Proiect Dialogul V [PDF]

Zitiervorschau

Proiect de lecţie Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca Profesor: Amalia Barbă Clasa a V-a B Obiectul: LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ Subiectul: Dialogul (ora a II-a) Tipul lecţiei: mixtă (reactualizarea unor noțiuni despre situația de comunicare, comunicarea dialogată și dobândirea unor noi competențe privind tipurile de dialog și principiile dialogului ) Obiectivele operaţionale vizate: la sfârşitul orei, elevii vor şti: - să exerseze normele ortografice și de punctuație - să aplice schema situației de comunicare (emițător, receptor, mesaj, cod, canal, context) - să alcătuiască un dialog formal/informal - să utilizeze corect formulele de politețe - să identifice greșelile de construire a unui dialog (abaterea de la principiul cooperativ sau/și de la principiul politeții) - să conştientizeze importanţa respectării unor reguli în comunicare - să utilizeze elemente din textele citite din I.L.Caragiale pentru a construi diferite situații de comunicare dialogată Competenţe generale: 1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de comunicare monologată şi dialogată. 2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse. Competenţe specifice: 1. asigurarea coerenţei ideilor exprimate într-un mesaj oral 2. respectarea normelor morfosintactice în propoziţii şi în fraze 3. adaptarea vorbirii la situaţiile speciale sau neprevăzute de dialog sau monolog 4. cooperarea în interacţiunile de grup Strategie didactică: (a) Metode şi procedee: jocul de rol, conversaţia, problematizarea, explicaţia, exerciţiul, lectura pe roluri (b) Forme de organizare a activităţii: se va alterna activitatea frontală, cu activitatea pe grupe și individuală; evaluarea profesorului cu forme de interevaluare şi autoevaluare (c) Materiale şi mijloace: texte de I.L.Caragiale (anexa 1), tabla, fişe de lucru personalizate (d) Material bibliografic: - Limba şi literatura română (Manual pentru clasa a V-a), Bucureşti, Ed.Humanitas, 2000 Posibile dificultăţi: activitatea pe echipe poate fi cronofagă, (inter)evaluarea să nu fie obiectivă, ci bazată pe afinităţi

Etapele lecţiei

Activitatea profesorului

Activitatea elevilor

Strategii

PROIECT DIDACTIC Elaborat de: RUSU RODICA, LT „B.P.Haşdeu”, or. Bălţi Clasa: a V-a „A” Tema: Organizarea dialogului: informaţii despre obiecte sau persoane. Tipul lecţiei: lecţie de asimilare a cunoştinţelor. Obiective operationale : a) cognitive: O1 - să definească dialogul; O2 - să definească instanţele comunicării; O3 - să cunoască principiile ascultării active; b) formative: O4 - să diferenţieze tipurile de dialog formal şi informal; O5 - să înţeleagă factorii care pot perturba actul comunicării; O6 - să argumenteze opinii proprii; O7 - să răspundă corect, în frază, respectând principiile ascultării active; b) afective: O8 - să conştientizeze importanţa respectării normelor şi principiilor ascultării active în cazul purtării unui dialog la clasă sau într-un cadru privat; O9 - să coreleze conceptul de regulă în contextul unui dialog , dar şi în contextul temei studiate La sfârşitul lecţiei, elevii trebuie să fie capabili: O 1 – să definească dialogul ca principală formă de comunicare în societate; O 2 – să diferenţieze tipurile de dialog formal şi informal; O 3 – să aplice regulile dialogului în producerea de mesaje orale şi scrise; O 4 – să realizeze conversaţii cotidiene, având în vedere elementele caracteristice. STRATEGIA DIDACTICĂ: 1. Metode şi procedee: conversaţia euristică, explicaţia, descoperirea, problematizarea, lucrul în echipă.

2. Resurse: capacităţile receptive ale elevilor, cunoştinţele lor anterioare; timp - 50minute. 3. Forme de organizare: activitate frontală, activitate pe grupe. 4. Mijloace de învăţare: manual pentru clasa a IX-a, fişă de lucru. 5. Evaluare: continuă. 6. Bibliografie: •

Limba şi literatura română, Manual pentru clasa IX-a, EDP, Bucureşti, 2004;

•

Limba şi literatura română, Manual pentru clasa a IX-a, Humanitas, Bucureşti, 2006.

•

Parfenie, C., Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Ed.Polirom, 1999

Metode si procedee : conversatia, discutia,lucru in echipa, dezbaterea. Material didactic si bibliografie : Manual pentru clasa a IX a, Ed Corint, Bucuresti, 2008 Forma de organizare : frontal, individual Loc de desfasurare : sala de clasa Durata : 50 minute

Desfăşurarea activităţii Etapele lecţiei

1. Moment organizatoric: - formula de salut; - organizarea

Obiectivele vizate

Conţinuturile concrete

Tema lecţiei: Organizarea dialogului: informaţii despre obiecte sau persoane.

Tehnologie didactică: - Forme - Metode - Mijloace Fixarea temei pe tablă şi în caiete.

Evaluare

-

clasei; anunţarea temei şi a obiectivelor.

2. Reactualizar ea cunoştinţelor .

Elevii vor fi capabili:

Dialogul S1. Ce este dialogul?

OO1. să formuleze independent noţiunea de dialog

3. Comunicarea OO2. să noilor formuleze cunoştinţe. independent noţiunile informaţie a informa OO3. - să formuleze solicitări clare în situaţii concrete de comunicare, în baza experienţei acumulate

Activitate în grup Discuţie în grup Formulaţi noţiuni de dialog

S2. Definiţi noţiunea de dialog. S3. Enumeraţi minimum 5 situaţii dialogale din viaţa de toate zilele. De exemplu:  Într-un magazin de legume.  La piaţă S1. Ce este o informaţie? Ce înseamnă „a informa”? S2. Definiţi noţiunile „informaţie” şi a „informa”, utilizînd un dicţionar explicativ. Cum cerem o informaţie S1. Împărţiţi-vă în grupuri. Alegeţi cîte o situaţie de comunicare din următoarele: Dialog cu un vînzător. Dialog cu un prieten. Dialog cu un şofer. Dialog cu un profesor. Dialog cu un membru al familiei. - Discutaţi în grup: ce fel de informaţii veţi solicita în situaţia dată şi construiţi o listă de cel puţin 5

Activitate frontală, dialog euristic.

Explicaţi noţiunile: - informaţie; - a informa.

Lucrul cu dicţionarul.

Discuţia în grup; listarea informaţiei

Numiţi cel puţin 5 formule specifice iniţierii unui dialog.

solicitări. S2. Studiaţi lista formulelor de iniţiere a unei conversaţii fixată la ex. 1, p. 124, manual şi alegeţi minimum 3 formule necesare pentru situaţia de comunicare dată.

Lucrul cu manualul.

S3. Improvizaţi în echipă un dialog conform situaţiei de comunicare, folosind cel puţin 3 formule de iniţiere a conversaţiei.

Activitate în echipă.

Joc de rol. S4. Prezentaţi situaţia de comunicare în faţa clasei. S5. Formaţi perechi şi construiţi scurte convorbiri telefonice, prin care, să solicitaţi informaţii la una din temele: - o informaţie referitoare la adresa unei instituţii; - o informaţie de la o agenţie de voaiaj; - o informaţie privind un număr de telefon. OO4. să formuleze enunţuri clare în situaţii concrete de oferire a unei informaţii.

Cum oferim o informaţie? S1. Ce înseamnă a oferi o informaţie? S2. Studiaţi algoritmul de formulare a unei informaţii (oferite) de la rubrica „Ce descoperim?” din manual, p. 125. S3. Ex.2, p. 125, manual Împărţiţi-vă în două grupe. Una dintre acestea să solicite, iar cealaltă să ofere informaţii la: • un film • un animal domestic • un traseu prin oraş • un spectacol

Joc de rol

Dialog euristic Lucrul cu manualul Joc de rol

Numiţi cerinţele necesare întro informaţie oferită

• • OO5. să elaboreze variante posibile de convingere a interlocutorului.

o formaţie / un cîntăreţ preferat un meci de fotbal

S1. • Ce înseamnă “a convinge”, Dialog. • În ce situaţii de viaţă este nevoie să convingem pe cineva?

Dialog euristic Lucrul cu manualul

S2. Studiaţi fişa “Pentru a convinge pe cineva cu privire la calităţile şi utilitatea unor obiecte” (manual, p. 125).

Care sînt criteriile necesare întro situaţie de convingere?

S3. Ex.4 din manual, p. 125 Completaţi dialogul astfel, încît vînzătorul să-l convingă pe cumpărător în legătură cu achiziţiile unui obiect. 4. Consolidarea cunoştinţelor.

5. Realizarea feedback-ului.

Temă pentru acasă.

OO6. să sintetizeze elementele necesare într-un dialog de solicitareoferire a unei informaţii. O7. să demonstreze în baza a două argumente rolul unui dialog de oferire-solicitare a unei informaţii

S1. Reformulaţi elementele necesare într-un dialog de solicitare-oferire de informaţii despre un obiect ori o persoană.

Activitate frontală

S1. Demonstraţi în 5 rînduri şi utilizînd 2 argumente care este rolul unui dialog de solicitare-oferire a unei informaţii: în viaţa de fiecare zi?

Analizaţi textul conform algoritmului de analiză

Realizaţi un dialog între o bibliotecară şi un elev despre cea mai bună carte de pe poliţă.

Lucrul cu posterul pe care se fixează elementele date

Numiţi elementele necesare întrun dialog de solicitareoferire a unei informaţii

Evaluare formativa

3 min

Este fragmentul citat un dialog ?

Activitate Conversa individuala tie

Realizaţi, succesiv, o conversaţie spontană şi o discuţie (pe o anumită temă ), precizând diferenţele dintre cele două modalităţi de construire a dialogului. Asigurarea retentiei si a transferului

2 min

Adresezi Activitate elevilor intrebari frontala din continutul lectiei predate. Tema pentru acasa.

Discutie

Apreciere verbala

ANEXA 1 Cum se înțeleg țăranii

Straja satului vine la casa unui țăran și-i bate în geam. Se încinge o conversație: — Hei, mă din casă! — Cine? — Tu! — Eu? — Păi cine! — Ce-i? — Cum ce-i? — Păi ce-i? — Ai o scrisoare! — Cine, mă? — Tu. — Eu? — Păi cine. — Ad-o-ncoa! — Ce, mă? — Scrisoarea. — Ce scrisoare? — Știu eu ce scrisoare? — Trebuie să plătești! — Ce, mă? — Cum ce? — Ce să plătesc? — Porto. — Cine? — Tu. — Eu? — Păi tu. — Ce porto, mă? — Iaca, porto. — Cum așa? — Păi, știu! — Nu-i plătită?

— Ce? — Scrisoarea. — Ehei! — Cum ehei? — Ai să dai, măi! — Ce? — Bani. — Ce bani? — Porto. — Cât, mă? — Ce cât? — Câți bani, mă? — 15. — Cum 15? — Păi! — Dar de ce, mă? — Nu știu. — Iaca 15. — Așa. — Ei, dă-mi-o! — Ce, mă? — Scrisoarea. — Ce scrisoare? — Care ai adus-o. — Eu, mă? — Păi cine? — N-am adus-o. — Păi cum? — Nu-i la mine. — Asta-i! — Cum asta-i? — Unde-i, mă? — Cine? — Scrisoarea. — La primărie. — Ba la dracul! — Ba, așa.

— Păi, cum? — Să te duci să ți-o iei.

Ion Luca Caragiale La poştă Un domn către impiegat: Mă rog, n-a venit vreo scrisoare pentru mine? Impiegatul: Nu... Dar de unde era să vă vie? Domnul: Ştiu eu? de la cineva. Impiegatul: Nu. Domnul: Bine. (Pleacă.) Impiegatul (scoţând capul pe ferestruică): Mă rog... Domnul (întorcându-se): Poftim... Impiegatul: Dar... cum vă cheamă pe dv. ...? Domnul: Ion Popescu. Impiegatul: Îmi pare bine... Fiţi sigur că vă vom anunţa îndată ce va sosi ceva. Domnul: Mersi. Impiegatul: Pentru puţin. (Îşi retrage capul.) Domnul: Îndatorat. Vă salut. (Pleacă.) Impiegatul (scoţând iar capul): Mă rog. Domnul (întorcându-se): Poftim... Impiegatul: Dar... unde şedeţi dv. ...? Domnul: La mătuşă-mea. Impiegatul: Mersi... (Îşi retrage capul.) Domnul: Pentru puţin. Salutare.

Five o΄clock Măndica: Vii tocma' la pont... Tincuţa: Ai fost...? Măndica: Taci, tu!... Las' să-l întreb eu... Ai fost aseară la circ? Eu: Am fost. Tincuţa: Cine mai... Măndica: Taci, soro! n-auzi? (Către mine): Ai văzut pe Miţa? Eu: Pe sora matale? Măndica: Nu... Pe Miţa, pe Potropopeasca a tânară? Eu: Da; era într-o lojă în faţa mea... Măndica (Tincuţii): Ai văzut? Tincuţa (mie): Cu cin'... Măndica: Taci!... (Mie): Cu ce pălărie era? Eu (încurcat): Cu... (Tincuţa vrea să mă-ntrerupă.) Măndica (astupându-i gura cu mâna): Cu o pălărie mare... Eu (răsuflând): Da... (..) Măndica: Ce să văz?... Parcă măsa nu ştie (Mie): A venit cineva în lojă la ele? Eu: ... Tincuţa: Mitică... Eu: Care Mitică? Măndica: Ei! care Mitică...

Tincuţa: Lefterescu, locotenentul... Eu: Să mă credeţi, cuconiţelor, pe onoarea mea va spun, da nu pot să zic, pentru că eu... Măndica: Pentru că dumneata eşti cavaler şi au vrei să spui. Tincuţa: Da', pe Lefterescu l-ai văzut în circ! E u: Mi se pare că era într-un stal, drept în faţa mea. Măndica: Lângă loja ei!... (Tincuţii) Ai văzut? Ai înţeles acum pontul... Vezi, dacă eşti proastă? Tincuţa: Peste poate! Eu (aruncând o privire pe fereastră şi văzând o trăsură închisă, care a tras la scară): Vorbeşti de lup şi madam' Potropopesco la uşă. Tincuţa: Ea! Măndica: Vezi ce obraznică e!... Eu (având un presentiment şi luându-mi pălăria): Doamnelor, daţi-mi voie să vă salut... Îmi pare bine că vă găsesc totdeauna vesele şi graţioase... Eu trebuie să mă retrag. Tincuţa (tăindu-mi calea): Aşa degrab'? Eu: Vă asigur, că... o afacere... urgentă... Măndica (acoperindu-mi uşa): Fără să iei măcar un ceai? Eu (apăsat din ce în ce mai mult de vechiul meu presentiment): Parol... Măndica: Tocma acu'? Tincuţa (smulgându-mi pălăria): Peste poate! PETIȚ IUNE Impiegatul trage zăvorul şi ridică oblonul, lăsând ferestruia închisă numai cu geamul. Se uită afară. La geam, e un domn, care aşteaptă; probabil acela ciocănea. Impiegatul ridică şi geamul. – Dv. ciocăneaţi aşa? – Da. – Dv. nu ştiţi că biuroul se deschide la 7?

– Ba da. Şi zicând, aceasta, domnul vâră adânc capul pe ferestruică înăuntru; impiegatul, surprins de această mişcare, se dă-napoi şi lasă din mână geamul mobil, care pică peste gâtul domnului ca tăişul unei ghilotine. Domnul vrea să tragă afară capul, dar nu poate. – Ridică! domnule! strigă domnul cu ochii mari. Impiegatul ridica binişor ferestruica; domnul îşi retrage capul. – Ce poftiţi? – Am o afacere de înregistrat... Şi domnul iar vrea să vâre capul. Dar impiegatul prinde veste, lasă repede geamul, care atinge vârful nasului domnului. – Poftiţi pe uşă, înăuntru, dacă aveţi vreo afacere! strigă impiegatul, făcând acelui domn semn cu mâna pe unde poate intra în biurou.

I.L.Caragiale, Lanţul slăbiciunilor

Repede mă arunc într-o birjă şi alerg la Ionescu, profesorul de latineşte. - Dragă Costică, vin la tine sigur că n-ai să mă refuzi; ştiu că pot conta pe amiciţia ta şi nu-mi permit a mă îndoi un moment, că în cazul de faţă, fiind vorba, mă-nţelegi, de o chestiune care mă interesează în aşa grad, încât dacă n-aş fi pe deplin convins că tu, care mi-ai dovedit întotdeauna, fără să dezminţi niciodată o afecţiune, ce pot zice că la rândul meu... în fine... - În fine – zice Ionescu – am înţeles... Nu trebuie să mă iei aşa pe departe. Vii să mă rogi pentru vreo loază de elevi de ai mei! - Nu e loază, Costică; e un băiat dintr-o familie dintre cele mai bune: mi-e rudă. - Cine ştie ce leneş, ce dobitoc! - Nu-i adevărat, dragă Costică: este un băiat prea cumsecade... Să nu mă laşi!... Vin la tine sigur că n-ai să mă refuzi; ştiu cât pot conta pe amiciţia ta şi nu-mi permit să mă îndoiesc un moment, că în cazul de faţă, fiind vorba, mă-nţelegi, de o chestiune...

a. Stabiliţi factorii implicaţi în situaţia de comunicare. b. Comentaţi respectarea sau dimpotrivă, încălcarea principiului cooperării. c. Comentaţi respectarea sau dimpotrivă, încălcarea principiului politeţii. d. Identificaţi elemente paraverbale ale comunicării.

Anexa 2 Dialogul Desfăsurarea normala a unui dialog este asigurata de respectarea a doua principii : proncipiul cooperativ, principiul politetii. Tipuri de dialog formal/informal : a. conversatia uzuala: caracter spontan,neorganizat, subiectele pot fi schimbate pe parcursul conversatiei, fara nicio legatura intre ele, existenta elementelor nonverbale. b. controversa, disputa si cearta: interlocutorii sustin pareri diferite, controversa si disputa au caracter politic, economic, etc, c. intrevederea: are caracter oficial, intalnirea are loc in conditii stabilite dinainte, poate avea caracter secret. d. interviul de angajare, audienta: - discutie oficiala. e. interviul mass-media: are caracter informativ, relateaza convorbirea unui reporter cu o personalitate, abordeaza subiecte de actualitate. f. masa rotunda: -interviu colectiv in care moderatorul solicita raspunsul de la mai multe persoane, - dialog antrenant, - capata aspectul unei dezbateri. g. salutul h. tutuirea i. conversatia Cuvântul dialog provine din limba greacă, de la cuvintele dia - prin şi logos - vorbire. Termenul se defineşte ca fiind o conversaţie între două sau mai multe persoane. Dialogul sau conversaţia este, aşadar, o formă a comunicării orale, o modalitate de a intra în contact verbal cu o persoană sau cu mai

multe. Dialogul poate lua mai multe forme, în funcţie de situaţia de comunicare, de scopul comunicării: informare/argumentare/persuasiune/divertisment, de numărul participanţilor. Cele mai frecvente forme ale dialogului sunt: Conversaţia liberă pe teme stabilite în mod spontan. Aceasta este scurtă şi amicală. Discuţii într-un cadru organizat: clasă, sediul unei instituţii, studio de radio/TV etc. Dezbatere la care participă mai multe persoane. Dezbaterea presupune şi un moderator. Mese rotunde. Sunt dezbateri organizate, cu tematică fixată dinainte. Interviul - o convorbire pe diferite teme între o personalitate culturală, politică şi un jurnalist. Indiferent ce formă are, dialogul presupune respectarea câtorva principii şi reguli de către interlocutori. Altfel, dialogul se transformă în vorbărie, iar participanţii la dialog se irită în mod inutil. Două sunt principiile de bază care trebuie să guverneze orice dialog. Principiul cooperării. Acesta conţine următoarele reguli: regula sau maxima cantităţii. Se referă la furnizarea de informaţii necesare în situaţia dată şi în raport cu natura conversaţiei. Interlocutorii nu trebuie să spună nici mai mult, nici mai puţin decât cere situaţia; să se abţină de a da amănunte despre viaţa personală, să evite tot ce poate plictisi. Regula sau maxima calităţii. Se referă la obligaţia interlocutorilor de a nu afirma lucruri pentru care nu dispun de dovezi sau despre care se ştie că sunt false. Interlocutorii să nu-şi adreseze cuvinte jignitoare, să nu folosească expresii de felul: “e o prostie”; “o tâmpenie”; “o porcărie” ş.a., cu referire la ceea ce spune un interlocutor sau la ce a spus o persoană care nu e de faţă. Moderatorul să nu facă pe atotştiutorul. Regula relevanţei. Se referă la limitarea discuţiilor doar la subiectul conversaţiei. Să nu se facă digresiuni, enunţuri inutile. Argumentele să fie convingătoare. Regula sau maxima manierei. Se referă la claritatea intervenţiilor. Acestea să nu fie ambigue, obscure sau prolixe. Enunţurile să fie bine structurate logic. Cel de-al doilea principiu este al politeţii care, de asemenea, cuprinde mai multe reguli: a tactului, a generozităţii, a aprobării, a modestiei, a acordului, a simpatiei. Consider că aceste reguli/maxime sunt cunoscute virtualilor cititori. În orice dialog, un rol important îl au elementele nonverbale: gesturi, mimică, poziţia corpului, precum şi elementele paraverbale: accent, intonaţie, debit verbal, ritmul vorbirii etc. Toate acestea trebuie să fie adecvate contextului în care are loc conversaţia, statutului interlocutorilor şi eticii profesionale. La buna desfăşurare a dialogului contribuie şi arta tăcerii, care poate semnifica: aprobare, dezaprobare, ezitare, îndoială, necunoaştere.