Teza Statutul Condamnatilor [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA FACULTATEA DREPT

Catedra Drept Pubic

Teza de licență

STATUTUL JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR

A elaborat: Alexandra Cebotari an. IV, gr. 409

Coordonator științific: Anatolie DOGA Doctor în drept, Conf. Univ.

Chişinău 2016

CUPRINS ABREVIERI.........................................................................................................3 ADNOTARE........................................................................................................4 INTRODUCERE..................................................................................................5 1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE 1.1 Noţiuni generale privind statutul juridic al condamnaţilor...........................10 1.2 Clasificarea penitenciarelor și a regimurilor de detenție..............................16 1.3 Primirea, repartizarea și evidența condamnaților..........................................21 2. ANALIZA STATUTULUI JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR 2.1 Drepturile condamnaților și restricționarea acestora....................................28 2.2 Obligațiile persoanelor private de libertate din penitenciare........................39 2.3 Raporturile deținuților cu persoanele din afara penitenciarului....................43 2.4 Măsuri disciplinare și sancțiunile aplicate condamnaților............................48 2.5 Măsuri de stimulare aplicate deținuților.......................................................53 2.6 Activităţile socioeducative destinate persoanelor private de libertate..........57 3. CONDIȚIILE DE REPUBLICA MOLDOVA

DETENȚIE

A

CONDAMNAȚILOR

DIN

3.1 Condițiile materiale de detenție a condamnaților.........................................65 3.2 Jurisprudența națională și CEDO cu implicarea Republicii Moldova..........75 CONCLUZII.....................................................................................................82 BIBLIOGRAFIE...............................................................................................86 ANEXE..............................................................................................................90 2

Abrevieri Alin. – alineat(ul); Art. – articolul; c. – contra; CEDO – Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; CtEDO – Curtea Europeană pentru Drepturile Omului; CE al RM sau CE – Codul de Executare al Republicii Moldova CP – Codul Penal; CSJ – Curtea Supremă de Justiţie; DIP – Direcția Instituții Penitenciare; etc. – etcetera: Hot. – Hotărîrea; HG – Hotărîrea Guvernului; nr. – numărul; ONU – Organizația Națiunilor Unit; lit. – litera; mun. – municipiu; MO – Monitorul Oficial; p. – pagina; pct. – punctul; RM / R. Moldova – Republica Moldova; Statut – Statutul Executării pedepsei de către condamnați; SUA – Statele Unite ale Americii; ş.a. – şi altele; ş.a.m.d. – şi asa mai departe.

3

ADNOTARE a tezei de licență cu tema „Statutul juridic al condamnaților”, elaborată de studenta Alexandra XXXXXXX, studentă anul IV, grupa 409, USEM, în Chi șinău, 2016. Cuvintele cheie sunt: statut, statutul juridic, drepturi, penitenciar, deținut, condamnat, condiții, Republica Moldova. Teza de licență cu tema „Statutul juridic al condamnaților” este formată din abrevieri, adnotare, introducere, trei capitole, concluzie, bibliografie din 44 titluri, 2 anexe – 4 figuri și 2 tabele, 85 pagini de text de bază până la Bibliografie și 92 pagini în total în format A4. Capitolul I analizează aspectele introductive privind investigația temei puse spre dezbatere, Capitolul II studiaza în detaliu toate amănuntele privind statutul juridic al condamnaților, iar Capitolul III investighează condițiile de detenție a condamnaților și practica națională și CEDO pe marginea cazurilor legate de condamnații moldoveni contra Moldova. Obiectivele și scopurile propuse spre realizare sunt necesare în contextul pierderii în fiecare an la rînd a numeroaselor dosare la CEDO de către Republica Moldova prin care se atestă încălcarea drepturilor condamnaților, ca parte componentă a statutului acestora. Valoarea teoretică și practică a prezentei lucrări de licență sperăm să fie utilă în elaborarea unei analize prompte, exchidistante și cu respectarea tuturor cerințelor de studii și de drept privind analiza tuturor aspectelor legate de drepturile și obligațiile condamnaților, a măsurilor de stimulare și sancționare, a activităților socio-educative, a condițiilor de detenție, cît și elaborarea în final a propunerilor pe care Republica Moldova trebuie să le întreprindă urgent în ameliorarea situației condamnaților din penitenciarele naționale.

4

INTRODUCERE Statutul juridic al condamnaților este o problemă destul de sensibilă la etapa actuală mai ales în statele mai slab dezvoltate, inclusiv al celor din fostele republici sovietive, dacă ne-am axa pe Europa, inclusiv pentru Republica Moldova, în care au mai rămas diverse rămășite ale Uniunii Sovietice, în detrimentul faptului că deja mai mult două decenii și jumătate ne-am declarat independența și suveranitatea, alegînd un parcurs independent de orice influențe exterioare, iar în ultimii ani optînd pentru o reformare a întregii țări, prin alegerea parcursului european, care a adus inevitabil anumite schimbări, cel mai mult de ordin legislativ, inclusiv în privința domeniile din categoria dreptului penitenciar, execuțional penal și al drepturilor omului în Republica Moldova. Statutul juridic al condamnaților reprezintă un aspect destul de important pentru societate. Condamnații sunt aceleași persoane ca și noi, care poate au nevoie de o atenție mai specială din partea anumitor autoritîți ale statului, care au menirea nu doar să pedepsească infractorul, ci și să-l reeduce, resocializeze și îndrepte pe calea cea dreaptă. Atît statul, cît și cetățenii trebuie să înțeleagă ca astăzi persoana condamnată în penitenciar poate deja mîine fi în libertate lîngă oricare dintre noi, iar modul de tratament aplicat acestuia și gradul de respectare a drepturilor acestuia în institu ția penitenciare, se poate oglindi în comportamentul lui deja în libertate, fapt pentru care față de acesta inclusiv în închisoare trebuie să i se respecte drepturile sale, pentru a-i educa o cultură juridică corectă, ca cînd va fi pus în libertate, să continuie cu același aport pe care l-a simțit cînd a fost închis – adică respectînd mai departe legea și drepturile altor persoane. De altfel, statutul juridic al condamnaților nu este doar o problemă de ordin penitenciar sau execuțional penal, ci și o problemă privind drepturile omului, deoarece cel mai adesea anume drepturile omului în penitenciar sunt încălcate nu doa grav, ci și foarte grav, fapt care duce la violarea inclusiv a Conven ției Europene ale Drepturilor Omului, iar statul nostru fiind nu o dată condamnat la CEDO pentru încălcarea acestei convenții și impus la repararea prejudiciilor materiale și morale persoanelor cărora li s-au încălcat anumite drepturi. 5

În corespundere cu recomandările universitare în vigoare, am apelat la numeroase metode de cercetare științifice și juridice în investigarea temei privind Statutul juridic al condamnaților din Republica Moldova, printre care analiza juridică, observarea, comparația, analogia, critica, logica juridică, analizele calitative și cantitative etc. Actualiatea temei putem menționa că este prezentă din cele mai vechi timpuri, însă în prezent o dată cu armonizarea legislației naționale cu cea europeană, cu apropierea de normele și standartele europene, și semnarea unui șir de conven ții și acte europene și internaționale care au mai mult sau mai puțin tangen ță cu problemele, condițiile și starea condamnaților din penitenciarele naționale, ar trebui totuși să se cunoască mai multe reforme și schimbări pentru aceștia, nu doar pe hîrtie, deoarece în practică există extrem de multe și grave probleme și încalcări pe care statul Republica Moldova le admite, fiind indiferentă la multiplele recomandări CEDO, inclusiv la închiderea anumitor instituții penitenciare. Importanța și valoarea teoretică și practică survine dintr-un nou studiu actual, la început de an 2016, asupra tuturor aspectelor pozitive și negative privind statutul juridic al condamnaților, al tuturor elementelor care implică statutul acestora, a problemelor, al realizărilor și ale recomandărilor care au fost propuse de mai mul ți specialiști și chiar organisme internaționale sau naționale, dar și a sugestiilor pe care le vom formula inclusiv și noi în finalul acestei lucrări, care ar trebui luate în calcul de către statul nostru. Scopul acestei teze de licență este de a elabora un studiu cu o valoare nu doar teoretică, ci și practică în investigarea temei privind statutul juridic al condamnatului, cît și în evidențierea la etapa actuală a principalelor probleme de drept și de practică, a condițiilor de detenție ș.a., cît și enunțarea propunerilor specialiștilor din domeniu, și desigur elaborarea propiilor recomandări pe margina rezolvării problemelor identificate. Obiectivele lucrării reprezintă continuietatea scopului menționat anterior, care ar trebuie să fie îndeplinit prin încununarea cu succes a următoarelor obiective care trebuiesc realizate totalmente:

6

1. Analiza aspectelor introductive privind executarea pedepsei persoanelor private de libertate – analiza penitenciarelor, regimurilor penitenciare, modul de primire și evidență a acestora. 2. Studiul tuturor aspectelor privind statutul condamnaților, în special al drepturilor și obligațiilor acestora, măsurilor stimulative și disciplinare, a activităților socio-educative. 3. Analiza condițiilor de detenție a condamnașilor. 4. Identificarea problemelor care sunt actuale în prezent în cadrul analizei temei noastre și propunerea recomandărilor necesare. 5. Studiu practicii judiciare a Moldovei la CEDO. În privința materialului bibliografic, ce cuprinde totalitatea surselor știinșifice, doctrinare, legislative, executive și jurisprudență utilizate, putem menționa faptul că ne-am bazat în primul rînd pe actele legislative naționale și internaționale, cum sunt: Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004, Statutul executării pedepsei de către condamnaţi din Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006, Hotărîrea Guvernului Nr. 1624 din 31.12.2003 cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar, Convenţia europeană a drepturilor omului Nr. 1950 din 14.11.1950 etc., cît și practica judiciară, în special CEDO, cum ar fi Decizia Cur ții Supreme de Justiție a Republicii Moldova de la data de 12.03.2014, mun. Chișinău, pe marginea Dosarului nr.1r-3/14, cauza Becciev contra Moldovei la CEDO, cauza Boicenco contra Moldovei, cauza Ciorap contra Moldovei, cauza Modîrcă contra Moldovei, cauza Ostrovar contra Moldovei. Deasemenea un loc de frunte îl ocupă studiile, concluziile, opiniile marilor specialiști și doctrinari atît naționali, cît și străini din domeniul dreptului penal, execuțional penal, penitenciar, al drepturilor omului și dreptului internațional, din diferite manuale, cursuri universitare, ghiduri, articole științifice etc. Printre principalii autori care au contribuit prin studiile lor la elaborarea acestei lucrări se enumeră autorii moldoveni Ceban V., Dolea I., Adam A., Zaharia V., Cocîrţă A., 7

Botnaru S., Șavga A., Grama M. ș.a., și străini precum Oancea I., Rusu I. M., Pop O., Zidaru P., Barbu G. S., Şerban A., Vulpescu A., Canţer N., Postu D., Селиверстов В.И. și alții. Strucura tezei de licență este formată din abrevieri, adnotare, introducere, trei capitole, concluzii și bibliografie. Primul capitol este format din trei paragrafe, al doilea capitol este format din șase paragrafe, iar ultimul capitol este creat din alte două paragrafe. Introducerea lucrării cuprinde conform Ghidului USEM privind elaborarea tezelor de licență, toate elementele necesare unei teze de licență, cum ar fi o mică expunere a temei, actualitatea și importanța studierii acesteia, obiectivele și scopurile puse spre a fi îndeplinite de sutdent și coordonatorul științific, structura și conținutul tezei, enumerarea materialului bibliografic și a suportului științific și legislativ în domeniu, cît și practica judiciară, metodele de realizare a lucrării, valoarea teoretică și practică ș.a.m.d. Capitolul I, cu denumirea „Aspecte introductive privind executarea pedepsei privative de libertate” reprezintă un capitol introductiv din trei paragrafe al investigației noastre, care cuprinde analize privind clasificarea penitenciarelor și a regimurilor de detenție și aspectele privind primirea, repartizarea și evidența condamnaților în special în Republica Moldova și noţiuni generale privind statutul juridic al condamnaţilor. Capitolul II, cu denumirea „Analiza statutului juridic al condamnaților”, care este format din șase paragrafe delimitate din punct de vedere logico-juridic, cuprinde studiul nucleu al acestei cercetări de licență care analizează drepturile condamnaților și restricționarea acestora, obligațiile persoanelor private de libertate din penitenciare, raporturile deținuților cu persoanele din afara penitenciarului, cît și măsurile disciplinare și sancțiunile aplicate condamnaților, măsurile de stimulare aplicate deținuților și în final activităţile socioeducative destinate persoanelor private de libertate. Capitolul III, cu denumirea „Condițiile de detenție a condamnaților din Republica Moldova”, este format din alte două paragrafe și cuprinde analizele condițiilor materiale de detenție a condamnaților, cît și un aspect extrem de 8

important pentru Republica Moldova, și anume Jurisprudența națională și CEDO cu implicarea țării noastre în numeroasele dosare pierdute la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasboug. Concluzia din finalul tezei de licență cuprinde rezumatul succint al principalelor rezultate ale investigației efectuate, cît și recomandările absolut necesare pentru a fi luate în calcul în cazul unei astfel de probleme sensibile precum este respectarea tuturor drepturilor condamnaților. Cuvintele cheie ale prezentei lucrări sunt următoarele: statut, statutul juridic, drepturi, penitenciar, deținut, condamnat, condiții, Republica Moldova.

9

1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE 1.1 Noţiuni generale privind statutul juridic al condamnaţilor Conform dicționarului juridic Rubinian online, prin termenul de „ statut juridic” se înțelege ansamblu al normelor de drept care reglementează drepturile și obligațiile unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice și care exprimă structura și atributele lor specifice, raportate la un anumit element de referin ță avut în vedere. Caracterizarea corecta a statutului juridic implică reliefarea tuturor atributelor juridice specifice subiectului dat1. Din punct de vedere juridico – penal, dar mai ales execuțional-penal, prin statut juridic cel mai adesea se are în vedere anume statutul juridic al condamnatului, noțiune și concept pe care îl vom diseca în cele ce urmează. După cum afirmă doctorul în drept Ceban Vasile, participanţii la relaţiile sociale apărute pe parcursul executării pedepselor penale posedă un statut juridic anumit, adică o totatalitate de drepturi şi obligaţii specifice, generate de particularităţile raporturilor juridice în cauză. În aşa fel există statutul juridic al condamnaţilor, al colaboratorilor instituţiilor şi organelor de executare a pedepselor penale, al rudelor condamnaţilor, etc2. Statutul juridic al condamnaţilor reprezintă acea poziţie a condamnaţilor pe parcursul executării pedepselor, consfinţită în normele diferitor ramuri de drept, care se manifestă în totalitatea drepturilor, intereselor şi obligaţiilor acestora. După conţinutul să statutul juridic al condamnaţilor reprezintă totalitatea mijloacelor juridice prin intermediul cărora este consfinţită poziţia condamnaţilor în procesul ispăşirii pedepsei3. Importanţă deosebită o are anume statutul juridic al condamnaţilor, deoarece el consfinţeşte totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acestora. Importanţa statutului juridic al condamnaţilor îl accentuează şi acel fapt că legiuitorul a consacrat acestei 1

Dictionarul juridic Rubinian. Termenul de „statut juridic”. http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=1198 (vizitat la 25.03.2016) Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 12. 3 Селиверстов В.И. Уголовно-исполнительное право России, 3-е изд., перераб. и доп. Москва: Юристъ, 2003, p. 114. 2

10

probleme un capitol distinct în Codul de executare (Capitolul XVI), fiind păstrată tradiţia existentă în fostul Cod de executare a sancţiunilor de drept penal4. Astfel, capitolul XVI reglementează pe rînd statutul juridic al condamnatului în următoarele articole:    

Articolul 165. Principiile de bază ale statutului juridic al condamnatului Articolul 166. Drepturile condamnatului Articolul 167. Obligaţiile condamnatului Articolul 168. Mijloacele principale de corijare a condamnatului

Astfel, conform art. 165 ce prevede principiile de bază ale statutului juridic al condamnatului, condamnatul are drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor Republicii Moldova, cu excepţiile şi restricţiile stabilite de prezentul cod şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta. Restricţia drepturilor proclamate în art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite5. Conform Constituției Republicii Moldova, articolele respective prevăd:    

Articolul 20 - Accesul liber la justiţie Articolul 21 - Prezumţia nevinovăţiei Articolul 22 - Neretroactivitatea legii Articolul 23 - Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle  Articolul 24 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică6. În legătură cu cele menționate mai sus urmează a fi făcute careva concretizări. În conformitate cu art. 54 al Constituţiei RM exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu pot fi supuse altor restrângeri decât celor prevăzute de lege. în acelaşi timp nu pot fi admise restrângeri ale drepturilor indicate în art. 20-24 al Constituţiei RM. În aşa mod se poate constata că în sensul art. 165 al CE al RM (Codul de Executare al Republicii Moldova) prin acte normative adoptate în conformitate cu 4

Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 12. Art. 165 alin. 1 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 6 Art. 20 – 24 din Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994. 5

11

acesta se au în vedere doar legi care stabilesc restricţii pentru condamnaţi, adică actele normative subordonate legii din domeniul execuţional-penal nu pot limita drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, inclusiv ale celor condamnaţi. În plus, chiar nici prin lege nu pot fi limitate aşa drepturi ca: accesul liber la justiţie, dreptul la cunoaşterea drepturilor şi îndatoririlor sale, dreptul la viaţă şi integritatea fizică precum şi nu poate diminua prezumţia nevinovăţiei a oricărei persoane şi neretroactivitatea legii mai severe7. De la bun început pentru noi nu este clar un lucru, și anume: dacă alin. 1 art. 165 CE al RM stipulează expres ce drepturi nu pot fi îngrădite unei persoane condamnate, atunci reiese că celelalte drepturi prevăzute în Constituție se admite? Articolul respectiv menționează că „ ... cu excepţiile şi restricţiile stabilite de prezentul cod şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta ...”. astfel putem observa că restricțiile drepturilor unui condamnat sunt stabilite de Codul de Executare al Republicii Moldova și de alte acte normative. Nu putem însă în țelege de ce legiuitorul a inclus mențiunea că „ ... Restricţia drepturilor proclamate în art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite.”. Făcînd o mică interpretare, deducem faptul că în privința exact al Constituției, anume aceste drepturi nu pot fi atinse, celelalte însă îutînd fi într-un mod sau altul restricționat. Nu putem fi deacord cu această mențiune, deoarece Constituția conține mult mai multe drepturi care fie unei persoane condamnate sau care se află în libertate, nu trebuie și nici nu pot fi încălcate, cum ar fi spre exemplu art. 32 - libertatea opiniei şi a exprimării, art. 33 - Articolul 33 - libertatea creaţiei, art. 34 - dreptul la informație, art. 36 - dreptul la ocrotirea sănătății, art. 37 - dreptul la un mediu înconjurător sănătos, art. 47 - dreptul la asistenţă şi protecţie socială, art. 52 dreptul de petiţionare etc. În acest sens considerăm oportun de a fi modificat și completat alin. 1 art. 165 CE al RM, cu articolele menționate de noi mai sus, pentru fi în corespundere cu actele internaționale la care Republcia Moldova este parte și și-a asumat angajamentul de a le respecta și implimenta pe plan național.

7

Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 12-13.

12

În continuarea analizei art. 165, specificăm faptul că conform alin. (2) art. 165 CE al RM condamnatul cetăţean străin sau apatrid are drepturile şi obligaţiile stabilite în acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, în legislaţia Republicii Moldova privind statutul juridic al cetăţenilor străini şi apatrizilor, cu excepţiile şi restricţiile prevăzute de prezentul cod şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta8. Din analiza normelor constituționale, observăm faptul că statutul juridic al condamnaţilor este o varietate a statutului juridic al cetăţenilor Republicii Moldova (bineînţeles că pentru condamnaţii cetăţeni ai Republicii Moldova), deoarece condamnarea la o pedeapsă penală nu atrage după sine retragerea cetăţeniei. Art. 17 al Constituţiei Republicii Moldova stabileşte că „nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa”. Constituţia RM garantează că limitările şi restricţiile pot fi stabilite prin lege numai în scopul asigurării securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării populaţiei, ordinii publice, în scopul prevenirii infracţiunilor, protejării drepturilor, intereselor şi demnităţii altor persoane. Din aceste prevederi rezultă că anumite restricţii stabilite condamnaţilor sunt consfinţite nu numai în legislaţia execuţional-penală, dar şi în normele din alte ramuri de drept. Respectivele restricționări ale drepturilor condamnaților le vom analiza în capitolul II al prezentei lucrări. Esenţa drepturilor condamnaţilor constă în acordarea posibilităţii de a avea un anumit comportament sau de a poseda anumite valori sociale. Conţinutul dreptului condamnaţilor include în sine:  posibilitate reală de a dispune de anumite valori sociale de ordin material sau spiritual, în limitele prevăzute de legislaţie (hrană, haine, etc.);  posibilitatea de a cere executarea obligaţiilor juridice din partea personalului instituţiilor şi organizaţiilor care execută pedeapsa sau din partea altor participanţi la raporturilor juridice execuţional-penale;  posibilitatea de a recurge la apărarea drepturilor sale subiective. Reieşind din cele expuse, dreptul subiectiv al condamnatului reprezintă posibilitatea reală a acestuia de a avea un anumit comportament sau de a dispune 8

Art. 165 alin. 1 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

13

de anumite valori sociale prevăzute de lege şi garantate de stat prin obligaţiile administraţiei instituţiilor şi organelor de executarea a pedepselor penale, altor participanţi la raporturile execuţional-penale. Importanţa social-juridică a intereselor legitime ale condamnaţilor constă în faptul că ele contribuie la stimularea corijării condamnaţilor în procesul ispăşirii pedepsei penale. Interesele legitime ale condamnaţilor, deşi au mult comun cu drepturile acestora, nu sânt identice. Dacă dreptul subiectiv al condamnatului constituie un aşa comportament, care se caracterizează printr-un înalt grad de realizare care depinde de voinţa condamnatului, atunci esenţa interesului legitim constă în posibilitatea ce poartă un caracter de tendinţă spre un comportament autonom, de sine stătător. în aşa mod condamnatul la decizia personală poate beneficia de un anumit bun social. Este diferit şi conţinutul intereselor legitime care include trei elemente:  tendinţa de a beneficia de un bun prevăzut de lege atât de ordin material (de exemplu primirea coletelor suplimentare, premierea pentru comportamentul favorabil, etc.), cât şi de ordin spiritual (acordarea întrevederilor suplimentare, sunetelor telefonice, etc.). Pentru majoritatea intereselor legitime e caracteristic faptul că la baza realizării lor stă aprecierea comportamentului condamnatului (atitudinea lor faţă de regim, faţă de muncă, etc.). Această aprecierea se realizează de către personalul instituţiilor şi organelor de executare a pedepselor penale, instanţa de judecată, alţi participanţi la raporturile juridice execuţional-penale. în aşa fel satisfacerea intereselor legitime ale condamnaţilor depinde întru totul de conduita lor.  posibilitatea de a înainta demersuri acestor subiecte şi participanţilor în vederea realizării intereselor legitime ale condamnaţilor.  posibilitatea de a se adresa la organele competente pentru apărarea intereselor sale. Deşi aceasta nu înseamnă satisfacerea lor obligatorie, dar denotă faptul ca interesele legitime, ca şi drepturile subiective, sânt garantate de stat. Interesele legitime ale condamnaţilor reprezintă tendinţele acestora de a poseda anumite valori sociale, prevăzute de lege, satisfăcute de regulă în rezultatul aprecierii de către administraţia instituţiilor şi organelor de executare a pedepselor 14

penale sau de către instanţa de judecată a comportamentului condamnatului pe parcursul executării pedepsei penale9. Trebuie amintit că drepturile condamnaţilor, în conţinutul lor juridic, cuprind cereri de a îndeplini anumite condiţii, privind acţiuni - inacţiuni şi corespunzînd din punct de vedere juridic unor obligaţii ce revin altei părţi (administraţia penitenciarului), care trebuie să asigure satisfacerea acelor drepturi ale condamnaţilor. Din acest punct de vedere, Codul de executare cuprinde nu numai prevederi cu privire la drepturile condamnaţilor, ci şi prevederi legate de aceste obligaţii şi asigurări privind realizarea acestor drepturi, obligaţii ce revin administraţiei penitenciarului. Astfel, se prevede dreptul condamnatului la îngrijiri medicale, dar se prevede şi obligaţia penitenciarului de a înfiinţa cabinete medicale, de a angaja medici etc., prin care se realizează dreptul condamnaţilor la îngrijire medicală.Un alt „principiu" care guvernează drepturile condamnaţilor ar fi principiul legalităţii şi garantării acestor drepturi, adică „drepturile condamnaţilor în timpul executării pedepsei sunt prevăzute de lege, care garantează respectarea lor”. Personalul locurilor de deţinere, precum şi celelalte persoane însărcinate cu îndeplinirea executării pedepsei, sunt obligate să respecte şi să asigure condamnaţilor exercitarea drepturilor acordate de lege, încălcarea sau împiedicarea exercitării lor fiind sancţionată penal. Prevederea aceasta este deosebit de importantă, înscrisă între primele prevederiale Codului, fiindcă, pe de o parte, drepturile condamnaţilor pe timpul executării pedepsei sunt acordate prin lege şi, pe de altă parte, ele sunt garantate în exercitarea lor prin aceea că personalul locurilor de deţinere este obligat să le respecte şi să asigure exercitarea lor faţă de condamnaţi; încălcarea sau împiedicarea exercitării acestor drepturi acordate de lege se sancţionează disciplinar sau penal10. Toate particularitățile și caracteristicile privind statutul juridic al condamnaților le vom analiza în cele ce urmează în investigațiile din prezenta lucrare. 1.2 Clasificarea penitenciarelor și a regimurilor de detenție 9

Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 13. Sistemul penitenciar de drept executional penal. https://www.scribd.com/doc/144949373/2012-Sistemul-Penitenciar-de-Drept-ExecutionalPenal-1 (vizitat la 25.02.2016) 10

15

În cele ce urmează vom delimita și analiza principalele tipuri de penitenciare și regimuri existente, pentru o mai largă viziune asupra temei noastre și de a cunoa ște faptul că atît tipul penitenciarului la care este condamnat o persoană, cît și regimurile la care acesta va fi supus, pot influența destul de mult personalitatea infractorului, gradul de reeducare și resocializare ș.a. Așadar, conform art. 72 din CP al RM, pedeapsa penală cu închisoare se execută în următoarele penitenciare:  În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.  În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie.  În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă. Persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în penitenciare pentru minori, ţinîndu-se cont de personalitatea condamnatului, antecedentele penale şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, iar femeile condamnate execută pedeapsa închisorii în penitenciare pentru femei11. După cum vedem, legiuitorul stabilește o dependenţă între situaţia minorului și posibilitatea ca acesta să execute pedeapsa într-un penitenciar pentru minor. Altfel spus, dacă acesta are antecedente penale, predispoziții pentru comportări antisociale sau dacă, de exemplu, a comis o infracţiune deosebit de gravă sau excepţional de gravă, atunci instanţa de judecată poate să-i stabilească și executarea pedepsei într-un penitenciar pentru adulţi. Acest lucru nu ni se pare potrivit, deoarece minorii, în special în cazul executării pedepsei privative de libertate, trebuie să fie izolaţi de adulţi. În sprijinul acestei idei vine și lit. c) a art. 37 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, conform căruia “...orice copil privat de libertate va fi separat de adulţi – în afară de cazul când se consideră în interesul superior al copilului să nu se procedeze astfel...” 11

Art. 72 din Codul Penal al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 72-74 din 14.04.2009.

16

Experienţa criminală a celor maturi influenţează negativ personalitatea minorului, aflată în proces de formare12. Revenind la analiza tipurilor de penitenciare, dorim să atragem atenția că o clasificare mult mai ramificată ne oferă Legea cu privire la sistemul penitenciar al Republicii Moldova, care în art. 6 (7) stipulează faptul că instituţiile penitenciare sînt organele în care, în baza hotărîrii instanţei de judecată, îşi execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare sau la detenţiune pe viaţă, se asigură detenţia provizorie a persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv sau sancţiunea arestului contravenţional. Acestea sunt: a. b. c. d. e. f. g. h.

penitenciarele de tip deschis; penitenciarele de tip semiînchis; penitenciarele de tip închis; penitenciarele pentru minori; penitenciarele pentru femei; izolatoarele de urmărire penală; casele de arest; spitalele penitenciare.

Articolul dat mai stipulează faptul că într-o instituţie penitenciară pot fi create, cu respectarea particularităţilor prevăzute de Codul de executare al Republicii Moldova, mai multe sectoare distincte de detenţie, prevăzute pentru instituţiile penitenciare specificate anterior13. Sistemul penitenciar al Republicii Moldova administrează 17 instituţii penitenciare. Cinci instituţii penitenciare posedă statut de izolator de urmărire penală, un penitenciar este destinat detenţiei minorilor, o instituţie penitenciară este destinată detenţiei condamnatelor de gen feminin, existînd şi un penitenciar cu statut de spital în care sînt trataţi deţinuţii sistemului penitenciar. Celelalte 9 instituţii penitenciare sînt destinate ispăşirii pedepselor privative de libertate. Numărul cel mai mare de deţinuţi este concentrat în Penitenciarul nr.13 – Chişinău. Această instituţie penitenciară găzduieşte anual peste 12000 de persoane, fiind izolatorul de urmărire penală cu cea mai mare fluctuaţie. Acest fapt este 12

Botnaru S., Șavga A., Grama M. ş.a. Drept Penal. Partea Generală. Chişinau: Cartier, 2005. p. 441-442. Art. 6 (7) alin. 2 și 3 din Legea Republicii Moldova Nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar*. În: Monitorul Oficial Nr. 183185, art Nr: 654 din 10.10.2008. În vigoare din 10.10.2008. 13

17

datorat amplasării în municipiul Chişinău a Curţii de Apel şi a Curţii Supreme de Justiţie, instituţii care procesează majoritatea dosarelor în sistemul judiciar al Republicii Moldova. În viitor se planuiește construirea unui noi penitenciar, cu ajutorul Băncii Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei, care a aprobat un proiect cu Guvernul Republicii Moldova încă în anul 201314. Continuînd cercetările asupra acestui paragraf, ne axăm pe opiniile lui Pop Octavian, care consideră că prin regim penitenciar trebuie să înţelegem un sistem de organizare şi conducere a vieţii condamnaţilor la pedeapsa închisorii. După ce persoanele private de libertate sunt condamnate definitiv şi trimise în închisoare, acestea sunt nevoite sa suporte o serie de metode şi modalităţi specifice pentru a se putea realiza procesul de reeducare. Regimul penitenciar este latura cea mai activă a sistemului penitenciar, motiv pentru care el urmăreşte fiinţa fiecărui condamnat într-un spaţiu limitat şi care suportă rigorile legale. Intre mediul penitenciar şi aplicarea regimului penitenciar este o relaţie ce nu poate fi divizată15. Conform art. 238 din Codul de Executare al Republicii Moldova, regimul de deţinere în penitenciare asigură paza, supravegherea şi izolarea condamnaţilor, executarea de către aceştia a obligaţiilor lor, realizarea drepturilor şi intereselor lor legitime, securitatea personală şi resocializarea condamnaţilor, inclusiv prin deţinerea separată a diferitelor categorii de condamnaţi, prin diversificarea condiţiilor de deţinere în funcţie de tipul penitenciarului stabilit de instanţa de judecată şi prin schimbarea condiţiilor de executare a pedepsei. Conform legilației există trei regimuri de deţinere: iniţial, comun şi de resocializare16. Particularităţile fiecărui regim de deţinere depinde de tipul penitenciarului, comportamentul condamnatului etc. Pe lîngă aceste trei tipuri de regimuri, conform art. 239 CE al Republicii Moldova în caz de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, avarii, tulburări de masă, nesupunere în grup a condamnaţilor, luare de ostatici, conjunctură externă, război ori alte cazuri de forţă majoră care pun în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, în penitenciar poate fi instituit un regim special. 14

Termeni de referință pentru posturile Unităţii şi cerinţele faţă de candidaţii participanţi la concurs. http://justice.gov.md/public/files/file/posturi %20vacante/Termeni_de_referinta_specialist_in_securitate_penitenciara.pdf (vizitat la 25.03.2016) 15 Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chi șinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 35. 16 Art. 238 alin. 1 și 2 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

18

În perioada de acţiune a regimului special, în penitenciar poate fi suspendată realizarea unor drepturi ale condamnaţilor prevăzute în prezentul cod, introdusă paza şi supravegherea întărită, instituit un mod special de acces la obiecte, modificat programul zilei, limitată activitatea serviciilor de producţie, comunale şi de trai, cultural-educative, medico-sanitare şi a altor servicii. Regimul special se instituie pe un termen de pînă la 30 de zile, prin ordinul ministrului justiţiei, coordonat cu Procurorul General, cu posibilitatea prelungirii termenului cu încă 30 de zile17. În doctrina de specialitate găsim totuși o altă clasificare a regimurilor penitenciare și o definire mult mai detaliată. Astfel în doctrina română spre exemplu, regimul de executare a închisorii, în condiţiile privării de libertate, cuprinde ca elemente principale regimul de detenţie, regimul de muncă, regimul de educaţie şi instruire profesională, regimul de ordine şi disciplină, precum şi regimul de stimulare şi recompense pe baza unei purtări bune şi a muncii, toate acestea presupunînd îndeplinirea şi executarea de către subiecţii raportului juridic de executare a unor obligaţii şi drepturi18. Aplicarea unui regim legal şi uman în acelaşi timp constituie o preocupare principală a întregii activităţi desfăşurate de personalul administraţiei penitenciare, activitate ce are la bază asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum sînt prevăzute de actele normative naţionale şi internaţionale la care Republica Moldova este parte19. În doctrină am observat faptul că parcursul timpului au existat și s-au dezvoltat mai multe tipuri de regimuri, unele dintre el existînd în anumite state pînă în prezent, denumite de mulți doctrinari ca sisteme penitenciare. Dintre sistemele penitenciare mai cunoscute de-a lungul procesului evolutiv al închisorii, enumerăm: I. Sistemul închisorii în comun. Acest sistem a reprezentat un pas înainte pe calea umanizării executării pedepsei şi constă în faptul că atât ziua cât şi noaptea, 17

Art. 239 alin. 1-3 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 18 Zidaru P. Drept execuţional penal. Bucureşti: Edit Press Mihaela, 1997. p. 26. 19 Adam A., Zaharia V., Cocîrţă A. ș.a. Ghidul rudelor persoanelor condamnate. Institutul de Reforme Penale. Chişinău: Editura „Helmax”, 2006, p. 60.

19

condamnaţii lucrează şi sunt întemniţaţi în comun. El prezintă avantajul economicităţii şi simplităţii, ceea ce a determinat extinderea lui în majoritatea ţărilor lumii, unele elemente ale sale aplicându-se şi în prezent. În prezent în literatura de specialitate se afirmă că detenţia în comun are implicaţii negative asupra procesului de reeducare, din cauza stării morale care se creează în cadrul colectivelor de condamnaţi. După unii autori, închisoarea în comun este de fapt „o şcoală de pregătire a crimei şi infracţionalităţii”, prin perfecţionarea tehnicilor şi metodelor infracţionale. II. Sistemul celular. Acest sistem s-a aplicat pentru prima dată în 1790, în Pensylvania, motiv pentru care a fost numit şi pensilvănean sau filadelfian. După acest sistem, închisoarea celulară se aplică atât ziua, cât şi noaptea, prin două forme: 1. Sistemul penitenciar absolut, ce constă în izolarea absolută a condamnatului. 2. Sistemul penitenciar de separaţiune, care pune accentul pe separarea condamnaţilor intre ei, dându-li-se dreptul de a comunica zilnic cu personalul închisorii etc. La baza acestui sistem stă ideea că, omul în solitudine reflectă asupra faptelor săvârşite şi, fiind ferit de contactul periculos cu alţi deţinuţi, se poate îndrepta. După o îndelungată experienţă, s-a renunţat la acest sistem de detenţie, pentru că a produs asupra deţinuţilor o depresiune şi iritabilitate fizico-psihică. III. Sistemul auburnian. Acest sistem mai este numit şi sistem al tăcerii şi a fost aplicat pentru prima dată la închisoarea din Almira (New York), în anul 1920. El a constituit un sistem mixt, ce a derivat din sistemul închisorilor în comun şi cel celular. Se punea accentul pe izolarea celulară pe timpul nopţii, iar ziua condamnaţii munceau în comun, însă erau nevoiţi să păstreze tăcerea. Acest sistem era superior sistemului celular absolut, deşi aplicarea tăcerii absolute putea fi realizată doar prin măsuri foarte severe. Din această cauză, sistemul auburnian poate fi considerat ca ineficient20. 20

Pop O. Drept penitenciar. Timişoara: Ed. Mirton, 2001. p. 17-21.

20

IV. Sistemul sau regimul de deţinere progresiv (Anglia şi Irlanda). S-a constatat căcondamnaţii, pe parcursul executării pedepsei, se schimbă, dînd dovadă, unii,de bună purtare şi stăruinţă în muncă. Astfel, s-a pus problema ca regimul dedeţinere în penitenciar să se diferenţieze şi să se desfăşoare pe faze, de lafaze mai severe spre faze mai puţin severe, în funcţie de comportarea şimunca condamnaţilor; cei cu comportarea bună să aibă posibilitatea de atrece de la o fază mai grea spre o fază mai uşoară pentru a ajunge în final lalibertatea definitivă21. V. Sistemul reformator de origine americană Acest sistem s-a aplicat prima dată în închisoarea Almira din New York, în anul 1876. La baza lui a stat ideea sentinţei nedeterminate, adică fără o durată prestabilită, ce constituie o condiţie necesară a sistemului reformat şi s-a plecat de la ideea că este absurdă o condamnare pe termen fix, deoarece nu se poate şti dinainte în cât timp se poate realiza reeducarea condamnatului22. În concluzie nu putem decît apela la opinia lui Ceban V., care consideră că regimul reflectă esenţa şi conţinutul pedepsei deoarece exprimă totalitatea restricţiilor aplicate faţă de condamnaţi. Concomitent regimul determină regulile de comportare, drepturile şi obligaţiile pentru toţi participanţii la raporturile juridice legate de executarea acestei pedepse. Stabilind drepturile şi obligaţiile condamnaţilor, regimul determină statutul juridic al lor şi prevede totalitatea mijloacelor şi pârghiilor de influenţare şi de menţinere a ordinii interioare în instituţie23. 1.3 Primirea, repartizarea și evidența condamnaților În studierea materialelor și surselor doctrinare și legislative privind analiza etapei de primire, repartizare și evidență a condamnaților, observăm faptul că doctrina nu oferă nimic nou în studiul acestor aspecte, făcînd doar o mică interpretare sau transpunere a normelor legislative naționale privind aceste etape, fapt pentru care în analiza acestui paragraf ne vom axa pe reglementările legislative din Republica Moldova. 21

Sistemul penitenciar de drept executional penal. https://www.scribd.com/doc/144949373/2012-Sistemul-Penitenciar-de-Drept-ExecutionalPenal-1 (vizitat la 25.02.2016) 22 Pop O. Drept penitenciar. Timişoara: Ed. Mirton, 2001. p. 23. 23 Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 22.

21

Normele execuțional-penale care reglementează în primul rînd primirea persoanei condamnate în penitenciar sunt art. 219 - 220 din Codul de Executare al RM, și Secţiunea a 4-a prin pct. 18 – 36 din Statutul Executării pedepsei de către condamnați. Așadar, conform art. 219 CE al RM, primirea condamnatului în penitenciar se efectuează de către administraţia penitenciarului, după ce i se stabileşte identitatea, pe baza dispoziţiei de executare, a hotărîrii de condamnare, a actelor de identitate, a altor documente, în modul prevăzut de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Primirea condamnaţilor se face în spaţii special amenajate, femeile fiind separate de bărbaţi, iar minorii fiind separaţi de adulţi. La primirea condamnaţilor pot fi aplicate şi alte modalităţi de separare prevăzute la art. 224 CE al RM. După primire, condamnatului i se permite să comunice familiei, avocatului sau altei persoane locul unde este deţinut şi schimbarea acestuia. Comunicarea se face în scris sau telefonic, în mod gratuit. Administraţia penitenciarului, în termen de 15 zile de la primirea condamnatului, înştiinţează instanţa de judecată despre acest fapt, comunică soţului, uneia din rudele condamnatului sau unei alte persoane, indicate de el, locul de executare a pedepsei. Imediat după primire, condamnatul se plasează în încăperea de carantină pe o perioadă de pînă la 15 zile, în decursul căreia el este supus examenului medical în vederea determinării stării sănătăţii şi capacităţii de muncă şi prescrierii, după necesitate, a tratamentului individual. Acestuia în mod obligatoriu i se întocmeşte dosar personal, care conform alin. 2 art. 220 CE al RM, va cuprinde: a. b. c. d. e. f. g. h.

datele şi actul de identitate ale condamnatului; fotografii din faţă şi din profil; copie de pe hotărîrea judecătorească de condamnare la pedeapsa închisorii; dispoziţia de executare a hotărîrii judecătoreşti; anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea pedepsei; cazierul judiciar; fişa dactiloscopică; documentele întocmite în urma examenelor medicale;

22

i. documentele din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor privind asigurarea accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepsei închisorii; j. documentele referitoare la măsurile luate de către administraţia penitenciarului cu privire la exercitarea drepturilor persoanei condamnate la pedeapsa închisorii; k. documentele referitoare la participarea condamnatului la activităţile socioeducative, la instruirea şi formarea profesională a acestuia; l. documentele referitoare la măsurile de stimulare şi la sancţiunile disciplinare aplicate în timpul executării pedepsei închisorii; m. alte documente întocmite în timpul executării pedepsei închisorii care privesc regimul de executare a acesteia24. Evidența deținuților este reglementată în special de Secțiunea a 5-a în pct. 3745 din Statutul Executării pedepsei de către condamnați și art. 221 din CE al RM. Astfel conform normelor din Statut, deţinuţii primiţi în penitenciar se iau în evidenţă de fişier, iar datele lor se înscriu într-un registru special. Materialele dosarului personal şi documentaţia de evidenţă se păstrează în secţia de evidenţă specială a penitenciarului. Penitenciarul, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la sistemul informaţional integral automatizat de evidenţă a infracţiunilor, cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, ţine evidenţa electronică a deţinuţilor aflaţi în instituţia penitenciară, transferaţi şi eliberaţi din locurile de detenţie, precum şi a modificării pedepsei sau regimului de deţinere a acestora. Condamnatul şi apărătorul acestuia au acces la dosarul personal doar cu acordul şefului penitenciarului, în prezenţa nemijlocită şi prin intermediul persoanei desemnate de şeful penitenciarului. Acesta poate solicita accesul la dosarul personal printr-o cerere scrisă. Pentru fiecare caz de consultare a dosarului personal de către deţinut, administraţia întocmeşte o notă care se anexează la dosarul în cauză. Cu acordul scris al deţinutului, alte persoane decît cele abilitate cu acest drept în virtutea exercitării atribuţiilor de serviciu pot consulta dosarul personal al acestuia în baza unei cereri scrise, cu avizul pozitiv al şefului penitenciarului, 24

Art. 219, art. 220 alin. 2 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

23

pentru prevenit fiind necesar şi acordul judecătorului de instrucţie sau al instanţei de judecată. Este îmbucurător faptul că datele cu caracter personal, ce se conţin în dosarele personale, sînt confidenţiale, potrivit legii. Caracteristica psihologică şi alte acte emise în vederea asigurării securităţii deţinutului sau instituţiei nu pot fi solicitate decît de autorităţile abilitate prin lege cu acest drept25. De altfel inclusiv în baza evidenții persoanelor condamnate, și anume a informațiilor care sunt publice, obținem statistici importante și utile privind persoanele condamnate după anumiți indicatori, care sunt utile în elaborarea anumitor studii, proiecte, programe etc. În Anexa Nr. 1 putem observa statistica națională privind persoanele condamnate după Indicatori, Tipuri de pedepse, Sexe și Ani, și deținuți în instituțiile penitenciare după Indicatori, Grupe de vîrsta, Sexe și Ani pentru anii 2010 - 2014 (Sursa Biroul Național de Statistică a Republicii Moldova26). La acest capitol, iarăși am observat o greșeală legislativă, ba mai mult, nu întratît o greșeală, cît o omitere sau nepotrivire între două legi. Pentru a clarifica cele afirmate de noi, vom oferi expres prevederile pct. 38 și 39 din Statutul executării pedepsei de către condamnați, care prevede următoarele: „38. Pentru fiecare deţinut se ţine dosarul personal, care este completat în conformitate cu prevederile art. 201 şi 307 din Codul de executare. 39. La dosarul personal se anexează procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a cerinţelor stabilite de art. 209 al Codului de executare şi pct. 32 al prezentului Statut”27. La prima vede pare totul în regulă și nu este nici o problemă, doar că trimiterile oferite de punctele respective din Statut nu sunt veridice, doarece la consultarea 25

Pct. 37, 40-45 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 26 Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/Saveshow.asp (vizitat la 25.02.2016) 27 Pct. 38-39 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

24

Codului de Executare al Republicii Moldova, observăm cum articolele 201 și 209 din Codul de Executare nu există, ele fiind excluse totalmente, Capitolul XXII fiind exclus prin LP53-XVI din 02.03.07, MO47-49/06.04.07 art.21928. Propunem în acest sens corectarea pct. 38 și 39 din Statutul Executării pedepsei de către condamnați, deoarece în prezent nu corespund realității. În continuarea cercetărilor noastre, vom specifica faptul că etapa repartizării condamnaților are loc în corespundere cu Secţiunea a 3-a, pct. 9 – 17, privind clasificarea penitenciarelor şi repartiţia deţinuţilor din Statutul Executării pedepsei de către condamnați. Repartiţia deţinuţilor se efectuează de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare în raport cu forma detenţiei aplicată faţă de ei, precum şi în funcţie de categoria penitenciarului stabilită prin hotărîrea instanţei, astfel:  persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă - în penitenciare de tip deschis la regim iniţial de detenţie;  persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie - în penitenciare de tip semiînchis la regim iniţial de detenţie;  persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă - în penitenciare de tip închis la regim iniţial de detenţie;  persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, care nu au atins vîrsta de 18 ani - în penitenciare pentru minori la regim iniţial de detenţie;  persoanele de sex feminin condamnate la pedeapsa închisorii - în penitenciare pentru femei la regim iniţial de detenţie;  persoanele condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă - în penitenciare de tip închis, în sectoare specializate, la regim iniţial de detenţie;  preveniţii - în izolatoare de urmărire penală sau secţii cu statut de izolatoare de urmărire penală din cadrul penitenciarelor nespecializate29. 28

Mențiunea despre Cap. XXII din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 29 Pct. 13 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

25

În cadrul repartiției persoanelor condamnate depinde extrem de mult și tipul penitenciarului destinat persoanei concrete și regimul care li se aplică. Absolut toți deținuții inițial sunt ținuți în regim inițial de detenție, ca mai apoi să fie schimbat în regim comun și/sau de resocializare. Astfel în conformitate cu art. 269 – 271 CE al RM: În penitenciarul de tip deschis, condamnaţii sînt, de regulă, deţinuţi sub supraveghere în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. În regim iniţial, condamnaţii se află timp de 3 luni din ziua intrării în penitenciar. Termenul de 3 luni poate fi depăşit în cazul în care condamnatului declarat violator al regimului de deţinere i-a fost prelungit termenul de aflare în regim iniţial sau el a fost reîntors din regimul comun în regimul iniţial. Condamnaţii care execută pedeapsa în regim iniţial: a. sînt în drept de a se deplasa liber, în intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere, pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de administraţia penitenciarului; b. sînt în drept de a avea asupra lor şi de a utiliza obiecte de valoare şi bani. În penitenciarul de tip semiînchis, condamnaţii sînt deţinuţi cu pază şi sub supraveghere permanentă, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. În regim iniţial, condamnaţii se află timp de 6 luni din ziua intrării în penitenciar, însă nu mai mult de o treime din durata pedepsei. Condamnaţii: a. sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult 4 locuri; b. pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din penitenciar. În penitenciarul de tip închis, condamnaţii sînt deţinuţi cu pază şi sub supraveghere permanentă, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. În regim iniţial, condamnaţii se află timp de 9 luni din ziua intrării în penitenciar. Condamnaţii: a. sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult 2 locuri; b. pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din penitenciar. 26

Anumite particularități avem și în cazul unor categorii speciali de deținuți, cum ar fi minorii și femeile. Astfel, conform art. 272 CE al RM, condamnaţii în vîrstă de pînă la 18 ani execută pedeapsa în penitenciare pentru minori în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Persoanele care nu au împlinit vîrsta de 18 ani pot executa pedeapsa şi în sectoare separate ale penitenciarelor pentru adulţi, însă în condiţiile penitenciarului pentru minori. Deasemenea conform art. 275 CE al RM, femeile condamnate execută pedeapsa în penitenciare pentru femei în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Femeile condamnate pot executa pedeapsa şi în sectoare separate ale penitenciarelor pentru bărbaţi, însă în condiţiile penitenciarului pentru femei30. Persoanele condamnate de sex feminin care nu au ajuns la majorat execută pedeapsa în penitenciare pentru femei, cu asigurarea pentru ele a condiţiilor penitenciarului pentru minori31. Observăm astfel o distribuire echitabilă și logică din punct de vedere juridic al persoanelor condamnate, fie aceștia minori sau adulți, bărbați sau femei.

2. ANALIZA STATUTULUI JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR 2.1 Drepturile condamnaților și restricționarea acestora Ca toate fiinţele umane, ca cetăţeni cu drepturi prevăzute în Constituţie, condamnaţii au drepturi, dar şi obligaţii, deoarece penitenciarele funcţionează în virtutea legii, nu în afara ei. Drepturile pe care condamnaţii le au pe timpul 30

Art. 269-272, 275 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 31 Pct. 14 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

27

executării pedepselor sunt limitate de prevederile legale, de regimul de executare a pedepsei, de natura pedepsei ce i s-a aplicat de instanţa de judecată. Cu prilejul intrării în închisoare, fie care condamnat primeşte informaţii referitoare la regimul aplicat categoriei din care face parte, regulile ce trebuie respectate conform Regulamentului de ordine interioară al penitenciarului, drepturile şi obligaţiile ce-i revin, modul lor de exercitare, procedura de realizarea plângerilor în caz de limitare a exercitării acestora, în aşa fel încît condamnatul să se poată adapta cît mai uşor condiţiilor vieţii de penitenciar32. În cadrul analizei acestui paragraf, ne vom axa în principal anume pe drepturile condamnaților și restricțiile sau interzicerile acestora, pe care oricum fiecare deținut trebuie să le cunoască. Drepturile condamnaților În mod expres multitudinea de drepturi ale unui condamnat sunt reglementate în pct. 87 din Statutul executării pedepsei de către minori, care include de altfel și reglementările din art. art. 166 alin. 1 din Codul de Executare a RM. Astfel, pct. 87 din respectivul Statut stipulează faptul că deţinuţii au dreptul: 1. 2. 3. 4. 5.

6. 7. 8. 9.

32

să fie informaţi despre drepturile şi obligaţiunile lor; la un tratament decent şi amabil din partea administraţiei penitenciarului; la securitatea personală; să beneficieze în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente; să înainteze cereri şi plîngeri (reclamaţii, propuneri, sesizări) administraţiei penitenciarului, organelor ierarhic superioare, instanţelor judiciare, procuraturii, organelor autorităţilor publice centrale şi administraţiei publice locale, asociaţiilor obşteşti, precum şi organizaţiilor interstatale pentru apărarea şi respectarea drepturilor omului; să comunice familiei şi rudelor apropiate locul detenţiei; să dispună de timpul liber acordat în funcţie de programul zilei, respectînd regulile de comportament stabilite; de a avea cont personal de peculiu; să primească pachete cu provizii, colete, banderole şi să păstreze produsele alimentare, cu excepţia celor care necesită prelucrare termică înainte de a fi consumate şi a băuturilor alcoolice;

Chiş I. Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în mediul penitenciar. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 63.

28

10. să procure şi să primească în pachete lucruri de primă necesitate în asortimentul prevăzut de anexa nr. 6 la prezentul Statut pentru păstrare şi/sau consum; 11. la întrevederi cu rudele şi alte persoane de o durată şi în numărul determinat de legislaţie; 12. la asistenţă juridică pe bază de contract din partea avocaţilor, precum şi a altor persoane autorizate să acorde astfel de asistenţă; 13. la pensie, în condiţiile legii; 14. să procure, prin reţeaua de comerţ, literatură, să aboneze şi să primească ziare şi reviste, fără a se limita numărul lor, din contul mijloacelor proprii sau ale altor persoane; 15. la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare; 16. să participe la acţiunile culturale şi sportive, să frecventeze biblioteca, să practice jocurile de masă permise; 17. să primească şi să expedieze, din cont propriu, scrisori, telegrame şi petiţii, fără a se limita numărul lor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare şi prezentul Statut; 18. să se întîlnească cu avocaţii, persoanele ce au dreptul de a acorda asistenţă juridică, cu mediatorul sau alte persoane prevăzute de lege, frecvenţa cărora este nelimitată; 19. să practice orice confesiune; 20. din cont propriu, să expedieze rudelor sau altor persoane colete, pachete şi banderole, în condiţiile prevăzute de art. 211 al Codului de executare; 21. în cazul decesului sau îmbolnăvirii grave a uneia din rudele apropiate sau în alte situaţii excepţionale cu caracter personal, precum şi în alte cazuri, în condiţiile prevăzute de art. 217 al Codului de executare, deţinuţilor li se acordă dreptul de a se deplasa fără escortă în afara penitenciarului pe o perioadă scurtă; 22. deţinuţii penitenciarelor de tip semiînchis la regim de resocializare, suplimentar la cele enumerate, au dreptul să aibă asupra lor şi să utilizeze obiecte de valoare şi bani. Pct. 88 din Statut continuă cu mențiunea că exercitarea drepturilor deţinuţilor nu poate fi limitată decît în condiţiile prevăzute de Codul de executare al RM, Codul de procedură penală al RM şi de alte acte normative, care reglementează modul şi 29

condiţiile de executare a detenţiei. Deasemenea realizarea drepturilor deţinutului nu trebuie să lezeze drepturile şi interesele legitime ale altor persoane, inclusiv deţinuţi, precum şi să încalce modul şi condiţiile de executare a pedepsei sau a detenţiei preventive33. În cele ce urmează vom analiza principalele drepturi care în opinia noastră un deținut le are în penitenciar, neaducînd atingere drepturilor care reprezintă raporturi cu lumea de afară, drepturi care vor fi analizate în mod separat în paragraful 2.4 din prezenta cercetare de licență. Dreptul la libertatea conştiinţei, a opiniilor şi a credinţelor religioase Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţământ, la servicii sau întruniri religioase organizate în penitenciare şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter religios, precum şi obiecte de cult. Acest drept mai presupune înlăturarea oricărei îngrădiri sau discriminări pe teme de opinii, convingeri, credinţe religioase etc34. Dreptul la informaţie – este un drept care izvorăște în principal din normele Constituției Republicii Moldova, care în art. 34 „dreptul la informație” prevede faptul că dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională. Un alt drept complementar acelui prevăzut la art. 34 din Constituție este cel reglementat în art. 23 la fel din Constituție privind „dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle”. Astfel conform acestui articol fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. Deasemenea statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative35. 33

Pct. 87-88 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 34 Drept execuțional penal, Suport de curs. Ia și: Universitatea „Petre Andrei” din Ia și. https://www.academia.edu/12606079/Universitatea_Petre_Andrei_din_Iasi_Facultatea_de_Drept_DREPT_EXECUTIONAL_PENAL_Suport_cu rs (vizitat la 25.03.2016) 35 Art. 23, 34 din Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994

30

Dreptul la consultarea documentelor de interes personal – Persoana condamnată sau oricare altă persoană, cu acordul persoanei condamnate, are acces la dosarul individual, la dosarul medical şi la rapoartelede incident şi poate obţine, la cerere, fotocopii ale acestora. Consultarea documentelor se poate face numai în prezenţa unei persoane desemnate de directorul penitenciarului. Interesul condamnaţilor şi al familiilor lor cu privire la actele din cuprinsul dosarului vin din nevoia de cunoaştere a evoluţiei situaţiei acestuia, situaţie de fapt şi de drept care poate influenţa viaţa lui: situaţia juridică (introducerea în dosar a mandatelor de executare a pedepselor, în cazul în care sunt mai multe astfel de acte, realizarea contopirilor de mandate, modificările datelor din situaţia juridică – nerecidivist, recidivist, cu antecedente penale ,aplicarea unei graţieri, amnistii, intervenţia unui proces la altă instanţă ori un proces la instanţele din străinătate, întreruperea executării pedepsei pe un timp limitat, suspendarea executării pedepsei), liberarea (la termen, condiţionată, amânarea liberării), transferarea, sancţionarea ori recompensarea, acordarea de facilităţi sau responsabilităţi, documentarea cu privire la zilele câştigate ca urmare a muncii prestate, cuantumul sumelor consemnate pe numele condamnatului (din plata muncii, banii primiţi de la familie sau din alte surse, sumele expediate de penitenciar familiei sau victimei infracţiunii, plata unor daune cauzate din vina condamnatului, consemnarea sumelor cheltuite prin cumpărarea de bunuri), verificarea situaţiei medicale (consemnarea tratamentelor, a medicamentelor de la penitenciar, de la familie, transferul la spitale, internările în infirmerie, intervenţiile stomatologice, diferite intervenţii chirurgicale, vaccinările periodice, intervenţia unor boli cronice, alterarea stării de sănătate care nu ar permite continuarea executării pedepselor), obţinerea de certificate de calificare, de diplome de studii ori de terminare a cursurilor diferitelor şcoli36. Dreptul la plimbare – acest drept a fost inclus foarte recent în Statutul executării pedepsei de către condamnați, Secțiunea 25 1 privind „plimbările deținuților” introdusă prin HG 71 din 09.03.15, MO 59-66/13.03.15 art. 93. Conform acestei noi secțiuni, deţinuţilor ale căror condiţii de detenţie, în virtutea regimului sau a sancţiunii disciplinare aplicate, limitează aflarea la aer 36

Chiş I. Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în mediul penitenciar. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 76.

31

liber, li se acordă o plimbare zilnică cu o durată de cel puţin o oră, iar minorilor, femeilor şi deţinuţilor bolnavi de tuberculoză de cel puţin 2 ore, dacă prezentul Statut nu prevede altfel. Deţinuţii izolaţi disciplinar beneficiază de plimbări zilnice cu durata de o oră (minorii, femeile, deţinuţii bolnavi de tuberculoză – cel puţin 2 ore). Durata plimbărilor se stabileşte de administraţia locului de detenţie, ţinîndu-se cont de programul zilnic, starea timpului, de limita completării şi de alte circumstanţe, care sînt desfăşurate într-un loc special amenajat pe teritoriul penitenciarului şi sînt organizate conform unui grafic mobil. Deţinuţii sînt obligaţi să respecte regulile de comportament stabilite de administraţia penitenciarului, curăţenia în curţile de plimbare, precum şi obligaţiile şi interdicţiile stabilite de legislaţia execuţional-penală37. Dreptul la asistenţă medicală – acest drept la fel survine din principalele norme constituționale care în art. 36 proclamă dreptul la ocotirea sănătății care este garantat, iar minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit. Deasemenea dorim să includem și art. 37 privind „dreptul la un mediu înconjurător sănătos”, care prevede faptul că fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive. Deasemenea statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspîndirea informaţiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic38. Munca condamnaților. Element esenţial în executarea pedepsei cu închisoarea, munca reprezintă una dintre principalele activităţi care trebuie să-i fie sigurate persoanei condamnate. Aceasta întrucât prin muncă se pot păstra, pe de o parte, integritatea fizică şi psihică a individului, iar pe de altă parte, i se asigură o mai bună reintegrare socială, după liberare39. 37

Pct. 3121 - 3123 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 38 Art. 36-37 din Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994 39 Barbu G. S., Şerban A. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura C.H. Beck, 2008, p. 233.

32

Dreptul la muncă este un drept consfințit în primul rîn dîn Constituția Republicii Moldova în art. 43 care în alin. 1 prevede faptul că orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului40. Deţinuţii, în funcţie de calitatea lor procesuală, de tipul penitenciarului şi de regimul de detenţie, sînt antrenaţi la muncă în penitenciare sau în afara acestora, în atelierele şi sectoarele auxiliare, la lucrările de deservire a instituţiilor penitenciare, la întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar, precum şi la persoane fizice sau persoane juridice cu orice tip de proprietate 41. Deasemenea acesta poate fi antrenat la muncă ţinîndu-se seama de starea lui fizică şi psihică constatată de către medic, cît și la munca social-utilă remunerată în producţie, ţinîndu-se cont de aptitudinile lui şi, în măsura posibilităţii, de specialitate. Este considerat antrenare în muncă în penitenciar, muncile remunerate prestate de către condamnaţi în celule, nemijlocit pe teritoriul penitenciarului, în sectoarele izolate ale penitenciarului, în atelierele de producere sau în gospodăriile auxiliare aflate pe teritoriul penitenciarului sau în afara acestuia, unde este asigurată paza şi supravegherea permanentă. Preveniţii, condamnaţii la pedeapsa închisorii în penitenciarele de tip închis sau semiînchis aflaţi în regim iniţial, precum şi condamnaţii la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pot fi antrenaţi în munci remunerate doar în celule sau în ateliere special amenajate în acest scop. Munca acestora se organizează şi se desfăşoară cu respectarea prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, ale altor acte normative în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Deasemenea condamnatul poate fi antrenat la munci neremunerate. Muncile neremunerate sînt lucrările de îngrijire şi amenajare a penitenciarului şi a teritoriului, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de deţinere. La munca neremunerată condamnatul este, de regulă, antrenat în afara orelor de lucru, cel mult 2 ore pe zi, însă nu mai mult de 10 ore pe săptămînă. Acei condamnaţii

40

Art. 43 alin.1 din Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994 Art. 12 (14) din Legea Republicii Moldova Nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar*. În: Monitorul Oficial Nr. 183-185, art Nr: 654 din 10.10.2008. În vigoare din 10.10.2008. 41

33

care au împlinit vîrsta de pensionare şi condamnaţii invalizi de gradul I şi II sînt antrenaţi la muncă la dorinţă42. Este de discutat dispoziția alin. 3 art. 254 prin care se menționează că muncile prestate de condamnaţi nu constituie relaţii individuale de muncă în sensul legislaţiei muncii43. Considerăm acest lucru abuziv și incorect, deoarece dintr-un punct de vedere condamnatul prestează aceleași munci ca orice cetțean liber, însă sub puțin alte condiții, însă din alt punct de vedere anumite articole din Codul de Executare reglementează faptul că condamnatul are aceleași drepturi ca un salariat. Deasemenea observăm iarăși o greșeală legislativă, și anume privind timpul de muncă și odihnă. Astfel, conform normelor din Codul de Executare al RM:  Art. 254 alin. 7 CE al RM: timpul de lucru şi de odihnă al condamnatului se stabileşte în conformitate cu legislaţia muncii. Evidenţa timpului de muncă se ţine conform instrucţiunii aprobate de Departamentul instituţiilor penitenciare44.  Însă art. 113 alin. 1 din Codul Muncii al RM prevede că tuturor salariaţilor li se acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 28 de zile calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare, iar conform art. 115 alin. 1 concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă salariaţilor după expirarea a 6 luni de muncă la unitatea respectivă45.  Iar art. 256 CE al RM prevede că condamnatul care este antrenat la munci remunerate cel puţin 6 luni are dreptul la concediu neremunerat cu durata de 12 zile calendaristice. Condamnatul care execută pedeapsa într-un penitenciar de tip deschis poate beneficia, pe perioada concediului, de dreptul de a se deplasa în afara penitenciarului46.

42

Art. 253-254 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005 43 Art. 254 alin. 3 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005 44 Art. 254 alin. 7 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005 45 Art. 113 alin. 1 și art. 115 alin. 1 din Codul Muncii al Republicii Moldova Nr. 154 din 28.03.2003. În Monitorul Oficial Nr. 159-162, art Nr: 648 din 29.07.2003. 46 Art. 256 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005

34

Observăm astfel aici o contradicție și conflict de legi, deoarece art. 254 alin. 7 stabilește că timpul de odihnă se stabilește conform normelor muncii, care prevăd dreptul la un concediu plătit de 28 de zile după 6 luni de muncă în aceea și unitate, iar art. 256 prevede deja că condamnatul are doar dreptul la un concediu neplătit de 14 zile. Considerăm că se încalcă astfel drepturile condamnaților, fiind limitatate necorespunzător. Munca condamnaţilor la pedeapsa închisorii se retribuie în conformitate cu legislaţia muncii. Salariul lunar al condamnaţilor nu poate fi mai mic decît salariul minim pe ţară, luîndu-se în considerare indexările şi majorările stabilite. Cuantumul minim al salariului este garantat condamnaţilor numai cu condiţia executării de către ei a obligaţiilor (normelor) de muncă în orele de program stabilite de legislaţie şi de contract. În cuantumul minim al salariului nu se includ suplimentele, sporurile la salariu, premiile, precum şi celelalte recompense. Respectivul salariu se transferă pe contul lui de peculiu. Reţinerile din salariul condamnatului în temeiul documentelor executorii nu pot depăşi 75% din cîştigul lunar. Din salariul condamnatului nu pot fi reţinute cheltuielile pentru întreţinerea lui în decursul executării pedepsei, inclusiv pentru alimentaţie, îmbrăcăminte şi asistenţă medicală, cu excepţia prevăzută în art.251 alin.(6) din prezentul cod. Indiferent de mărimea reţinerilor, la contul de peculiu al condamnatului se transferă cel puţin 25% din cîştigul lunar. Condamnatul poate expedia mijloacele băneşti aflate la contul lui de peculiu soţului, unei rude apropiate sau unei alte persoane. Considerăm destul de benefic și pozitivă concepția privind modul de compensare privilegiată a zilelor de muncă conform art. 257 CE al RM. Conform acestui articol, deținutul care nu încălcă regimul de deţinere şi îndeplineşte conştiincios sarcinile de producţie i se pot compensa privilegiat 3 zile din durata pedepsei cu 2 zile de muncă, iar condamnatului antrenat la lucrări subterane sau la lucrări cu condiţii grele şi nocive de muncă, potrivit listei de munci şi profesiuni aprobate de Guvern - 3 zile din durata pedepsei cu o zi de muncă47. Interdicțiile aplicate față de condamnați 47

Art. 255, 257 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005

35

În categoria interdicțiilor aplicate față de condamnați se includ tot felul de măsuri și limitări pentru exercitarea unei bune desfășurări a executării pedepsei cu închisoarea a tuturor condamnaților, exercitării atribuțiilor de lucru a personalului închisorii, cît și de a preveni comiterea anumit ilegalități sau infrac țiuni de către condamnați. Astfel, conform pct. 90 din Statut, deţinuţilor li se interzice: 1. insultarea sau săvîrşirea acţiunilor care jignesc demnitatea personalului penitenciar, deţinuţilor şi altor persoane; 2. îndemnarea altor deţinuţi la săvîrşirea actelor de indisciplină; 3. folosirea altor deţinuţi pentru servicii personale; 4. crearea dificultăţilor personalului penitenciar, precum şi altor persoane ce asigură ordinea de deţinere, la îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu; 5. săvîrşirea acţiunilor care ameninţă viaţa şi sănătatea personală, precum şi viaţa şi sănătatea altor persoane; 6. să aboneze, să primească, să procure, să păstreze şi să răspîndească ediţii, să vizioneze emisiuni televizate şi filme, să audieze programe radio care propagă războiul, intoleranţa etnică, naţională, rasială sau religioasă, cultul violenţei şi cruzimii, precum şi cu caracter pornografic; 7. încălcarea liniei de pază a obiectelor penitenciarului; 8. ieşirea fără permisiunea administraţiei din limitele sectoarelor izolate, sectoarelor şi atelierelor de muncă; 9. aflarea fără permisiunea administraţiei în alte încăperi sau sectoare de muncă decît cele în care locuiesc ori muncesc; 10. să stea în faţa vizoarelor de la uşile celulelor, împiedicînd supravegherea; 11. procurarea, confecţionarea, folosirea şi păstrarea obiectelor, articolelor şi substanţelor prevăzute de anexa nr. 7 la prezentul Statut; 12. fumatul în celule, încăperi şi spaţii de deţinere, în timpul deplasării, precum şi ieşirea din coloană fără permisiune; 13. vînzarea sau înstrăinarea în alt mod altor deţinuţi a obiectelor, articolelor şi substanţelor aflate în folosinţa personală; 14. jocurile de cărţi şi alte jocuri de noroc; 15. tatuarea lor şi a altor persoane; 16. folosirea cuvintelor argotice, obscenităţilor, înjurăturilor, atribuirea şi însuşirea poreclelor; 36

17. aplicarea pe pereţi, noptiere şi paturi a reproducţiilor, ilustraţiilor, decupărilor din ziare şi reviste; 18. împiedicarea accesului sau vizualizării şi schimbarea fără permisiunea administraţiei a locurilor de dormit, amenajarea locurilor de dormit în încăperi de menire social-comunală şi în alte încăperi de serviciu şi auxiliare; 19. instalarea fără permisiune la sectoarele de muncă, de locuit şi cu altă destinaţie ale penitenciarului a diverselor construcţii, dulapuri, seifuri etc.; 20. folosirea utilajului pentru ascuţire, instrumentelor, energiei electrică, mecanismelor şi altor materiale în alte scopuri decît cele de producere; 21. organizarea grevelor, demonstraţiilor, altor acţiuni de masă fără permisiunea administraţiei penitenciare; 22. vizitarea manifestărilor cultural-educative şi sportive pe timp de noapte, precum şi practicarea acestora; 23. prepararea bucatelor în încăperile de detenţie, de serviciu şi în sectoarele de muncă; 24. consumul de băuturi alcoolice şi prepararea lor; 25. urcarea pe acoperişurile blocurilor, atelierelor şi altor construcţii; 26. stabilirea contactelor cu deţinuţii din alte celule în timpul aflării în carantină, regimul iniţial de detenţie, izolatorul disciplinar, al deplasării, escortării, însoţirii, la plimbare etc. 27. împiedicarea supravegherii; 28. părăsirea fără permisiunea administraţiei a locurilor de muncă, sectorului de detenţie sau altor încăperi în care au loc acţiuni în masă; 29. creşterea animalelor, păsărilor şi practicarea agriculturii, viticulturii etc., cu excepţia cazurilor antrenării în muncă la lucrările respective; 30. folosirea aparatelor de încălzit de confecţionare manuală; 31. conectarea, fără autorizaţia administraţiei, la reţelele electrice sau modificarea lor, intervenţia în funcţionarea sistemului de încălzire şi de aprovizionare cu apă, folosirea aparatelor electrice de încălzire a apei cu puterea mai mare de 250W; 32. confecţionarea fără permisiune a obiectelor şi mărfurilor de larg consum; 33. folosirea tehnicii audio sau video în celule, în celulele vagonului sau automobilului special, precum şi păstrarea şi folosirea lor la sectoarele de producere fără autorizaţia administraţiei penitenciarului48. 48

Pct. 90 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

37

Observăm astfel o clasificare destul de precisă și desfășurată a tuturor acțiunilor sau inacțiunilor de la care condamnatul trebuie să se abțină, este lipsit de acest drept sau nu are îndeoște dreptul de a le comite. Nerespectarea acestor interdicții atrage după sine aplicarea măsurilor disciplinare sau a sancțiunilor, care în anumite cazuri pot fi inclusiv de ordin civil sau penal față de condamnatul care a încălcat regulile. Axîndu-ne pe restricțiile condamnaților din punct de vedere legal al anumitor drepturi specifice, atunci ținem să menționăm faptul că Constituţia RM garantează că limitările şi restricţiile pot fi stabilite prin lege numai în scopul asigurării securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării populaţiei, ordinii publice, în scopul prevenirii infracţiunilor, protejării drepturilor, intereselor şi demnităţii altor persoane. Astfel:  art. 13 al Codului Electoral prevede că „nu au dreptul de a alege persoanele condamnate la privaţiunea de libertate” şi „nu pot fi aleşi persoanele condamnate la privaţiunea de libertate şi persoanele care au antecedente penale”,  art. 15 al Codului Familiei prevede că „nu se admite încheierea căsătoriei între două persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada când ambele îşi ispăşesc pedeapsa”,  art. 26 al Legii privind controlul asupra armelor individuale indică că „nu se eliberează autorizaţia de achiziţionare a armelor persoanelor acuzate de comiterea unor infracţiuni grave, condamnate Ia privaţiunea de libertate, care au antecedente penale". Din aceste prevederi rezultă că anumite restricţii stabilite condamnaţilor sunt consfinţite nu numai în legislaţia execuţional-penală, dar şi în normele din alte ramuri de drept49. 2.2 Obligațiile persoanelor private de libertate din penitenciare De la primul contact pe care condamnatul îl are cu penitenciarul, i se aduc la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei cu 49

Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 13.

38

închisoarea. Obligaţiile constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe de o parte, îndatorirea condamnaţilor de a se supune din momentul luării la cunoştinţă, iar pe de altă parte, obligaţia administraţiei locului de deţinere de a pretinde condamnaţilor respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea materială a exercitării drepturilor pe care le au50. În primul rînd am dori să specificăm faptul că obligațiile condamnatului sunt reglementate de art. 167 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. Conform acestui articol, condamnatul este obligat: a. să respecte prevederile legislaţiei execuţional-penale după ce a luat cunoştinţă de ele, în modul prevăzut de prezentul cod; b. să respecte demnitatea celorlalţi condamnaţi, a personalului instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei, a altor persoane; c. să execute cerinţele legale ale administraţiei instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei, inclusiv să se prezinte la solicitarea administraţiei şi să dea explicaţii în chestiunile referitoare la executarea pedepsei. Dorim să atragem atenția la faptul că neexecutarea de către condamnat a obligaţiilor ce îi revin, precum şi neîndeplinirea cerinţelor legale ale administraţiei instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei, atrag numaidecît răspunderea prevăzută de legislaţie51. Cel mai desfășurat observăm reglementarea obligațiilor condamnaților anume în Statutul executării pedepsei de către condamnați, și anume în pct. 89 din Anexa Nr. 1 la respectivul Statut. Conform acestui punct, obligațiile unui condamnat din Republica Moldova sunt:  să respecte întocmai cerinţele Codului de executare, prezentului Statut şi altor acte normative ce reglementează detenţia persoanei;  să respecte regulile de comportare, programul zilei şi regimul de deţinere stabilit în penitenciar; 50

Rusu I. M. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 81. Art. 167 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 51

39

 să îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului penitenciar;  să se supună percheziţiei la intrare/ieşire din penitenciar, precum şi pe perioada deţinerii, cînd această măsură este solicitată de către personalul penitenciar;  în timpul percheziţiilor să predea benevol obiectele, substanţele interzise, să se dezbrace, să scoată lucrurile din genţi, sacoşe, rucsacuri, saci etc. şi să le prezinte persoanelor care efectuează percheziţia;  să aibă asupra lor fişa personală eliberată de administraţia penitenciară, de modelul stabilit în anexa nr. 4 la prezentul Statut;  să poarte pe piept semnele distinctive stabilite în corespundere cu modelul expus în anexa nr. 5;  să se abţină de la acţiuni sau activităţi care ar crea dificultăţi la îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu ale personalului penitenciar sau altor persoane;  să se abţină de la acţiuni care ar înjosi demnitatea altor deţinuţi, a personalului penitenciar şi altor persoane;  la cererea personalului penitenciar şi a altor persoane autorizate, să comunice numele şi prenumele, precum şi alte date de evidenţă solicitate;  să se prezinte la solicitarea administraţiei, să dea explicaţii verbale şi/sau în scris privind faptele şi circumstanţele încălcării modului de executare a pedepsei şi cerinţelor regimului de deţinere;  la întîlnirea cu personalul penitenciar şi cu persoanele sosite în vizită, să se ridice şi să-i salute;  la intrarea în celulă a personalului penitenciar, să se alinieze şi să-l salute;  să treacă examinarea medicală în scopul depistării maladiilor infecţioase, iar la solicitarea personalului penitenciar - pentru depistarea faptelor de întrebuinţare a băuturilor alcoolice, substanţelor stupefiante şi substanţelor toxice;  să respecte regulile sanitaro-igienice şi de igienă personală, să aibă exteriorul îngrijit şi să păstreze îmbrăcămintea şi lenjeria de pat eliberate de penitenciar;  să menţină permanent curăţenia în încăperile de detenţie şi de serviciu, la locurile de muncă, în celule, după deşteptare să-şi aranjeze paturile conform modelului stabilit şi să facă pe rînd curăţenie în celule;  să aerisească zilnic încăperile unde sunt deţinuţi;  să facă pe rînd de serviciu în celulă; 40

 să păstreze produsele alimentare şi obiectele de folosinţă individuală în locurile şi încăperile special amenajate;  să iasă la plimbare şi să respecte regulile stabilite de comportare şi curăţenie în curţile de plimbare. Eliberarea de la plimbare conform stării sănătăţii se efectuează numai cu permisiunea lucrătorului medical;  să consume raţional energia electrică şi apa;  să aibă o atitudine grijulie faţă de bunurile şi altă proprietate a penitenciarului;  să respecte regulile securităţii antiincendiare şi tehnica securităţii muncii;  să fumeze numai în locuri special destinate;  în caz de transfer în alt penitenciar sau eliberare din penitenciar, să se prezinte la ofiţerul de serviciu în termenul stabilit;  să menţină în ordine şi să asigure prezenţa tăbliei, cu inscripţia numelui - la pat, noptieră şi la sacoşele cu lucrurile personale52. În doctrina de specialitate se specifică faptul că persoanele condamnate la pedepse privative de libertate au următoarele obligații: a. să respecte prevederile legii privind executarea pedepselor, a regulamentelor de aplicare a acesteia, a ordinelor emise în baza legii, a regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după luarea la cunoştință a acestuia; b. să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală; c. să se supună percheziției corporale ori de câte ori această măsură este necesară, încondițiile normelor; d. să întrețină în mod corespunzător bunurile încredințate de administra ția penitenciarului şi bunurile din dotarea unităților unde prestează munca. Se impune a se face precizarea că persoanele condamnate răspund din punct devedere civil, material, disciplinar sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în timpul executării pedepselor privative de libertate, potrivit legii.

52

Pct. 89 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

41

Aceste obligații sunt valabile şi pentru minorii care sunt sancționa ți cu măsurile educative de internarea într-un centru de reeducare sau în institute medicaleducative53. O altă categorie de obligații ale condamnatului țin anume de munca acestuia. Conform art. 191 din CE al RM. Acest articol impune în general patru reguli principale ale condamnaților la munca neremunerată în folosul comunității: 1. Condamnatul la munca neremunerată în folosul comunităţii este obligat să se prezinte la citare la organul de probaţiune, să respecte modul şi condiţiile de executare a pedepsei, regulamentul de ordine interioară a organizaţiei în care este antrenat la muncă, să lucreze conştiincios la obiectele la care a fost repartizat, să execute termenul de prestare a muncii neremunerate în folosul comunităţii, să informeze oficiul de executare despre schimbarea domiciliului sau despre imposibilitatea temporară de a presta munca. 2. Dacă persoana condamnată la munca neremunerată în folosul comunităţii nu execută această pedeapsă sau, în timpul executării, are o conduită necorespunzătoare manifestată prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor defectuoasă, organul de probaţiune adresează instanţei de judecată un demers privind înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunităţii cu o altă pedeapsă, în condiţiile art.67 alin.(3) din Codul penal. 3. Militarul condamnat la muncă neremunerată în folosul comunităţii este obligat să se prezinte, conform graficului stabilit, la comandantul unităţii militare, să respecte modul şi condiţiile de executare a pedepsei, regulamentele militare, să nu încalce ordinea publică, să lucreze conştiincios la obiectivele la care a fost repartizat să execute termenul de prestare a muncii neremunerate în folosul comunităţii, să informeze comandantul unităţii militare despre imposibilitatea temporară de a presta munca. 4. Dacă militarul condamnat la muncă neremunerată în folosul comunităţii nu execută această pedeapsă sau, în timpul executării, are o conduită necorespunzătoare manifestată prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor defectuoasă, comandantul unităţii militare 53

Rusu I.M. Drept execuțional penal, Suport de curs. Sibiu: Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2008, p. 30-31.

42

adresează instanţei de judecată un demers privind înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunităţii cu o altă pedeapsă, în condiţiile art.67 alin.(3) din Codul penal54. Observăm astfel din analizele anterioare cum statutul juridic al condamnaților și obligațiile acestora nu se rezumează doar la statutul persoanelor private de libertate, ci și la alte categorii de persoane, cum ar fi cele condamnate la muncă neremunerată, ori a fi condamnat nu înseamnă a fi condamnat doar cu închisoarea, ci și cu alte categorii de pedepse, iar persoana putînd fi condamnată chiar la două sau mai multe pedepse simpultan, cum ar fi pedepapsa cu închisoarea și munca neremunerată în folosul comunității. 2.3 Raporturile deținuților cu persoanele din afara penitenciarului Pentru un condamnat este foarte important să țină legătura cu persoanele din afara penitenciarului, cu familia sa, rudele, prietenii, cunoscuții etc. În acest sens există mai multe mijloace, precum vizitele, conversațiile telefonice, primirea și expedierea corespondenții, utilizarea internetului etc. Din analiza Statutului executării pedepsei de către condamnați, delimităm următoarele drepturi ale condamnatului și alte aspecte care fac parte din raporturile acestuia cu persoanele din afara penitenciarului:  Secţiunea a 24-a - Accesul persoanelor în penitenciare  Secţiunea a 25-a - Întrevederile deţinuţilor  Secţiunea a 26-a - Primirea şi expedierea coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor  Secţiunea a 27-a - Modul de expediere şi primire a mandatelor poştale, a scrisorilor şi a telegramelor  Secţiunea a 28-a - Convorbirile telefonice Reieșind inclusiv din normele Codului de Executare al Republicii Moldova, vom analiza în cele ce urmează aceste raporturi ale condamnatului cu lumea din afara pentienciarului. 54

Art. 191 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

43

Întrevederile deținutului cu alte persoane - Conform Statutului, condamnaţii au dreptul la întrevederi de scurtă şi de lungă durată, care se acordă în limitele, modul şi în condiţiile stabilite de art. 213 al Codului de executare 55. Observăm din start o eroare legislativă, deoarece art. 213 CE al RM nu există, acesta împreună cu întreg Capitolul XXII fiind exclus prin LP 53-XVI din 02.03.07, MO 4749/06.04.07 art.219. Astfel, trebuie corectat atît pct. 278 cît și 280, care fac trimitere la un articol inexistent din Codul de Executare. În prezent, întrevederile condamnaților este reglementată de art. 232 din Codul de Executare al Republicii Moldova. Conform acestui articol, întrevederile de scurtă durată cu soţul, rudele, iar în cazuri excepţionale, cu autorizaţia administraţiei penitenciarului, cu o altă persoană indicată de condamnat, se acordă pe o durată de 1-4 ore, iar întrevederile de lungă durată cu soţul, rudele, iar în cazuri excepţionale, cu autorizaţia administraţiei penitenciarului, cu o altă persoană indicată de condamnat, se acordă pe o durată de la 12 ore la 3 zile. Condamnatul are dreptul la cel puţin o întrevedere de scurtă durată pe lună şi la cel puţin 4 întrevederi de lungă durată pe an. Întrevederi de lungă durată nu se acordă condamnatului aflat în regim iniţial şi condamnatului la detenţiune pe viaţă. Deasemenea nu este limitată frecvenţa întîlnirilor cu avocatul, cu persoanele care au dreptul de a acorda asistenţă juridică, cu mediatorul sau cu alte persoane prevăzute de lege. Pentru a menține o sănătate în mediul penitenciar, legiuitorul a instituit regula precum că condamnatului bolnav de tuberculoză în formă activă nu i se acordă întrevederi de lungă durată. Întrevederile de lungă durată ce i se cuvin se înlocuiesc cu întrevederi de scurtă durată56. În cazul maladiilor contagioase, calamităţilor şi altor circumstanţe de forţă majoră, care împiedică activitatea normală a instituţiilor penitenciare, întrevederile pot fi temporar anulate, fapt despre care administraţia penitenciarului este obligată să informeze deţinuţii şi rudele sosite la întrevedere. Deţinutului căruia i-a fost suspendat dreptul la întrevederi de scurtă şi lungă durată i se acordă posibilitatea de 55

Pct. 278 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 56 Art. 232 alin. 2-6 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

44

a anunţa telefonic o persoană despre suspendarea acestui drept. Dacă privarea temporară a drepturilor deţinutului la întrevederi, se datorează instituirii regimului special în instituţia penitenciară sau unor alte circumstanţe obiective, administraţia penitenciarului înştiinţează persoanele care urmează să vină la întrevederile planificate despre privarea temporară sau amînarea acestora. Deţinuţilor, la solicitarea scrisă a acestora, li se permite să înlocuiască întrevederile de lungă durată şi de scurtă durată cu conversaţii telefonice. Conversaţiile telefonice se acordă în baza unei cereri scrise a deţinutului şi sub supravegherea administraţiei, cu o durată de pînă la 15 minute. Plata convorbirilor telefonice se efectuează în baza regulilor generale aplicabile în astfel de cazuri, conform tarifului în vigoare, de pe conturile de peculiu ale deţinuţilor. În caz de înregistrare a căsătoriei, întrevederea de lungă durată, precum şi cea de scurtă durată, acordată cu această ocazie, nu se include în numărul stabilit de întrevederi. Dacă există temeiuri suficiente pentru a considera că persoana sosită la întrevedere intenţionează să transmită deţinutului obiecte, articole sau substanţe a căror păstrare în instituţie este interzisă ori să primească în mod ilegal de la deţinut bunuri, şeful instituţiei declară acestei persoane că întrevederea îi va fi permisă numai în cazul dacă acceptă controlul obiectelor şi îmbrăcămintei lui înainte şi după întrevedere. În cazul depistării unor obiecte interzise, acestea se ridică, se efectuează controlul corespunzător, materialele căruia sînt îndreptate autorităţilor competente. Deasemenea dacă persoana sosită la întrevedere refuză controlul obiectelor şi îmbrăcămintei, întrevederea de lungă sau scurtă durată este interzisă57. Primirea şi expedierea coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor - În modul şi în condiţiile stabilite de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, condamnatului i se permite să primească pachete cu provizii, colete şi banderole în număr nelimitat. Medicamentele şi produsele parafarmaceutice, primite în corespundere cu prescripţiile medicale, se trimit în secţia medicală a penitenciarului pentru tratamentul condamnatului. Coletele, pachetele cu provizii şi banderolele se deschid de către condamnat în prezenţa lucrătorului medical şi sub supravegherea reprezentantului administraţiei penitenciarului. Banii transferaţi pe numele condamnatului se depun la contul lui de peculiu. Condamnatul poate 57

Pct. 288-298 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

45

expedia soţului, rudelor apropiate sau unei alte persoane, prin colet sau banderolă, lucruri personale, iar mijloacele băneşti aflate la contul său de peculiu - prin mandat poştal58. Corespondența - Deţinutul are dreptul să primească şi să expedieze din cont propriu scrisori, telegrame şi petiţii, fără a se limita numărul lor. Deţinuţilor li se permite, în modul stabilit, să expedieze rudelor mandate poştale, iar cu permisiunea administraţiei - şi altor persoane. Expedierea şi primirea mandatelor poştale şi telegramelor de către deţinuţi se efectuează numai prin administraţia penitenciarului. Serviciile poştale pentru expedierea şi/sau readresarea corespondenţei sînt suportate integral de către deţinuţi, reţinerile fiind efectuate de pe conturile lor de peculiu. Corespondenţa dintre deţinuţii diferitelor penitenciare care nu au legături de rudenie este permisă numai cu autorizaţia administraţiei penitenciarului. Conţinutul corespondenţei expediate şi primite de condamnat poate fi supus cenzurii. Nu poate fi supusă controlului corespondenţa deţinutului cu avocatul său, organele de urmărire penală, procuratura, instanţa de judecată, autorităţile administraţiei publice centrale, cu organele naţionale sau internaţionale care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Corespondenţa deţinuţilor penitenciarelor de tip deschis nu este supusă controlului. În final administraţia locului de deţinere asigură expedierea sau transmiterea corespondenţei destinatarului în decurs de 24 ore de la depunerea sau primirea ei59. Convorbirile telefonice – conform art. 229 CE al RM, condamnatul are dreptul la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, administraţia penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice în interiorul penitenciarului. Convorbirile telefonice, cu excepţia convorbirilor cu persoanele şi reprezentanţii instituţiilor şi organelor menţionate anterior, pot fi interceptate. 58

Art. 230 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 59 Pct. 326, 327, 328, 330, 334, 335, 337 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

46

Condamnatul are dreptul la cel puţin o convorbire telefonică la două săptămîni, cu o durată de 10 minute, cu soţul, cu o rudă sau cu o altă persoană la alegerea lui. Numărul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de condamnat se stabilesc de către administraţia penitenciarului, în funcţie de numărul persoanelor condamnate şi al posturilor telefonice publice instalate60. Acordarea convorbirilor telefonice peste numărul minim de minute se admite doar în calitate de măsură de stimulare, în baza prevederilor lit. c) alin. (l) art. 243 al Codului de executare, conform procedurii generale de aplicare a măsurilor de stimulare. Convorbirile telefonice au loc sub controlul administraţiei. Convorbirea telefonică poate fi întreruptă de persoana responsabilă de acordarea acesteia, pentru neadmiterea unor încălcări, dacă deţinutul, după observaţia făcută de către reprezentantul administraţiei, va continua să ameninţe cu răfuiala fizică, să folosească cuvinte necenzurate sau cinice. Pentru acordarea convorbirii telefonice, deţinutul depune o cerere, în care indică adresa, numărul de telefon al abonatului şi durata convorbirii. Cererea urmează a fi aprobată de către şeful penitenciarului, după ce a fost vizată de şeful de detaşament (sector), contabil şi persoana responsabilă de fişele de evidenţă a convorbirilor telefonice, precum şi după coordonarea cu curatorul din serviciul securitate. Pentru evidenţa convorbirilor telefonice, administraţia penitenciarului întocmeşte un registru special, iar cererile deţinuţilor sînt cusute în dosarul de nomenclatură, care se păstrează timp de 3 ani61. În rezultat putem menționa faptul că drepturile și relațiile condamnaților cu persoanele din afara penitenciarului sunt extrem de importante pentru un de ținut, pentru a avea un scop pentru ce să muncească și să învețe, să se comporte mai adevcat și corect pentru a beneficia de mai multe măsuri de stimulare, de a i se scurta pedeapsa cu închisoarea etc. 2.4 Măsuri disciplinare și sancțiunile aplicate condamnaților

60

Art. 229 alin. 3-5 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 61 Pct. 356, 358, 362, 363 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

47

Atît pedeapsa închisorii aplicate pentru infracțiunea comisă, cît și sancțiunile aplicate deja în cadrul condamnării și măsurile disciplinare, sunt în general aplicate pentru a se realiza scopurile legislației penale și execuțional penale în a reeduca, corecta și instrui condamnatul cu valorile pozitive și necesare pentru a se realiza obiectivele pedepselor penale. Pentru a se obţine rezultate bune în reeducarea deţinuţilor, administraţia penitenciară are obligaţia ca în activităţile specifice pe care le desfăşoară cu aceştia, să ţină seama de legăturile ce trebuie să existe între constrângere şi convingere, respectiv între funcţia coercitivă şi corectivă a sancţiunii închisorii şi de unitatea dintre pedeapsă şi educare62. În general pentru survenirea necesității aplicării măsurilor disciplinare sau a sancțiunilor drept temei îl constituie abaterile disciplinare. Conform Codului de Executare a RM, abaterile disciplinare includ: a. prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar ori nerespectarea orei de revenire în penitenciar; b. tulburarea în orice mod a programelor socioeducative care se derulează în penitenciar; c. procurarea sau deţinerea de bani, bunuri sau de alte valori în alte condiţii decît cele prevăzute de lege; d. nerespectarea normelor de igienă colectivă sau individuală; e. comunicarea cu exteriorul în alte condiţii şi prin alte mijloace decît cele prevăzute de lege; f. utilizarea în alte condiţii decît cele prevăzute de lege a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului; g. nerespectarea oricărei obligaţii care revine persoanei condamnate la executarea pedepsei potrivit dispoziţiilor prezentului cod, ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după aducerea acestora la cunoştinţă potrivit art. 228 din Codul de Executare al RM, dacă este de natură să aducă atingere ordinii sau siguranţei penitenciarului.

62

Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chi șinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 86.

48

Trebuie să atragem atenția că răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a persoanelor condamnate. Pentru faptele care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, personalul administraţiei penitenciarului are obligaţia de a sesiza procurorul. În acest caz, poate fi aplicată, în mod provizoriu, una din sancţiunile prevăzute în art. 265 din Codul de Executare, care sunt următoarele: 1. mustrare; 2. antrenarea, peste rînd, la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi/sau a teritoriului penitenciarului; 3. încarcerarea: a. condamnatului deţinut în penitenciarul de tip deschis sau semiînchis pe un termen de pînă la 15 zile; b. condamnatului deţinut în penitenciarul de tip închis - pe un termen de pînă la 20 de zile; c. femeii condamnate sau minorului condamnat - pe un termen de pînă la 7 zile; 4. transferarea condamnatului din regimul de deţinere de resocializare în regimul comun. Aplicarea sancţiunii disciplinare indicate în alin.(1) lit.c) al prezentului articol femeilor gravide şi femeilor cu copii sugari se interzice. Condamnatului care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire i se poate aplica, în calitate de sancţiune disciplinară, interdicţia de a locui în afara teritoriului penitenciarului. Deasemenea condamnatul care, în timpul executării pedepsei, a admis repetat abateri disciplinare grave sau a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate este declarat violator al regimului de deţinere. Persoana condamnată care a violat regimul de deţinere execută pedeapsa în regimul iniţial de deţinere şi nu poate fi transferat în regimul comun sau în regimul de resocializare63. Atît măsurile disciplinare, sancțiunile, cît și procedura aplicării acestora este pe larg descrisă atît în Codul de Executare al Republicii Moldova, cît și în Statutul executării pedepsei de către condamnați. 63

Art. 264 - 265 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

49

Conform acestor norme, sancțiunile disciplinare sunt aplicate față de deținuți, în funcţie de comportamentul acestora, de către șeful penitenciarului sau persoana care asigură interimatul funcției, doar în formă scrisă, iar dacă aceasta ia forma unei mențiuni, atunci aceasta poate fi exprimată prin încheierea scrisă emisă de şeful detaşamentului (sectorului). Pentru comiterea unei abateri disciplinare poate fi aplicată doar o singură sancţiune disciplinară. În toate cazurile deţinuţii sînt informaţi, contra semnătură, despre încălcarea care li se impută şi au dreptul de a da explicaţii în apărarea lor, iar în cazul refuzului, persoana responsabilă desemnată pentru examinarea materialelor întocmeşte un proces-verbal în prezenţa la cel puţin alţi 2 colaboratori. Sancţiunea disciplinară se aplică în cel mult 10 zile, iar în cazul unei verificări suplimentare - în cel mult 30 de zile de la data depistării încălcării, iar în cazul sancţiunii izolării disciplinare ca urmare a recunoaşterii condamnatului vinovat de săvîrşirea infracţiunii, aceasta se aplică în cel mult 10 zile de la data parvenirii în penitenciar a hotărîrii definitive a instanţei de judecată. Directorul Departamentului Instituţiilor Penitenciare (DIP) este în drept, în cazuri excepţionale, pînă la expirarea termenului-limită de aplicare a sancţiunii disciplinare, să prelungească termenul verificării suplimentare cu 20 de zile. Dacă sancţiunea disciplinară nu a fost aplicată în termenul stabilit sau în cel suplimentar, deţinutul se consideră absolvit de pedeapsă. Rezultatele verificărilor circumstanţelor abaterii disciplinare identificate se consemnează de persoana responsabilă într-o încheiere şi înaintează materialele şi propunerile respective şefului penitenciarului respectiv, pentru luarea deciziei corespunzătoare. Se interzice investigarea circumstanţelor cu privire la abaterea disciplinară de către aceleaşi persoane care le-au constatat. Deasemenea doar în scopuri educaţionale şi de profilaxie, pentru ridicarea nivelului de disciplină în penitenciar, în vederea aplicării faţă de deţinut a măsurilor de corecţie, şeful penitenciarului se poate limita la o convorbire verbală, iar în cazul deţinutului cărui i-a fost aplicată sancţiunea izolării disciplinare, poate reduce termenul stabilit iniţial.

50

Punerea în aplicare a sancţiunii sub formă de izolare disciplinară, ca sancțiune mai serioasă și cu efecte mult mai drastice față de condamnatul sancționat, se efectuează doar după examenul medical al deţinutului şi stabilirea faptului că executarea acestei sancţiuni nu va afecta sănătatea fizică sau psihică a acestuia. Deţinuţii izolaţi disciplinar sînt examinaţi zilnic de medicul locului de deţinere, iar la propunerea medicului executarea acestei sancţiuni poate fi întreruptă din motive de sănătate a condamnatului, pînă la însănătoşirea acestuia. Nu este necesar avizul medicului în cazurile în care izolarea disciplinară a deţinutului are loc din motive de securitate personală sau pentru menţinerea ordinii şi securităţii în penitenciar64. Nu este prevăzut expres în capitolele Codului de Executare a RM și nici în Statutul executării pedepsei de către condamnați, faptul că sancţiunile cu caracter colectiv şi sancţiunile corporale sunt interzise, însă respectivele interdicții se subînțeleg din numeroasele acte legislative de nivel național și internațional la care Republica Moldova este parte și care este obligată să le respecte, cît și din normele legislației penale și execuțional-penale în care se proclamă principii de drept supreme ca individualizarea pedepsei, prezumția nevinovăției, interzicerea torturii și tratamentelor inumane etc., de fapt aspecte la care Republica Moldova are încă mult de evoluat, la fel cum vom vedea din investigațiile noastre din capitolul trei al prezentei teze de licență. Revenind la subiectul nostru, trebuie să adăugăm faptul că aceste sancțiuni disciplinare pe care le-am enumerat și descris mai sus por fi stinse sau anulate, lucru extrem de important pentru un condamnat, mai ales dacă acesta inten ționează să apeleze la dreptul său de a i se oferi anumite beneficii sub forma unei măsuri de stimulare (care de altfel poate fi aplicată stingîndu-se anumite sancțiuni) sau de a cere în instanța de judecată reducerea termenului său de pedeapsă cu închisoarea. Astfel, dacă în decursul unui an de la data executării ultimei sancţiuni disciplinare condamnatului nu i se aplică o nouă sancţiune, sancţiunea se consideră stinsă, iar condamnatul este considerat ca nefiind sancţionat. Sancţiunea disciplinară sub formă de declarare a condamnatului violator al regimului de 64

Pct. 585-588, 591-600 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

51

deţinere se stinge la expirarea unui an de la data declarării lui drept violator al regimului de deţinere, iar în cazul comiterii unei alte încălcări sancţionate de către şeful penitenciarului - la expirarea unui an de la data aplicării ultimei sancţiuni disciplinare. Sancţiunea disciplinară stinsă nu produce efecte juridice pentru condamnat. Respectivele măsuri sancționatorii aplicate pot fi anulate prin hotărîrea definitivă a instanţei de judecată, prin decizia Departamentului instituţiilor penitenciare, emisă în cadrul controlului departamental realizat în conformitate cu prevederile art. 175 din Codul de Executare al RM, prin dispoziţia scrisă a şefului penitenciarului. În acest sens, condamnatul ca o persoană și cetățean cu drepturi practic depline, poate contesta decizia respectivă. Plîngerea împotriva deciziei privind aplicarea sancţiunii disciplinare se examinează în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală al RM. Plîngerea depusă nu suspendă executarea sancţiunii disciplinare, cu excepţia încarcerării. În cazul în care sancţiunea disciplinară a fost anulată, condamnatul se consideră ca nefiind sancţionat65. În final am dori să specificăm anumite aspecte tehnice, și anume faptul că evidenţa generală de aplicare a măsurilor de stimulare (pe care le vom descrie în cele ce urmează) şi a sancţiunilor disciplinare pe penitenciar este ţinută de şefii serviciile activitate educativă ale penitenciarelor sau persoanele care asigură interimatul funcţiei. Pentru evidenţa generală pe penitenciar, administraţia respectivului pentienciar urmează să ţină registrul de evidenţă a sancţiunilor disciplinare aplicate deţinuţilor66, în care în mod obligatoriu trebuie să se conțină mențiunile veridice și corecte privind sancțiunile aplicate față de fiecare condamnat în parte. 2.5 Măsuri de stimulare aplicate deținuților În literatura de specialitate română se folosește preponderent termenul de „recompense”, spre deosebire de literatura moldovenească, unde se foloseste termenul de „măsuri de stimulare”. 65

Art. 267 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 66 Pct. 589-590 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

52

În doctrina juridică se consideră că recompensele constituie un stimulent pentru reeducarea omului în general şi a condamnatului în special, iar pentru a le obţine trebuie ca acel condamnat să facă fapte de bună comportare şi fapte de merit. Sunt fapte de bună comportare din partea condamnatului: disciplina în toate zilele, respectarea programului zilnic, a dispoziţiilor conducerii, respectarea regulilor de igienă, buna conduită faţă de alţi condamnaţi, participarea la programul de calificare sau recalificare profesională şi alte acte pozitive de conduită. Faptele de merit sau de curaj sunt faptele săvârşite de condamnaţi în situaţia când au salvat sau şi-au pus viaţa în pericol pentru a salva bunuri şi viaţa altora, au elaborat lucrări ştiinţifice, au avut contribuţii la reeducarea celorlalţi sau au prevenit acţiuni ostile, cum ar fi evadările67. Conform legislației Republicii Moldova, art. 262 din Codul de Executare al RM, condamnatului care are o bună conduită şi a făcut eforturi simţitoare pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităţii socioeducative, învăţămîntului, instruirii profesionale, îi pot fi aplicate următoarele măsuri de stimulare: a. menţiune; b. premierea pentru obţinerea unor indicatori înalţi în muncă; c. acordarea unor întrevederi suplimentare de scurtă şi de lungă durată; d. permisiunea de a avea convorbiri telefonice suplimentare cu o durată de pînă la 20 de minute; e. stingerea înainte de termen a sancţiunii disciplinare aplicate; f. alte măsuri de stimulare prevăzute de Codul de Executare al RM. Deasemenea în calitate de măsură de stimulare, condamnaţii care execută pedeapsa în penitenciare de tip deschis pot primi permisiunea de a se deplasa în afara penitenciarului în zilele de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare68. În acest sens ținem să specificăm faptul condamnatul care execută pedeapsa închisorii în regim comun sau de resocializare sau care este lăsat să efectueze lucrări de deservire gospodărească în izolatorul de urmărire penală, precum şi condamnatul încadrat în programul de pregătire pentru eliberare, dacă este 67

Rusu I. M. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 93. Art. 262 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 68

53

caracterizat pozitiv, şi conform recomandărilor psihologului poate beneficia, în decursul anului, de cel puţin o deplasare de scurtă durată, de pînă la 5 zile, în afara penitenciarului, pentru vizitarea familiei, rudelor, tutorelui sau curatorului, după caz, iar condamnaţilor înmatriculaţi în instituţiile de învăţămînt superior sau mediu de specialitate - pe durata stabilită în Codul muncii al Republicii Moldova pentru susţinerea examenelor. Deasemenea dorim să specificăm faptul că deplasarea în afara penitenciarului în unele cazuri este nu doar o măsură de stimulare, ci și o necesitate care este acordată de către instituția penitenciară. Solicitînd o deplasare de scurtă durată, condamnatul va depune o cerere în scris, la care va anexa actul care confirmă existenţa circumstanţelor personale extraordinare sau alte temeiuri ale deplasării. În cazul cînd se decide permiterea deplasării de scurtă durată, se va întocmi un aviz, în care se vor indica datele de anchetă şi de caracterizare ale condamnatului. Avizul se aprobă de către şeful instituţiei penitenciare şi se aduce la cunoştinţa procurorului responsabil de supravegherea instituţiei în cauză. La plecarea din instituţie, condamnatului i se eliberează banii de pe contul lui de peculiu sau aceştia se expediază pe adresa rudelor. Costul călătoriei îl suportă condamnatul sau rudele lui. În ziua expirării termenului de aflare în punctul de destinaţie, condamnatul este obligat să se prezinte la organul afacerilor interne numit pentru a i se consemna în adeverinţă menţiunea despre plecare. Menţiunile de sosire şi plecare se confirmă prin ştampilă cu imaginea Stemei de Stat. În cazul în care condamnatul se află în imposibilitate de a reveni în termenul stabilit în penitenciar din motiv de boală sau din alte motive întemeiate, el este obligat să solicite organului afacerilor interne prelungirea termenului de revenire şi să anunţe acest lucru şefului instituţiei penitenciare. În calitate de măsură excepţională, doar în caz de deces sau boală gravă a soţului ori a unei rude apropiate, în prezenţa actelor constatatoare întocmite în forma stabilită, pe un termen de o zi, pot fi deplasaţi, cu asigurarea pazei şi supravegherii necesare, şi alţi deţinuţi, cu condiţia suportării de către aceştia a 54

tuturor cheltuielilor de deplasare (transport, cazare şi alimentare), atît a deţinutului, cît şi a escortei. Prezenta normă nu este aplicabilă condamnaţilor la detenţiune pe viaţă69. Revenind la aspectul măsurilor de stimulare, precizăm că procedura de ob ținere sau primire a măsurilor de stimulare este următoarea: mai întîi de toate se necesită de a se specifica faptul că orice măsura trebuie să fie exprimată în scris, cele orale nefiind considerate cu greutate juridică. Acestea se aplică de către şeful penitenciarului. Menţiunea se exprimă, de asemenea, şi de către şeful detaşamentului. Dacă condamnatul cîștigă un anumit cîștig în bani, atunci premiul bănesc în calitate de măsură de stimulare se virează la contul de peculiu al condamnatului. Întrevederile de scurtă şi de lungă durată se acordă suplimentar celor stabilite în art.232 din prezentul cod, în funcţie de tipul penitenciarului şi de regimul de deţinere. Un motiv de a obține aceste măsuri de stimulare mai poate fi faptul că condamnatului i se poate stinge înainte de termen o singură sancţiune disciplinară aplicată anterior. Totuși, sancţiunile disciplinare stabilite în art. 265 alin.(1) lit.c) şi d) din Codul de Executare, care prevăd încarcerarea și transferarea condamnatului din regimul de deţinere de resocializare în regimul comun, pot fi stinse înainte de termen numai la expirarea a 6 luni din ziua executării sancţiunii disciplinare70. Încheierile privind aplicarea măsurii de stimulare sub forma menţiunii şi extrasele din deciziile şi materialele care au stat la baza aplicării măsurilor de stimulare sau a sancţiunilor disciplinare se anexează la dosarele personale ale deţinuţilor. Temei pentru acordarea măsurii de stimulare poate servi propunerea colaboratorului penitenciarului şi se depune în scris. Evidenţa măsurilor de stimulare sub forma menţiunilor aplicate de către şefii detaşamentelor (sectoarelor), precum şi a tuturor măsurilor de stimulare şi

69

Pct. 243, 248, 249, 256, 260-261, 264 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 70 Art. 263 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

55

sancţiunilor disciplinare aplicate deţinuţilor pe detaşamente este ţinută de către şefii detaşamentelor (sectoarelor), conform Registrului de evidenţă de modelul stabilit. Evidenţa generală de aplicare a măsurilor de stimulare şi a sancţiunilor disciplinare pe penitenciar este ţinută de şefii serviciile activitate educativă ale penitenciarelor sau persoanele care asigură interimatul funcţiei. Pentru evidenţa generală pe penitenciar, administraţia urmează să ţină inclusiv registrul de evidenţă a stimulărilor aplicate deţinuţilor. Modul de ţinere a registrelor de evidenţă a măsurilor de stimulare (inclusiv și a celui de sancțiuni disciplinare) aplicavile față de condamnații din penitenciare descrise anterior este reglementat de Regulamentul aprobat prin ordinul directorului general al Departamentului Instituţiilor Penitenciare71. Așadar din reglementările legislației observăm faptul cum față de condamnați pot fi aplicate un șir de măsuri de stimulare sau recompense pentru atitudinea lor, disciplina, activismul în anumite activități socio-educative, muncă și respect față de normele penitenciare, alți deținuți etc. 2.6 Activităţile socio-educative destinate persoanelor private de libertate Activitatea socio-educativă are drept scop atenuarea influenţei negative a privării de libertate asupra deţinuţilor, identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi abilităţilor care să le permită integrarea într-o viaţă socială normală după ieşirea din penitenciar. Obiectivele acestei activităţi se referă la adaptarea la viaţa instituţionalizată, pregătirea şcolară şi profesională, susţinerea morală, reabilitarea comportamentală şi cultivarea respectului faţă de sine, dezvoltarea mijloacelor de exprimare şi a capacităţii de a comunica cu alţii, asistenţă şi monitorizare în vederea reintegrării socio-profesionale după punerea în libertate72. Din analiza Statutului executării pedepsei de către condamnații, activitățile social-educative față de condamnați include:  Studiile şi instruirea profesională a condamnaţilor  Organizarea măsurilor cultural-educative în penitenciare 71

Pct. 586-590 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 72 Rusu I. M. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 76.

56

 Munca educativă cu condamnaţii73. Ne vom axa în primul rînd asupra muncii educative cu condamnații, deoarece conform Statutului această categorie include și celelalte instrumente socioeducative cum ar fi intruirea profesională, activități educative, asistență socială etc. Munca educativă cu condamnaţii Munca educativă cu condamnaţii se desfăşoară ţinîndu-se cont de particularităţile individuale ale persoanei condamnatului, utilizîndu-se forme individuale sau în grup în baza metodelor psihopedagogice 74, inclusiv în funcţie de tipul penitenciarului şi de regimul de deţinere stabilit, precum şi în conformitate cu programul penitenciar model, programul penitenciar de bază al instituţiei respective şi programul individual al deţinutului. Aceasta este direcţionată spre familiarizarea lor cu valorile general-umane, respectarea legii, cultivarea deprinderilor social-utile, ridicarea conştiinţei şi nivelului lor cultural. Conform pct. 411 din Statut, munca educativă cu condamnaţii se desfăşoară în următoarele direcţii:         

activităţi educative; instruirea profesională; activităţi de creaţie; activităţi spirituale (religioase); consiliere psihologică; asistenţă socială; activităţi sportive; frecventarea bibliotecilor; activităţi în timpul liber;  activitate de profilaxie individuală, care se efectuează în baza studierii personalităţii condamnatului, ţinîndu-se cont de fapta săvîrşită, vîrsta,

73

Pct. 406-431 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 74 Art. 261 alin. 2 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

57

studiile, specialitatea, confesiunea şi alte particularităţi ale personalităţii acestuia75. Influenţa muncii educative a unui grup de deţinuţi operează cu trei elemente de bază: idei, planificare, personal. Aceste trei elemente de bază au rolul de a face munca socio-educativă purtătoarea unor valori superioare, cu o corespondenţă între normă şi comportare76. Studiile şi instruirea profesională a condamnaţilor Educaţia condamnaţilor are rolul ei bine stabilit, deoarece îi ajută pe cei privaţi de libertate să acumuleze un bagaj minim de cunoştinţe pe care le pot aplica după liberare, în viaţa de zi cu zi. Totodată, şcoala are şi rolul de a diversifica viaţa monotonă ce se desfăşoară într-o închisoare. Deşi educaţia condamnaţilor nu este perfectă, nu poate fi realizată în întregime şi nu este îndeplinită conform aşteptărilor, ea joacă un rol esenţial77. „Regulile europene pentru închisori” stabilesc rolul deosebit al educaţiei în programul deţinuţilor în sistemul penitenciar, stabilind că acestea au ca efect:    

dezvoltarea individului ca membru al comunităţii; dezvoltă umanismul şi normalitatea în viaţa de închisoare; stimulează trăsăturile pozitive necesare re socializării; complineşte unele nevoi culturale şi educaţionale ale individului condamnat.

Regulile Europene 2006 (2) la art. 7 stabilesc în domeniul educaţiei condamnaţilor următoarele: 1. Toate penitenciarele trebuie să ofere deţinuţilor acces la programe de învăţământ cât mai complete, care să răspundă nevoilor individuale, ţinând cont de aspiraţiile acestora.

75

Pct. 406, 409 și 411 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 76 Oancea I. Drept Execuţional penal. Bucureşti: Editura All, 1996, p. 88. 77 Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chi șinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 42-43

58

2. Trebuie să se acorde prioritate deţinuţilor care nu ştiu să citească sau socotească, precum şi celor care nu au urmat cursuri de şcolarizare elementară sau formare profesională. 3. atenţie deosebită se va acorda educării tinerilor deţinuţi şi acelor cu nevoi speciale. 4. Din punct de vedere al regimului penitenciar, şcolarizarea trebuie să fie la fel de importantă ca şi munca, iar deţinuţii nu trebuie să fie penalizaţi financiar sau de alt gen, pentru participarea la activităţile educative. 5. Fiecare penitenciar trebuie să aibă o bibliotecă destinată tuturor deţinuţilor, care să dispună de un fond suficient de resurse variate, de tip recreativ sau educativ, de cărţi şi alte materiale de suport. 6. Acolo unde este posibil, biblioteca penitenciarului trebuie să fie organizată cu ajutorul unei biblioteci publice. 7. În măsura în care este posibil, educaţia deţinuţilor trebuie: a. să fie integrată în sistemul naţional de învăţământ şi formare profesională, astfel încât după liberare, aceştia să îşi poată continua procesul de învăţământ şi formare profesională; b. trebuie să se desfăşoare sub auspiciile instituţiilor de învăţământ din exterior78. În Republica Moldova Studiile secundare generale şi instruirea profesională în penitenciare se organizează în mod obligatoriu. Condamnaţii în vîrstă de peste 50 de ani, invalizii de gradul I, precum şi condamnaţii la detenţiune pe viaţă urmează învăţămîntul secundar general la dorinţă. Instruirea profesională a condamnaţilor în diferite specialităţi este organizată în scopul pregătirii teoretice şi cultivării deprinderilor practice în profesia obţinută, precum şi pentru protecţia social-juridică a condamnaţilor după eliberarea din instituţiile penitenciare şi plasarea lor ulterioară în cîmpul muncii. Condamnaţii la detenţiune pe viaţă obţin instruirea profesională nemijlocit la locurile de muncă unde aceştia pot fi antrenaţi. Instruirea în specialitate este un proces continuu, care oferă condamnaţilor fără specialitate posibilitatea de a asimila în perioada executării pedepsei în locurile de 78

Drept execuțional penal, Suport de curs. Ia și: Universitatea „Petre Andrei” din Ia și. https://www.academia.edu/12606079/Universitatea_Petre_Andrei_din_Iasi_Facultatea_de_Drept_DREPT_EXECUTIONAL_PENAL_Suport_cu rs (vizitat la 25.03.2016)

59

detenţie a cîteva specialităţi conexe. În acest scop, administraţia instituţiei asigură condamnaţii cu încăperi speciale, cu baza materială adecvată, literatură ştiinţifică şi tehnică, precum şi cu cadre didactice calificate. Este permisă folosirea în calitate de profesori a specialiştilor din economia naţională şi a personalului penitenciar pe baza contractuală. Crearea condiţiilor şi elaborarea programelor de instruire profesională a condamnaţilor se efectuează în modul stabilit de Ministerul Justiţiei, de comun acord cu Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului. Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei sînt recunoscute în condiţiile stabilite de lege79. Organizarea măsurilor cultural-educative în penitenciare Caracterul orientat şi direcţionat al întregului proces reeducativ este definit nu doar de planul de muncă, ci şi de programul de activităţi socio-educative. În cadrul desfăşurării acestor activităţi se urmăreşte realizarea dialogului dintre cel aflat în spatele gratiilor şi educator pentru desprinderea concluziilor de interes comun80. Din analiza Statutului, rezumăm faptul că în penitenciare pot fi organizate cercuri artistice de amatori, ale căror prezentări, concerte şi spectacole se desfăşoară în cadrul instituţiei respective, se proiectează filme în cinematograf, precum şi se realizează transmiterea filmelor prin reţeaua de televiziune a penitenciarului. Deja periodicitatea rulării filmelor este stabilită de către administraţia penitenciarului, în funcţie de comportamentul deţinuţilor şi asigurarea tehnico-materială a penitenciarului, însă ea nu poate fi mai rară decît de o dată în săptămînă. Suplimentar, se permite proiectarea filmelor de cinematograf în zilele de sărbătoare. Totuși pentru persoanele deţinute în celulele izolatorului disciplinar, proiectarea filmelor este interzisă. În general timpul de vizionare a emisiunilor televizate este determinat de regimul zilei, durata vizionării limitîndu-se în zilele de muncă la 6 ore, iar în zilele de odihnă şi de sărbătoare - la 8 ore. 79

Pct. 414-421 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 80 Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chi șinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 38.

60

Un loc destul de important atît în educație, cît și în instruirea personală, profesională și socială o are accesul liber la diferite cărți, manuale, cursuri și altele asemănptoare. Accesul deţinuţilor la literatura din biblioteca instituţiei este nelimitat. Schimbarea cărţilor la regim iniţial şi comun în penitenciare de tip închis, la regim iniţial în penitenciarele de tip semiînchis, în izolatoarele de urmărire penală, în celulele izolatorului disciplinar, precum şi deţinuţilor pe viaţă se efectuează cel puţin o dată la 10 zile81. Conform prevederilor Regulilor minime pentru penitenciare, Recomandarea nr. R (87) 3, adoptată de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei la 12 februarie 1987:  „regimurile penitenciare vor recunoaşte importanţa sănătăţii mintale şi fizice a deţinuţilor şi o vor menţine prin activităţi organizate în mod adecvat care să asigure posibilităţi de recreare prin exerciţii şi prin asigurarea condiţiilor de recreare.  Deşi un program de educaţie fizică organizat în mod adecvat va fi întocmit în cadrul şi cu respectarea obiectivelor tratamentului şi regimului de pregătire, sportul şi celelalte activităţi recreative vor fi şi ele parte a regimului penitenciar. Pentru realizarea acestui lucru instituţiile vor fi dotate cu echipamentul şi instalaţiile necesare.  Administraţiile penitenciare vor asigura participarea deţinuţilor la aceste programe, cu condiţia ca aceştia să prezinte o stare fizică adecvată. Amenajările speciale se vor face sub directa îndrumare a medicului în vederea recuperării fizice prin terapie sau educaţie fizică pentru acei deţinuţi care au nevoie de aceasta”82. Astfel, administraţia fiecărui penitenciar, propune persoanelor deţinute numeroase activităţi sportive. Fiind un factor de echilibru, sportul contribuie la prevenirea recidivei şi permite persoanelor deţinute de a se încadra într-un colectiv şi de a respecta anumite reguli. Mişcarea, activismul, competiţiile în general, pot constitui supape eficiente de descărcare a tensiunilor acumulate în perioadele de detenţie staţionară. În sfârşit, sportul favorizează adoptarea unei igiene corecte de 81

Pct. 422-429 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 82 Pct. 83-85 din Recomandarea Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei Nr. R (87) 3 privind Regulilor minime pentru penitenciare. Adoptată de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei la 12.02.1987.

61

viaţă, îndeplinind şi un obiectiv major de sănătate. Printre activităţile sportive practicate de către deţinuţi, putem enumera: fotbal, volei, tenis, şah, dame, atletică uşoară/grea, domino, biliard. Pe parcursul anului în instituţiile penitenciare în cadrul unei Spartachiade sunt organizate întreceri sportive cu participarea deţinuţilor, fiind incluse diferite probe sportive, cum ar fi: tenis de masă, haltere, şah, mini-fotbal, etc. În urma competiţiilor sunt selectaţi învingători, premianţii fiind stimulaţi cu diplome şi medalii de onoare83. La această categorie am include și o altă categorie, și anume asistența socială și terapeutică față de condamnați. Conform unei definiții date în 1973 de Asociaţia Naţională a Asistenţilor Sociali (NASW) din SUA, „Asistenţa socială este o activitate profesională de sprijinire a indivizilor, grupurilor sau comunităţilor în potenţarea şi restaurarea capacităţilor proprii de funcţionare şi creare a condiţiilor sociale favorabile acestui scop”84. În practica de lucru a asistentului social din penitenciar s-au evidenţiat cîteva funcţii de bază, cum ar fi: 1. suportul juridic. Asistentul social va urmări: respectarea în penitenciar a drepturilor deţinutului; restabilirea relaţiilor deţinutului cu familia şi rudele; procesul de asigurare materială a deţinutului; asistarea la rezolvarea problemelor financiare; perfectarea actelor deidentitate; asigurarea cu pensii pentru atingerea limitei de vîrstă, a pensiilor de invaliditate; organizarea procesului de instruire şcolară şi profesională; organizarea programelor de alfabetizare; planificarea procesului de reeducare şi reintegrare a deţinutului, elaborarea strategiei de lucru; implicarea deţinutului în muncă (după posibilitate); implementarea programelor socio-educative. Toate aceste funcţii se vor executa în conformitate cu legislaţia în vigoare. 2. asistenţa psihosocială. Orice problemă de ordin social comportă suferinţe psihologice. Asistentul social trebuie să posede cunoştinţe şi abilităţi în vederea desfăşurării consilierii psihologice individuale şi de grup, precum şi a programelor 83 84

Ghid informațional. Departamentul Instituțiilor Penitenciare http://www.penitenciar.gov.md/ro/ghid-informational (vizitat la 25.03.2016) Standards for Social Service Manpower: Policy Statement 4. Washington D.C.: National Association of Social Workers, 1973, p. 4.

62

de intervenţie, astfel încît să menţină sănătatea psihică a deţinutului şi să susţină relaţiile sociale pozitive ale acestuia, ceea ce va permite persoanelor private de libertate să fie responsabile de propriile acţiuni, să-şi analizeze adecvat comportamentul, gîndurile şi emoţiile, să-şi construiască şi să urmeze un sistem de valori etc.; 3. pregătirea de ţinutului pentru liberare. Această funcţie este estimată ca fiind una de bază, deoarece de modul de organizare a ei va depinde succesul reintegrării în societate a persoanelor ce se liberează din locurile de detenţie. La această etapă finală, asistentul social se va preocupa de următoarele probleme:  implementarea programelor de pregătire pentru liberare;  asigurarea deţinutului cu loc de muncă şi de trai (după posibilitate);  implicarea organizaţiilor neguvernamentale şi religioase în scopul reeducării şi reintegrării categoriei date în societate85. Conform prevederilor Ansamblului de Reguli Minime pentru Tratamentul deţinuţilor (Rezoluţia nr.663 C (XXIV) din 31 iulie 1957, Congresul Naţiunilor Unite): „fiecărui deţinut trebuie să i se aprobe, pe măsura posibilităţilor, să-şi satisfacă cerinţele vieţii sale religioase, participând la slujbe organizate în aşezământ şi să aibă asupra sa cărţile de educaţie şi instruire religioasă ale religiei sale”86. În prezent, în penitenciarele din republică, se desfăşoară multiple activităţi de asistenţă religioasă, fiecare penitenciar având chiar un locaş sfânt unde deţinuţii găsesc refugiu. Pe lângă oficierea periodică a slujbelor religioase conform calendarului religios, sunt organizate periodic de către diferite confesiuni religioase ritualuri creştine, concerte de muzică religioasa, lecţii biblice, ajutor material sub forma unor reviste şi cărţi religioase. Toate acestea sunt posibile graţie implicării şi suportului reprezentanţilor bisericii Creştin-Ortodoxe, bisericii Creştine a Baptiştilor Evanghelişti, bisericii Adventiste din ziua a şaptea, asociaţiei creştine Eliberare, precum şi reprezentanţii altor confesiuni religioase.

85 86

Vulpescu A., Canţer N., Postu D. ş.a. Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor, Ghid practic. Chişinău: IRP, 2007, p. 18. Pct. 42 din Ansamblului de Reguli Minime pentru Tratamentul deţinuţilor adoptate prin Rezoluţia ONU Nr.663 C (XXIV) din 31.07.1957.

63

Mai mulţi deţinuţi sunt de acord cu faptul că schimbarea lor comportamentală se poate realiza prin formele unei vieţi religioase active şi anume prin participarea la slujbe, rugăciuni, spovedanie, împărtăşanie. Totuşi, pare surprinzător pe alocuri gradul de activism religios al persoanelor private de libertate. Acesta se datorează în mare parte şi preoţilor care sunt mereu aproape de cei care au nevoie de un „pansament” pe rănile sufletului87.

3. CONDIȚIILE DE DETENȚIE A CONDAMNAȚILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA 3.1 Condițiile materiale de detenție a condamnaților Studiind acest compartiment, putem menționa cu certitudine că condițiile de detenție a condamnaților reprezintă o temă de analiză și abordare extrem de amplă, care necesită studii de sute de foi și a zecilor de experți naționali și internaționali, inclusiv a multor instituții de stat și străine. Noi însă în acest paragraf ne vom strădui să ne axăm anume pe punctele cheie privind analiza condițiilor materiale de detenție a condamnaților din Republica Moldova, realizînd un studiu cît mai succint, dar în esență asupra acestei probleme. Ca mod operativ de punere în aplicare a regimului penitenciar şi ca o ramură importantă a acestuia, prin serviciile şi activităţile lui de specialitate, asigurarea condiţiilor materiale ajută pe cei aflaţi în spatele gratiilor să facă faţă momentelor grele caracteristice vieţii de penitenciar, dar totodată susţine şi formarea unor

87

Ghid informațional. Departamentul Instituțiilor Penitenciare http://www.penitenciar.gov.md/ro/ghid-informational (vizitat la 25.03.2016)

64

atitudini pozitive faţă de ordinea de drept, de muncă şi de regulile de convieţuire socială88. Din studiul Statutului executării pedepsei de către condamnați al RM, observăm cum legiuitorul a clasificat condițiile de detenție a acestora în patru mari grupe, și anume: 1. 2. 3. 4.

Regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor Regulile de alimentare a deţinuţilor Regulile sanitar-igienice şi antiepidemice în penitenciare Asistenţa medicală în penitenciare

În cele ce urmează, vom studia acest paragraf anume din perspectiva acestei clasificări, deoarece considerăm că logica juridică oferită de Statutul executării pedepsei de către condamnați este una foarte bună de delimitare a condi țiilor de detenție a condamnaților, adăugînd și referințe privind programul zilei condamnaților. Regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor Încăperile destinate cazării deţinuţilor trebuie să corespundă exigenţelor de sănătate şi igienă stipulate în normativele de construcţii ale Republicii Moldova, inclusiv privind volumul, spaţiul, iluminatul, încălzitul şi ventilarea. Norma de spaţiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m 2 conform cerințelor legale89. Numărul deţinuţilor în celule este determinat de Codul de executare în funcţie de tipul penitenciarului şi regimul de detenţie, în celulele izolatorului disciplinar se deţine de regulă unu, dar nu mai mult de doi deţinuţi. Pe perioada toamnă-iarnă, în încăperile penitenciarului se menţine o temperatură nu mai mică de +18oC, iar în blocurile şi încăperile pentru tratament medical, pentru îngrijirea femeilor gravide şi creşele pentru copii - nu mai mică de +20oC. Fiecare deţinut este asigurat cu un loc individual de dormit, pe care se fixează o tăblie ce indică numele şi prenumele deţinutului90. 88

Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chi șinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 37. Art. 244 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 90 Pct. 465-466, 468 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 89

65

În prezent, după cum am menționat anterior, numărul cel mai mare de deţinuţi este concentrat în Penitenciarul nr.13 – Chişinău. Această instituţie penitenciară găzduieşte anual peste 12000 de persoane, fiind izolatorul de urmărire penală cu cea mai mare fluctuaţie. Fluxul mare de deţinuţi în Penitenciarul nr.13 – Chişinău cauzează fenomenul suprapopulării. Aceasta contravine standardelor internaţionale de detenţie care presupun acordarea a 4m2 spaţiu de detenţie pentru fiecare deţinut în parte. În consecinţă Republica Moldova a fost condamnată multiplu de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru violarea Articolului 3 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (Prevenirea torturii, tratamentului inuman sau degradant)91, despre care vom vorbi în paragraful următor. Totuși în anii 2011-2014 au fost întreprinse acțiuni importante în rezolvarea acestei probeme, și în special prin elaborarea unui nou proiect de construcție a unui nou penitenciar în mun. Chișinău. În acest sens Parlamentul RM a ratificat Acordul-cadru de împrumut dintre Republica Moldova şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru realizarea Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău în sumă de 39,0 milioane de euro, semnat la 10 octombrie 2013 92, iar Guvernul RM a adoptat Hotărîrea Nr. 173 din 12.03.2014 cu privire la Unitatea de implementare a Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău93. Ca rezultat al analizei necesităţilor reale a sistemului penitenciar s-a optat pentru construcţia unui nou penitenciar cu statut de izolator de urmărire penală cu o capacitate de 1536 spaţii de detenţie. Planul operaţional de construcţie, prevede douăsprezece blocuri de detenţie cu capacitatea 1536 deţinuţi, 64 celule per bloc de detenţie, izolator disciplinar pentru 50 deţinuţi, bloc medical cu capacitatea 128 deţinuţi şi blocul de tranzit pentru 128 deţinuţi. Construcţia acestuia va permite depopularea altor penitenciare sau lichidarea unui penitenciar cu comasarea ulterioară a două instituţii de detenţie, fapt ce va contribui la economii financiare considerabile pentru bugetul DIP94. Cu părere de rău, însă în pofida acestor 91

Termeni de referință pentru posturile Unităţii şi cerinţele faţă de candidaţii participanţi la concurs. http://justice.gov.md/public/files/file/posturi %20vacante/Termeni_de_referinta_specialist_in_securitate_penitenciara.pdf (vizitat la 25.03.2016) 92 Art. 1-3 din Legea Republicii Moldova Nr. 295 din 12.12.2013 privind ratificarea Acordului-cadru de împrumut dintre Republica Moldova şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru realizarea Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău. În Monitorul Oficial Nr. 315-319, art Nr: 865 din 31.12.2013. 93 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 173 din 12.03.2014 cu privire la Unitatea de implementare a Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău. În Monitorul Oficial Nr. 66-71, art Nr: 196 din 21.03.2014. 94 Conceptul construcţiei noului Penitenciar nr.13. http://www.penitenciar.gov.md/ro/content/conceptul-construc%C5%A3iei-noului-penitenciarnr13 (vizitat la 25.03.2016)

66

realizări, pînă în prezent alte progrese înafară decît cele de pe hîrtie nu au fost realizate. Observăm totuși și penitenciare model pentru alte instituții similare din Moldova. Astfel într-un Raport întocmit în urma vizitei preventive din 10 aprilie 2014 la Penitenciarul 7 Rusca pentru femei de către Centrul pentru Drepturile Omului se menționează că „vizitînd celulele din cele trei sectoare locative, avocatul parlamentar a stabilit că condițiile de detenție pot fi catalogate ca model pentru sistemul penitenciar din Republica Moldova - celulele fiind amenajate pentru 2 – 6 condamnate, fiind încăpătoare, spațiile sanitare din celule fiind total separate de restul celulelor, accesul luminii naturale fiind suficientă, observîndu-se menținerea stării de curățenie”95. Continuînd analiza condițiilor de detenție, conform Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, în penitenciarele specializate de un anumit tip, celulele sînt grupate pe sectoare în funcţie de regimul de deţinere. În penitenciarele nespecializate, în care funcţionează mai multe categorii de penitenciare, celulele sînt grupate după cum urmează: pe sectoare corespunzătoare fiecărei categorii de penitenciar; și pe secţii în cadrul sectoarelor - în funcţie de regimul de deţinere a fiecărui tip de penitenciar. În penitenciare specializate ca izolatoare de urmărire penală sînt create sectoare de detenţie corespunzătoare penitenciarului de tip semiînchis, iar în cadrul acestora - secţii corespunzătoare regimului comun şi de resocializare, pentru detenţia condamnaţilor lăsaţi în izolator pentru efectuarea lucrărilor de deservire gospodărească. Desemenea în penitenciare există două zone izolate - locativă şi de producere. În zona locativă se amenajează imobile separate şi izolate în care sînt amplasate:    

blocurile de detenţie (regim); celulele izolatorului disciplinar; încăperile de carantină; unitatea medicală.

95

Raport întocmit în urma vizitei preventive din 10 aprilie 2014 la Penitenciarul 7 Rusca. Centrul pentru Drepturile Omului. http://www.ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/raport_rusca_2014.pdf (vizitat la 25.03.2016)

67

Dacă lipsesc anumite imobile separate pentru plasarea izolatorului disciplinar, a carantinei şi unităţii medicale, celulele respective sînt amplasate în secţii izolate ale blocurilor de regim96. Programul zilei Conform pct. 136 din Statut, în fiecare instituţie se stabileşte un program zilnic al activităţilor, strict reglementat în funcţie de specificul categoriei penitenciarului, regimului de detenţie, antrenării deţinuţilor la diverse munci sau lucrări, de anotimp, de amplasarea penitenciarului şi de alte circumstanţe concrete. Deasemenea cel puţin o dată pe lună, în timpul liber al deţinuţilor, se organizează controale, în cadrul cărora se verifică exteriorul, starea îmbrăcămintei şi încălţămintei tuturor deţinuţilor. Controalele respective sînt efectuate de către şefii instituţiilor, şefii detaşamentelor (sectoarelor), medici, inspectorii de regim şi ai serviciului securitate, alte persoane97. Într-o instituţie penitenciara, activităţile zilnice, incluse în program, sunt variate, depinzînd atît de fiecare deţinut în parte (unii rămîn în celulă, în timp de alţii participă la activităţile organizate), cît şi, în primul rînd, de tipul penitenciarului, după cum urmează: munca în atelier, activităţi ce ţin de deservirea gospodăreasca a penitenciarului, activităţi de formare profesională, socio-culturale şi sportive, etc. Iată un program tip al zilei oferit de Departamentul Instituțiilor Penitenciare:         

Deşteptarea - cel tîrziu între orele 5 şi 6 dimineaţa Exerciţii de înviorare - pînă la 15 min. Toaleta de dimineaţă, aranjarea patului - pînă la 10 min. Apelul de dimineaţă, controlul de dimineaţă şi seară - pînă la 40 min. Dejunul - pînă la 30 min. Repartizarea pe sectoarele de muncă - pînă la 40 min. Timpul de muncă - în conformitate cu legislaţia muncii Pauza pentru masa de prînz - pînă la 30 min. Întoarcerea de la lucru, toaleta de seară - pînă la 25 min.

96

Pct. 459-462 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 97 Pct. 136, 139 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.

68

   

Cina - pînă la 30 min. Timpul liber - pînă la 1 oră Măsurile educative - pînă la 1 oră Lucrul individual sau pe grupuri conform programului de resocializare, studii - conform graficului separat  Pregătirea de somn - 10 min.  Somnul neîntrerupt - 8 ore98. Regulile de alimentare a deţinuţilor Conform normelor din Statut și Codului de Executare a Republicii Moldova, condamnaţilor li se asigură de 3 ori pe zi, la ore prestabilite, gratuit, hrană caldă. Alimentarea condamnaţilor se face, din contul mijloacelor bugetului de stat, cu respectarea normelor minime stabilite de Guvern, iar accesul la apă potabilă este permanent permis. Femeilor gravide condamnate, mamelor care alăptează, condamnaţilor minori, condamnaţilor care lucrează în condiţii grele şi nocive, precum şi condamnaţilor bolnavi, conform indicaţiilor medicului, şi invalizilor de gradul I şi II li se stabileşte o raţie alimentară suplimentară99. Conform Hotărîrii Guvernului nr.246 din 30 mai 1993 „Cu privire la asigurarea cu produse alimentare a condamnaţilor la privaţiune de libertate şi a persoanelor aflate în izolatoare de anchetă penală şi în instituţiile de reabilitare socială”, valoarea calorică a normei zilnice de alimentaţie constituie 3070 kcal, însă de facto deţinuţii primesc 1730 kcal100, fiind un lucru extrem de negativ pentru aceștia. La dorința personală, condamnatul poate procura, suplimentar la raţia alimentară gratuită, produse alimentare şi obiecte de primă necesitate din mijloacele băneşti obţinute din munca prestată în timpul detenţiei, din pensia sau indemnizaţiile primite, precum şi din alte mijloace băneşti aflate la contul său de peculiu, cu excepţia mijloacelor ridicate care se păstrau nelegitim la ei, iar în acest sens, în penitenciarele respective fiind create anumite gherete sau magazine de 98

Ghid informațional. Departamentul Instituțiilor Penitenciare http://www.penitenciar.gov.md/ro/ghid-informational (vizitat la 25.03.2016) Art. 247 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 100 Cap. I din Hotărîrea Guvernului Nr. 1624 din 31.12.2003 cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar. În Monitorul Oficial Nr. 13-15, art Nr: 101 din 16.01.2004. 99

69

unde pot fi procurate respectivele alimente și obiecte de primă necesitate, frecventarea cărora este admisă în orele fixate în programul zilei101. Deseori o problemă apare cînd condamnatul declară greva foamei / refuză primirea hranei. În acest caz, şeful penitenciarului are obligaţia să îl audieze de îndată şi să îi solicite o declaraţie scrisă, pentru a cunoaşte motivele care au determinat luarea acestei hotărîri şi pentru a stabili primele măsuri pentru rezolvarea situaţiei. Respectivele declarații trebuie numaidecît în maxim 24 de ore să fie înaintate procurorului, care are obligația să audieze condamnatul. În cazul în care sănătatea sau viaţa condamnatului care se află în greva foamei este expusă unui pericol grav şi iminent, iar el şi-a pierdut capacitatea de discernămînt şi raţionament lucid, această stare fiind confirmată de doi medici, dintre care cel puţin unul nu activează în sistemul penitenciar, se permite aplicarea alimentaţiei pentru remedierea sănătăţii şi salvarea vieţii lui. Alimentaţia se aplică pe întreaga perioadă a lipsei la condamnat a capacităţii de discernămînt şi a raţionamentului lucid102. Regulile sanitar-igienice şi antiepidemice în penitenciare Conform Statutului executării pedepsei de către condamnați, în penitenciare se asigură respectarea strictă a regulilor sanitar-igienice şi antiepidemice stabilite. Organul responsabil de controlul stării sanitar-igienice în penitenciare este Departamentul Instituţiilor Penitenciare, prin intermediul serviciilor specializate. Administraţia instituţiei asigură funcţionarea ritmică a ospătăriilor, uscătoriilor, frizeriilor şi altor obiecte de menire social-comunală. Serviciul medical al penitenciarului sau medicul care deserveşte penitenciarul este obligat să verifice regulat starea şi curăţenia îmbrăcămintei, a aşternutului deţinuţilor, corespunderea lor anotimpului. Persoanele sosite în instituţii sînt supuse igienizării complexe. În caz de depistare a bolilor parazitare şi de piele, la prescripţia medicului, deţinutul este supus tunsului părţilor pieloase (păroase) ale corpului. 101

Pct. 483, 485 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 102 Art. 248 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

70

Cel puţin o dată în 7 zile pentru deţinuţi se organizează baia, cu schimbarea obligatorie a lenjeriei de corp şi de pat. În funcţie de posibilităţile de asigurare tehnico-materială şi în limitele fondurilor alocate, se admite efectuarea zilnică a duşului. Bărbaţilor deţinuţi li se permite să poarte tunsoare scurtă. Administraţia penitenciarului nu este în drept să solicite deţinutului să se tundă pînă la piele, decît în cazul prescripţiei medicului. Dezinfectarea încăperilor de locuit, social-comunale şi a depozitelor se efectuează periodic, conform normelor sanitare stabilite. Deţinutul este în drept să poarte îmbrăcăminte proprie, asigurîndu-i un aspect decent şi menţinînd-o în stare de curăţenie103. În cazul în care condamnatul nu are îmbrăcăminte proprie după anotimp, administraţia penitenciarului îi asigură gratuit o garnitură de îmbrăcăminte de modelul stabilit de către Departamentul instituţiilor penitenciare. Condamnatul este obligat să poarte ecuson, cu excepţia cazurilor cînd se deplasează în afara penitenciarului104. În menținerea unui mediu sănătos în penitenciar, o importanță deosebită se acordă și educației sanitare. Datorită numărului mare al celor aflaţi într-un penitenciar, este necesară respectarea cu multă stricteţe a normelor de igiena sanitară individuală şi colectivă, pentru a preveni şi a combate bolile de tot felul. Educaţia sanitară trebuie individualizată în funcţie de categoriile de condamnaţi, pe grupuri şi chiar individual. Tematica de educaţie sanitară are un obiectiv bine definit şi de aceea este necesar să o integrăm în activitatea socio-educativă a celor aflaţi în spatele gratiilor, cu scopul formării unor obişnuinţe şi deprinderi igienicosanitare. Medicul unităţii penitenciare este cel mai în măsură să aleagă aceste metode sanitare, dar va fi nevoit să ţină cont de subiectul şi specificul problemelor de însuşit: 1. prelucrarea şi verificarea cunoştinţelor condamnaţilor pe care le-au dobândit; 2. în mod individual, se va arăta ce reguli de igienă trebuie respectate de condamnaţi în anumite situaţii; 103

Pct. 491-500 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 104 Art. 246 alin. 2-3 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.

71

3. informarea celor aflaţi în detenţie cu privire la anumite boli, prin broşuri şi prin afişe; 4. prezentarea unor filme documentare cu caracter sanitar-educativ; 5. organizarea de expuneri conform tematicii, prezentate fie pe grupuri de condamnaţi, fie prin staţia de radioficare105. Asistenţa medicală în penitenciare Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor condamnate este garantat. Asistenţa medicală în penitenciare se acordă ori de cîte ori este necesar sau la cerere, de către un personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii. Condamnaţii beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente. Orice penitenciar trebuie să aibă la dispoziţie serviciul cel puţin al unui medic generalist, al unui medic stomatolog şi al unui medic psihiatru. În penitenciarul cu capacitatea de cel puţin 100 de locuri trebuie să funcţioneze, în regim permanent, un centru curativ staţionar pentru acordarea de asistenţă medicală fiecărui condamnat. Condamnaţii bolnavi care au nevoie de tratament medical specializat sînt transferaţi neîntîrziat în instituţiile medicale specializate ale Departamentului instituţiilor penitenciare sau în spitalele Ministerului Sănătăţii106. În practică însă reglementările legii nu sunt deloc respectate, fiind criză de medici în penitenciarele naționale. Spre exemplu în penitenciaru Nr. 13 din Chișinău permanent lipsesc anumiți medici. Într-un interviu, dnul Eugen Gheorghiță, șeful serviciului medical menționa că „Timp de 2-3 ani peniteciarul a activat fără medic-psihiatru şi asta în condiţiile în care foarte mulţi deţinuţi au dereglări psihice. Ultimul medic, angajat permanent aici, a plecat la muncă în Italia, iar cei care au venit după el nu au rezistat prea mult. Unul a lucrat două săptămâni, iar altul a renunţat la jobul de la închisoare chiar a doua zi. În secţia medicală există multe locuri vacante – lipsesc terapeuţi, stomatologi şi asistente medicale”, Deja de două luni penitenciarul a rămas fără ftiziatru, deşi circa 40 de deţinuţi sunt bolnavi de tuberculoză. Pacienţii sunt consultaţi ocazional de medicii de „împrumut”, adică de cei care lucrează permanent în alte penitenciare. ”Nici 105

Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chi șinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 64. Art. 250, 251 alin. 1-2 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 106

72

pe mine nu se ştie dacă mă veţi mai găsi aici la anul viitor”, spune Eugen Gheorghiţă. El susţine că Ministerul Sănătăţii a pregătit un proiect prin care vrea să anuleze condiţiile speciale de pensionare şi alte privilegii de care beneficiază medicii din penitenciare. Dacă ar rămâne fără ele, medicii care ocupă aceste funcţii, şi aşa nesolicitate, ar rămâne şi fără ultimul strop de motivaţie”107. De multe ori, penitenciarul poate fi locul unde condamnaţii pot contacta foarte uşor diverse boli. Unele dintre ele pot avea consecinţe grave asupra sănătăţii celui aflat în detenţie. În asemenea cazuri se prevede întreruperea executării pedepsei. Însă nu oricine poate beneficia de această întrerupere a pedepsei, ci numai cei care îndeplinesc anumite condiţii: 1. boala să afecteze organismul în totalitate sau în parte şi să se manifeste prin simptome şi o evoluţie caracteristică; 2. boala să nu poată fi tratată în sistemul sanitar central al departamentului din cauza lipsei de medicamente, a aparatajului necesare etc. 3. aplicarea regimului penitenciar să pună în pericol viaţa condamnatului108. În general deţinuţii care suferă de boli sau deficienţe psihice se iau în evidenţă şi se tratează în instituţiile curative specializate sub supravegherea strictă a medicilor. În unităţile medicale ale penitenciarelor se efectuează:  examenul clinic şi supravegherea deţinuţilor în scopul aplicării terapiei raţionale şi determinării capacităţii lor de muncă;  tratamentul ambulatoriu şi în staţionar, somatic şi specializat, prin metodele şi mijloacele recomandate de indicaţiile instructiv-metodice ale Ministerului Sănătăţii. Medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a sesiza procurorul în cazul în care constată că deţinutul a fost supus torturii, tratamentelor cu cruzime inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile deţinutului în legătură cu 107

Manole V., Porubin N. Penitenciarul problemă. Centrul de Investiga ții Jurnalistice. http://www.investigatii.md/index.php?art=592 (vizitat la 25.03.2016) 108 Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chi șinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 55.

73

aceasta. cazurile date, deţinutul are dreptul de a cere să fie examinat, din cont propriu, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar, indicat de aceasta, sau de un medic legist. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în fişa medicală a persoanei deţinute, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce deţinutul a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia, contra semnătură. În cazul unei boli grave sau constatării faptului că deţinutul a fost supus torturii, tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante ori altor rele tratamente, administraţia penitenciarului asigură înştiinţarea urgentă despre acest fapt, telegrafic ori pe o altă cale, a familiei deţinutului sau a altei persoane apropiate deţinutului109. În concluzie putem doar reitera faptul că condițiile de detenție ale condamnaților în Republica Moldova sunt extrem de rele, fiind înregistrate extrem de multe cazuri de încălcare a legii, care de altfel corespunde cerin țelor și standartelor europene, însă în realitate situația este alta, cum spre exemplu putem vedea în Anexa Nr. 2 privind Condițiile de detenție din penitenciarele din Moldova din penitenciarul Nr. 13 din Chișinău. (Sursa site-ul oficial al Avocatului poporului (ombudsman) în Republica Moldova110). 3.2 Jurisprudența națională și CEDO cu implicarea Republicii Moldova Un aspect destul de important în studierea temei privind Statutul juridic al condamnaților îl reprezintă respectarea drepturilor acestora, care în Republica Moldova din păcate reprezintă o temă destul de problematică, cu numeroase condamnări la CEDO. În cele ce urmează ne propune de a studia atît practica națională, cît și jurisprudența CEDO privind problemele care apar în cadrul respectării drepturilor omului în privința condamnaților. Considerăm că uneori pot apărea anumite neclarități sau diferențe la categoria transferurilor condamnaților din alte state în Republica Moldova. Astfel spre

109

Pct. 509, 515-517 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 110 Condițiile de detenție din penitenciarele din Moldova. Avocatul poporului (ombudsman) http://ombudsman.md/ro/content/conditiile-dedetentie-din-penitenciarele-din-moldova (vizitat la 25.03.2016)

74

exemplu în speța următoare condamnatul Roșu O., a declarat recurs împotriva încheierii Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 august 2012. Prin sentinţa Judecătoriei regionale Gomeli din 24 decembrie 2003, Roşu O., a fost condamnat în baza art.139 alin.(2) pct.1), 6), 15) Cod penal al R. Beloruse la 20 de ani închisoare şi în baza art.205 alin.(2) Cod penal al R. Beloruse la 2 ani închisoare, iar în temeiul art.72 alin.(3) Cod penal al R. Beloruse, pentru concurs de infracţiuni, prin cumulul parţial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa de 21 de ani închisoare. Ministrul Justiţiei al R.Moldova, a înaintat un demers către Curtea de Apel Chişinău, în baza cererii condamnatului Roşu O., prin care a solicitat transferul ultimului pentru continuarea executării pedepsei în instituţiile penitenciare din R.Moldova, în baza condiţiilor de reciprocitate, care a fost admis, cu continuarea executării pedepsei de 23 ani, într-un penitenciar de tip închis din R. Moldova. Împotriva încheierii din 02 august 2012, a declarat recurs condamnatul O. Roşu, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă şi schimbat tipul penitenciarului pentru continuarea executării pedepsei din penitenciar de tip închis în semiînchis, deoarece prin sentinţa Judecătoriei regionale Gomeli din 24 decembrie 2003, i-a fost stabilită categoria penitenciarului în care şi-a executat pedeapsa de tipul „усиленного режима”, dar nu „строгого режима”. Prin încheierea Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2014, a fost corectată eroarea admisă în dispozitivul încheierii, cît şi în încheierea motivată din 02 august 2012, privind transferul condamnatului Roşu Oleg, considerîndu-se că acesta urmează să continue executarea pedepsei închisorii întrun penitenciar de tip semiînchis din R. Moldova, iar recursul privind rejudecarea cauzei a fost respins de către Curtea Supremă de Justiție111. Dacă în materia nerespectării drepturilor condamnaților sau neclarităților asupra anumitor interpretări, există anumite problemele de drept, atunci dorim să oferim un exemplu pozitiv din practica judiciară națională prin care Republica Moldova a dat dovadă de respect față de drepturile condamnatului, și-a apărat și susținut cetățeanul său. În speța următoare, dorim să aducem spre cunoștință cazul lui 111

Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova de la data de 12.03.2014, mun. Chișinău, pe marginea Dosarului nr.1r-3/14.

75

Gagauz P.V., care a cerut transferarea executării pedepsei din Federația Rusă în Republica Moldova. Prin sentinţa Judecătoriei regionale Irkutsk a Federației Ruse din 13 noiembrie 2010, Gagauz Pantelei Vasile, născut la 10 noiembrie 1962, originar din s. Dezghinja, rnul Comrat, cetățean al R. Moldova - a fost condamnat în baza art. art. 105 alin. (2) lit. a), j), v), z); 126 lit. a), v), g); 162 alin. (4) lit. v) Cod penal al Federaţiei Ruse, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă, în baza art. 62, 69 alin. (3) Cod penal al Federației Ruse, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor de 19 ani închisoare. Condamnatul Gagauz P., a depus cerere prin care a solicitat transferul pentru continuarea executării pedepsei în instituţiile penitenciare din Republica Moldova, în baza cererii acestuia Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a înaintat demers către Curtea de Apel Chişinău despre acceptarea transferului condamnatului pentru continuarea executării pedepsei în Republica Moldova, care a fost respins. Nefiind de acord cu încheierea dată, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs, prin care solicită casarea hotărîrii atacate, cu adoptarea unei noi încheieri de admitere a demersului de transfer, respectiv de acceptare a transferării solicitate. Verificînd argumentele recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal consideră că acesta urmează să fie admis, cu casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care demersul Ministerului Justiţiei privind acceptarea transferului lui Gagauz Pantelei să fie admis, în conformitate cu prevederile art. 2-6 din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasburg la 21 martie 1983, întrată în vigoare pentru Republica Moldova din 01 septembrie 2004112. În studierea dosarelor pierdute de către Republica Moldova la CEDO în privin ța condamnaților, remarcăm în principal violarea următoarelor articole ale Conven ției respective:  112

Articolul 3 - Interzicerea torturii. Cel mai des articol încălcat fa ță de condamnații din Republica Moldova și care prevede că „nimeni nu poate

Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova de la data de 15.08.2014, mun. Chișinău, pe marginea Dosarului nr.1r– 9/14.

76

    

fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”. Articolul 5 - Dreptul la libertate şi la siguranţă, Articolul 6 - Dreptul la un proces echitabil, Articolul 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, Articolul 13 - Dreptul la un recurs efectiv, Articolul 14 - Interzicerea discriminării113.

Dorim să remarcăm faptul că în special definirea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu cunoaște o cale legislativă, ci jurisprudențială. Contextul în care CtEDO (Curtea) a dezvoltat o serie de criterii privind violen ța execitată de autoritățile statului față de condamnați și alte persoane a privit în special judecarea multiplelor cauze penale pe marginea art. 3 din CEDO, ajungîndu-se ca Curtea europeană să analizeze aceste criterii împreună sau separat, în funcţie de circumstanţele cauzei, pe care le vom analiza în cele ce urmează. În cauza Ostrovar contra Moldovei, Curtea a constatat că în locul de detenţie a reclamantului erau deţinute mai multe persoane decît permit capacităţile celulei. Nu era posibil de a avea acces întotdeauna la un pat, fiind încălcat astfel spațiul legal de detenție. Deasemenea s-a constatat că în Penitenciarul nr. 3 erau paturi din metal, fără saltele sau cuverturi. În închisoare lipsea un sistem de încălzire, aprovizionarea cu apă era limitată și nu existau spaţii pentru spălarea şi uscarea hainelor. Celulele erau infectate cu ploşniţe, păduchi şi furnici, în celule nu era interzis fumatul şi persoanele care sufereau de anumite boli (în cazul reclamantului - astmă) erau puşi în pericol. În închisoare lipsea un sistem de ventilare. Alimentația la fel era una insuficientă, iar alimentele în locul de detenţie erau de calitate proastă. Guvernul cheltuia 2,16 MDL (0,14 euro) pentru hrana zilnică. Proteinele (carnea, peştele, produsele lactate) nu erau întotdeauna disponibile din cauza finanţării114. În cauza Becciev contra Moldovei, s-a constatat că din lipsa spaţiului nu aveau posibilitatea de a face plimbări la aer liber. La fel s-a constatat că în Izolatorul de detenţie provizorie al Ministerului Afacerilor Interne lumina electrică era în 113

Art. 3, 6, 8, 13 și 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului Nr. 1950 din 14.11.1950. În Tratate Interna ționale Nr. 1 art Nr. 342 din 01.01.1998. În vigoare pentru Republica Moldova din 01.02.1998. 114 Cauza Ostrovar contra Moldovei în baza Cererii 35207/03. Hotărîrea Cur ții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 13.09.2005. Definitivă din 15.02.2006.

77

permanenţă aprinsă. În loc de veceu era o găleată, care nu era separată de restul celulei. În loc de paturi erau poliţe din lemn fără saltele, perne, cuverturi şi cearşafuri. Inclusiv în această cauză, reclamantul susţinea că mîncarea nu era comestibilă, suma zilnică cheltuită era de 3,5 MDL (0,23 euro). În alimentare lipseau proteinele din cauza finanţării insuficiente115. În cauza Modîrcă contra Moldovei, Curtea a constatat că reclamantul a fost deţinut cu alte trei persoane pe o suprafaţă de 10m 2. reclamantul trebuie să petreacă 23 ore/zi în condiţii de înghesuire, punînd în risc sănătatea de infectarea cu tuberculoză. Deasemenea s-a constatat prezenţa a trei straturi de plasă din metal la fereastra prin care pătrundea lumina zilei. Aprovizionarea cu electricitate şi apă era întreruptă pentru anumite perioade, în special pe parcursul nopţii. Deţinuţii trebuiau să se abţină de la folosirea veceului din aceste motive. Reclamantul nu a fost asigurat cu albituri sau haine de penitenciar şi a trebuit să investească împreună cu alţi codeţinuţi în repararea şi mobilarea celulei. Masa pentru mîncare era situată în apropierea veceului. Reclamantul a trebuit să îndure aceste condiţii timp de 9 luni. Alimentația, ca în alte cazuri, era proastă, constatîndu-se că cheltuielile pentru hrană erau limitate (0,28 euro/zi)116. În cauza Istrati și alții contra Moldovei, Curtea a reconfirmat aspectul foarte ridicat, chiar insuportabil, al ratei populaţiei în Izolatorul de detenţie preventivă al Ministerului Justiţiei în jur de 2m2 pentru un deţinut. Pe lîngă aceasta, în cauza Istrati şi alţii contra Moldovei, Curtea a reconfirmat absenţa asistenţei medicale pe durata detenţiei în izolatorul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) la 11 februarie 2005. Curtea a constatat că lipsa unei asistenţe medicale, în condiţiile în care aceasta nu era necesară, nu poate prin ea însăşi să constituie încălcarea articolului 3 din Convenţia Europeană. În situaţia în care nu a existat nici un risc de evadare a reclamantului şi în care timpul de recuperare acordat a fost foarte scurt, ţinînd cont că perioada de transfer a fost relativ lungă, Curtea nu este convinsă de faptul că preocuparea legată de o eventuală evadare a reclamantului poate să valoreze mai mult decît necesitatea evidentă de recuperare a acestuia. În condiţia în care reclamantul era supravegheat 115

Cauza Becciev contra Moldovei în baza Cererii nr. 9190/03. Hotărîrea Cur ții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 04.10.2005. Definitivă din 04.01.2006. 116 Cauza Modîrcă contra Moldovei în baza Cererii nr. 14437/05. Hotărîrea Cur ții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 10.05.2007. Definitivă din 10.08.2007.

78

de doi colaboratori ai CCCEC în salonul din spital, măsura de asigurare – legarea cu cătuşe de calorifer, nu a fost proporţională necesităţilor de securitate117. În cauza Ciorap contra Moldovei, Curtea a reconfirmat faptul că alimentarea silită a unei persoane implică elemente degradante care, în anumite circumstanţe, pot fi declarate interzise de articolul 3 al Convenţiei Europene. Totuşi, o măsură care constituie o necesitate terapeutică din punct de vedere al principiilor generale ale medicinii nu poate, în principiu, fi considerată ca inumană şi degradantă. Urmează însă să fie în mod convingător dovedite necesitatea medicală şi faptul că garanţiile procedurale pentru decizia de alimentare silită au fost respectate. Reclamantul în cauza dată a fost sancţionat pentru că a declarat greva foamei, aceasta fiind considerată o încălcare a regulamentului. Aceeaşi apreciere a fost dată şi de instanţele moldoveneşti. S-a concluzionat că alimentarea silită nu a avut scopul protejării vieţii reclamantului, ci mai degrabă descurajarea acestuia pentru a fi stopat protestul. Guvernul nu a prezentat nici o probă privind testarea medicală în baza căreia medicul a decis alimentarea silită. De fiecare dată, în timpul grevei foamei, medicul aprecia starea sănătăţii ca „relativ satisfăcătoare sau, chiar, satisfăcătoare”. S-a constatat de către Curte că modul în care a fost efectuată alimentarea a fost excesiv de dureros şi umilitor. Deasemenea în cauza Ciorap c. Moldovei, Curtea a constatat că fiecare deţinut din celulă dispunea de mai puţin de 1m2 de spaţiu, ceea ce evident este sub minimul acceptabil. Curtea a reamintit că deja supraaglomerarea ridică în sine o chestiune în temeiul articolul 3 al Convenţiei, în special cînd ea durează perioade lungi118. Extrem de grave abateri au fost depistate de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și în cazurile de maltratare și investigație a acestor cauze . Astfel, în cauza Boicenco contra Moldovei, Curtea a menţionat că înainte de arest, reclamantul nu a prezentat nici o anomalie a stării sale de sănătate. Traumatismul cronico-cerebral a fost stabilit de medicii de la spitalul DIP. Guvernul nu a prezentat nici o opinie medicală contrară. Traumatismul cerebral nu este unica 117

Dolea I. Studiu privind analiza complexă a cauzelor legislativ-instituţionale de condamnare a Republicii Moldova de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Chișinău: Cartea juridică, 2014, p. 3-18. 118 Cauza Ciorap contra Moldovei în baza Cererii nr. 12066/02. Hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 19.06.2007. Definitivă din 19.09.2007.

79

vătămare corporală de care a suferit reclamantul. Faptul că reclamantul nu avea alte vătămări pe corp sau semne vizibile de maltratare nu este convingător. Deasemenea CtEDO a reiterat că, pentru a efectua o investigaţie eficientă este necesar ca persoanele competente de a o realiza să fie independente de persoanele implicate în evenimentele supuse investigării. Curtea a subliniat că independenţa procurorului care a condus urmărirea penală, dl Catană, este îndoielnică. Ea a remarcat că acest procuror este cel care, iniţial, i-a înaintat oficial reclamantului învinuirea şi a solicitat Judecătoriei Buiucani, municipiului Chişinău aplicarea faţă de reclamant a arestului preventiv, precum şi prelungirea ulterioară a termenului de arest. Procurorul nu a întreprins nici o măsură în vederea desfăşurării investigaţiei în urma primirii plîngerii de la avocatul reclamantului. Nimic nu indică faptul că de către procuror a fost examinată fişa medicală a reclamantului sau că el a observat diagnosticul de traumatism. Nu există nici un indiciu că a fost interogat vreun medic în legătură cu starea sănătăţii reclamantului. Singurele măsuri de investigaţie întreprinse de procuror au fost acele două încercări, fără succes, de a discuta cu reclamantul, înainte de a fi depusă plîngerea reclamantului cu privire la maltratare, reclamantul fiind în stare de stupoare. Curtea a considerat deosebit de frapantă concluzia procurorului conform căreia maltratarea reclamantului ar fi fost, în orice caz, justificată, deoarece s-a prezumat faptul că el ar fi vrut să folosească pistolul în timpul arestării sale119. În general toate aceste cauze, cît și altele pe care Moldova le pierde la CEDO aduc prejudicii nu doar morale de imagine a Moldovei ca stat, ci și prejudicii materiale visterii statului, care pentru fiecare dosar trebuie să plătească sume anumite de bani drept despăgubire. Spre exemplu o femeie din municipiul Chișinău va primi din partea Guvernului R. Moldova trei mii de euro drept despăgubiri morale pentru condițiile inumane în care a fost ținută în Penitenciarul nr.13 din municipiul Chișinău. Acesta este verdictul Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), după ce femeia s-a plâns Înaltei Curți. Cazul a avut loc în anul 2010, când aceasta a fost arestată, fiind acuzată de trafic de ființe umane. Potrivit femeii, condițiile de detenție din penitenciar erau proaste, celulele erau supraaglomerate, murdare și reci, fără acces la lumină sau aer curat, fără 119

Cauza Boicenco contra Moldovei în baza Cererii nr. 41088/05. Hotărîrea Cur ții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 11.07.2006. Definitivă din 11.10.2006.

80

așternuturi, alimentație de calitate proastă, duș doar o dată în săptămână, doar apă rece, iar hainele urmau a fi spălate și uscate doar în celulă. În total, în cauzele ce vizează Penitenciarul nr. 13, Guvernul R. Moldova a fost obligat să plătească reclamanţilor prejudicii morale de circa 200 de mii de euro. Toate se referă la condiţiile de detenţie120. În concluzie observăm faptul că baza condamnării Republicii Moldova la CEDO în privința condamnaților este anume art. 3 din Convenție, iar aspectele care duc la aceste condamnări sunt în principal legate de spaţiul limitat în locurile de detenţie, condiţiile nefavorabile de detenţie, asistenţa medicală necorespunzătoare sau lipsa acesteia, alimentația și alimentația silită, maltratarea și a investiga țiilor în caz de maltratare121. CONCLUZII Statutul juridic al condamnaţilor reprezintă acea poziţie a condamnaţilor pe parcursul executării pedepselor, consfinţită în normele diferitor ramuri de drept, care se manifestă în totalitatea drepturilor, intereselor şi obligaţiilor acestora. După conţinutul să statutul juridic al condamnaţilor reprezintă totalitatea mijloacelor juridice prin intermediul cărora este consfinţită poziţia condamnaţilor în procesul ispăşirii pedepsei. Totalitatea de drepturi, obligații și interziceri, cît și alte aspecte privind statutul condamnaților este reglementat de Codul de Executare al Republicii Moldova și de Statutul executării pedepsei de către condamnați. Conform art. 72 din CP al RM, pedeapsa penală cu închisoare se execută în următoarele penitenciare: • În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.

120

Încă un dosar pierdut la CEDO. Guvernul R. Moldova va achita despăgubiri pentru condi țiile inumane din Penitenciarul nr.13 http://ziarulnational.md/inca-un-dosar-pierdut-la-cedo-guvernul-r-moldova-va-achita-trei-mii-de-euro-pentru-conditiile-inumane-dinpenitenciarul-nr-13/ (vizitat la 25.03.2016) 121 Dolea I. Studiu privind analiza complexă a cauzelor legislativ-instituţionale de condamnare a Republicii Moldova de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Chișinău: Cartea juridică, 2014, p. 3-18.

81

• În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie. • În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă. În aceste penitenciare, condamnații sunt primiți, repartizați și față de aceștia se duce evidența corespunzătoare legislației execuțional-penale. În mod expres multitudinea de drepturi ale unui condamnat sunt reglementate în pct. 87 din Statutul executării pedepsei de către minori, care include de altfel și reglementările din art. art. 166 alin. 1 din Codul de Executare a RM, interzicerile sunt reglementate de pct. 90, iar obligațiile de pct. 89 din Statut. De la primul contact pe care condamnatul îl are cu penitenciarul, i se aduc la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei cu închisoarea. Obligaţiile constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe de o parte, îndatorirea condamnaţilor de a se supune din momentul luării la cunoştinţă, iar pe de altă parte, obligaţia administraţiei locului de deţinere de a pretinde condamnaţilor respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea materială a exercitării drepturilor pe care le au. Față de condamnați pot fi aplicate în dependență de caz, atît măsuri disciplinare și sancțiuni, cît și măsuri de stimulare. Printre măsurile disciplinare se enumeră mustrarea; antrenarea, peste rînd, la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi/sau a teritoriului penitenciarului; încarcerarea: condamnatului deţinut în penitenciarul de tip deschis sau semiînchis - pe un termen de pînă la 15 zile; încarcerarea condamnatului deţinut în penitenciarul de tip închis - pe un termen de pînă la 20 de zile; încarcerarea femeii condamnate sau minorului condamnat - pe un termen de pînă la 7 zile; și transferarea condamnatului din regimul de deţinere de resocializare în regimul comun. Drept măsuri de stimulare enumerăm în principal menţiunea; premierea pentru obţinerea unor indicatori înalţi în muncă; acordarea unor întrevederi suplimentare de scurtă şi de lungă durată; permisiunea de a avea convorbiri telefonice 82

suplimentare cu o durată de pînă la 20 de minute; stingerea înainte de termen a sancţiunii disciplinare aplicate; cît și alte măsuri de stimulare prevăzute de Codul de Executare al RM. Activitatea socio-educativă are drept scop atenuarea influenţei negative a privării de libertate asupra deţinuţilor, identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi abilităţilor care să le permită integrarea într-o viaţă socială normală după ieşirea din penitenciar. Acestea în principal cuprins munca educativă, activităţi educative; instruirea profesională; activităţi de creaţie; activităţi spirituale (religioase); consiliere psihologică; asistenţă socială; activităţi sportive; frecventarea bibliotecilor; activităţi în timpul liber; activitate de profilaxie individuală, care se efectuează în baza studierii personalităţii condamnatului, ţinîndu-se cont de fapta săvîrşită, vîrsta, studiile, specialitatea, confesiunea şi alte particularităţi ale personalităţii acestuia. Din studiul Statutului executării pedepsei de către condamnați al RM, observăm cum legiuitorul a clasificat condițiile de detenție a acestora în patru mari grupe, și anume: regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor, regulile de alimentare a deţinuţilor, regulile sanitar-igienice şi antiepidemice în penitenciare și asistenţa medicală în penitenciare. Practic la orice capitol Republica Moldova are probleme, fiind nu o dată condamnată la CEDO, și fiind nevoită să plătească despăgubiri de sute de mii de euro în total. În final, în corespundere cu obiectivele și scopul nostru principal enunțat în introducerea acestei teze de licență, am elaborat anumite recomandări, care ar corecta nu doar sistemul legislativ, ci și real situația condamna ților din penitenciarele din Republica Moldova: I. Schimbări legislative și executive. Perfecționarea legislației. 1. Reînoirea Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar, care ultima oară a fost reînoită în 2007, aproape 9 ani în urmă; 2. Corectarea art. 165 alin. 1 CE al RM care prevede „Restricţia drepturilor proclamate în art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se 83

admite” cu următoarea formulă „Restricţia drepturilor proclamate în art.20-24, 32-37, 47 și 52 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite”. 3. Corectarea pct. 38 și 39 din Statutul executării pedepsei de către condamnați, deoarece aceste puncte fac trimitere la art. 201 și 209 din Codul de Executare care în prezent nu există, fiind șterse încă din 2007; 4. Corectarea pct. 278 din Statutul executării pedepsei de către condamnați, deoarece face trimitere la art. 213 din Codul de Executare al RM, care a fost șters încă din 2007. Trimiterea corectă trebuie să fie spre art. 232 din Codul de Executare al RM, deoarece anume acest articol descrie întrevederile condamnaților; 5. Propunem corectarea art. 256 din Codul de Executare al RM, care prevede că „condamnatul care este antrenat la munci remunerate cel puţin 6 luni are dreptul la concediu neremunerat cu durata de 12 zile calendaristice”. Dorim includerea inclusiv al mențiunii privind dreptul la concediu remunerat. II. Acțiuni îndreptate instituțiilor penitenciare, Ministerului Justi ției, Guvernului Republicii Moldova, altor organe de drept 1. Găsirea surselor financiare străine pentru reparația tuturor penitenciarelor, a celulelor, dotarea acestora cu blocuri sanitare moderne și cu cele necesare pentru igienă, cu noi paturi și cele necesare de dormit etc. 2. Respectarea de către Guvernul RM a Acordului-cadru de împrumut dintre Republica Moldova şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru realizarea Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău semnat la 10 octombrie 2013, pentru demararea o dată și o dată a construcției acestui penitenciar; 3. Aplicarea de către procurori și magistrați, conform recomandării Curții Supreme de Justiție, mai mult a măsurilor preventive, decît a arestului; III. Acțiuni îndreptate condamnaților 1. Oferirea condamnaților mai multor programe de divertisment, spartachiade, filme, vizite în afara penitenciarului la diferite instituții de creație și artă ș.a. 84

2. Oferirea mai mulor posibilități de a munci și a se instrui a condamna ților, în special a celor de vîrstă tînără.

BIBLIOGRAFIE Legislație națională 1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994. 2. Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005. 3. Codul Muncii al Republicii Moldova Nr. 154 din 28.03.2003. În Monitorul Oficial Nr. 159-162, art Nr: 648 din 29.07.2003. 4. Codul Penal al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 72-74 din 14.04.2009. 5. Legea Republicii Moldova Nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar*. În: Monitorul Oficial Nr. 183-185, art Nr: 654 din 10.10.2008. În vigoare din 10.10.2008. 6. Legea Republicii Moldova Nr. 295 din 12.12.2013 privind ratificarea Acordului-cadru de împrumut dintre Republica Moldova şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru realizarea Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău. În Monitorul Oficial Nr. 315-319, art Nr: 865 din 31.12.2013. 85

7. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006. 8. Hotărîrea Guvernului Nr. 1624 din 31.12.2003 cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de măsuri pe anii 20042020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar. În Monitorul Oficial Nr. 13-15, art Nr: 101 din 16.01.2004. 9. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 173 din 12.03.2014 cu privire la Unitatea de implementare a Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău. În Monitorul Oficial Nr. 66-71, art Nr: 196 din 21.03.2014. Legislație internațională 10.Ansamblului de Reguli Minime pentru Tratamentul deţinuţilor adoptate prin Rezoluţia ONU Nr.663 C (XXIV) din 31.07.1957. 11.Convenţia europeană a drepturilor omului Nr. 1950 din 14.11.1950. În Tratate Internaționale Nr. 1 art Nr. 342 din 01.01.1998. În vigoare pentru Republica Moldova din 01.02.1998. 12.Recomandarea Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei Nr. R (87) 3 privind Regulilor minime pentru penitenciare. Adoptată de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei la 12.02.1987. Cărți Surse în limba română 13.Adam A., Zaharia V., Cocîrţă A. ș.a. Ghidul rudelor persoanelor condamnate. Institutul de Reforme Penale. Chişinău: Editura „Helmax”, 2006. 100 p. 14.Barbu G. S., Şerban A. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura C.H. Beck, 2008, 300 p. 15.Botnaru S., Șavga A., Grama M. ş.a. Drept Penal. Partea Generală. Chişinau: Cartier, 2005. 624 p. 16.Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, 30 p. 17.Chiş I. Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în mediul penitenciar. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, 231 p. 18.Dolea I. Studiu privind analiza complexă a cauzelor legislativ-instituţionale de condamnare a Republicii Moldova de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Chișinău: Cartea juridică, 2014, 100 p. 19.Oancea I. Drept Execuţional penal. Bucureşti: Editura All, 1996, 305 p. 86

20.Rusu I. M. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, 252 p. 21.Rusu I.M. Drept execuțional penal, Suport de curs. Sibiu: Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2008, 85 p. 22.Pop O. Drept penitenciar. Timişoara: Ed. Mirton, 2001. 272 p. 23.Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chișinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. 106 p. 24.Vulpescu A., Canţer N., Postu D. ş.a. Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor, Ghid practic. Chişinău: IRP, 2007, 212 p. 25.Zidaru P. Drept execuţional penal. Bucureşti: Edit Press Mihaela, 1997. 272 p. Surse în limbi străine 26.Standards for Social Service Manpower: Policy Statement 4. Washington D.C.: National Association of Social Workers, 1973, p. 4. 27.Селиверстов В.И. Уголовно-исполнительное право России, 3-е изд., перераб. и доп. Москва: Юристъ, 2003, 571 p. Practica judiciară 28.Cauza Becciev contra Moldovei în baza Cererii nr. 9190/03. Hotărîrea Cur ții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 04.10.2005. Definitivă din 04.01.2006. http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/BECCIEV %20(ro).pdf 29.Cauza Boicenco contra Moldovei în baza Cererii nr. 41088/05. Hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 11.07.2006. Definitivă din 11.10.2006. http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/BOICENCO %20(fond%20si%20admisibilitate)%20(ro).pdf 30.Cauza Ciorap contra Moldovei în baza Cererii nr. 12066/02. Hotărîrea Cur ții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 19.06.2007. Definitivă din 19.09.2007. http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/CIORAP %20(ro).pdf 31.Cauza Modîrcă contra Moldovei în baza Cererii nr. 14437/05. Hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 10.05.2007. Definitivă din 10.08.2007. http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/MODARCA %20(ro).pdf 32.Cauza Ostrovar contra Moldovei în baza Cererii 35207/03. Hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 13.09.2005. Definitivă din

87

15.02.2006. http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/OSTROVAR %20(ro).pdf 33.Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova de la data de 12.03.2014, mun. Chișinău, pe marginea Dosarului nr.1r-3/14. 34.Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova de la data de 15.08.2014, mun. Chișinău, pe marginea Dosarului nr.1r– 9/14. Documente electronice 35.Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/Saveshow.asp (vizitat la 25.02.2016) 36.Conceptul construcţiei noului Penitenciar Nr. 13. http://www.penitenciar.gov.md/ro/content/conceptul-construc%C5%A3iei-nouluipenitenciar-nr13 (vizitat la 25.03.2016) 37.Dictionarul juridic Rubinian. Termenul de „statut juridic”. http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=1198 (vizitat la 25.03.2016) 38.Drept execuțional penal, Suport de curs. Iași: Universitatea „Petre Andrei” din Iași. 90 p. https://www.academia.edu/12606079/Universitatea_Petre_Andrei_din_Iasi_Faculta tea_de_Drept_DREPT_EXECUTIONAL_PENAL_Suport_curs (vizitat la 25.03.2016) 39.Ghid informațional. Departamentul Instituțiilor Penitenciare http://www.penitenciar.gov.md/ro/ghid-informational (vizitat la 25.03.2016) 40.Încă un dosar pierdut la CEDO. Guvernul R. Moldova va achita despăgubiri pentru condițiile inumane din Penitenciarul nr.13 http://ziarulnational.md/inca-undosar-pierdut-la-cedo-guvernul-r-moldova-va-achita-trei-mii-de-euro-pentruconditiile-inumane-din-penitenciarul-nr-13/ (vizitat la 25.03.2016) 41.Manole V., Porubin N. Penitenciarul problemă. Centrul de Investigații Jurnalistice. http://www.investigatii.md/index.php?art=592 (vizitat la 25.03.2016) 42.Raport întocmit în urma vizitei preventive din 10 aprilie 2014 la Penitenciarul Nr. 7 Rusca. Centrul pentru Drepturile Omului. http://www.ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/raport_rusca_ 2014.pdf (vizitat la 25.03.2016) 43.Sistemul penitenciar de drept executional penal. https://www.scribd.com/doc/144949373/2012-Sistemul-Penitenciar-de-DreptExecutional-Penal-1 (vizitat la 25.02.2016)

88

44.Termeni de referință pentru posturile Unităţii şi cerinţele faţă de candidaţii participanţi la concurs. http://justice.gov.md/public/files/file/posturi %20vacante/Termeni_de_referinta_specialist_in_securitate_penitenciara.pdf (vizitat la 25.03.2016).

ANEXE Anexa Nr. 1 - Statistică Tabelul Nr. 1 - Persoanele condamnate după Indicatori, Tipuri de pedepse, Sexe și Ani

Tabelul Nr. 2 - Deținuți în instituțiile penitenciare după Indicatori, Grupe de vîrsta, Sexe și Ani 89

Anexa Nr. 2 - Condițiile de detenție din penitenciarele din Moldova. Penitenciarul Nr. 13 din Chișinău

Figura 3.1 - WC

90

Figura 3.2 – Chiuvetă dintr-o celulă

Figura 3.3 – WC, baie și chiuvetă la un loc

91

Figura 3.4 – Aerisirea și iluminarea unei celule.

92