Importanta Produselor Agricole [PDF]

Zitiervorschau

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

IMPORTANTA AGRO-ECONOMICA A PRODUCTIEI AGRICOLE

Planul referatului

2

1. Agricultura Obiectivul fundamental al agriculturii, ca ramura importanta a economiei nationale in noile conditii determinate de integrarea in structurile europene, il constituie stoparea declinului, redresarea treptata si asigurarea conditiilor pentru relansarea producatorilor agricoli, in concordanta cu potentialul natural, economic si uman de care dispune Romania, pentru asigurarea securitatii alimentatiei populatiei si crearea de disponibilitati pentru export. Cresterea cantitativa si calitativa a productiei agricole vegetale şi animale este posibila doar prin valorificarea potentialului productiv national si promovarea unor sisteme de agricultura ecologica, stimulandu-se cresterea performantelor producatorilor agricoli si a competitivitatii produselor agroalimentare romanesti pe piata interna si internationala. Această crestere poate fi influentata si de exploatarea constructiilor destinate producerii de legume si a celor destinate cazarii animalelor la standardele tarilor dezvoltate. In conditiile progresului ethnic si al tendintei de globalizare si informatizare a economiei, productiei si concurentei, singura sansa de depasire a greutatilor si lipsurilor perioadei de tranzitie o constituie performanta, in ceea ce priveste nivelul si calitatea productiei, care singure sunt in masura sa asigure un nivel de venituri superior. Agricultura, prin productia vegetala, beneficiaza de o sursa de energie gratuita (Soarele), care, daca stim sa o protejam si cu alte masuri, permite realizares de productii performante. Prin fotosinteza energia solara este transformata in energie chimica (diferite forme de materie organica), care constituie baza existentei animalelor (nutritie). Agricultura romaneasca nu a prosperat pentru ca nu a exstat o convingere reala, statornica, potrivit careia nu poate deveni rentabilla daca nu se bazeaza pe principiul transformarii intregii productii de cereale in produse animale destinate vanzarii. Romania trebuie sa vandal numai produse animale, care inglobeaza valoarea adaugata, aducatoare de profit. Aceasta atitudine a fost transmisa de marii patrioti si oameni de stiinta, care au miliat cu consecventa pentru zootehnicizarea agriculturii. Graul, carnea, oul, laptele etc. au aceeasi alcatuire, indifferent de locul de obtinere, spre deosebire de produsele industriale, unde calitatea si performantele sunt mult diferite in raport cu locul de productie si tehnologia folosita. Productia agricola, spre deosebire de activitaea industriala,se realizeaza, in cea mai mare parte, sub cerul liber, fiind influentata puternic de regimul climatic, de rigorile acestuia, de bioritmurile organismelor vegetale si animale. Principalii factori care conduc la imbunatatirea performantelor in agricultura sunt: informatia tehnica, stiintifica, economica si informatizarea; managementul; tehnologia procesului de productie(imbinarea ansamblului de masuri care sa permita realizarea de productii mari si de calitate la un cost redus); finantarea; activitatea de productie si de valorificare a ei.

3

2. Importanta economica a produselor vegetale Existenta si starea de sanatate a unei populatii este conditionata în cea mai mare masura de o alimentatie echilibrata pe tot parcursul ciclului ei biologic, de la nastere pâna la moarte. Dezechilibrul alimentar, cu lipsa unor principii nutritive, duce la disalimentatie, la aparitia unor boli degenerative si la reducerea vârstei medii de viata la oameni. Mai periculoasa este însa subalimentatia si foametea, care afecteaza circa 15% din populatia globului. În unele tari (Franta, Germania, S.U.A.) media de viata este 7476, în Japonia chiar 80 de ani la femei, iar în altele (Somalia, Mauritania, Congo) este de 25-35 de ani. În alimentatia contemporana rolul productiei vegetale este hotarâtor, atât prin structura culturilor, cât si prin aplicarea unor tehnologii corespunzatoare. Conservarea si ameliorarea terenurilor agricole, introducerea irigatiei si soiurilor performante, modificarea distributiei produselor, schimbarea sau modernizarea structurilor sociale sunt câteva repere pe care Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) le propune pentru îmbunatatirea starii de nutritie în zonele populate sarace. Produsele vegetale obtinute de la culturile agricole au în componenta lor câteva componente de baza, cunoscute sub numele de factori nutritivi, cum ar fi: proteinele, lipidele, glucidele, sarurile minerale si vitaminele . Proteinele sunt indispensabile vietii, datorita functiilor complexe pe care le au în organismul omenesc. În leguminoase (soia, mazare) si cereale (grâu, orez) sunt concentrate proteine cu o valoare biologica partial completa, cu toti aminoacizii esentiali prezenti, dar nu în proportii optime. Lipidele (grasimile) vegetale, sunt bogate în acizi grasi nesaturati, si sunt lichide; le gasim în boabele de porumb, floarea soarelui, si soia. Glucidele sunt hidratii de carbon, fiind o sursa importanta de energie pentru organism si contribuie la metabolizarea lipidelor si a proteinelor. Plantele agricole contin glucide ca: amidonul in cereale si cartof, celuloza si hemiceluloza in boabele de cereale. Elementele minerale participa la structura celulelor si intra în componenta unor enzime, vitamine si hormoni. Ele pot fi inventariate astfel: calciul si fosforul în cerealele necojite; magneziul in cartof si fasole; fierul in fasole, mazare, cereale; florul in faina de grau. Vitaminele au functii esentiale in organism, iar in cantitati infime se gasesc : vitamina E (tocoferolul), in germenii de cereale, vitamina K (titochinona), in cereale, vitamina B (tiamina), in fasole, mazare, invelisul de cereale, vitamina C (acidul ascorbic) in cartofi.

4

2.1 Cerealele 2.1.1 Importanta economica a cerealelor Cerealele sunt plante de camp cultivate pentru boabe. Ele reprezinta pe glob o sursa de baza in hrana populatiei si a animalelor, fiind raspandite pe o suprafata de aproximativ 760 mil ha ceea ce reprezinta 50% din terennurile arabile ale planetei noastre. Cele mai raspandite cereale in lume sunt: graul, porumbul, orzul, sorgul, secara si ovazul. Cultura graului prezinta o importanta deosebita, definita prin urmatoarele: • boabele sunt valoroase prin continutul lor in substante hranitoare si prin variatele forme in care se pot folosi. • contin substante minerale si vitaminele B,E,PP, necesare organismului, uman in cantitati bine proportionate. Compozitia chimica a boabelor de grau este destul de diferita de la un soi la altul, aceasta fiind influentata si de conditiile de clima si sol. De exemplu, proteinele pot varia intre 7% si 22%. • transformate in faina se folosesc la fabricarea painii, aliment consumat de peste jumatate din populatia globului; faina se mai foloseste la fabricarea pastelor fainoase si altor produse de panificatie. • boabele de grau se folosesc in industrie la fabricarea amidonului, dextrinei, glucozei. Taratele obtinute la macinarea graului reprezinta un nutret concentrate foarte valoros, bogat in proteine, grasimi, saruri minerale. Cultura graului are un grad ridicat de mecanizabilitate, ceea ce permite obtinerea de productii ieftine. Graul constituie si o foarte buna premergatoare pentru obitnerea culturilor, intrucat se recolteaza devreme (la inceputul lunii iulie) si lasa suficient timp solului sa-si reface fertilitatea. Prin ponderea pe care o detine in structura suprafetelor cultivate, ca si a influentelor pe care le are in raport cu alte ramuri agricole sau economice, porumbul pentru boabe este cultura de baza a agriculturii romanesti. Caracterul intensive al acestei culture indica si gradul de intensificare a agriculturii romanesti in general. Productia de porumb boabe are rol hotarator in dezvoltarea si modernizarea zootehniei, mai ales a ramurilor producatoare de carne. Compozitia chimica a boabelor de porumb apartinand mai multor hibrizi din diferite parti ale lumii variaza intre urmatoarele limite, I ceea ce priveste continutul in elemente nutritive: proteina 9,07-13,64%, amidon 60-70%, grasimi 4,05-5,51%.

5

Boabele se folosesc in furajarea animalelor, ca furaj concentrat foarte valoros. Sunt folosite si in hrana omului sub forma de mamaliga, turta, porumb fiert sau copt, fulgi de porumb, floricele. Porumbul siloz sau masa verde se foloseste in furajarea animalelor . Porumbul pentru siloz se recolteaza in faza de lapte ceara a boabelor si se insilozeaza prin tasare, asigurand conservarea lui pentru o perioada indelungata. Porumbul masa verde se recolteaza in diferite faze de vegetatie si este folosit in furajarea animalelor, imediat dupa recoltare, in stare proaspat Importanta culturii porumbului mai consta si din urmatoarele: • da productii ridicate si sigure; • reprezinta o buna premergatoare pentru foarte multe culturi si lasa terenul curat de buruieni; • necesita o cantitate mica de samanta la semant, iar loturile semincere dau productii ridicate; • nu se scutura la recoltare; • se pot obtine productii ridicate si in cultura succesiva pe terenurile irigate; • valorifica foarte bine ingrasamintele aplicate in doze foarte mari. Romania se numara printre marile cultivatoare si producatoare de grau ale Europei (locul 4 din punct de vedere al suprafetei si locul 5 ca productie), concentrand circa 9% din suprafata si circa 7% din productie. Rolul tarii noastre nu este de neglijat nici pe plan mondial, cultivand 1% din suprafata ( locul 16 ) si producand 1,4% din productia mondiala de grau ( locul 15 ). In privinta porumbului, tot pana in 1989 ,pe plan European, Romania cultiva 28% din suprafata, cu o productie de boabe de 21% din productia Europeana ( locul 1 si ca suprafata si ca productie totala ). In ierarhia mondiala insa Romania, cu cultura porumbului ocupa dupa suprafata locul 8, iar dupa productie locul 4.

2.1.2 Analiza grafica In domeniul productiei vegetale, din analiza structurii suprafetelor cultivate cu principalele culturi rezulta o pondere ridicata (de peste 60%) a cerealelor in detrimentul celorlalte culturi. In perioada mentionata, se constata de asemenea o crestere a ponderii culturilor de plante uleioase. cereale pentru boabe

25000 20000

leguminoase pentru boabe

15000

plante textile

10000

plante uleioase

5000 0 2000

2002

2004

alte plante industriale

6

Aceasta structura este nefavorabila, intrucat productiile medii pentru cerealele paioase sunt destul de reduse si oscilante de la un an la altul. Productia medie a fost de 3.560 kg/ha la grau si secara, comparativ cu potentialul mediu pe tara de 5.500-7.000 kg/ha, iar la cultura de porumb productia medie a fost de 3363 kg/ha comparativ cu un potential de 8.000 kg/ha porumb boabe. In 2000, anul cel mai nefavorabil sub aspect climatic pentru aceste culturi, productia de grau si secara s-a situat la 42,73% din productia anului 2004 pentru aceasta cultura. Conditiile naturale constituie factorul dominant care determina inca nivelul acestor productii. Prin aplicarea tehnologiilor moderne, inclusiv a irigatiilor in zonele de campie, cand seceta persista, aceste limite ale productiei pot fi depasite. 10000 8000 6000 grau

4000 2000 0 2000

2001

2002

2003

2004

2005

Fig 1.? Productia de grau 16000 14000 12000 10000 8000 6000 4000 2000 0

porum pentru boabe

2000

2001

2002

2003

2004

2005

Fig 1.? Productia de porumb

2.2 Prdusele horticole(fructele si legumele) 2.2.1 Importanţa alimentară a produselor horticole Culturile hortiviticole au o deosebită însemnătate pentru populaţie şi economie, datorită produselor de calitate ce se obţin, ele fiind solicitate de către consumatori şi industrie

7

într-un sortiment mult mai larg, comparativ cu celelalte produse de origină vegetală şi animală. Astfel, dacă din culturile cerealiere şi tehnice se produc 10-12 sortimente de bază, valorificate constant pe piaţă, din culturile hortiviticole se obţin produse proaspete din 35 sortimente de legume, 25 de fructe şi 4 de struguri, la care se adaugă produsele rezultate din vinificaţie şi alte zeci din industrializarea legumelor şi fructelor. Culturile hortiviticole, prin produsele lor, aduc un aport esenţial în alimentaţia raţională a populaţiei, atât datorită conţinutului în substanţe nutritive şi energetice, dar în mod deosebit prin influenţa favorabilă pe care o au asupra funcţiunilor organismului omenesc. Conţinutul bogat în aminoacizi, săruri minerale, acizi organici, vitamine şi substanţe aromatice, conferă produselor hortiviticole funcţii terapeutice, energetice şi nutritive. În alimentaţia ecologică, cu produse sănătoase, curate şi nepoluate, legumele şi fructele joacă un rol esenţial şi sunt recomandate în fiecare zi cu un consum de 2 - 5 porţii. Industria alimentară promovează produse cu un conţinut ridicat în principii nutritive şi terapeutice, cât mai gustoase. O alimentaţie sănătoasă are ca fundament cerealele şi produsele horticole. S-a calculat că o persoană trebuie să consume pe an cca. 563 kg legume (tomate – 416 kg, varză – 30 kg, ceapă – 20 kg, ardei – 15 kg, vinete – 5 kg, rădăcinoase – 15 kg, mazăre şi fasole – 5 kg, verdeţuri – 5 kg, alte legume – 15 kg şi 50 kg cartofi. Pornind de la acest considerent, pentru o familie de 4 persoane este necesar un fond de 2144 kg legume şi 200 kg cartofi pe an. Această cantitate poate fi asigurată din grădina proprie de pe o suprafaţă de 430 mp, la care se adaugă culturile succesive şi intercalate.

2.2.2 Importanţa economica a produselor horticole Trebuie menţionat că pomii şi viţa de vie pot valorifica în mod superior terenurile în pantă, improprii altor culturi, ceea ce determină atragerea acestor suprafeţe în circuitul economic al agriculturii. Din datele statistice se poate constata că peste 50% din plantaţiile viticole sunt amplasate pe terenuri în pantă, asigurând o folosire intensivă şi raţională a acestora. Culturile horticole se caracterizează printr-un nivel ridicat de intensificare a producţiei. Astfel, un hectar de legume cultivate în sere realizează o producţie medie de 140 tone, faţă de numai 20 tone la legumele cultivate în câmp descoperit. O caracteristică a procesului de producţie în horticultură este volumul de cheltuieli şi consumul de muncă vie relativ ridicat. Eşalonarea producţiei în tot timpul anului şi folosirea mai uniformă a forţei de muncă sunt elemente care contribuie la accelerarea rolului horticulturii în economie. Culturile hortiviticole dau posibilitatea să se asigure aprovizionarea ritmică a populaţiei cu produse proaspete şi conservate în toate sezoanele, indiferent de condiţiile climatice. Merită de relevat faptul că practicarea legumiculturii permite folosirea judicioasă a forţei de muncă în tot timpul anului, în câmp şi sere. Culturile horticole, datorită numărului mare de specii şi soiuri, cu perioade scurte, medii şi lungi de vegetaţie, asigură stabilitatea ecosistemului şi a terenului cultivat, îl protejează de eroziune şi alunecare, mai ales în zona colinară. Terenurile degradate de industrie, prin exploatările de suprafaţă sau prin haldele cu zgură, se cultivă cu plante pomicole, cum ar fi mărul, părul, prunul, cu bune rezultate Plantele floricole şi dendrologice sunt folosite în amenajarea suprafeţelor verzi în mediul urban şi rural, avand rol decorativ şi estetic deosebit pentru locuitori.

8

Sectorul horticol asigură industria alimentară cu cantităţi mari de materie primă, care este prelucrată în stare semiconservată şi conservată. Sunt cunoscute, de asemenea, posibilităţile mari pe care le are ţara noastră pentru a exporta produse de calitate superioară, apreciate pe piaţa europeană. Se apreciază, de asemenea, funcţia social-economică a horticulturii. De exemplu, viticultura şi pomicultura asigură existenţa a circa 450-500 mii de familii, cu peste 1,5 milioane membri. In zonele pomicole şi viticole, veniturile locuitorilor sunt asigurate în proporţie de peste 80% din exploatarea plantaţiilor.. Legumicultura este o ocupaţie a zeci de mii de cultivatori din raza oraşelor şi marilor centre industriale. Reabilitarea horticulturii româneşti, dezvoltarea ei pe un drum ascendent reprezintă o prioritate a unei politici agrare coerente şi eficiente.

2.2.3 Analiza grafica 1200

prune

1000

mere pere

800

piersici si nectarine

600

cirese si visine

400

caise si zarzare

200

nuci capsuni

0 2000

2001

2002

2003

2004

2005

alte fructe

In productia totala de fructe se remarca preponderenta prunelor si merelor acestea reprezentand peste 80 % din productia totala. De asemenea se remarca recoltele variabile de la an la an. Asfel, in perioada analizata, anul favorabil culturii de meri a fost 2004 cu o recolta totala de 1097,9 mii tone,al culturilor de pruni –> anul 2003 cu 909,6 mii tone; 2002 a fost un an nefavorabil pentru toate culturile, productia totala reprezentand doar 45,6% din productia anului 2003 (cea mai mare cantitate de fructe recoltata din perioada 2000-2005).

3. Importanta economica a cresterii animalelor Crestera animalelor are rol important in viata economica a omenirii deoarece-i furnizeaza produsele alimentare indispensabile hranirii. Imbinandu-se cu productia vegetala, cresterea animalelor contribuie la dezvoltarea intregului sector al agriculturii, la marirea productivitatii muncii si a eficientei economice, avand contributie atat directa, cat si indirecta la dezvoltarea 9

economiei agriculturii. Direct, contribuie la realizarea alimentelor cu valoare biologica ridicata(lapte, carne, oua etc). Ponderea de participare in alimentatie a acestor produse difera de la o tara la alta, in Romania aceasta fiind de: 42% lapte si produse din lapte, 40% carne si produse din carne, 10% oua, 8% proteine din peste. Din calculele nutritionistilor, necesarul annual pe locuitor de produse animaliere este: • Carne total = 63,5 kg, din care: 1. taurine si preparate 21% 2. ovine 8% 3. porcine si preparate 44% 4. pasare 25% 5. alte surse 2% • lapte si produse din lapte = 240 kg • oua = 280 buc • peste si produse din peste = 9,2 kg Produsele (lana,piei, pielicele, blanuri etc. constituie materia prima pentru industria usoara, confectii de imbracaminte si incaltaminte) si subprodusele (sange, oase, intestine, par, glande cu secretie interna) rezultate dupa sacrificarea animalului se valorifica. De exemplu, sangele se foloseste in industria medicamentelor sau prepararea fainii de sange; din oase se prepara faina de oase, cleiul, uleiul industrial; parul pentru perii etc.;intestinele ca membrane in industria carnii etc. Deoarece animalele furnizeaza o parte din energia mecanica necesara executarii unor lucrari agricole (mai ales in gospodariile taranesti) ele joaca un rol important chiar daca mijloacele mecanizate de lucru s-au dezvoltat si diversificat. Indirect, cresterea animalelor determina marirea randamentului economic in agricultura, valorificand produsele vegetale (in conceptia agriculturii ecologice), ce nu pot fi folosite direct de om (75%), ca: paiele, pleava, cocenii de porumb, vrejii leguminoaselor etc.urte, borhoturi, taitei de sfecla, sroturi Animalele, prin ingrasamintele naturale pe acre le produc, contribuie la ridicarea fertilitatii solului, deci la sporirea productiei vegetale cu cheltuieli minime. Efectele sociale ale cresterii animalelor culmineaza cu asigurarea rationala a fortei de munca rurale, contribuind la combaterea somajului prin atragerea acestei surse de forta de munca in dezvoltarea fermelor familiale si asociative. Si nu in ultimul rand, productia si produsele zootehnice sunt surse de export.

3.1 Analiza grafica In figurile 1.1-1.3 sunt prezentate efectivele de animale din Romania pe specii si sectoare de productie. Din ultimele date oficiale (Anuarul Statistic al Romaniei, 2006), reiese ca efectivele au crescut numai la porcine,pasari si albine. De asemenea se observa preponderenta efectivelor de animale detinute de proprietatile private, in cele totale, ele aplicand metode traditionale de crestere , bazate pe furaje, pe reproductie sezoniera, dupa

10

ciclul natural, fara controlul valorii biologice a reproducatorilor. O alta cauza a cresterii treptate a numarului de animale detinute in proprietatile private o reprezinta lichidarea mai multor crescatorii de animale datorate atat unui nivel scazut al relatiilor dintre crescatorii de animale si societatile de prelucrare in industria alimentara, ceea ce a avut consecinte negative pentru performantele lor de productie, cat si cresterii unui numar redus de animale in fiecare gospodarie familiala pentru detinerea produselor necesare consumului propriu. 7000

600

6000

500

2000

2005

2004

0 2003

0 2002

100 2001

1000 2000

proprietat e privata

200

a)

2005

2000

300

2004

proprietate privata

total

400

2003

4000 3000

2002

total

2001

5000

b)

Fig 1.1 efective porcine (a), din care scroafe de prasila (b)- mii capete Tot in aceasta perioada s-a remarcat o crestere a efectivelor de bovine pana in 2003 ca apoi sa scada continuu (acestea fiind mai mici în 2005 cu cca.1,3% fata de 2003). 920

1820

900

1800

2005

2004

2003

2005

2004

2003

2002

1680 2001

1700

780 2000

proprietat e privata

1720

800

a)

total

1760 1740

2002

proprietate privata

820

1780

2001

total

860 840

2000

880

b)

Fig1.2 Efective bovine(a), din care vaci,bivolite,junici (b)- mii capete În ceea ce priveşte numărul de familii de albine,după o continuă reducere până în anii 1999-2000, numărul acestora a început să crească, depăşind în ultimul an cu 36,83% numărul de familii din 2000.

11

1000 800 total

600

proprietate privata

400 200 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Fig 1.3 Efective albine – mii familii Cresteri se inregistreaza si la efectivele de pasari (in 2005 cresterea fiind de 23,51% faţă de efectivele din 2000). 100000 80000 total

60000

proprietat e privata

40000 20000 0 2000

2002

2004

Fig 1.4 Efective pasari In cazul efectivelor de cabaline se remarca o crestere pana in anul 2003, apoi o scadere cu 7,1% in 2005 fata de 2003. Aceasta scadere este datorata, pe de o parte, faptului ca exploatatiile agricole individuale au in proprietate mai multe masini si echipamente agricole, iar pe de alta parte de cresterea preturilor la furaje determinata de seceta prelungita in anii 2000-2003. 920 900 880

total

860 840

proprietat e privata

820 800 780 2000

2002

2004

Fig 1.5 Efective cabaline

12

4 Concluzie In lucrarea de fata s-a incercat dezbaterea catorva probleme majore ale agriculturii dintr-o perspectiva unitara. In literatura de specialitate agricola si in practica curenta intalnim idei si opinii contradictorii asupra caracterului ecologic al agriculturii. Cea conventionala se supune oare legilor ecologice, asa cum rezulta din toate lucrarile stiintifice si manualele universitare clasice? Sau dam crezare acelor specialisti care sustin numai agricultura „ecologica”, „biologica” sau „organica”? Problema este complexa şi merita sa fie discutata si chiar rezolvata in parte, cel putin din punct de vedere strict stiintific.

5. Bibliografie 1. 2. 3. 4. 5.

“Zootehnie comparata”, Conf.univ.dr.Mariana BRAN; “Agrofitotehnie comparata”, Lect.univ.dr. Marcela STEFAN; “Agrofitotehnie-cereale”, Prof.univ.dr.Mariana BRAN; “Procesarea produselor agricole”, Lect.univ.dr.Dan BOBOC; “Sisteme horticole comparate”, Prof.univ.ing. Bujor MANESCU Doctor docent in stiinte Conf.univ.dr. ing. Marcela STEFAN; 6. “Ecotehnica exploatatiei vegetale”, Conf.univ.dr.Mariana BRAN; 7. “Tehnologii agricole”, Prof.univ.ing. Bujor MANESCU Doctor docent in stiinte Conf.univ.dr. ing. Marcela STEFAN; 8. Anuarul statistic 2006.

13