Contractul de Administrare Fiduciar [PDF]

Zitiervorschau

CONTRACTUL DE ADMINISTRARE FIDUCIARĂ 1. Noţiunea, particularităţile şi caracterele juridice ale contractului de administrare fiduciară Administrarea fiduciară reprezintă un institut relativ nou pentru legislaţia civilă a Republicii Moldova. Contractul de administrare fiduciară reglementează raporturile juridice de administrare a patrimoniului străin în interesul proprietarului acestuia sau a terţului indicat de el. Deseori proprietarul unui patrimoniu sau persoana determinată de către acesta "nu dispun de timp, calificare, ba chiar şi competenţă în ceea ce priveşte administrarea proprietăţii. Anume din aceste considerente este raţional de a recurge la institutul administrării fiduciare, deoarece acesta permite proprie-tarului de a obţine foloase nefiind implicat în procesul de administrare a patrimoniului său. Institutul administrării fiduciare este foarte util în ceea ce priveşte administrarea şi îngrijirea patrimoniului proprietarului, fapt ce ne determină să credem, fără îndoială, în succesul acestei novaţii a legislaţiei civile naţionale. Administrarea fiduciară a patrimoniului fiduciantului presupune înfăptuirea de către administratorul fiduciar atât a actelor juridice, cât şi a celor materiale. Potrivit art. 1053, alin. 1 CC, prin contractul de administrare fiduciară o parte (fondator al administrării, fiduciant) predă bunuri în administrare fiduciară celeilalte părţi (administrator fiduciar, fiduciar), iar aceasta se obligă să administreze patrimoniul în interesul fondatorului administrării. Deosebirea contractului de administrare fiduciară faţă de alte contracte ce fac parte din familia contractelor de prestări servicii comportă unele trăsături juridice specifice care-1 individualizează după cum urmează: 1) contractul de administrare fiduciară presupune săvârşirea de către administratorul fiduciar atât a actelor juridice, cât şi actelor materiale în ceea ce priveşte bunurile transmise în administrare fiduciară; 2) actele întreprinse de către fiduciar în ordinea administrării bunurilor fiduciantului sunt săvârşite în numele administratorului fiduciar, în-săpe riscul şi în interesul fondatorului administrării fiduciare; 3) contractul de administrare fiduciară poate fi executat atât în interesul fondatorului administrării fiduciare, cât şi în interesul unei terţe persoane desemnate de către acesta; 4) transmiterea bunurilor în administrare fiduciară este o formă de realizare a împuternicirilor proprietarului acestor bunuri, acesta determinând scopul constituirii administrării fiduciare şi volumul împuternicirilor transmise administratorului fiduciar; 5) transmiterea bunurilor în administrare fiduciară nu comportă trecerea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri de la fiduciant la fiduciar, deoarece însăşi actul de transmitere constituie doar o premisă care-i oferă fiduciarului posibilitatea de a-şi executa obligaţiile şi a-şi exercita drepturile născute din contractul de administrare fiduciară. Respectiva trăsătură a contractului de administrare fiduciară îl deosebeşte pe acesta de contractele translative de bunuri (de proprietate sau de posesie şi folosinţă), în care transmiterea bunului este echivalentă executării obligaţiilor contractuale de către o parte contractantă3. Cu toate acestea, proprietarul bunurilor transmise în administrare fiduciară (fiduciantul) nu-şi poate exercita drepturile ce constituie des-membrămintele dreptului de proprietate atâta timp cât este în vigoare contractul de administrare fiduciară. Contractul de administrare fiduciară este un contract real, cu titlu gratuit sau oneros, şi în funcţie de acesta - unilateral sau sinalagmatic. Fiind un contract real, fapt ce rezultă din definiţia legală a acestuia (art. 1053, alin. 1 CC), contractul de administrare fiduciară se consideră încheiat în momentul predării către fiduciar a bunurilor în administrare fiduciară.

Contractul de administrare fiduciară poate fi atât cu titlu gratuit, cât şi cu titlu oneros, fapt ce rezultă din prevederile art. 1057, alin. 1 CC, potrivit căruia administratorul fiduciar nu este remunerat pentru activitatea sa dacă părţile nu au convenit altfel sau dacă aceasta nu rezultă din lege. Astfel, caracterul oneros al contractului de administrare fiduciară poate fi determinat atât de contract, cât şi rezulta din lege. Contractul de administrare fiduciară cu titlu oneros este un contract sinalagmatic, deoarece fiecare dintre părţi se obligă reciproc şi obligaţiile părţilor sunt corelative. Astfel, administratorul fiduciar se obligă să administreze patrimoniul primit în interesul fondatorului administrării, iar acesta din urmă se obligă să-1 remunereze pentru serviciile de administrare. De altfel, contractul de administrare fiduciară cu titlu gratuit, de regulă, este de asemenea sinalagmatic, deoarece potrivit art. 1057, alin. 3 CC cheltuielile de administrare fiduciară le suportă fondatorul administrării dacă legea sau contractul nu prevede altfel. în cazul în care însă legea sau contractul prevăd faptul că cheltuielile de administrare fiduciară le suportă administratorul fiduciar, putem vorbi despre caracterul unilateral al contractului de administrare fiduciară. în acest caz fiduciantul se bucură de drepturi şi nu se obligă faţă de fiduciar, cum ar fi în cazul contractului de administrare fiduciară cu titlu oneros. Aşadar, contractul de administrare fiduciară cu titlu gratuit poate fi atât sinalagmatic, cât şi unilateral dacă legea sau contractul îl determină ca atare. Contractul de administrare fiduciară este cu executare succesivă, fiduciarul săvârşind acte juridice şi materiale pe întreg parcursul perioadei de acţiune a contractului. 2. Elementele contractului de administrare fiduciară Părţile contractului de administrare fiduciară sunt fondatorul administrării fiduciare - fiduciantul (creditor) şi administratorul fiduciar - fiduciarul (debitor). De regulă, în calitate de fondator al administrării fiduciare apare proprietarul patrimoniului - o persoană fizică sau juridică - în interesul căruia se instituie administrarea fiduciară. Titularul unui alt drept real decât dreptul de proprietate asupra patrimoniului nu poate fi fondator al administrării fiduciare. Acesta nu poate transmite administratorului fiduciar împuternicirea de a exercita atributele dreptului de proprietate, deoarece el singur nu o deţine5. Astfel, în cazul instituirii administrării fiduciare asupra patrimoniului de stat, fondator al administrării fiduciare va fi Departamentul Privatizării6. Drept excepţii de la regula generală, potrivit căreia în calitate de fondator al administrării fiduciare apare proprietarul patrimoniului în interesul căruia se instituie administrarea fiduciară, sunt cazurile când administrarea fiduciară se constituie pe motive prevăzute de lege, de exemplu, în interesul minorului sau al persoanei declarate dispărută fără veste. Astfel, în anumite situaţii, calitatea de fiduciant o întruneşte altă persoană decât proprietarul patrimoniului, în acest sens, potrivit prevederilor art. 1053, alin. 5 CC în cazurile în care administrarea fiduciară a patrimoniului se constituie pe motive prevăzute de lege, drepturile fondatorului administrării aparţin autorităţii tutelare sau unei alte persoane menţionate în lege. În calitate de administrator fiduciar poate fi orice persoană juridică sau fizică având capacitate de exerciţiu deplină, cu excepţia autorităţilor publice, care, în virtutea atribuţiilor stabilite prin lege, nu fot figura în calitate de administrator fiduciar. în acest sens, potrivit prevederilor art. 1053, alin. 3 CC, autorităţile publice nu pot exercita funcţia de administrator fiduciar. Dacă administrarea fiduciară se instituie asupra bunurilor ce fac parte din patrimoniul statului, administratorul fiduciar urmează a fi selectat prin concursul organizat de comisii speciale create de Departamentul Privatizării. Contractul de administrare fiduciară încheiat pe motive prevăzute de lege se prezintă întotdeauna drept contract încheiat în folosul unui terţ.

Obiectul juridic al contractului de administrare fiduciară îl formează actele juridice şi cele materiale pe care le săvârşeşte fiduciarul în procesul de executare a contractului, adică în procesul de administrare fiduciară a patrimoniului fiduciantului. În calitate de obiect material al contractului de administrare fiduciară poate figura atât întreg patrimoniul fiduciantului, care conform prevederilor art. 284, alin. 1 CC reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o sumă de valori active şi pasive strâns legate între ele, cât şi bunurile, adică toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective şi drepturile patrimoniale (art. 285, alin. 1 CC), care potrivit prevederilor art. 284, alin. 2 CC fac parte componentă din patrimoniul fiduciantului. Pot fi transmise în administrare fiduciară şi obiecte ale proprietăţii intelectuale, ar fi cele ce individualizează mărfurile, serviciile etc. Contractul de administrare fiduciară este, de regulă, un contract cu titlu gratuit, remuneraţia pentru serviciile de administrare ale fiduciarului urmând a fi plătită de către fondatorul administrării fiduciare doar în cazul în care aceasta este prevăzută de contract sau lege. Astfel, potrivit prevederilor art. 1057, alin. 1 CC, administratorul fiduciar nu este remunerat pentru activitatea sa dacă părţile nu au convenit altfel sau dacă aceasta nu rezultă din lege. În cazul administrării fiduciare oneroase legea, în art. 1057, alin. 2 CC, propune părţilor contractante anumite modalităţi de exprimare a remuneraţiei şi anume: a) procente faţă de venitul (profitul) obţinut din administrarea fiduciară a bunurilor; b) sumă fixă de bani; c) procurarea unei părţi a bunurilor administrate de fiduciar. Este de remarcat faptul că modalităţile de exprimare a remuneraţiei se aleg şi se negociază de către părţile contractante în funcţie de specificul activităţii fiduciarului, având impact asupra măsurii de cointeresare a acestuia în activitatea de administrare a bunurilor fiduciantului. Legea stabileşte forma scrisă pentru contractul de administrare fiduciară. în acest sens, în art. 1054 CC se menţionează că contractul de administrare fiduciară se încheie în scris. Dacă obiectul material al contractului de administrare fiduciară presupune bunuri imobile, atunci este necesară respectarea prevederilor art. 290 CC, adică înregistrarea de stat a drepturilor asupra bunurilor imobile. §2. EFECTELE CONTRACTULUI DE ADMINISTRARE FIDUCIARĂ Prin contractul de administrare fiduciară fiduciarul se obligă să administreze patrimoniul fondatorului administrării în interesele acestuia sau a beneficiarului administrării. Spre deosebire de agentul comercial sau mandatar, în procesul de executare a contractului de administrare fiduciară administratorul fiduciar, săvârşind acte juridice şi materiale, acţionează din nume propriu, dar pe riscul şi pe contul fiduciantului. Astfel, potrivit art. 1056, alin. 1 CC, administratorul fiduciar este obligat să administreze în nume propriu proprietatea încredinţată, dar pe riscul şi pe contul fiduciantului. Modelul contractual al administrării fiduciare este într-o măsură oarecare asemănător contractului de comision. Insă caracterul serviciilor prestate de către fiduciar, la fel ca şi obligaţia de a face public faptul separării bunurilor primite în administrare faţă de bunurile proprii, precum şi calitatea sa juridică pusă în sarcina fiduciarului,jface deosebită administrarea fiduciară de contractul de comision. Astfel, potr; ,t prevederilor art. 1056, alin. 3 CC, o altă obligaţie a administratorului fiduciar este de a face public faptul separării bunurilor luate în administrare fiduciară de bunurile sale şi de menţinere a acestei publicităţi. El răspunde faţă de fondatorul administrării pentru dezavantajele, pierderile şi prejudiciile care rezumă din confuziunea celor două patrimonii. Astfel, potrivit art. 1056, alin. 4 CC, administratorul fiduciar poate dispune de un imobil doar în cazurile prevăzute de lege sau de contractul de administrare fiduciară. Aşadar, dispunerea de un

imobil de către administratorul fiduciar (înstrăinarea, locaţiunea, ipotecarea etc.) poate fi exercitată doar în cazurile prevăzute de lege sau contract, în caz contrar fiind imitent riscul nulităţii actului juridic cu efectele caracteristice acesteia (Cap. III ai t. 216 -233 CC). Reieşind din faptul că fiduciarul înfăptuieşte acte de administrare a patrimoniului fiduciantului în interesul, pe riscul şi pe contul ultimului, acestuia îi va reveni ceea ce se va obţine în urma administrării respectivului patrimoniu. De aici, fiduciarul este obligat să transmită fiduciantului tot ceea ce a obţinut din administrarea bunurilor ce formează patrimoniul fiduciantului transmis în îadministrare. n aceeaşi ordine de idei, potrivit art. 1057, alin. 4 CC, fructele bunului revin fondatorului administrării, administratorul fiduciar fiind obligat să le transmită fiduciantului. în baza art. 299 CC fruct al lucrului este venitul, sporul şi productele pe care le dă acest lucru, în cazul contractului de administrare fiduciară - eventual patrimoniul transmis în administrare. în ceea ce priveşte apartenenţa fructelor, legea menţionează prin normă imperativă că ele revin fondatorului administrării şi nu se includ în patrimoniul administrării fiduciare, fapt ce avem în cazul drepturilor obţinute ca rezultat al activităţii de administrare fiduciară. Dacă contractul de administrare fiduciară nu prevede transmiterea împuternicirilor de administrare către un terţ, fiduciarul este obligat să execute contractul personal, în sensul administrării de unul singur al patrimoniului fiduciantului. în cazul în care o cer interesele fondatorului administrării, fiduciarul trebuie să transmită executarea obligaţiei de administrare a patrimoniului către un terţ, dacă din cauza unor circumstanţe imprevizibile, acesta nu poate să înfăptuiască acte de administrare şi nu are posibilitatea să-1 informeze pe fiduciant în timp util. Dacă în procesul administrării patrimoniului fiduciarul îşi asumă obligaţii cu depăşirea împuternicirilor acordate, răspunderea va fi suportată din contul patrimoniului personal al acestuia. Fondatorul administrării este obligat să restituie fiduciarului cheltuielile suportate de către acesta în procesul de administrare fiduciară a patrimoniului, în acest sens, art. 1057, alin. 3 CC prevede că cheltuielile de administrare fiduciară le suportă fondatorul administrării dacă legea sau contractul nu prevede altfel. În cazurile prevăzute de lege sau contract, fondatorul administrării fiduciare este obligat să plătească fiduciarului remuneraţie. Deoarece potrivit prevederilor art. 1060 CC raporturilor fiduciare se aplică în modul corespunzător dispoziţiile referitoare la mandat, în cazul în care din lege sau contract rezultă caracterul oneros al administrării fiduciare, fiduciantul este obligat să plătească fiduciarului retribuţia stabilită prin contract, în baza legii, prin uzanţe sau în dependenţă de valoarea serviciilor acordate (art. 1033, alin. 3 CC). Dacă prin contractul de administrare fiduciară se desemnează în calitate de beneficiar un terţ, acesta, potrivit art. 721, alin. 1 CC obţine în mod nemijlocit dreptul să pretindă prestaţia în folosul său. Terţul beneficiar este în drept, în măsura în care legea sau contractul nu dispune altfel şi acest lucru < t prin natura prestaţiei, să solicite executarea contractului (art. 722 «. Mai mult ca atât, potrivit prevederilor art. 1053, alin. 2 CC terţul beneficiar poate înainta pretenţii proprii faţă de administratorul fiduciar. În cazul care terţul beneficiar refuză la drepturile oferite prin contractul de administrare fiduciară, în baza art. 723 CC fondatorul administrării fiduciare poate cere executarea prestaţiei faţă de sine dacă din contract nu reieşi altfel.