Teaci Bonitarea Terenurilor Agricole [PDF]

Zitiervorschau

·

Bonitarea

.

Dumitru Teaci j

,"

terenurilor agricole

I

,.

, ,i

Bonitarea terenurilor

.

I

.agricole

Dr. ing. D. Teaci

i"~ i

,

,'1

1'1 !J 1

•

I~ !

I

I~ -/

I f·1

li.;

r I

1"./

l j

Editura "Ceres"

1. . !

Bucureşti

1000 ~. ,

,.1

.:' r

/

Coperta: C. GULUTĂ

Prefaţă

In procesul de producţie agricolă, un rol hotărîtor îl joa.că condiţiile naturale, care determină în mare măsură orientarea acestei ramuri de producţie şi rezultatele concrete ce se pot obţine în diferite etape de dezvoltare a forţelor şi mijloacelor de producţie. Pămîntul, principalul mijloc de producţie în agricultură înţeles o unitate de condiţii naturale sau ca mediu ecologic - reprezintă totodată şi condiţia de existenţă a colectivităţii omeneşti. Ca mijloc d e producţie pămîntul are o seamă de însuşiri proprii numai lui, care fac ca fenomenele economice determinate de aceste însuşiri să confere procesului d e producţie din agricultură o seamă de particularităţi care îl deosebesc de procesul producţiei industriale. ~iP.akele însuşiri di~ţinctiJ2"e...aLe Pămîn- \ tului sînt inepuizabilitatea lui in- procesul' de producţie, imposibilitatea practică de multiplicare şi diversitatea capacităţii de producţie. Aceste însuşiri fac ca munca omului în producţia agricolă să aibă o; productivitate diferenţiată în raport cu capacitatea de producţie a pămîn- ~~! tului şi să determine apariţia fenomenelor de rentă funciară diferenţială. ;:\ Fiind o creaţie a naturii.....:.. şi numai în mică măsură a muncii omeneşti \ - pămîntul este limitat în spaţiu, fapt care a determinat apariţia fenomenelor de prgpI.i!!tate şi monopol asupra pămîntului . .EEj;.Jj]it~te.asol1du{,'\ sau mai bine zis \..apacit.::;~c:~ !!~ . pr:.0~ycJ.~c;_Jere1]'IJ,riln.L J!9.ric.ole, include în sine atît suma însuştrilor bctorilor de mediu ~ cît şi ~apaciţQ&e..JL Qmului de a le folosi. Această însuşirejurura-;;-1Y!-'entaLă a p&n;,întului puterni?di1erenţi(itlrînspaţiu şi variabilă în timp, a suscitat numeroase cercetări şi dispute filozofice, economice şi politice. lnsuşire complexă şi greu de definit din cauza multitudinii de elemente care o compun, fertilitatea terenurilor agricole este o entitate relativă sub aspectul detefminării ei din punct de vedere valoric şi o însuşire variabilă în ceea ce priveşte posibilitatea efectivă de modificare a ei de către om.

cal

Redacto ri' Ing. CLEOPATRA MORARU . Ing. DOINA TĂPLIGĂ TehnoredactaT: DUMITRU MAZILU Dat la cules 07 01 1970 Hîrtie tipar în~l/ .B 80' Bun, de tipar 20. 06. 1970. editoriale 11 50 Coli d glm, ft. 16170 X 100. ColI A 22864. C.' Z· e. tIpar. 10,25 planşe 12. C Z . pentru. bIblIotecIle mari 631 4 . 333 . . pentru bIblIOtecile mici 631.4: 333. . .

1] 1p

.

Intreprinderea Poligrafică Clu' str. Brassai 'nr. 5- 7 ] C\IU j - Republica S~cialistă România omanda nr. 247/1970. . 1

3

1

~l

,

J

".

I

i·

' In procesul de Producţie agricolă, pămîntul trebuie privit sub două aspecte şi anume: unul tehnic care ia în considerare pămîntul ca obiect al muncii şi ca mijloc de producţie şi unul economic, care determină rezultanta finală a procesului, respectiV venitul global şi net obţinut în urma lucrării solului şi cultivării plantelor. Aspectului tehnic sau agrotehnic al cunoaşterii solului şi a celorlalţi ­ factori naturali îi sîŢl-t consacrate foarte multe lucrări de cercetare şi studii, fiind elaborate caracterizări suficient de aprofundate ale principaleZor soluri şi staţiuni naturale. Stabilirea tehnologiilor moderne de cultivare a plantelor necesită o înaltă precizie în caracterizarea condiţiilor naturale, aceasta formînd baza ştiinţifică a măsurilor concrete specifice ce se pot aplica în fiecare caz dat. In ceea ce priveşte caracterizarea economică a terenurilor sub aspectul capacităţii lor de producţie şi a efectului economic, aceasta nu a fost analizată în suficientă măsură pînă în prezent, atît din cauza insuficienţelor legate de fundamentarea ştiinţifică, cît şi din cauza marii complexităţi a fenomenelor ce trebuie studiate pentru elucidarea aspectelor teoretice şi practice ale problemei. Preocuparea de bonitare a terenurilor agricole sau de clasificare a acestora pe clase de fertilitate este destul de veche, ea fiind în multe cazuri premergătoare pedologtei ca ştiinţă. Cu toate acestea, progresele din domeniul bonitării au fost cu mult mai mici decît cele din pedologia genetică sau cea aplicati vă. , Fiind o preocupare de limită între pedologie şi economie agrară, cu foarte multe implicaţii în toate ştiinţele naturale, în tehnica agricoLă şi în economia generală, bonitarea terenurilor agricole ca obiect de cercetare impune necesitatea abordării unei vaste sfere de preocupări teoretice şi de calcule de corelare a diferitelor fenomene naturale şi economice. In măsura în care a fost posibil, în lucrarea de faţă s-a încercat elaborarea unei metode simple de bonitare a terenurilor agricole, bazată pe luarea în considerare a rinei alilor factori naturali care determină capacitatea de producţie ~. In ucrare se continuă o seamă ·de preocupări mai vechi ~ţara noastra în acest domeniu şi se aplică o serie de principii care au fost prezentate de mulţi autori străini. Pentru prima oară însă, se. încearcă deter. mina.rea cantitativă a ponderii de particz.·pare a factorilor !!:!î. mediu la realizarea recoltei în anumite condiţii date de dezvoltarea "'Celorlalte mijloace de producţie ce se utilizează în producţia vegetală, în afară de pămînt. Datorită vastităţii problemei abordate, elementele ei nu au fost rezolvate peste tot la acelaşi nivel, mergîOOu-se atît pe determinări pe cît posibil mai exacte, cît şi pe unele aprecieri empirice acolo unde lipsesc datele certe, sau unde nu am reuşit să studiem suficient de aprofundat fenomenele. ' Lucrarea reprezintă o primă încercare de asamblare a unor preocupări de mai lungă durată, susceptibilă de o ameliorare permanentă, atît pentru faptul că nu toate elementele au fost studiate, cît şi datorită variabilităţii în timp a conceptului şi a realităţii noţiunii de fertilitate. Implicaţiile practice care ar rezulta din aplicarea metodei pe scară naţională ar fi în măsură să influenţeze în bine o serie de concepţii de

.. . . stimulare a unităţilor de producţie planificarea producţze1:! Z'Tl'!'pune;; ckrtTle si pîrghiile economice prin agricolă şi a producatorzlor . . o zl~ zmă;uri dovedite ca necesare în intermediul căro.~a se ot.. a1?h~am~~~pz'e (planuri de producţie, profil~ri, urma introducerzz bonzt(d,rn szr: d d cţie etc) si ele ar determzna przme e pro u puţin" fertile contnbuz . '00 l a l mai zonare, pre ţ un,. z'mpunere ' A creşterea producţiei mai ales zn zone e ridicarea economică a ac,estor zfone. lor studiate si de multiple imperConştient de complexztatea enomene autorul in{;ită în mod sincer, pe fecţiuni posibile .într:o aseme~a lucra;idl6g stiinţific şi tehnic, pent~u ~ toţi cei ce Du,tllor'" Suprafaţa

i

faţă

e erenuri de acesta sînt reglementate prin cad astrU. de stat, are sarcina de a introduce a terenurilor, indiferent în proprietatea sau în administrarea cui s-ar afla ele. Introducerea cadastrului a început o cu private asupra în forme primitive simple, urmînd ca în secolele XVIII XIX fie generalizat în capitaliste înaintate. La noi, primele ale cadastn.l.lui pot fi considerate "înscri' surile" din secolele XV XVI mj.n care se precizau drepturile cele ale asupra sau a Cadastrul, ca

instituţie

şi întreţine

evidenţa cantitativă, calitativă şi juridiCă dată pămîntului, bineînţeles

apariţia proprietăţii şi ţările

şi să manifestări

domneşti şi boiereşti, răzeşilor şf"iIiOŞnenilo r , deLa moşie. sfîrşitul seco', lului tre,cut a fost introdus Banat

şi

Bucovina, iar în

~a apărut

moşiilor

părţilor

cadastrul în Transilvania, Legea Cadastrului pentru în-

~ cadastrul nu a fost introdus şi nici întreţinut, decît după 19~-1950, sub forma evidenţei funciare denate stat. Astăzi, se continuă intro ucerea unei evidenţe funciare perfecţio , menite să stabileascăe exact apartenenţa terenurilor şi responsabilităţile folosirii lor ra ional . Folosirea terenurilor în lVer e omeull a e activităţii economice şi pentru nevoilesodale este determinată nU numai de nevoile economice şi, de viaţă ale omului, ci în mare măsură de condiţiile naturale care asigură an\Unite. posibili,oţi de folosire a anumitor suprafeţe alei teritoriului. Din acest punct de vedere, se pot deosebi două categoi:-i de folosinţă şi a)anume: ". . " ' , ice folosinţe la 'alegere, atunci cînd solul şi respectiv condiţiile ecolog generale permit ca terenul să fie folosit in mai multe feluri - arabil,

treag' a ţară.în Practic

plantaţii, pajişti - după nevoile economice;

11

/

b) jOlosinţe obligate atunci dnd d' " " solul.ui şi ~leA unor con'diţii clil1)atice s~~ c~uza a~umitor proprietăţi ale foloSIt decIt Intr-un anumit fel A tf l t hIdrol?gIce, terenul nu poate fi p~t fi folosite decît ca pajişti n'at~ le, erenu~Ile din golurile alpine nu ~lltor folosinţe poate fi absolută ~î~dsa~ cultr~ate. Obligaţivitatea anu-In c~zul cînd terenurile se pot a~er terenurIle nu sînt ameliorabile. fOlosInţa se' p,oate schimba A d IOra - desecare, desalinizare etc, _ căt fI' ' In mo alnormal . r11 raport cu condiţiile naturale ,~ .. ' re o o OSInţa mai intensivă. tImpului folosinţe specifice pe t' ef~rll noastre, s-au stabilit în decursul d'f ·t l n ru Iecare zonă h' ' 1 en e or zone pe porţiuni ma" ' . ~au Clar m interiorul cu însuşirile acestuia. 1 man sau mal mIcI de teritoriu în raport Marile unită ti de relief ale ţV .. , . ~ , fI' · a r n Joaca un rol im ta o OSInţelor. Dacă se analizează fel l por nt m determinarea o traversă de la nivelul m U cum smt repartizate folosinţele pe arn pIna la zona l ' general prezentat în figura 1. a pma se obţine aspectul Acest tablou este caracteristic zon ' . ' lat. N), în general' orice depl el geografIce temperate (35 0 -55° d' , asare Spre nord sau d ţ. la, In cauza diferitelor condiţii de climă. spre su modifică situav

,

In aprecierea folosinţelor se utilizează foarte adesea noţiunea de in tensivitate sau extensivitate a acestora care se cer explicate. Sistemul intensiv de folosire a pămîntului presupune obţinerea de producţii mari şi rentabile, întrebuinţîndu-se pentru aceasta mijloacele economice: investiţii în lucrări de amelioraţii, maşini şi utilaje, cantităţi mari de îngrăşăminte, precum şi soiuri de plante care să asigure producţii mari la hectar. O agrioultură modernă este o agricultură intensivă, ea se dezvoltă la noi cu paşi repezi şi se reflectă în creşterea permanentă a producţiilor, chiar în anii puţin favorabili din punct de vedere al condiţiilor naturale. Sistemul extensiv de folosire a pămîntului în agricultură presupune utilizarea în primul rînd a "forţelor" lui naturale, fără a interveni în modificarea stării lui de fertilitate sau utilizînd maşinile moderne pentru a scoate cît mai mult din ceea ce pămîntul poate da singur. Fiecare fond funciar are anumite caracteristici care trebuie cunoscute pentru înţelegerea problemelor pe care le ridică folosirea raţională şi eficientă a pămîntului. Fondul funciar' agricol este reprezentat prin totalitatea suprafeţelor de terenuri utilizate în agricultură, fie direct ca suprafeţe de cultură în care caz ele reprezintă principalul mijloc de producţie, fie pentru construcţii agricole cu caracter productiv sau ameliorativ unde servesc ca suport material. :F'olosinţele principale în cadrul fondului funciar agricol sînt: Terenurile arabile reprezintă acele suprafeţe care sînt arate în fiecare an sau la intervale mai mari în cazul plantelor perene (lucernă, unele plante aromatice etc.) şi pe care se cultivă cereale, plante tehnice, furajere, precum şi alte culturi de cîmp. Terenurile arabile trebuie să aibă anUlmite proprietăţi pentru a putea fi lucrate mecanizat sau cu maşini cu tracţiune animală, iar plantele de cultură găsesc condiţii favorabile dE' viaţă pentru a putea da producţîi care să răsplătească efortul depus pentru a le cultiva. Păşunile naturale sînt terenuri folosite pe~u producerea , de iarbă sau masă ierboasă, pentru păşunatul animalelo In ţara noastră păşunile naturale sînt răspîndite în zona sub carpati că şi în zona montană ca şi în cea alpină. Sl.lFlrafeţe FtCîFtSCffifla.1:€l W1t' răspîndite în zonele de cîmpie şi de dealuri joase, în luncile rîurilor ca şi în Delta Dunării:,? In cea mai mare parte, păşunile naturale de la noi au rămas pe acele teI'1~nuri care nu se pot lua în cultură, fără ameliorare.(Se poate preciza că dintre toate folosinţele, păşunile ocupă terenurile cele mai puţin fertile, situate pe pante mari, pe s~rături sau pe terenuri cu exces temporar de umiditate. Local, în unele cazuri sînt considerate păşuni terenurile practic neproductive, sau foarte slab productive, pe care creşte numai o vegetaţie sărăcăcioasă, ce nu poate da mai mult de 1 000 k~ de iarbă la ha. Toate suprafeţele de păşuni din ţara noastră au nevoie e amel'ioraţii şi fertilizare. Fîneţele naturale sint suprafeţele folosite pentru producerea de fîn, fără o intervenţie deosebită în modificarea compoziţiei florei naturale. Ca

•

A'

A

A

V

"

A

v

v

UNITĂŢI NATIJRALE

FOLOSINŢA TERENULUI

Mare 2. Delte.lunci

I

,~

păduri, tr~stis

3. Cimpii joase

\

Arabil.paji~ti naturale

'1

4. Cîmpii inalte

Arabil

~!

5.

,

,1

S -

Ape Arabil. pajisti naC\lraie

f- 2000

Arabil, pI~ta.~ii de pomi ~î vii, paJl~t1 naturale. paduri

Platfonne. podi~uri

6. D.,p.esiuni subcarpatice

Paji~ti naturale,plantaţii.păduri, arabil

~,

7. Depresiuni intramontane

Arabil. pajişti naturale, păduri

Îi

8, , Zona montană

Păduri, paji~ti montane

9: Zona montană- subaipină

/:1

I,j

10_ Zona

al

ţL 1- 1500

al L

Păduri. paji~ti subalpine

alpină

Paji~ti alpine

1.

~

[

i.

...

'

"

---J

~

I

1000

'--

!

11

~ ,

/

1

1 I I

Fig. 1.

2

3

Repartiţia

-'

L

d .-.L

L r

~

500

, 4

fondurilor funciare

5

şi

O

6 a

folosinţelor

condiţiile

naturale

8

9

10

9

8

7

8

pe teritoriul României lAn

raport cu

12

13

~I

1

"

/

,

, ,

i.).,

"

.

şi păşunile, '1 fîneţele ' sînt răspîndite pe terenuri neprielnice sau foarte ruţin prielnice pentru a fi folosite ca arabil sau pentru alte folosinţe.

,

,

/

.

In: dese ,cazuri, .fîneţele :naturale sînt situate pe terenuri cu un anumit e~ces 'de' umiditate şi necesită lucrări de desecare. i : Fîneţele cultivate sînt terenuri folosite pentru obţinerea de fîn după însămînţarea lor cu amestecuri corespunzătoare de ierburi. Plantaţiile de pomi reprezintă suprafeţele folosite pentru cultivarea pomHor sau a arbuşti10r fructiferi, cu durată mai mare de 4-5 ani, putînd ajunge la 30-40 de ani. Plantaţiile pot fi obişnuite, în care pomii sînt plantaţi la distanţe mai mari, sau plantaţii intensive (moderne), cu o mare densitate a pomilor. şi cu măsuri de îngrăşare intensivă şi irigare a terenurilor.

Fondul căilor de comunicaţii 2ste constituit din totâlitat7a supr~e,ţrlor~ de terenuri de sub şosele, drumuri şi căi ~erate, aeroportun, precumş1 de sub construcţiile, ce deservesc transporturIle. , , Fondul construcţiilor este constituit din suprafeţele a~late S~? conştruc·· I·n' dustriale t 11 , , social-culturâle, de apărare, precum şi dm spaţnle ~E:'reJ:lte ~cestora (străzi, parcuri etc.). , . lt ~ Suprafeţele de teren afectate altor, fon~uri de~ît Eelor d~. agncu ur: si silvicultură şi în care pămîntul nu maI reprezmta un, n:I.Jloc de ~ro d re sînt în permanentă creştere. Reglementarea scoaten: te.:en~rllor dY~ ~ircuitul agricol sau silvioeste foarte strictă şi ea trebUIe sa aSIgure limitarea acestor suprafeţe la minimul necesar.

Plantaţii1e de pomi pot fi situate şi pe aşa-numitele terenuri cu folo-

sinţ,j agropomicolă, unde printre pomi se pot cultiva plante agric01e sau

Pămîntul ca principal mijloc de producţie funcţia lui economică 'şi socială

se poate recolta fîn.

Rdstă astăzi tendinţa ca plantaţiile intensive de pomi să fie amplasate numai pe terenuri fertile şi uşor de lucrat în mod mecanizat. Plantaţiile de viţă de vie sînt terenuri de sub cultura viţei de vie, care este o plantă multi anuală, cu durata de producţie de 25-50 de ani. Plantaţiile de vii din ţara noastră sînt de 2 categorii: plantaţii de viţă nobilă pe portaltoi sau pe rădăcină proprie (pe nisipuri) şi plantaţii de viţă hibridă.

Plantaţiile de viţă de vie şi pomi constituie folosinţe intensive ale terenului, pentru înfiinţarea lor fiind necesare investiţii foarte mari. Totodată aceste folosinţe au nevoie de un volum mare de muncă pentru întreţinerea lor în fiecare an. Avînd în vedere necesitatea menţinerii suprafeţelor de terenuri' fertile pentru producţia de cereale, de plante tehnice şi plante alimentare, se Impune pentru ţara noastră, ca plantaţiile de vii şi parţial cele de pomi să fiE:' plasate pe terenuri în pantă, şi anume acolo unde cu ajutorul investiţiilor ce se fac se pot crea condiţii bune de producţie. ' Modificarea folosinţelor agricole este reglementată prin legea nr. 12 din 1968 şi ea nu poate fi înfăptuită decît în cadrul acestei legi. Păstrarea şi mărimea suprafeţelor folosinţelor intensive presupune o permanentă g~ijă pentru sporirea cap?cităţii productive a acestor terenuri agricole, prin aplicarea măsurilor radicale de ameliorare şi prin folosirea unor doze din ce în ce mai mari de îngrăşăminte, Fondul funciar forestier este constituit de totalitatea suprafeţelor de păduri şi pepiniere silvice, precum şi din, terenurile construite şi drumurile aferente patrimoniului forestier. Acest fond este reglementat printr-un decret propriu, care stabileşte forma de utilizare şi Il10dificare a folosin-

ţelor sţlvice~

Alte. fonduri funciare. Fondul apelor constă din, totalitatea supl"pÎE:'ţe, lor: de terenuri acoperite ,de ape stătătoare, sau curgătoare, a Zonelor de halaj şi a instalaţii10r de reglementare a circulaţiei apei şi a mijloacelor de, transport pe apă. Fondul apelor est~ administrat d~ organizaţiile de stat care, pe lîngă problemele' evidenţei suprafeţelor şi' cadastrului- apelor, au şi o evidenţă a resutselorhidrologice şi hidrogeologice ale ţării, '

în agricultură,

Noţiunea de pămînt -în înţelesul larg al cuvîntului r~prezintăsl?~~iul de existentă a societăţii omeneşti, determir:a! .~e totaht~tea condiţI~l?: naturale p~ielnice desfăşurării vieţii şi activltaţn e:onomlce a. ~melllrll. In sens restrîns, se consideră pămînt sau, teren agrIcol O .ar:1?-mlta s~pra­ fată a uscatuluicapabi1ă să întreţină existenţa pe, ea