Contractul de Factoring [PDF]

Zitiervorschau

Cuprins Introducere ..................................................................................................................... 2 1.Notiunea contractului de factoring si caracterle juridice. ......................................... 3 2.Delimitarea contractului de factoring de cesiunea de creanta .................................... 5 3.Contractul de factoring in interpretarea normelor internationale............................... 6 3.Elementele contractului de factoring.......................................................................... 7 4.Drepturile si obligatiile participantilor la contractul de factoring........................... 10 5.Tipuri de factoring .................................................................................................... 14 6.Concluzie .................................................................................................................. 17 7.Bibliografie ............................................................................................................... 18

1

Introducere Termenul factoring este o transcriere a cuvîntului englez factoring, care denotă o

varietate

a

activității

de

antreprenoriat,

mai

exact,

o

activitate

de

intermediere1.Contractul de factoring constituie un contract încheiat între o parte (furnizor) şi o altă parte, întreprinderea de factoring (cesionar), prin care furnizorul cedează cesionarului creanţele născute din contracte de vânzare de mărfuri încheiate între furnizor şi clienţii săi2. Doctrina franceză defineşte factoringul ca fiind tehnica prin care un client, aderentul sau furnizorul, transmite creanţele sale unei societăţi de factoring numită factor – instituţie de credit supusă regulilor Codului monetar şi financiar, care, în schimbul unei remuneraţii, se obligă să le recupereze de la debitori, garantând executarea lor chiar în cazul imposibilităţii de plată din partea debitorului, şi să achite anticipat, în tot sau în parte, creanţele transferate3. Reprezentând o emanaţie a dreptului anglo-saxon, contractul de factoring a îndeplinit o funcţie importantă în dezvoltarea comerţului internaţional. Factoringul constituie o tehnică financiară având o strânsă legătură cu sectorul bancar; în prezent, aproape toate ramurile industriei pot profita de relaţiile de factoring, cele mai populare fiind industria textilă, producătorii de echipament industrial şi de birou, electronice şi alimentele procesate. Contractul de factoring s-a evidenţiat în principal în activitatea instituţiilor de credit ca având o dublă importanță, pe de o parte reprezintă o modalitate de creditare iar pe de altă parte o modalitate de mobilizare a creanţelor în scopul preluării. În raport de importanţa sa şi de aplicabilitatea, contractul de factoring şi-a găsit aplicabilitatea atât la nivelul comerţului internaţional dar şi în ofertele de finanţare ale instituţiilor de creditare interne.

1

Drept civil Contracte si succesiuni-Gheorghe Chibac, Sorin Bruma, Oxana Robu,Natalia Chibac, editia a II-a,Chisinau,2014, p. 271. 2 http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ4/B04SmarandacheLavinia.pdf 3 Thierry Bonneau, Droit bancaire, Montchrestien, 2003, Paris, p. 373. 2

1.Notiunea contractului de factoring si caracterle juridice. In literature juridical de specialitate s-au evidentiat mai multe definitii ale contractului de factoring: Contractul de factoring este contractul prin care o persoană, numită aderent, care poate fi vânzător de bunuri sau furnizori servicii, cedează creanţele pe care le are împotriva cumpărătorilor săi unei alte persoane, numită factor, care se obligă să încaseze aceste creanţe, subrogându-se în acest scop în toate drepturile pe care cedentul le are împotriva debitorilor săi. Contractul de factoring este o convenţie prin care o parte, cedentul denumit aderent, cesionează către cealaltă parte (instituţie de credit sau un alt finanţator) denumita factor creanţe pe care le deţine din activităţi comerciale fata de un debitor (client), în scopul finanţării de către factor integral sau parţial a activităţii aderentului, imediat sau la o data ulterior stabilită, în limita creanţelor cesionate.4 Astfel potrivit alin.1 art.1290 Cod Civil al R.M, prin contractul de factoring furnizorul de bunuri si servicii numit in continuare aderent se obliga celeilalte părți numita factor care este o întreprindere de factoring creanțele sale cele care deja au apărut sau care vor apărea in viitor din contractul de vânzare de bunuri, efectuare de lucrări sau prestări de servicii către persoanele terțe iar factorii la rândul lor își asuma cel puțin 2 obligații din următoarele: a) de a finanța aderentul in diferit mod a acorda împrumuturi sau avansuri; b) de aduce contabilitatea creanțelor; c) de a asigura procedura de înștiințare si încasare a creanțelor; d) de a-si asuma riscul insolvabilității debitorului pentru creanțele preluate.5 Legislația româneasca definește contractul de factoring in felul următor: contractul de factoring constituie un contract încheiat între o parte (furnizor) şi o altă parte, întreprinderea de factoring (cesionar), prin care furnizorul cedează cesionarului

A. Calotă Ponea, Contractul de Factoring, în Revista de Ştiinţe Juridice a Facultăţii de Drept "N. Titulescu" Craiova nr. 30/2004 5 Codul Civil al R.M.,publicat 22.06.2002 in Monitorul Oficial nr.82-86,art nr.1290 alin (1). 4

3

creanţele născute din contracte de vânzare de mărfuri încheiate între furnizor şi clienţii săi. 6 Factoringul presupune, practic, cumpărarea de creanţe (facturi) de către instituţiile specializate de la societăţile comerciale. Pe baza unui contract, factorul plăteşte comapniei-client în avans creanţele cesionate, ocupându-se apoi în nume propriu de administrarea şi colectarea creanţelor Din definitiile relatate mai sus reese ca contractul de factoring are o serie de caractere ce trebuie analizate: 1. Oneros, ceea ce reese din prevederile art. 1295, Contractul este nul dacă nu prevede în mod expres plata care urmează a fi făcută factorului. 2. cu executare succesivă deoarece nu se execută instantaneu și durează în timp executarea propriu zisă a acesteia, însăși din noțiunea legală deducem că își are o executare succesivă a obligațiilor. 3. sinalagmatic în sensul că ambele parti iși asumă obigațiilor reciproce pe toată perioada de derulare a contractul de factoring. 4. El este un contract complex, incluzînd elementele specifice creditului, prestării serviciilor financiare și cesiunii de creanță. 5. Comutativ, care reese din alin. 4, art 1290 și anume părțile cunosc întinderea drepturilor și obligațiilor acestora ce rees din contract sau din 1292 alin (2), cesiunea creanțelor care sînt determinate sau determinabile cel tîrziu în momentul apariției lor. 6. Este un contract consensual, în sensul că produce efecte din momentul încheierii acestuia. 7. Este un contract numit și anume capitolul XXV din codul civil reglementează contractul de factoring

6

www.drept.ucv.ro accesat la data de 19.02.2016,ora 11:00 4

2.Delimitarea contractului de factoring de cesiunea de creanta Cesiunea de creanţă constituie o convenţie prin care un creditor (cedent) transmite o creanţă a sa unei alte persoane (cesionar). Debitorul creanţei transmise (cedate) poartă denumirea de debitor cedat. Contractul de factoring constituie un contract complex, înglobând atât o cesiune de creanţă, cât şi o subrogare convenţională care este consimţită de creditor; astfel, acesta constituie o varietate a cesiunii de creanţă, reglementată în dreptul civil, care este dreptul comun în materie. În acest sens, în situaţia în care prevederile în materie comercială sunt lacunare, se aplică dispoziţiile existente în dreptul comun. În ceea ce priveşte cesiunea de creanţă, notificarea subrogării se face de către aderent debitorului său pentru a-i fi opozabilă sau pentru a se obţine acceptul acestuia, în timp ce în cazul operaţiunilor de factoring notificarea se efectuează numai pentru a-l înştiinţa că plata trebuie efectuată doar către factor. Astfel cesiunea de creanta cunoscuta in dreptul privat roman, in propria sa evolutie s-a modificat fiind generalizata de noi raporturi civile care s-au dovedit a fi ma moderne si mai bogate dupa esenta si structura lor juridica. Ulterior acestora a luat nastere un nou contract civil, contractul de factoring care are la temelie principii preluate din dreptul privat roman. Avind la baza principiile cesiunii de creanta7, contractul de factoring se deosebeste esential de cesiunea de creanta prin urmatoarele caracteristici: a.obiectul cesiunii ste un drept, o creanta, pe cind obiectul factoringului pot fi actiunile de finantare a aderentului, inclusiv imprumuturile si platile in avans. b.in cesiunea de creanta, odata cu cesiunea creantei, asupra cesionarului, in virtutea legii trec garantiile si alte drepturi accesorii, pe cind drepturile si garantiile aderentului fata de debitor trec asupra factorului, dar numai in masura in care acest fapt este prevazut de contractul de factoring.

7

Drept civil Contracte si succesiuni-Gheorghe Chibac, Sorin Bruma, Oxana Robu, Natalia Chibac,editia a II-a,Chisinau,2014 5

c.cesiunea de creanta poate avea loc nu numai in baza unui contract dar si in baza legii, a unei hotariri judecatoresti sau in baza unei decizii a autoritatilor publice art 556 Cod Civil al R.M., pe cind transmiterea drepturilor aderentului in raporturile de factoring, poate avea loc doar in baza contractului respectiv. d.titularul unei creante o poate transmite fara acordul debitorului unui tert, daca aceasta nu contravine esentei obligatiei, intelegerii intre parti sau legii art 557 Cod Civil al R.M., pe cind in contractul de factoring despre cesiunea de creanta debitorii aderentului trebuie sa fie notificati, iara daca ne referim la contractul de factoring acoperit, atunci aceasta actiune va avea loc fara notificarea creditorilor art 1299 Cod Civil al R.M.. O alta diferenta dintre contractul de factoring si cesiunea de creanta se evidentiaza prin partile participante la el. Daca e sa ne referim la importanta acestui contract, atunci vom evidentia faptul ca furnizorul sau prestatorul este eliberat de procedurile legate de efectuarea platilor pentru marfurile livrate , lucrarile efectuate si serviciile prestate, profitind astfel de posibilitatea de a concentra toate eforturile la activitatea de fabricare, de producere a marfurilor si de prestare a serviciilor . 3.Contractul de factoring in interpretarea normelor internationale Dat fiind faptul ca factoringul international poate juca un rol important in dezvoltarea comertului international si in scopul adoptarii unor reguli uniforme de reglementare a cadrului legal, Institutul International pentru unificarea dreptului privat a elaborat Conventia cu privire la factoringul international (Conventia UNIDROIT), semnata la Otava (Canada) la 28.05.19888 Cu toate ca prevederile CC al R.M. sunt in absoluta concordanta cu prevederile restectivei Conventii, Republica Moldova nu a aderat nici pina in prezent la aceasta Conventie. 8

Conventia cu privire la factoringul international este semnata la 31 decembrie 1994 de urmatoarele tari:Belgia,Cehoslovacia,Ghana,Germania,Guinea,Filipine,Filanda,Franta,Marea Britanie,Nigeria,Maroc,Italia,SUA,Tanzania. Conventia a fost ratificata doar de Franta,Italia si Nigeria si a intrat in vigoare pentru aceste tari la 1 mai 1995. 6

Scopurile majore care stau la baza acestei Conventii sunt facilitarea factoringului international, asigurarea unui echilibru echitabil eintereselor tuturor participantilor la tranzactiile comerciale internationale. Prin aprobarea respectivei Conventii au fost solutionate doua mari probleme: -aprobarea unor norme internationale unificate -aprobarea unor norme internationale, care nu sunt reglementate de sistemele nationale de drept. Respectiv in aceasta Conventie, contractul de factoring este tratat ca o tranzactie bilaterala incheiata intre o parte numita furnizor(producator) si alta parte numita agent financiar(factor), prin care furnizorul cedeaza sau se obliga sa cedeze in viitor factorului creantele sale, care rezulta din contractele de vinzare-cumparare, incheiate intre furnizor si cumparator, iar factorul se obliga sa indeplineasca cel putin doua din urmatoarele obligatii: -finantarea furnizorului, inclusiv prin imprumuturi si plati in avans -evidenta contabila a creantelor -asigurarea protectiei insolvabilitatii debitorilor. Astfel in art2 al Conventie se mentioneaza ca normele contractului de factoring nu pot fi aplicate contractului de vinzare-cumparare a marfurilor destinate pentru folosinta personala,casnica, etc. Prin urmare se evidentiaza faptil ca respectiva Conventie se aplica doar in relatiile comerciale dintre antreprenori. Operatiile de factoring international au obtinut o larga aplicare in practica comerciala internatinala, astfel a inceput sa se evidentieze o majorare a volumului aplicarii factoringului international. 3.Elementele contractului de factoring Elementele unui contract sunt acele părți indisolubile fără de care nu poate exista înșăși contractual, astfel ca și alte contracte sinalagmatice și oneroase elementele definitorii ale contractului de factoring sunt: părțile, prețul, obiectul și termenul. Parțile: factorul, aderentul si persoana terță unde factor poate fi o întreprindere de factoring adică instituții financiare care in conformitate cu Legea cu privire la instituțiile 7

financiare si la BNM au dreptul de a acorda asemenea servicii conform statului sau,iar aderentul este furnizorul de bunuri si servicii. Din continutul normei stipulate in art.1290 ,reiese ca partile factoringului pot fid oar persoanele ce constitue subiecti de drept ,care practica activitatea de antreprenoriat si sunt intregistrate intr-0 forma organizatorico-juridica ,prevazuta de lege. In calitate de intreprindere de factoring in Republica Moldova pot active institutiile fiananciare care au dreptul de a efectua activitati financiare.Acestea istitutii pot actia in calitte de intreprindere de factoring in virtutea statutului lor juridic ,stabilit de Legea institutiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995,fara necesitatea de a primi o autorizatie(licenta) speciala. In RM prima si unica structura la moment in domeniul factoringului a aparut in anul 2004,cind a fost fondata Compania Nationala

de Factoring

“Moldfactor”. Pentru o comparatie,in baza art.825 CC FR,in calitate de factor pot active doar bancile ,institutiile financiare si alte organizatii comerciale care dispun de licenta pentru acest gen de activitate.Dar legislatia Federatiei Ruse nu stabileste care organ de stat este imputernicit de a elibera o astfel de licenta. In Romînia factorul –

factorul poate fi doar o instituţie financiară

specializată sau o societate bancară, de unde rezultă că factoringul, din această perspectivă, este rezervat doar comercianţilor persoane juridice. Obiectul contractului de factoring îl constitue creantele cesionate sau serviciile prestate si lucrarile esfectuate de catre factor.Potrivit alin (4) art.1290 CC RM,partile sunt obligate sa precizeze marimea,volumul,domeniul,si caracteristicele creantelor care fac obiectul contractului.Pot fi cesionate creantele existente sau viitoare,precum si cele conditionate. Obiectul contractului de factoring pot fi toate creantele aderentului sau doar o parte din ele.Cesiunea de creanta a aderentului catre factor are valoare

8

juridica si in cazul in care dintre adherent si debitor exista o conventie ce interzice o astfel de cesiune. Contractul de factoring se incheie in forma scrisa.Aceasta se determina in dependenta de forma tranzactiei pe care se bazeaza creanta.Forma poate fi simpla sau notificata.Contractul conform caruia se efectueaza cesiunea de creantelor existente sau viitoare ,legate de tranzactii care impugn inregistrarea de stat,urmeaza a fi inregistrate in ordinea stabilita pentru inregistrarea acestei tranzactii. Pretul este o conditie esentiala a contractului de factoring,care prin urmare,influenteaza valabilitatea acestei treanzactii.Astfel potrivit alin (1) art 1295 CC RM,contractul este nul in cazul in care nu prevede in mod expres suma ce urmeaza za fie platita factorului. Pretul factoringului poate servi si drept garantie pentru factor.Potrivit alin (2).art 1295 CC RM,in cazurile in care factorul cere o parte din suma creantei ca garantie pentru acoperirea riscurilor legate de derularea contractului ,acesta din urma trebue sa prevada in mod expres continutul si marimea sumei. Suma se calculează în funcţie de circumstanţe, punîndu-se accentul mai ales pe eventuala taxa de credere şi, suplimentar, pe procentul care reprezintă reţinerile totale din creanţele cesionate.In măsura în care factorul cere o parte din suma creanţei ca garanţie pentru acoperirea riscurilor legate de derularea contractului, acesta din urmă trebuie să prevadă în mod expres conţinutul şi mărimea sumei. Garanţia nu poate depăşi 20% din suma creanţei. (Art. 1295 CCRM) Termenul joacă un rol foarte important la acest contract deoarece pentru rambursarea creditului, plăţii dobânzii în conţinutul contractului sunt stabilite diferite termene.Termenul in acest contract se stabileste de catre parti.Din natura juridical a contractului rezulta ca termenul minim este determinat pe perioada de timp necesara pentru ca factorul sa-si realizeze propriile drepturi si obligatii .

9

4.Drepturile si obligatiile participantilor la contractul de factoring. Contractul de factoring este unul sinalagmatic in care partile au drepturi si obligatii reciproce.Acestea drepturi si obligatii sunt prevazute expres in normele de drept si pot fi stabilite prin acordul partilor si stipulate in contract. Drepturile aderentului: 

Sa ceara de la factor

executarea obligatiilor stipulate

in contract

,inclusive obligatia de notificare a debitorilor sai despre cesiunea de creanta ,daca aceasta obligatie a factorului este dtipulata in contract (Art. 668 alin (1), 1291 CC); 

Sa decida

asupra volumului de drepturi care vor fi cesionate

factorului,deoarece legea stipuleaza ca,in baza contractului de factoring,factorului îi,pot fi transferate toate drepturile aderentului sau numai a unora din ele,care reies din contracte cu debitorii.Prin urmare marimea,volumul,domeniul si caracteristicele creantelor cedate urmeaza a fi precizate si stipulate in contract.Deoarece Codul Civil al RM nu stipuleaza oarecare interdictii cu privire la volumul drepturilor aderentului, in baza contractului de factoring,pot fi transferate nu numai toate drepturile aderentului sau o parte din ele ce deriva din toate contractele aderentului cu toti debitorii dar si cele care rezulta dintr-un singur sau mai multe contracte cu un debitor. 

Sa decida care drepturi vor fi cesionate :cele care exista la momentul

incheierii sau cele care vor aparea in viitor. Obligatiile aderentului: 

Sa cedeze creantele existente sau viitoare,conditionate,determinate la

momentul incheierii contractului sau determinabile cel tirziu in momentul aparitiei lo.Creantele sunt considerate existetente in cazul in care aderentul se afla deja in raporturi contractuale cu debitorii sai,carora le-a furnizat marfa sau le-a efectuat lucrari si le-a prestat servicii,iar angajamentul de plata inca nu a survenit.Creanta cesionata este considerate viitoare,daca la momentul incheierii

contractului de

factoring aderentul se afla in raporturi contractuale cu partenerii sai ,iar termenul de executare a obligatiilor contractuale inca nu a survenit,sau aderentul abia duce 10

tratative in scopul de a stabili raporturi contractuale cu cineva.Creantele viitoare trec la factor pe masura aparitiei lor.In virtutea faptului ca la incheierea contractului de factoring partile si-au exprimat vointa fata de creantele cesionate atit existente cit si viitoare,dreptul asupra creantelor viitoare trec la factor din momentul aparitiei lor fara a fi nevoie de un act de transfer. 

Sa cedeze creantele reale ,valabile.Aceasta obligatie se manifesta prin

faptul ca creantele cesionate exista in realitate ,sunt valabile si apartin aderentului, sunt intemeiate pe o tranzactie reala si nu se refera la categoria de drepturi care nu pot trece la alte personae si prin faptul ca aderentul a respectat toate conditiile pentru admiterea cesiunii creantei. 

Sa transmita factorului actele care certifica cesiunea creanelor sis a

confime informatia ce prezinta importanta pentru executarea creantei. 

Sa execute obligatiile contractuale fata de debitori ,care stau la temelia

cesiunii de creanta. Drepturile factorului: 

Sa ceara de la aderent

executarea obligatiilor contractuale fata de

creditorii sai,obligatii ce stau la temelia contractului de factoring.Acest drept are ca scop a asigura posibilitatea realizarii

contractului de factoring.Cu alte

cuvinte,factorul este in drept sa ceara de la aderent cesiunea creantelor reale. Cumpararea creantei de la aderent are drept

consecinta aparitia

relatiei de

obligativitate a intreprinderii de factoring cu debitorul aderentului,esenta careia o constitue achitarea de catre

debitor a creantei banesti ce a trecut in posesia

factorului. 

Sa ceara de la aderent executarea obligatiilor contractuale fata de factor.

Obligatii ce se refera la columul drepturilor cesionate factorului. 

Sa insiste la stipularea in contract a unei clauze speciale prin care

drepturile si garantiile aderentului fata de debitor sa treaca asupra factorului o data cu incheierea transferului creantei asupra factorului;

11



Sa ceara de la aderent o parte din suma creantei drep garantie pentru

acoperirea riscurilor legate de derularea contractului.Aceasta garantie,conform art 1295 CC RM,nu poate depasi 20% din suma creantei Obligatiile factorului: 

Sa execute cel putin doua obligatii,stipulate in contract ,din cele patru

obligatii prevazute de lege.Obligatiile ce urmeaza sa si le asume factorul,se stabilesc prin acordul partilor considerind posibilitatile factorului,necesitatile aderentului si alte criterii. a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans; b) ţinerea contabilităţii creanţelor; c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţe lor; d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului . pentru creanţele preluate (delcredere). 

Sa informeze

debitorii aderentului

despre transferul

creantei,daca

aceasta obligatie a factorului este stipulate expres in contract; Drepturile si obligatiile ambelor parti: 

La incheierea contractului ,partile au obligatia sa respecte prevederile

legale cu privire la forma contractului de factoring.Acest contract se inceheie numai in forma scrisa. 

Sa-si ofere reciproc informatiile

necesare pentru

ca derularea

contractului sa decurga cu respectarea intereselor fiecarei parti; 

Sa aprecizeze marimea ,volumul,domeniul si caracteristecele creantelor

care fac obiectul contractului,precum si elementele pentru determinarea sumei de plata.Creanta poate fi individualizata prin

indicarea debitorului ,sumei

creantei,temeiul aparitiei obligatiilor contractuale dintre aderent si debitor si/sau altor caracteristici care pot contribui la identificarea creantei; 

Sa stabilieasca doua obligatii ,din cele patru prevazute de lege,care vor

fi executate de factor. 12

a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans; b) ţinerea contabilităţii creanţelor; c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţe lor; d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului . pentru creanţele preluate (delcredere). 

Sa notifice creditorii aderentului despre cesiunea creantelor.Aceasta

obligatie se aplica doar factoringului deschis.Astfel in baza alin(1)art 1299 CC RM,contractul de factoring poate prevedea obligatia si dreptul partilor de a informa debitorul despre transferul creantei ,precum si modalitatile

prin care trebue

informat. Drepturile si obligatiile debitorului aderentului: Drepturile si garantiile aderentului fata de debitor trec asupra factorului o data cu incheierea transferului creantei asupra factorului ,cu conditia ca acest fapt este stipulate in contractul de factoring.In cazul cesiunii de creante are loc substituirea creditorului in obligatie ,fara ca aceasta sa se modifice.Debitorul este obligat sa achite datoriile fata de factor ca creditor nou, insa nu doar in cazul in care creditorul primeste notificare in scris ,continutul caruia comunica informatii privind cesiunea de creantelor care a avut loc ,date ce permit a deosebi creantele care urmeaza a fi executate fata de aderent de alte creante,cit si date despre factorul caruia trebuie sa I se efectueze plata.In caz contrar,debitorul poate exercita propria obligatie contractuala fata de aderent ,care este obligat sa predea de indata factorului suma obtinuta. Debitorul poate opune factorului toate obiectiile si exceptiile pe care le are fata de aderent.Debitorul

este,de asemenea, in drept da ceara

factorului

compensarea creantei sale fata de aderent daca acesta creanta era scadenta la momentul transferului de creanta catre factor. Daca debitorul a platit factorului,iar acesta a achitat platile respective aderentului ,debitorul este in drept sa ceara reparatia prejudiciului cauzat doar fata de aderent in cazul in care acesta nu-si indeplineste obligatiile contractuale fata de 13

debitor.In aceasta situatie dreptul de regres a debitorului aderentului nu poate fi realizat fata de factor,cu exceptia cazurilor cind factorul a platit aderentului,desi stia ca cel din urma nu si-a onorat obligatiile contractuale fata de debitorul sau sau in cazul neachitarii de catre factor a creantei care i-a fost recesionata. 5.Tipuri de factoring a) In functie de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare si administrare a creantelor se deosebesc : 

Factoringul partial – facturile sunt supuse unui proces de selectionare,

nu toate sunt acceptate la cumparare; obligatia incasarii facturilor ii revine aderentului, deoarece factorul nu preia administrarea acestora; 

Factoringul total – toate facturile sunt preluate de la aderent si

administrate de catre factor. Factorul va incasa facturile de la debitor, finanteaza operatiunea si acopera riscul de credit. b) in functie de momentul efectuarii platii creantelor de catre factor se disting : 

Factoringul cu plata imediata (engl. old-line factoring) – factorul

plateste contravaloarea facturilor in momentul preluarii acestora; 

Factoringul la scadenta (engl. maturity factoring) – creantele

aderentului ii sunt platite in momentul exigibilitatii acestora; 

Factoringul mixt – factorul plateste o parte din valoarea facturilor in

momentul prezentarii acestora sub forma de avans, diferenta urmand sa fie platita la o data ulterioara c) In functie de confidentialitatea operatiunii putem deosebi : 

Factoring inchis (numit si scontare confidentiala a facturilor) – permita

clientului sa pastreze secret faptul ca a apelat la un factor; 

Factoring deschis – aderentul cedeaza factorului toate creantele

notificand debitorii. 14

d) In functie de dreptul de regres pe care banca il poate exercita asupra aderentului putem vorbi despre : 

Factoring fara regres (engl. non-recourse factoring) – factorul plateste

aderentului contravaloarea acceptata a facturii sau facturilor, de regula 85% imediat dupa emitere si 15% in termen de 180 de zile de la data scadentei facturii, chiar daca nu incaseaza (total sau partial) una sau mai multe dintre facturi. In intervalul de 180 de zile de la scadenta facturii(lor) banca incearca sa recupereze sumele de la debitor sau, eventual, de la societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat impotriva riscului de neincasare. Factorul nu se indreapta catre aderent in vederea recuperarii contravalorii facturilor neavand drept de regres asupra acestuia. 

Factoring cu regres (engl. recourse factoring) – in caz de neplata

factorul isi va recupera sumele neincasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului curent al aderentului sau prin valorificarea garantiei e) In functie de participantii la operatiunea de factoring putem distinge : 

Factoring intern (engl. domestic factoring) – la baza acestei operatiuni

nu sta un contract comercial international, se desfasoara pe teritoriul aceleiasi tari si, in cadrul ei, intervine un singur factor; 

Factoring international (engl. international factoring) – presupune

existenta unui contract comercial international, in cadrul operatiunii intervin doi factori (factorul de export si cel de import). Factorul de export cumpara creantele exportatorului (numit si aderent) asupra importatorului, cedandu-le apoi factorului de impo 6.Raspunderea in contractul de factoring Răspunderea aderentului reiese din conţinutul ar prevederilor articolului 1294 CCRM care prevede că, aderentul răspunde pentru existenţa creanţelor, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiilor contractuale faţă de debitor. Aderentul răspunde pentru capacitatea de plată a debitorului, daca riscul nu a fost preluat de factor conform art. 1290 alin. (1) lit. d).Prin urmare aderentul este responsabil in fata 15

factorului pentru valabilitatea creantei care face obiectul cesiunii ,cu alte cuvinte ,pentru faptul ca aderentul detine dreptul de a transmite creanta si in momentul cesiunii acestei creante aderentul nu cunoaste circumstantele in care debitorul este in drept sa nu o execute. In conditiile circumstantelor,concrete debitorul are dreptul sa nu execute creanta ce se refera, in special atit la cazurile de incetare totala sau partiala a obligatiilor contractuale dintre aderent si debitor ,expirarii termenului de prescriptie ,cit si in cazurile de incalcare de catre aderent a obligatiilor sale contractuale fata de debitorii sai. Aderentul este responsabil fata de factor

si debitorii sai pentru

neindeplinirea propriilor obligatii contractuale fata de debitori. Aderentul poarta deasemnea,raspundere fata de factor pentru capacitatea de plata a debitorului ,in cazurile in care risculnu a fost preluat de factor in baza contractului .Daca in urma opunerii factorului in partea debitorului aderentului a obiectiilor si exceptiile pe care debitorul le are fata de aderent au fost cauzate factorului unle pierderi,acestea sunt acoperite de catre aderent.Pentru prejudiciile suplimentare cauzate factorului ,aderentul este obligat

sa plateasca despagubiri

numai in cazul care acestea au fost provocate cu vinovatie din partea aderentului. Aderentul necorespunzatoare

nu este responsabil a creantei de catre

pentru neexecutarea

sau executarea

debitor in caz ca, in afara de primirea

informatiei pentru o anumita recompense,factorul si-a asumat obligatia de incasare a creantelor,datoriilor de la debitorii nedisciplinati, precum si riscul neexecutarii ce reiese din acesta,fapt care il scuteste de povara in cazul dat pe aderent.Daca in contract se stipuleaza responsabilitatea aderentului pentru neachitarea creantei de catre debitor,factorul,care nu a primit executarea cuvenita din partea debitorului,are dreptul sa se adreseze aderentului cu cerinta de a I se rambursa mijloace banesti transmise aderentului ,dar nerestituite de catre debitor. Factorul, la rindul sau, poarta raspundere fata de aderent pentru executarea obligatiilor asumate prin contract. 16

6.Concluzie În final aș vrea să fac o delimitare a avantajelor și dezavantajelor contractului de factoring pentru a putea observa impactul acestuia asupra societății. Avantaje acesteia sunt,obtinerea rapida a capitalului circulant; indreptarea atentiei asupra dezvoltarii afacerii; cresterea volumului vanzarilor; eliminarea riscului si creantelor neincasate; imbunatatirea situatiei financiare; neacumularea de noi datorii. Deasemenea este un instrument de gestiune comerciala, simplificand evidentela si contabilitatea aderentului deoarece nu trebuie sa se mai ocupe de incasarea facturilor de la un numar mare de clienti, ci primeste valoarea acestora de la factor, platindu-i acestuia contravaloarea unor comisioane si dobanzi pentru acest serviciu. Dezavantajele factoringului rees din faptul că pentru țara noastră acest capitol din Codul civil este relative nou, iar concepția de factoring trebuie să dureze în timp, antreprenorii și acei care au anumite creanțe trebuie să aibă încredere în factori ceea ce nu persist la moment. Cu toate acestea, din cele menționate putem observa clar că contractul de factoring poate fi o alternativa moderna si flexibila de finantare pentru intreprinderile mici si mijlocii, care de cele mai multe ori nu dispun de garantii materiale pentru a accesa un credit iar prin prisma contractului de factoring acestea pot obține rapid și mult mai ușor mijloacele financiare necesare pentru a putea desfășura buna lor activitate.

17

7.Bibliografie  Codul Civil al Republicii Moldova adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 1107. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86 din 22.06.2002.  Drept civil Contracte si succesiuni-Gheorghe Chibac, Sorin Bruma, Oxana Robu,Natalia Chibac, editia a II-a,Chisinau,2014;  A. Calotă Ponea, Contractul de Factoring, în Revista de Ştiinţe Juridice a Facultăţii de Drept "N. Titulescu" Craiova nr. 30/2004; 

Thierry Bonneau, Droit bancaire, Montchrestien, 2003, Paris, ;

 Conventia cu privire la factoringul international semnata la 31 decembrie 1994 și a intrat in vigoare pentru aceste tari la 1 mai 1995;  http://www.financiarul.ro;  http://studiijuridice.md.  http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ4/B04SmarandacheLavinia.pd f  http://referat-referate.blogspot.md/2013/02/contractul-de-factoringnotiuni.html  http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/042_-_055__Drept_civil__Partea_speciala_I,_II.pdf  http://gandrabur.net/wp-content/uploads/2016/04/Comentariu-CC.pdf

18