Contractul de Franciza [PDF]

Zitiervorschau

CONTRACTUL DE FRANCIZĂ

Informatică economică, grupa 6 Sălăjan Melinda-Maria Tomoiagă-Jula Diana-Nicole Vepreciuc Natalia-Georgeta

Cuprins:  Definiție  Noţiuni şi caractere juridice  Părţile şi obiectul francizei  Tipuri de franciză  Încheierea contractului de franciză  Bibliografie 

Definiție Franciza este un sistem de comercializare a produselor, serviciilor sau tehnologiilor, bazat pe o colaborare strânsă şi continua între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu.

Noţiuni şi caractere juridice: Contractul de franciză este un contract consensual, sinalagmatic, cu executare succesivă şi de adeziune.  





Caracterul consensual al francizei se exprimă prin faptul că părţile nu trebuie să dea o anumită formă, nici măcar scrisă, contractului pentru ca acesta să fie valabil încheiat. Franciza este un contract sinalagmatic, pentru că ambele părţi se obligă şi urmăresc obţinerea de avantaje reciproce; francizorul să-şi extindă reţeaua de franciză şi să încaseze redevenţele, beneficiarul să exploateze conceptul de afacere al francizorului, în vederea realizării de profit. Contractul de franciză este cu executare succesivă, deoarece exploatarea elementelor ce se transmit în temeiul francizei are loc pe o anumită perioadă de timp. Reglementările operaţiunilor de franciză consacră principiul potrivit căruia durata contractului va fi fixată astfel încât să permită beneficiarului amortizarea investiţiilor specifice francizei (art. 6 din O.G. nr. 52/1997). Franciza este un contract de adeziune care constă în aceea că, dacă beneficiarul consimte la încheierea contractului, va trebui să se supună regulilor impuse de francizor. Acest caracter rezultă din prevederile art. 1 lit. c ale ordonanţei care stipulează că beneficiarul este selecţionat de francizor şi aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză.

Părţile şi obiectul francizei: După cum se poate observa din definiţia dată francizei de O.G. nr. 52/1997, părţile contractului sunt francizorul şi beneficiarul. Francizorul este un comerciant care, fiind titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate, conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu. O.G. nr. 52/1997 impune francizorului îndeplinirea unor cerinţe speciale pentru a-şi putea extinde afacerea în regim de franciză, cerinţe ce sunt cuprinse în art. 1 alin. 1 lit. b, potrivit cărora francizorul este un comerciant care: - este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate; drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata contractului de franciză;

- conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu; - asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii înregistrate; - utilizează personal şi mijloace financiare pentru promovarea mărcii sale, cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsului”. Prin urmare, francizorul este o persoană determinată care, pe de o parte, are calitatea de comerciant, iar, pe de altă parte, este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrate cu privire la afacerea ce o transmite beneficiarului spre exploatare sau dezvoltare. Beneficiarul, potrivit art. 1 lit. c din ordonanţă, este un comerciant persoană fizică sau juridică ce aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză. Se constată cu uşurinţă că, potrivit legii, beneficiarul, în afară de faptul că este comerciant, nu trebuie să îndeplinească vreo altă condiţie specială. Obiectul francizei se desprinde din dispoziţiile art. 1, 5 şi 6 din O.G. nr. 52/1997. În conformitate cu textele de lege menţionate, obiectul raporturilor de franciză poate fi rezumat la transmiterea dreptului de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu în schimbul plăţii unei redevenţe din partea beneficiarului. Este fără îndoială că, potrivit dreptului pozitiv, operaţiunile ce constituie obiect al contractului de franciză reprezintă veritabile fapte de comerţ.

Tipuri de franciză: Cele mai răspândite forme ale francizei sunt: franciza de producţie sau industrială, franciza de distribuţie, franciza de servicii, şi franciza principală sau master franchise. Criteriul principal al acestei clasificări îl constituie domeniul de activitate în care operează. a. Franciza de producţie sau industrială Practic, beneficiarul îşi va organiza factorii de producţie, capitalul şi resursele umane în scopul transformării materiilor prime şi materialelor în produse noi, ca natură şi utilitate, identice cu ale francizorului. b. Franciza de servicii Aşadar, în acest gen de franciză, serviciile sunt executate după standardele şi sub firma şi marca francizorului, astfel încât consumatorul să nu simtă nicio diferenţă de calitate între serviciile ce constituie obiect al francizei. Serviciile exploatate în regim de franciză pot fi dintre cele mai diverse, deoarece reglementările legale nu conţin nicio limitare în acest sens, cu respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.

c. Franciza de distribuţie Franciza de distribuţie se înfăţişează sub două forme: 1. franciza de distribuţie a produselor realizate de însuşi francizorul; 2. franciza de distribuţie în care francizorul este doar un distribuitor al produselor realizate de diferiţi producători. În prima situaţie, când francizorul este şi producător, acesta îşi creează propriile tehnici şi metode de vânzare a produselor pe care le transmite diferiţilor distribuitori independenţi, realizându-şi, astfel, propria reţea de distribuţie. Deci, într-o astfel de operaţiune, deşi producătorul şi distribuitorii sunt comercianţi independenţi din punct de vedere financiar şi juridic, beneficiarii, adică vânzătorii, vor pune în circulaţie produsele după indicaţiile stricte ale francizorului, care este tocmai producătorul sau fabricantul. În cealaltă modalitate, când producătorul nu mai este şi francizor, tehnicile francizei sunt concepute de un distribuitor specializat în vânzări care, la rândul lui, le transmite, în temeiul contractului de franciză, altor distribuitori. Deci, dacă în prima variantă conceptul de franciză este creat de chiar fabricantul bunurilor şi transmis distribuitorilor, în cea de-a doua, standardele francizei sunt elaborate de un vânzător, care îşi creează reţeaua de franciză cu alţi distribuitori. d. Master franchise Franciza principală. în această formă a francizei, francizorul iniţial, principal, cedează subfrancizorului dreptul de a exploata, de a dezvolta şi de a crea şi extinde reţeaua de franciză prin încheierea de contracte cu diferiţi beneficiari.

Încheierea contractului de franciză Etapa precontractuală are ca scop permiterea fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora astfel: francizorul transmite viitorului beneficiar informaţii care îi permit acestuia să participe în deplină cunoştinţă de cauză la derularea contractului de franciză; informaţiile furnizate se referă la: experienţa dobândită, condiţiile financiare ale contractului, redevenţa iniţială sau taxa de intrare în reţea, redevenţe periodice, redevenţe în publicitate, determinarea tarifelor privind prestările de servicii, tarifele privind produsele, serviciile şi tehnologiile, în cazul clauzei obligaţiilor contractuale de cumpărare; elementele care permit beneficiarului să calculeze rezultatul previzionat şi să-şi întocmească planul financiar; obiectivele, aria activităţii acordate, durata contractului, condiţiile reînnoirii, a rezilierii. Etapa contractuală constă în: a) definirea obligaţiilor şi responsabilităţilor fiecărei părţi; b) contractul de franciză trebuie să reflecte interesele membrilor reţelei de franciză, protejând drepturile de proprietate industrială sau intelectuală ale francizorului, prin menţinerea reputaţiei reţelei de franciză.

Francizorul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să deţină şi să exploateze o activitate comercială pe o anumită perioadă, înaintea lansării reţelei de franciză; b) să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială; c) să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţă comercială şi/sau tehnică permanentă, pe toată durata existenţei drepturilor contractuale. Beneficiarul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum şi reputaţia acesteia; b) să furnizeze francizorului informaţiile de natură a facilita cunoaşterea şi analiza performanţelor şi a situaţiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură cu franciza; c) să nu divulge terţelor persoane know-how-ul (ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor, modelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs) furnizat de către francizor, atât pe toată durata contractului de franciză, cât şi ulterior. Etapa postcontractuală constă în: a) la încetarea contractului de franciză, relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe locale; b) francizorul poate impune obligaţii ferme fostului beneficiar, asigurând astfel protejarea caracterului confidenţial al afacerii, cât şi neutilizarea know-how-ului de către o reţea concurentă.

Bibliografie: • https://legeaz.net/dictionar-juridic/contract-de-franciza • https://www.vana.legal/francizarea-notiuni-generale-despre-contractul-defranciza/ • https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/11328