Tema 3 - 4 [PDF]

Zitiervorschau

Tema 3_4_aplicatie Cum ați putea utiliza la clasă verbalizarea gândirii? Dați exemple de activități specifice. Cadrul de învățare ERR EVOCAREA

REALIZAREA SENSULUI

REFLECŢIE

Solicitare cu scopul de a-şi aminti ceea ce ştiu sau cred că ştiu despre un subiect, despre o problemă ce urmează a fi supuse procesului de învăţare.

În această a doua etapă, se vine în contact cu informaţiile sau ideile noi. Se încearcă înţelegerea sensului şi a semnificaţiei acestora. Este cunoscut faptul că ceea ce este înţeles este învăţat mai uşor. Contactul cu informaţia nouă se poate lua pe mai multe căi:

În etapa de reflecţie se consolidează cunoştinţele noi şi se restructurează schemele mintale pentru a include în ele noile cunoştinţe. Prin aceasta învăţarea este autentică şi eficientă. Orice învăţare este caracterizată printr-o transformare autentică şi durabilă a structurilor cognitive ale subiectului care se obiectivează în comportamente eficiente, adecvate situaţional. Necesitatea acestei etape este dată de :

Obiective: 1.conştientizarea propriilor cunoştinţe despre un subiect ce urmează a fi pus în discuţie; 2.implicarea activă în activitatea de învăţareconştientizarea propriilor cunoştinţe, a valorii şi limitelor acestora, realizarea unei mai bune corelaţii între cunoştinţele deja deţinute şi cele noi, care urmează a fi învăţate, ceea ce favorizează înţelegerea; 3.stimularea curiozităţii şi interesului, motivarea angajării într-o învăţare autentică, eficientă prin evocarea cunoştinţelor deţinute; În faza de evocare, învăţarea se contextualizează şi se focalizează pe anumite sarcini şi obiective, fapt care-i asigură eficienţa.

- prin lectura unui text; - prin vizionarea unui film; - prin audierea unei prelegeri / conferinţe; - prin efectuarea unui experiment; - prin schimbul de idei (discuţii) în cadrul unui grup. A realiza sensul unor idei înseamnă a le înţelege adecvat. Deoarece înţelegerea este activitatea fundamentală și permanentă a gândirii, esenţial în realizarea ei este implicarea cognitivă activă în învăţare, în procesarea informaţiei necesare rezolvării unor probleme diverse. A te implica cognitiv activ înseamnă a-ţi pune întrebări şi a pune întrebări altora pentru a înţelege lucrurile. Esenţiale sunt întrebările pe care subiectul şi le pune sieşi însuşi. În această etapă se urmăreşte: 1. menţinerea interesului şi sporirea implicării în activitatea de învăţare, care au debutat în etapa de evocare; 2. încurajarea pentru stabilirea scopurilor, realizarea de analize, sinteze, comparaţii, abstractizări şi generalizări ajungând la o conceptualizare adecvată; 3. susţinerea efortului de a-şi monitoriza propria înţelegere, de a progresa în ceea ce priveşte integrarea noilor cunoştinţe în schemele cognitive deja deţinute, care astfel, se restructurează permanent.

· trebuie să se ajungă la exprimarea ideilor şi informaţiilor întâlnite, cu propriile cuvinte. Atunci când informaţiile sunt plasate într-un context care are sens (personal), înţelegerea este mai profundă şi mai durabilă. · Gândirea critică este favorizată într-o atmosferă în care este încurajată diversitatea de opinii. Schimbul de idei contribuie la sporirea capacităţii de exprimare şi înţelegere a acestora. Se poate materializa prin realizarea în scris (un eseu) sau oral (argumentarea, pledoaria pro sau contra ceva).

Unul din motivele pentru care gândirea logico-matematică nu se mai dezvoltă suficient la copiii noștri și avem din ce în ce mai mulți elevi cu dificultăți reale la gimnaziu sau note mici la Capacitate pe subiecte mult mai simple față de acum un deceniu-două, este acela că în metodica învățătoarelor a început să domine stilul ”secretarial” de a rezolva probleme. Se lucrează en-gros, la rând, din zeci de auxiliare și culegeri, mult cu pixul în mână, fără ridicarea ochilor din caiet, fără conștientizarea și verbalizarea relațiilor logice din ”probleme și exerciții”. Formarea pe etape a acţiunilor mintale este legată de schimbările complicate multiaspectuale, legate de formarea la om a acţiunilor, imaginilor, noţiunilor noi. Conform acestei teorii în instruire trebuie respectate 6 etape, la care au loc schimbările. La prima etapă se formează baza motivaţională a acţiunii, se stabileşte relaţia dintre subiect şi scopurile, obiectivele acţiunii care trebuie de realizat şi faţă de conţinutul materialului propus pentru însuşire. La a doua etapă se stabileşte schema orientativă a acţiunii, se evidenţiază sistemele de orientare şi indicaţiile, de care trebuie de ţinut cont la realizarea acţiunii. Pe parcursul însuşirii acţiunii această schemă permanent se verifică şi se precizează. La a treia etapă subiectul realizează acţiunile necesare bazându-se pe modele de acţiune prezentate la schema de bază de orientare în acţiune. La a patra etapă are loc verbalizarea cu voce tare a acţiunii. În rezultatul instruirii multiple a acţiunii prin rezolvarea sistematică corectă a diferitor probleme decade necesitatea folosirii schemei orientative. Conţinutul ei se redă prin limbaj, care devine sprijin pentru acţiune. La a cincea etapă are loc formarea acţiunii prin limbaj extern pentru sine, „treptat‖ dispare latura sonoră externă a limbajului. La a şasea etapă procesul limbajului „iese‖ din conştiinţă, lăsând în ea doar rezultatul final – conţinutul obiectual al acţiunii, are loc prelucrarea acţiunii în plan mintal. Gândirea critică necesită timp din mai multe motive: trebuie să descoperim ceea ce credem despre acel ceva nou (explorare arheologică a ideilor, convingerilor şi experienţelor anterioare), urmează exprimarea acestor gânduri în propriile noastre cuvinte, pentru a auzi cum sună, apoi comunicarea gândurilor către ceilalţi, care permite feedback-ul lor (ajută la şlefuirea ideilor şi reflectarea în continuare). Când gândurile sunt verbalizate într-o atmosferă care încurajează comunicarea, ideile se formulează şi se clarifică mai bine. Imaginea mintală dispune de atributul vizualizării. În plan mintal se elaborează o imagine cu atribute vizuale, chiar dacă la origine informația nu a fost obținută pe canal vizual. Imaginea mintală dispune de atributul verbalizării. Prin cuvânt se denumește obiectul reprezentării sau se poate declanșa o imagine mintală. Cuvântul are și un rol reglator, de coordonare a imaginilor mintale. La orele de matematică și informatică, pentru dezvoltarea gândirii algebrice și algoritmice se folosește teoria constructivistă drept cadru teoretic pentru delimitarea demersurilor metodologice care să ducă la dezvoltarea gândirii critice, prin construcția de noi idei și conținuturi, realizarea de conexiuni matematice, lansarea demersurilor de chestionare, crearea spațiului de muncă și procesare individuală și în grup, conectarea ideilor matematice provenite din diferite strategii de abordare ale elevilor, verbalizarea raționamentelor, desprinderea și înțelegerea generalizărilor, reverbalizare, aplicarea generalizărilor etc., făcând în acest fel apel la mai multe „literații” științifice, lingvistice, sociale, numerice, antreprenoriale etc. Se poate îmbunătăţi gândirea critică prin intermediul unor metode pedagogice, ca de exemplu: reducerea volumului materialului pentru curs, perfecţionarea pregătirii profesorilor pentru a

încuraja o mai mare interacţiune cu elevul şi utilizarea unor abordări mai eficiente de tip proiect sau inductive, crearea cadrului de chestionare, realizare de conexiuni, verbalizări ale raționamentelor, generalizări etc. Gândirea conștientă îi face pe oameni să atribuie o importanță disproporționată atributelor care sunt accesibile, plauzibile și ușor de verbalizat, în dauna altor atribute care sunt, în realitate mai importante.