Programe de Arhitectura. [PDF]

Zitiervorschau

FUNCTIUNE Arhitectura, sub aspect functional, este mai intotdeauna un raspuns la un pachet de conditii externe propuse in general de nevoile umane,”…este in mod normal conceputa(proiectata) si realiazata(construita) ca raspuns la un set de conditii existente”. Actul creatiei de arhitectura este o rezolvare de problema sau un process de proiectare. Functiune(activitatea)rep. relatia dintre c-tie si utilizator, corespondenta intrre cladire si cerintele comenzii beneficiarului. Cele 2 fete ale functiunii, aflate in relatie reciporca – cerinta si satisfcerea ei – sunt nelipsite in orice cladire. Functiunea este transformabila nu numai prin evolutie istorica, ci si in perioada de functionare a cladirii, putanduse transforma atat calitativ cat si cantitativ. D.p.d.v. al oraganizarii arhitecturale a spatiului, functiunea este rezultatul satisfacerii cerintelor(nevoilor umane) ce trebuie solutionate la toate nivelurile – individ, grup, societate. Component fundamental a functiunii este scopul propriuzis a organizarii spatiului si este cea mare da caracterul specific unor unitati functionale. Este structura spatial-functionala ce imprima unei cladiri caracteristici ce inglobeaza intr-o fam. fucntionala mai larga cunoscuta sub numele de program de arhitectura. Programul de arhitectura desemneaza numai unitatile functionale specific, a caror rezolvare duce la realizarea de cladiri, ansambluri de cladiri sau diverse instalatii. Un program se poate referi de fapt, la un prototip, la un caz general, la elementele pe ccare trebuie sa le intruneasca in principiu o anumita unitate functionala. Programul de arhitectura poate avea 2 forme pp. de expresie concreta: tema de proiectare: care cuprinde totalitatea cerintelor exprimate de beneficiar si schema functional: alcatuita din unitatile funtionale si relatiile dezvoltate intre ele. Iniferent de complexitatea programului de arhitectura abordat, in schema sa functional vom intalni intotdeauna cele 3 grupe spatial-functionale fundamentale (A,B,C) fara de care e greu de conceput existent unei structure functionale viabile.

Specificul structurii spatial a unei cladiri sau program de arhitectura, forma anumitor spatii, marimea lor si modul in care relationeaza intre ele rezulta din cerintele functionale ale cladirii sau programului. Sisteme de dispunere spatial a cladirlor publice: a). programe predilecte: teatru, sali de concerte, c-tii sportive; b). –II- :gradinite. Scoli, spitale, hoteluri; c).-II-: super magazine, biblioteci, muzee. Misiunea principal a arhitectului este sa satisfaca in modul sau specific cerintelor societatii, cu alte cuvinte sa resolve programe de arhitectura sis a se expuna criticilor intr-o masura care va reflecta capacitatea lui de a stapani d.p.d.v functional diverse teme abordate. Renasterea italiana este moemntul aparitiei lojelor, “pereti tapetati cu oameni”, ca o metoda de marire a capacitatii salii fara marirea suprafetei. Este si o conceptie de organizare legata de structura sociala a spectatorilor. Teatrele nu se mai construiesc numai pt. receptionarea mesajului de pe scena ci si pt. “spectacolul” salii care devine scop in sine. Acest gen de teatre dau spectatorului senzatia de participare la o reuniune festiva, amplificand caracterul social al vietii cotidiene. In plan social este momentul conturarii unei societati dominate de burghezie care ofera o patura culta semnificativa ce alcatuiesste mare parte din publicul spectator. Cresterea nr de spactatori impune ocuparea, la inceput in picioare, a parterului destinat initial jocului. Aceasta operatiune are o importanta fundamental in conceptia functionalspatiala generand teatrul de sala Italian, caracterizat prin scindarea spatial intre spectator si spectacol, cu alte cuvinte, realizarea unui spatiu sala si a unui spatiu scena. Un moment semnificativ pt istoria teatrului European il constituie perioada renasterii engleze care atinge apogeul in timpul domniei reginei Elisabeta a 2-a. Lipsa modelelor proprii in materie de c-tii pt spectacole conduce la adoptarea unor solutii imporvizate care vor constitui pct-ul de plecare in configurarea unui nou tip de teatru, cel elisabetan.in mod cert in Anglia acelor vremuri spectacolele se prezentau fie la curtile nobiliare fie in incinta hanului. Modelul teatrului englez-

teatrul elisabetan- va ramane definitive influentat de configuratia functional-spatiala a unui han. Acest gen de teatru a cunoscut si denumirea de “court yard theater”(teatru de curte). Scena era amenajata in mijlocul curtii hanului, spectatorii asistau in picioare la spectacol, ocupand restul curtii si galeriile incintei circulare. Teatrele publice semanau cu niste turnuri immense. In interiorul zidului, de forma circular, o serie de galerii, balcoane sau logii, suprapuse si acoperite, erau rezervate spectatorilor mai de vaza care puteau plati un prêt de intrare mai ridicat. Scena, sprijinindu-se pe o latura a cladirii, inainta mult spre centrul parterului, incat o buna parte din public trebuia sa-i urmareasca pe actori din profil, ba chiar din spate…. Scena elisabetana, pastrand mostenirea scenei multiple medievaloferea actorului locuri de joc multiple, variate, cu posibilitati de a trece usor si rapid dintr-unul intr-altul.

Program: Hotel Rep.astazi un program current in arhitectura si este caracterizat de dinamica extrem de energetica. Criterii de clasificare: 1.criteriul capacitatii(marimii) 2.criteriul duratei de sedere 3.criteriul duratei de functionare 4.criteriul amplasamentului: -hoteluri urbane;-hoteluri in statiuni. Schema functionala a unui hotel articuleaza cateva zone importante considerate pt. definirea programului architectural: -zona de primire a publicului: gestioneaza prin intermediul receptiei formalitatile de cazare si distribuie circulatia majora a publicului catre principalele zone functionale; - zona de cazare: rep. unitatea functional de baza a programului si se genereaza prin insusirea de-a lungul unei circulatii a camerelor; - zona de alimentatie publica: este alcatuita din salile de consumatie ale diferitelor unitati de profil(restaurant, bar, cafenea)impreuna cu spatiile lor de preparare si rep. grupa spatial a functiunilor de deservire directa; - zona servicilor: este grupa spatiala a functiunilor de deservire indirect si contine spatiile pt. serviciile generale de toate tipurile(depozite, spalatorii, ateliere de reparatii, accese secundare). Rezolvarea corecta a principalelor fluxuri dezvoltate in cadrul unui hotel(fluxul publicului, fluxul bagajelor, fluxul personalului, fluxul serviciilor, etc) trebuie sa sadisfaca cateva deziderate fundamentale, circulatiile sa fie clare, cu trasee usor de parcurs si de supravegheat; eliminarea totala a pct-lor de interferenta intre diverse fluxuri, etc. zona de cazare este cea mai importanta zona functional a unui hotel, definind de fapt programul architectural. Ea este cinstutuita de camera de cazare impreuna cu grupul sanitar. Vestibulul unitatilor de cazare are rolul de a oferi un spatiu tampon intre circulatia orizontala si camera propriu-zisa, asigurand astfel o minima izolare fata de zgomotul coridorului. Marimea si alcatuirea functional depend de gradul de confort a hotelului si de scopul urmarit in atragerea unei categorii de turisti. Program: Cladiri pt. birouri A administra inseamna a conduce, a gospodari afacerile publice sau private. Acest gen de activitate acopera toate domeniile de manifestare ale societatii contemporane, de la nivelul individual pana la cel public. Imaginea traditional a imobilului de birouri, cu structura sa de plansee suprapuse, cu membrana sa in spatele careia se afla personalul “inghesuit” este astazi depasita, deoarece aceste cladiri au tendinta de a evada din matricea unui program architectural pur, prin inglobarea de magazine, restaurant, curti de squash, piscine, etc.. In conceptia clasica o cladire de birouri incearca sa se satisfaca pe ea insasi sis a traiasca in relatie cu omul si munca lui: intr-un dublu raport cu omul sub aspectul fizologic, asigurand conditii de microclimat(aer conditionat), confort acustic, conditii de confort ergonomic si sub aspect psihologic prin decoratie, ambianta, cromatica, etc; in raport cu munca, exista un plan organizatoric ce presupune relatii ierarhice(cu ceilalti oameni) si relatii functionale(dintre om si material). Azi are loc o redefinire a locului de munca in societate, ceea ce se traduce prin interpenetarea spatiilor, orariilor si activitariilor. Oraganizarea spatiilor pt. birouri este revizuita datorita noilor maniere si tehnologii de lucru ce reclama spatii pt. reuniuni de marimi si configuratii diferite, precum si spatii secundare pt. copiatoare, imprimante, etc. Schema functional generala a unei cladiri pt. birouri pune in evident existent catorva zone functional-spatiale, recognoscibile oricare ar fi marimea, gradul de complexitate sau specializarea ei. Zona functiunii de baza ocupa central compozitiei, marcand importanta si pozitia in ierarhia spatiilor din schema. Accesele se amplaseaza de obicei in zonele separate datorita caracterului extreme de official al accesului principal.

Aria centrala este ocupata de funtiunile de baza ale programului, exprimate in spatiile pt. birouri. In plan schematic, putem remarca o anumita specializare a lor, ce decurge din accesibilitatea sau inaccesibilitatea clientilor. Exista birouri (spatii de protocol, Sali de reuniuni) care nu sunt deschise accesului public din ratiuni de ergonomia muncii sau din ratiuni de confidentialitate. Programul cladirilor pt. birouri este unul din cele mai libere in ceea ce priveste forma partiurilor.

Biroul rep. unitatea functional de baza in cadrul programului architectural administrative, locul unde se desfasoara principalele activitati ale domeniului. Biroul are la baza activitatea de prelucrare a informatiei si trebuie sa se adapteze la un process de munca ce presupune 3 faze: primirea, interpretarea/prelucrarea si transmiterea sa depozitarea informatiei.

Program: Educatie – scoala Organizarea de catre societate a institutiilor destinate sa asigure instruirea tinerilor a determinat conturarea unui program functional specific: SCOALA. Presupune un fenomen→cineva invata pe altcineva. SUBIECTUL: copilul, nascut neputincios si nestiutor, este opus culturii incorporate in viata grupului ce il incojoara, in scopul modelarii acestuira intr-un membru active al nucleului social. Astfel de fapt se realizeaza pe masura ce se maturizeaza fizic, prin dobandirea treptata a cunostiintelor in conditiile trairii in cadrul si impreuna cu grupul. Individual adopta prin intermediul educatorului procesul psihic de actiune si gandire al grupului. Schema functional generala a programului de invatamant dezvolta o configuratie in care central schemei este ocupat de zona de primire, de onoare, care distribuie circulatia catre celelalte grupari functionale majore. Curtea de recreatie si zona de sport in aer liber vor fi in legatura directa cu zona de primire, cu zona claselor si a salii de sport. Clasele se pun pe latura lunga la exterior pt. o liminare si aerisire adecvata. Universitatiile sunt “orasele” datorita scarii si complexitatii; sunt organism deschise, se dezvolta pe termen mai lung si au nevoie de teren mai mare. Scolile de arhitectura au vocatia unui organism deschis care sa polenizeze cu orasul.

Program: Arhitecturi comerciale – de la necessitate la seductieSpatiile destinate comertului pot fi considerate ca spatii intermediare, ce ofera conditii pt. transferul marfii de la producator la consummator. Functiunea eentiala a unui asemenea spatiu este vanzarea care impune cateva necesitati: aprovizionarea cu marfa, depozitarea si conservarea marfii, ambalarea si prezentarea marfii, livrarea produselor vandute, gestionarea administrative si sociala a magazinului. Dupa natura marfurilor si dupa modul de comercializare rezulta felul in care se inmagazineaza, se expune si se vinde marfa. Program: Muzeu Preocuparea pentru vestigiile trecutului, prin care omenirea a invatat sa respecte treptat propriile creatii artistice, marturiile istorice. Idea de conservare depaseste in timp mai bine de 2 milenii si jumatate, fiind legata de nasterea istoriei ca atare, moment in care omenirea devine constienta de propriul trecut. Muzeul este o institutie permanenta, fara scop lucrative, in serviciul societatii si dezvoltarii sale, deschisa publicului si care face cercetari privind urmele material ale omului si vecinatatiile sale, ochizitionandu-le, conservandu-le, prezentandule si expundundu-le la sfarsitul studiilor pentru educare si delectare. Sectorul publicului asigura spatiile de primire ale vizitatrorilor(accees pp., informatii, sala de conferinte, hol, etc) si spatiile de epunere(expozitie permanenta si expozitie temporara). Acestea din urma alcatuiesc unitatea funtionala de baza a programului architectural, adica locul unde publicul intra in contact cu exponatele. Sectorul anexelor cuprinde spatiile ce adapostesc depozitele, laborataorele, atelierele de restaurare si conservare, salile de studio ale muzeografilor, spatiile administratiei. Spatiile de expunere asigura cadrul construit(spatiul) in care publicul vine in contact cu “averea” muzeului. Rolul spatiilor de expunere este sa protejeze exponatle contra distrugerilor, incendiilor, umiditatii, uscaciunii, prafului, razelor solare directe sis a prezinte obiectele expuse intr-o lumina optima.. Un rol determinant in configurarea spatiilor pt. expunere il are traseul vizitatorului. Traseul vizitatorului defineste tipri diferite de muzee, subliniind importanta covarsitoare a rolului sau in alcatuirea acestor spatii. Indifferent de tipul spatial al unui muzeu, problema traseului ramane fundamental si la cinfigurarea in detaliu a acesto spatii. Modul de expunere si traseul publicului se determina reciproc.un anumit fel de epunere va impune un anumit tip de traseu, iar un system de circulatie impus isi va asocial tipul de expunere cel mai convenabil. Caracteristica pprincipala a spatiului de expunere este marea mobilitate interioara care sa-I permita, prin transformari minime, adaptarea la variate sisteme de expunere. La

calitatea expunerii contribuie in mod fundamental luminarea spatiilor si exponatelor. Intensitatea luminii trebuie sa fie suficienta pt. a perminte o cat mai buna percepere a detaliilor. Ea trebuie sa fie dozata in functie de materialul, facture, coloritul, gradul de detaliere a obiectelor expuse. Lumina naturala este utilizata datorita avantajelor ce decurg din efectele favorabile de culoare, din impresia placuta create, din puterea si economicitatea sersei. Lumina artificial are avantajele rezultate din permanennta sersei, din uniformitatea ei, din capacitatea de a fi utilizata in orice pct al spatiului de expunere, din posibilitatile de orientare. Astazi cele 2 surse de lumina se folosesc combinat, speculandu-se calitatile lor in mod complementor. Program: Biblioteca Acest program architectural cuprinde familia c-tiilor publice sau private destinate colectionarii, pastrarii, conservarii fondurilor de carte si periodice, in scopul punerii lor la dispozitia publicului. Ce este o biblioteca? “...biblioteca, este o lume prinsa intr-o oglinda” spunea Jean-Paul Sartre. Cer este ca ne aflam in fata unei structure institutionalizate care are menirea sa gestioneze memoria omenirii, mai exact, acea parte din ea care este continuta de fondul de carte.

Bibliotecile trebuie sa asigure realizarea unor legaturi clare si directe intre diversele zone in care cititorul allege titlul pe care vrea sa-l consulte(info, alegere) si zonele unde personalul materializeaza aceasta alegere punand la dispozitia lui titlul respective(evident, depozit). Central “nervos” al bibliotecii este zona de informare(sala cataloagelor), adica locul in care cititorul identifica existent titlului in dondul de carte si cota sub care el figureaza in deposit. Spatial de lectura este asigurat de mai multe Sali de lectura, de regula specializate, care ofera conditii de citit pt. publicul care nu dispune de asaceva(elevi, student, turisti) sau pt. acele titluri (colectii speciale) care nu se imprumuta. Sala cataloagelor sau fisierul este locul unde cititorul identifica titlul exact si cota publicatiei dorite. Sala de informare bibliografica este oarecum asemanatoare salii cataloagelor, oferind cititorilor avizati informatii suplimentare asupra continutului thematic existent in depozite. Spatial cel mai important al unei biblioteci este depozitul central de carti, deoarece aici se pastreaza “averea” ei, fondul de carte, cu alte cuvinte ratunea ei de a fi. Importanta acestui spatiu este relevata si de schema functional care articuleaza toate zonele importante in jurul depozitului, pt. a asigura trasee clare si scurte pt. toate fluxurile cartilor care converg aici: fluxul de aprovizionare, fluxul de reconditionare, fluxul de imprumut, etc. Cel mai important flux dezvoltat in schema funcitonala a unei biblioteci este fluxul cartilor. O prima component de baza a fluxului cartilor in rep. fluxul de completare a fondului de carte ce presupune un spatiu pt. primirea si despachetarea lor. A 2-a etapa, prelucrarile tematice, necesita un spatiu pt. inregistrarea cartilor, intocmirea fiselor si a cataloageor si are ca scop asigurarea unei baze de date care sa permita cititorului accesul rapid si facil la titlul sau tematica bibliografica dorita. Program: Teatrul Spatial teatral a fost si va fi multe vreme subiectul incercarilor de definire. Mihail Sevastian spunea ca “Un spectacol de teatru este o ambianta la care participa publicul, actorii, scina sis ala, tacerea ce precede ridicarea cortinei sirumoarea ce insoteste caderea ei”; Jean Jacquot afirma ca “Teatrul este locul de intalnire al operei si interpretilor cu publicul…Locul teatral cand nu este improvizat devine cladire teatrala”, iar Rene Allio pretindea ca “Teatrul este o masina de spectacole, asociind 2 instrumente- unul de vazut si auzit- si altul de prezentat ‘ceva’ de vazut si auzit”. Elementele fundamentale si obligatorii ale spatiului teatral sunt destinate spectatorilor si spectacolului, iar relatia dintre ele va fi determinanta pt. caracterul unei c-tii teatrale si in sens mai larg pt. intregul program al cladirilor destinate spectacolelor. Zona de primire a publicului este dezvoltata in jurul salii de specatacole, avand rolul de primire si repartizare al publicului inainte de inceperea spectacolului, pe timpul pauzelor si dupa terminarea specatcolului. Caracterul architectural al acesto

spatii este determinat de rolul amfitrional pe care trebuie sa-l joace in schema functional. Holul-vestibulul este spatial care are rolul de primire nemijlocita si repartizare a circulatiei catre garderobe si foaiere. Garderoba este locul de pastrare a vestimentatiei de exterior si a obiectelor spectatorilor pe intreaga durata a spectacolului. Sala de spectacole este unitatea functionala de baza a programului si modul in care este rezolvata impune si Solutia cadrului spatial-functional anvelopat (foaiere, circulatii, etc). Alegerea formei pt. o sala este o problema delicate care trebuie sa tina cont de urmatorii factori determinant: capacitate urmarita, tipul de spctacol cel mai des prezentat, tipul de sala dorit, nivelul de flexibilitate dorit, performantele acustice dorite, etc. In plan se poate determina aria ocupata de locurile cu vizibilitate optima in functie de deschiderea portalului scenei si a 2 unghiuri ce marcheaza limetele ariei. La nivelul sectiunilor longit. se urmareste asigurarea unghiului minim de vizibilitate pt. ultimul rand al balconului, precum si a campului visual vertical pt. ultimul rand al parterului. Scena este zona destinata pregatirii si producerii spectacolului. Scena si anexele ei sunt de obicei dotate cu mecanisme si aparate care sunt auxiliare pretioase, indispesabile, in realizarea specatcolelor teatrale. Totalitatea mecanismelor, utilajelor si aparaturii de scena poarta numele de mecano-scena si are urmatoarele principale elemente:scena este elemental central si poate fi definite ca suprafata de joc propriu-zisa; podiumul scenei cu trape este de fapt suprafata de joc care prin intermediul trapelor actionate de sisteme hidraulice din subsolul scenei permit realizarea unei geometrii conventionale pt. pardoseala scenei; subsolul scenei este destinat utilajelor hidraulice care permit obtinerea unei geometrii variabile a pardoselii scenei; turnul scenei este un spatiu de dimensiunile scenei in plan, amplasat deasupra ei si dotat cu pasarele si sisteme de ridicat pt. manevrarea rapid ape vertical a decorurilor de fundal si a reflectoarelor..

Program: Cinematograf Spectacolul este unul indirect si se realizeaza prin trasmiterea(proiectilor) mesajul artistic(imagine si sunet)de pe suportul – pelicula cu ajutorul unor instalatii specializate. Indifferent de marimea si felul cinematografului, in toate c-tiile destinate acestui scop se regasesc cateva elemente functional-spatiale obligatorii pt. definirea programului architectural. Astfel schema functional generala releva existent unei zone de primire a publicului, a zonei functiunii de baza(sala de specatacol cu dotarile sale), a zonei functiunilor de deservire directa(cabina de proeictie, ecranul si instalatiile de sonorizare), a zonei funtiunilor de deservire indirect(spatiile administrative si anexele personalului) si a zonei functiunilor de alimentare energetic si intretinere, indispensabile acestui program.