporului mediu, a indicelui mediu de dinamică şi a trendului liniar. a) Metoda sporului mediu Previziune pentru total înnoptări turişti Tabel Nr. 11 Anii Yi 2007 2751057 0 2751057 0 2008 2673860 1 2482589 36584595441 2009 2214121 2 2214121 0 Total 7639038 36584595441 Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

=

=-268.468;

σ=

;

v= =2.546.346 Metoda ajustează bine seria de date întrucât coeficientul de variaţie este mai mic de 5%.

b) Metoda indicelui mediu de dinamică Previziune pentru total înnoptări turişti Anii Yi 2007 2751057 0 2751057 2008 2673860 1 2468030.20 2009 2214121 2 2214121 Total 7639038 Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

Tabel Nr. 12 0 42365905919 0 42365905919

47

;

σ= ;

;

v=

2.546.346

Rezultă că metoda ajusteză bine seria de date deoarece coeficientul de variaţie este mai mic de 5%. c) Metoda trendului liniar Previziune pentru total înnoptări turişti Anii Yi 2007 2751057 -1 1 -2751057 2814814 2008 2673860 0 0 0 2546346 2009 2214121 1 1 2214121 2277878 Total 7639038 0 2 -536936 Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia

a

Tabel Nr. 13 4064955049 16259820196 4064955049 24389730294

;

b

;

σ= v=

; 3.54% < 5%;

2.546.346

Și această metodă ajustează seria de date bine, întrucât coeficientul de variaţie este mai mic de 5%. Cum la toate dintre cele trei metode coeficientul de variaţie a fost mai mic de 5%, o vom alege pe cea care are coeficientul cel mai mic (metoda trendului liniar). 48

Previziunea evoluţiei numărului total de înnoptări turişti Tabel Nr. 14 Anii 2010 3 1740942 2011 4 1472474 Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia După cum se observă în tabel previziunea numărului total de înnoptări turişti în sudul litoralului are o evoluţie negativă, numărul înnoptărilor scăzând semnificativ din anul 2010, când va atinge valoarea de 1.740.942 turişti, până în anul 2011 când va ajunge la valoarea de 1.472.474 turişti. Figura de mai jos prezintă previziunea evoluţiei numărului total de înnoptări turişti în stațiunile din sudul litoralului românesc (vezi Anexa Nr. 19): 3. Previziunile pentru durata medie a sejurului în sudul litoralului românesc s-au realizat după formula: Previziunea evoluţiei duratei medii a sejurului Tabel Nr. 15 Anii 2010 4.28 2011 3.76 Sursă: Calcule pe baza datelor de la Primăria Municipiului Mangalia După cum reiese din tabelul anterior previziunea duratei medii a sejurului va avea o evoluţie negativă, astfel că sejurul mediu al unui turist va scădea în anul 2010 de la 4.28 zile la 3.76 zile în anul 2011. Figura următoare prezintă previziunea duratei medii a sejurului în stațiunile din sudul litoralului românesc (vezi Anexa Nr. 20): Prin urmare, majoritatea propunerilor stabilite în acest capitol pot fi uşor acceptate şi puse în aplicare, mai ales, că în situaţia de faţă, în cazul litoralului românesc, este nevoie de orice idee de a atrage vizitatori străini şi mai ales români şi de a îmbunătăţi oferta de servicii.

49

CONCLUZII Am structurat prezenta lucrare în patru capitole, care tratează aspecte diferite legate de turismul și dezvoltarea durabilă. Astfel, în primul capitol am încercat să prezint aspecte teoretice legate de turism, cum ar fi: conceptul de turism, cererea și consumul turistic, oferta și producția turistică, serviciile turistice și rolul turismului în economie. În cel de-al doilea capitol am prezentat noțiuni teoretice legate de dezvoltarea durabilă, plecând de la un scurt istoric al acesteia și legătura ei cu creșterea economică și ajungând la princiipiile, obiectivele și indicatorii dezvoltării durabile. În capitolul trei am realizat o analiză a dezvoltării turismului în zona de sud a litoralului românesc. Astfel, am făcut o mică prezentare a staţiunilor, referitoare la aspecte legate de aşezarea acestora, resurse naturale, resurse antropice, forme de turism practicate, oferta de agrement şi unităţile de cazare și alimentație aferente anul 2009. În continuare am analizat indicatorii circulaţiei turistice, cu date statistice referitoare la sosirile, înnoptările, sejurul mediu al turiştilor și coeficientul de utilizare a capacității de cazare, preluate de la Primăria Municipiului Mangalia. În ultimul subcapitol am prezentat problemele mediului înconjurător în zona de sud a litoralului românesc. În cel de-al patrulea capitol, am încercat să aduc câteva propuneri de amenajare şi dezvoltare turistică a stațiunilor, în urma cărora activitatea turistică se va îmbunătăţii semnificativ. Am realizat, deasemenea, previziuni asupra evoluţiei circulaţiei turistice a stațiunilor, din care, din păcate, a rezultat o scădere semnificativă a numărului de sosiri şi înnoptări de turişti în anii 2010-2011 şi o scădere a duratei medii a sejurului, în aceeaşi ani analizaţi. În încheiere, aş dori să precizez că pe parcursul realizării lucrării am dobândit cunoştinţe importante legate de activitatea turistică a unei stațiuni, calitatea serviciilor prestate de aceasta şi importanţa promovării acesteia pe piaţa internă şi internaţională.

50

CUPRINS INTRODUCERE......................................................................................................1 CAPITOLUL 1.........................................................................................................2 TURISMUL ȘI IMPORTANȚA LUI ECONOMICĂ..........................................2 1.1 Conceptul de turism...............................................................................................................2 1.2 Cererea și consumul turistic..................................................................................................4 1.3 Oferta și producția turistică...................................................................................................6 1.4 Serviciile turistice..................................................................................................................9 1.4.1 Conținutul și caracteristicile serviciilor turistice............................................................9 1.4.2 Tipologia serviciilor turistice........................................................................................10 1.5 Locul și rolul turismului în economie.................................................................................12 1.5.1 Contribuția turismului la creșterea economică.............................................................12 1.5.2 Influența turismului internațional asupra balanței de plăți externe.............................13 1.5.3 Efectul multiplicator al turismului................................................................................14

CAPITOLUL 2.......................................................................................................15 DE LA CREȘTEREA ECONOMICĂ LA DEZVOLTAREA DURABILĂ......15 2.1 Scurt istoric al dezvoltării durabile.....................................................................................15 2.2 Obiectivele și principiile dezvoltării durabile....................................................................18 2.3 Indicatorii dezvoltării durabile............................................................................................19 2.4 Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului.................................................................22 2.5 Integrarea europeană și dezvoltarea durabilă.....................................................................24

CAPITOLUL 3.......................................................................................................28 ANALIZA

DEZVOLTĂRII

TURISMULUI

ÎN

ZONA

DE

SUD

A

LITORALULUI ROMÂNESC.............................................................................28 3.1 Analiza pieței turistice în zona de sud a litoralului românesc...................................28 3.1.1 Analiza stadiului actual al pieţei..................................................................28 3.1.2 Oferta turistică.......................................................................................29 51

3.1.3 Analiza circulației turistice.......................................................................38 3.2 Probleme ale mediului înconjurător în zona de sud a litoralului românesc...................41

CAPITOLUL 4.......................................................................................................43 PROPUNERI DE AMENAJARE ŞI DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN ZONA DE SUD A LITORALULUI ROMÂNESC..............................................43 4.1 Propuneri de amenjare și dezvoltare turistică......................................................43 4.2 Previziuni asupra evoluţiei circulaţiei turistice în zona de sud a litoralului românesc.....45

CONCLUZII..................................................................................................................................... 50 BIBLIOGRAFIE ANEXE

52