Arhitectura Clasicismului [PDF]

Zitiervorschau

ARHITECTURA CLASICISMULUI ÎN ŢĂRILE UROPEI DE VEST

Contextul istorico-social • Arhitectura clasicismului s-a format în Franţa în secolul al XVII-lea în timpul apariţiei burgheziei şi a monarhiei absolute. • S-a răspândit în ţările europene în perioada de trecere de la feudalism la capitalism. • Clasicismul continua lupta împotriva sholasticii medievale, începută în perioada Renaşterii, şi conta pe raţiunea umană. • Idealurile sale burghezia o găsea în arta antică, operele căreia erau privite drept exemple absolute pentru toate popoarele şi timpurile. De aceasta este numit clasicism, provenit de la cuvântul francez – classicus – exemplar, model.

• Arta şi arhitectura clasicismului se supune anumitor norme, care tindeau spre înnobilarea realităţii, conducând spre academism, fiind rupte de la realitate. O importanţă deosebită obţine teoria proporţiile. • Tendinţe clasiciste au apărut în creaţia arhitecţilor teoreticieni – Andrea Palladio, Geaicomo Vignola, Serlio, care în operele lor au pus bazele canonizării regulilor de construcţie a ordinelor arhitecturale. • Ca o orientare stilistică în arhitectură, clasicismul a apărut în Franţa, unde în a doua jumătate a secolului al XVII-lea a devenit o artă oficială. • Un rol deosebit în întărirea poziţiilor clasicismului a jucat academia arhitecturii creată în 1671 în Paris de către Fr. Blondelle.

• Teme principale ale operelor de arhitectură au devenit palatele grandioase cu parcuri şi ansamblurile urbane. • În domeniul tehnicii constructive arhitecţii clasicismului n-au avansat în comparaţie cu perioada anterioară. • În urbanismul epocii clasicismului domină planimetria regulată, care ajunge la apogeu în Paris şi Versalles. • .

Paris Palatul de Luxemburg

• 1611, arh. S. De Brosse (azi sediul Semnatului).

Chateaux de Maisonsur-Seine, prototipul clasicismului francez. 1642-1650, Arh. Fracois Mansart (1598-1666) promotor al clasicismului în arhitectura Franţei. Inventatorul etajului în şarpantă.

• 1. scara mare; • 2. camerele regelui, • 3. camerele reginei

Hotel Lambert 1645-1650, Le Veau (16121670)

1. Curtea de onoare; 2,3 vestibuluri; 4. biblioteca; 5,6 – curţi interioare; 7 – grădina decorativă.

Vaux le Vicomte reşedinţă regală

• 1656, arh. Le Veau, Le Brun şi A. Le Notre

Paris, College des Quatre Nations ( Colegge Mazzarini), 1661-1662, arh. Leveaux.

• Perioada clasicismului se va numi şi epoca Luminilor (Просвещения), când au fost construite instituţii de învăţământ public şi special.

Proiectul faţadei Luvrului

• O importanţă enormă în evoluţia arhitecturii clasicismului a avut concursul pentru faţada de est a Luvrului. Au participat la concurs cei mai mari arhitecţi, printre care şi Lorenţo Bernini, cu un proiect în stil baroc.

•

Faţada de est - Colonara Luvrului

•

Cel mai bun proiect a fost recunoscut proiectul lui Clod Perro, soluţionat în forme stricte clasice (des. 3). Crearea a două loggii mari, unite prin rezalite într-un organism unitar prin ritmul coloanelor îngemănate a ordinului corintic, a atribuit faţadei un caracter aerat. Clădirea este inclusă în ansamblul pieţei şi limitează spaţiul ei.

Versalles

• Unul dintre cele mai renumite ansambluri a clasicismului francez din secolul al XVII• lea este Versalli. Ansamblul parcului, bazat pe o sistemă geometrică strictă, a servit drept exemplu pentru multe reşedinţe europene şi a obţinut denumirea de sistemă franceză. În • planimetria clară geometrică a reşedinţei, în tendinţa a trei raze – trei drumuri principale ale Franţei care converg spre palatul monarhului ca un focar, în imensitatea orizontului aleei principale a parcului, în supunerea vegetaţiei naturale legilor geometrice, a obţinut o expresie artistică absolutismul lui Ludovic al XIV-lea.

• Ideea compoziţiei bazată pe utilizarea tridentului de raze, care finaliza cu palatul regal, după care se afla parcul enorm cu oglinda cruciformă a canalului Mare, aparţinea lui Andre Le Notre (1613-1700), designer de grădini, fondatorul şcolii de arhitectură peisagistică franceză, orientare clasică: simetrică, dominată de rigoare geometrică. În loc de fantezia operă compoziţie raţională şi în loc de pitoresc simetrie.

• Versalles prezintă un complex grandios alcătuit din palat şi parc, şi câteva clădiri şi construcţii, integrate printr-o idee artistică şi un minunat ansamblu arhitectural. • Palatul din Versalle, început în perioada anterioară, a fost începute şi dirijate până în 16670 de Le Veau, finalizat de Arduen Mansar (1646-1708), interioarele au fost realizate de Le Braine, parcul – Le Notre.

Versailles, palatul regal

Faţadele palatului sunt soluţionate în forme stricte – paramentul parterului cu goluri în arc este cu bosaje franceze – rosturi adânci orizontale, la etaj, nivelul de onoare, sunt utilizate pilaştri ordinului ionic, în etajul de atic, sunt utilizate pilaştri ordinului corintic

• Necătând la lungimea totală imensă – peste 500 m, clădirea nu pare monotonă, graţie rezalitelo, crentral şi laterale, care despart între ele ritmul golurilor şi a pilaştrilor. • Corpurile palatului, întinse pe orizontală, armonizează cu oglinda acvatică a canalului Mare şi a parterului jos al parcului. • În interioarele bogate, autor pictorul Le Braine motivele clasice se îmbină cu formele decorative ale barocului, reflectând controversele orientărilor artistice ale nobilimii Franţei

Versalles, galeria oglinzilor

Versales, sala războiului şi armelor

1667, Marele Tianiom, Fr. Mansar,

Arcuri de triumf la intrările în Paris

• 1674, Arca cent Marten, Boule. • 1672, Arca Cent Denis, Blondeli

• O construcţie minunată din secolul al XVIIlea era Casa Invalizilor, cu o Capacitate de 6000 de pacienţi. • Planul raţional, cu scările amplasate comod, era un confort nou pentru timpurile respective, până la alimentare cu apă şi canalizare. • Clădirea a fost finisată de Arduăn Mansar, autorul Catedralei Casei Invalizilor, compoziţia verticală a căreia definitiva ansamblul.

Biserica CEnt Luis a Casei Invalizilor

• 1680 - 1706, • arh. Jules Hardouin Mansart (1646-1708), favoritul regelui Ludovic XIV.

Versailles, Micul Trianon, 17621764,

• arh. Jacques Ange Gabriel (1698—1782, Paris), manifest timpuriu al neoclasicismului

Versalles, Fasade de sud ale Oranjeriei. Arh. J.A. Mansar

Pieţele Parisului

• 1. Piaţa VandomE, 1679 , arh. F. Mansar, • 2. Piaţa Voghez

Hotel D’Amleaux, 1712, arh. J. Bofran • • • • • • • • •

•

1. curtea de onoare; 2.vestibul; 3. Scara de onoare; 4, 7. saloane, 5. dormitoare 8. sufrageria; 10. bucătăria 11. grajdul; 12. curte gospodărească. 13 – grădina decorativă.

Hotel D’Matinion, arh. J. Courtonn,1720.

• • • • • • • • • •

1. curtea de onoare; 2.vestibul; 3. Scara de onoare; 4-7. saloane, 8. dormitor 8. sufrageria; 9. bucătăria 10. grajdul; 11-14 curte gospodărească cu dependinţe. 15 – grădina decorativă.

• 1735-1740, Beaufran, Hotel de Subiz

• 1728, Hotel Peieran de Mora, J. A. Gabriel

Paris, Scoala militara • 17511775, J.Ange Gabriel.

• Dezvoltarea relaţiilor comerciale conduce la creşterea oraşelor. Formarea oraşului burghez este legată de reconstrucţia lui, de lărgirea arterelor comerciale, trasarea unor arterei noi şi formarea pieţelor publice. Pieţele pierd din caracterul lor închis şi sunt incluse în planimetria oraşelor. • Pentru ansamblurile urbane ale clasicismului sunt caracteristice utilizarea clădirilor cu faţade identice, din care cauză accentul compoziţional trece spre spaţiul străzii sau a pieţei, percepută ca un organism integral

Axa Luvru – Piaţa Stelei-Versalli

•1. Piaţa Stelei •2. Piaţa Concordiei •3. grădina Tuilri;

4. Luvru 5. Biserica Madlen 6. Esplanada Casei Invalizilor

Piaţa Concordiei

• Piaţa Concordie (fostă Ludovic XV), • • •

1755, arh. J.A. Gabriel Cea mai mare piaţă din Paris, 8 ha, obeliscul egiptean din Luxor. De o parte grădina Tuilri, de cealaltă partee – Bulevardul Campa Elysees.

Panteon • 1756-1790, Arh. J.J. Suffleau,

Biserica Madeleine, 1775-1842,

Arcul de Triumf,

,

1806-1836 piaţa Stelei, fosta Carrousel

• L=45x22 m; • H=50 m

Paris, Opera, arh. Ch. Garnie, 1861, capodoperă din timpul imperiului al doilea.

Vama, arh. N.Ledu, sf. Sec. XVIII.

Concluzii • . • Arhitectura clasicismului nu a fost omogenă. • Partea pozitivă a clasicismului o formează baza raţională a structurii planului, clar şi logic creată compoziţia, tectonica clasică şi măreţia clădirilor. • Realizări mari au fost obţinute în domeniul urbanisticii, de la care au rămas pieţele urbane, străzile şi exemple de ansambluri ale palatelor cu parc. • Un rol negativ, însă, au jucat regulile dogmatice elaborate de maeştrii clasicismului, ridicate pe postamente de idealuri veşnice şi absolute, servind bază pentru orientarea academică a arhitecturii din ţările Europei de Vest.