Arhitectura Densității [PDF]

Zitiervorschau

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018

ARHITECTURA DENSITĂȚII -premisele premergătoare devenirii unui stil?-

Fundamentul studiului este în strânsă legătură cu unul din cele mai criticate concepte -densitatea urbană-, dar care, tinde să își păstreze centralitatea în cadrul unui domeniu. Criticile gravitează în jurul ideii că densitatea este un instrument slab pentru proiectarea urbană, date fiind modurile diverse de definire a sa. În fapt, pentru a defini densitatea sunt puși împreună termeni diverși: număr de locuitori sau număr de locuințe, suprafață locuibilă, suprafață construită sau volum construit, raportate la o unitate de suprafață care la rândul său depinde de scara la care se poartă discuția (la nivelul orașului sau al vecinătății sau chiar al lotului).1 Peste confuziile care pot interveni din aprecierea acestor termeni și din combinațiile lor posibile, apare varietatea de definiții care funcționează în diverse spații culturale. În contrapunct, avem în vedere și modurile în care s-au definit anumite stiluri în arhitectură, precum modernismul ca un contra-răspuns tradițiilor academice și istorice din secolele anterioare culminând cu osificarea academismului secolului XIX, postmodernismul ca o critică adusă modernismului, etc. Având în vedere aceste două considerente, vom încerca să înțelegem și să ne imaginăm modul în care un stil s-ar putea defini în contemporaneitate. În contextul actual stilul arhitectural apare ca răspuns al unor necesități/problematici precum densitatea, ca o revoltă sau ca o mișcare pentru a defini spiritul unei epoci? Având în vedere această întrebare, de-a lungul studiului, ne vom concentra pe arhitectura japoneză care răspunde unor probleme de densitate stringente și care, prin acest răspuns generează noi ipoteze. Dintre acestea, programul de arhitectură cel mai cuprinzător este cel al locuirii. Opțiunea pentru a avea ca studiu de caz în cadrul lucrării, arhitectura japoneză se justifică printr-o observație empirică și implicit, subiectivă, în care, la nivelul proiectelor de atelier am observat că atât noi cât și majoritatea colegilor avem ca referință arhitectura japoneză în momentul formulării unor teme de proiect sau în momentul propunerii unor spații, deși contextul este unul diferit, atât în ceea ce privește palierul social, cultural, legislativ, cât și din perspectiva densității urbane. Având în vedere această situație, problematica încadrării arhitecturii contemporane japoneze ca un stil în sine este pusă sub semnul interogativ și va fi atinsă în cadrul lucrării prin analiza unor proiecte. 1

citat preluat din revista Arhitectura 3/2014, PAFKA , Elek, Nothing Gained by only Counting Dwellings per hectare: A hundred years of confusing urban densities, State of Australian Cities , pag. 1, Sydney, 2013

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018

Pentru elaborarea acestui studiu vom avea ca referințe atât prelegerile lui Sou Fujimoto: The Infinite possibilities of open field architecture, Sou Fujimoto: Primitive Future și Sou Fujimoto: Multi-layered and Conceptual Architecture, From EDO to 21st Century Tokyo- A new Floating World, Fumihiko MakiCommon and Particular: Human Behavior in Architecture

ARHITECTURA DENSITĂȚII -premisele premergătoare devenirii unui stil?-

Studiul fotografic realizat de Michael Wolf în cartea Architecture o Density este principala sursă ce nea făcut să propunem ca temă general densitatea. Față de această problematică intens dezvoltată în ultimele decenii am considerat că premisele sau cauzele modului de proiectare japonez se întrepătrund cu efectele densității, dar față de alte situații, arhitectura japoneză contemporană influențată de problema densificării urbane, tinde să devină o mișcare. Atfel, studiul este un manifest care încercă să atingă tema arhitecturii densității având ca studiu de caz Japonia și, totodată să formuleze argument care să susțină subtema ce vizează arhiectura japoneză contemporană ca o posibilă mișcare sau chiar stil arhitectural.

PREmize Așa cum am subliniat în formularea temei de studiu, densitatea devine o problemă stringentă care, paradoxal, generează inovații la nivelul tratării spațiului, al înțelegerii sale și deseori obligă spre reântoarcearea la studiul formelor primare. Această primă premiză are ca scop propunerea unor exemple analizate din prespectiva integrării în contextul unei zone co o densitate construită mare. In paralel cu aceste studii de caz , pentru a putea înțelege premisele formării unui stil propunem spre o analiză sumară, mai mult orientată pe relația cauză-efect , analiza formării unui stil care se dorea a înfățișa, a reliefa imaginea unei noi epoci, respectiv modernismul, cât și un stil ulterior , apărut ca o contra reacție, respectiv, postmodernismul. Punerea sub semnul comparației a acestor două puncte devenite subteme în cadrul eseului poate reliefa ,prin exemplificări punctuale similitudini sau nu între un stil autonom, respectiv modernismul, o mișcare care respingea utopia în favoarea unei arhitecturi puternic ancorate în contextul politic şi social al acelei perioade (Italia post fascistă, 1960-1980) prin La Tendenza și o arhitectură ce tinde să devină un stil, dar

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018

care pentru această devenire nu face apel doar la palierul estetic sau la dorința de a manifesta o idee, un spirit, o critică, ci la substraturi rezultate în urma unor condiționări, de ordin social și ahitectural, densitatea. În contrapunct fenomenul mondializării care se extinde inevitabil, și la faptul de cultură, de artă, aduce în actualitate schimbul de valori, transfuzii reciproce de elemente estetice pe toate planurile, inclusiv în arhitectură,2 fapt ce poate distorsiona acuratețea unui stil pur, înnrădăcinat și reliefat de relația cauzăefect locală care ulterior poate iradia și poate fi preluată de alte culturi. Arhitectura comparată utilizând aceste filtre orientate mai mult spre găsirea unor similitudini în procesul de formare al unui stil, care depășesc palierul formal, prin înțelegerea contextului social al acestora și prin analogia cu contextul actual contemporan

Mize În contextul unei lumi aflate într-o permanenta schimbare, cultura orientala, si mai exact, cultura japoneza(aleasa ca tema de studiu pentru lucrarea de fata), reuseste sa mentina vii, in constiința colectivă, o serie de valori atât de pregnante observabile și in ceea ce privește modul de locuire. Astfel, putem sublinia, încă de la început, diferența radicală dintre ,,tradițional’’ și ,,modern’’ din punctul de vedere al comportamentului în relatie cu locuinta. ,,Este superfluu sa insistam asupra valorii si functiei spatiului de locuit in societatile industriale […] casa este o masina de locuit. Ea se numara, deci, printer nenumaratele masini produse in serie de societatile industriale. Casa ideala a lumii moderne trebuie sa fie, inainte de toate, functional, adica sa le permita oamenilor sa lucraze sis a se odihneasca pentru a asigura munca. […] poate fi schimbata la fel de frecvent ca bicicleta, frigiderul, automobilul. Pot fi parasite, de asemenea, orasul sau provincial natala, fara alt inconvenient decat cel care decurge dintro schimbare de clima. […] Nu ne propunem sa descriem aici istoria desacralizarii lente a locuintei umane.Acest process face parte integranta din uriasa transformare a Lumii, asumata de catre societatile industriale si devenita posibila prin desacralizarea Cosmosului.’’3 Având în vedere contextul expus mai sus, locuința tinde să devină mai mult un elemnt integrat în viața cotidiana, ci nu un loc integrant. Tinde să devină impersonal, lipsită de amprenta celui care o locuiește, se transormă într-un obiect produs în masă, industrializat. În contrast cu această desacralizare a spațiului de locuit, cultura japoneză păstrează o serie de valori observabile mai ales la nivelul arhitecturii.

2 3

SIMU, Octavian, Arhitectura japoneză veche, ed. Paideia, e-book, prefață, text reluat și la pagina 38 ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul,cap. A-ți asuma crearea lumii, ed. Humanitas, București,1992, pag.49

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018

Considerând arhitectura japoneză ca arhitectură supusă studiului menit să înțeleagă devenirea unui stil prin utilizarea analogiei, a comparației și raportării la context mai mult sau mai puțin similar, astfel încât să se mențină o obiectivitate față de tema și răspunsul oferit în urma studiului, am considerat relevantă prezentarea minimală a arhitecturii japoneze vechi pentru a putea susține capacitatea noii arhitecturi de a folosi elemente de ordin primar, precum relația cu natura într-un context al densității urbane. PROGRAMUL DE LOCUIRE. TRATAREA SPATIULUI INTERIOR. Castelul Nijo din Kyoto este delimitat prin intermediul unor șanturi si palisade natural, format dintr-o serie de elemente pavilonare fiecare stabilind o relatie cu exteriorul, fie prin verande ca extensie sau spațiu intermediar între interior și exterior, fie prin curți și grădini amenajate, pavilioane unite prin intermediul unui pasaj folosit, în principal, de servitori, pentru a nu fi nevoiți să treacă prin spațiile centrale.

Pavilionul central găzduia un spațiu major, transformat în anumite situații în sală de recepție, panourile de lemn glisante sunt tratate diferit, este folosită o foiță de aur pe care sunt reprezentate scene sau peisaje cu cadre natural sau elemente aparținând cadrului natural, precum cireșul, un element transformat în laitmotiv în această cultură. ,,Saltelele,, tatami sunt așezate pe 2 direcții astfel încât să se transforme în elemente care direcționează vizual spre un punct de interes. În contrapunct cu dispunerea spațiala a castelului, vila detașată din Katsura aflată la marginea orașului Kyoto este reprezentanta unui program de locuire pentru oamenii de rând. Construită exclusiv din lemn si dimensionată în funcție de modulul saltelei tatami, locuința pavilionară conține spatii a căror dimensiune variază în funcție de modul de dispunere al pereților mobile (Shoji). Putem observa cu usurință existența planului liber asemenea celui promovat în ,,mașina de locuit’’ a lumii occidentale, singurele elemente de depozitat sunt dispuse în mijlocul încaperii, iar pozitia lor nu este întotdeauna fixă. Preocuparea pentru relatia cat mai apropiată față de elementele naturii, în acest caz binomul cerpamant, se reflectă si prin prezența verandei deasupra grădinii ample, din prelungirea Tokonoma, ca spatiu pentru studiul stelelor.

ELEMENTELE DEFINITORII RELUATE ÎN CONTEMPORANEITATE. Putem aduce astfel în discuție, problematica simbolului locuinței? Locuința a avut, de fapt, un element simbolic, o profunzime de-a lungul perioadelor istorice? A avut elemente comune păstrate dar reinterpretate odata cu schimbarea viziunii? Dacă în contextul lumii occidentale acest lucru este greu de identificat tinând cont de situația actuală, cultura japoneză a păstrat o filozofie a locuirii reinterpretată sau reinventată în contemporaneitate de arhitecți precum Sou Fujimoto, Ryue Nishizawa, SANAA, etc. Daca pana acum, am prezentat elementele ce definesc cultura japoneză în ceea ce privește tratarea spatiului, cât și modul în care aceste elemente se integrează în programul de locuire, în continuare este necesar să aducem în discuție un exemplu contemporan de arhitectură japoneză pentru a demonstra

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018

această continuitate la, nivel simbolic, a trasăturilor definitorii. Acestea nu sunt prezente ca elemnte superficiale, ci redundă din modul de locuire al oamenilor. Ca exemplu, am ales Casa N aparținând arhitectului Sou Fujimoto. Localizată în Oita, Japonia, această casă se inserează, la o prima vedere, în mod contrastant într-un țesut vechi. Contrastul apare din forma(paralelipiped) și culoarea(albă) atât de opuse geometriei și nuanțelor închise ale cartierului. În ciuda acestei discordanțe, locuința reușește să integreze principiul relației interior-exterior prin folosirea a 3 coji. Dacă prima coajă este interfața dintre spațiul străzii și cel al curții iar coaja este perfoarată cu goluri ample, cea de-a doua ramâne de asemenea perforată de goluri fără a fi închise de sticlă și delimitează, de această dată curtea de bucatărie și grupul sanitar, iar cea de-a 3-a coajă este perfoată de goluri dar de această dată închise cu sticlă și marchează spațiul cel mai intim al locuinței, spațiul de meditație și de dormit. De asemenea, mobilierul este minimal, iar relația cu natura și cu spațiul exterior este cea care contează cel mai mult, și prin prezența arborilor în prima coajă. Un alt exemplu al inserării acestor trăsături definitorii ale culturii japoneze în locuințe contemporane este casa de vacanță a lui Ryue Nishizawa. Aceasta este de forma unui paralelipiped, dispusă pe un plan liber, compartimentarea este facută exclusiv prin pereți transparenți de sticlă; compartimentarea este de tip pavilionar, arhitectul acordând o reală atenție asupra curților interioare în relație cu funcțiunile dispuse în celelalte spații. Aceste două exemple surpind mai mult modul arhitecturii japoneze de a face recurs la trecut, la formele primare și introducerea lor, printr-un nou limbaj în cadrul formulări unui spațiu coerent. Relevante temei densității ca principal factor ce determină maniera de gândire la nivel spațial a arhitecturii japoneze contemporante sunt două proiecte, unul ca plombă, o inserție la scară micro, în raport cu scara orașului, respectiv A Narrow 1.8 Meter-Wide House In Japan By YUUA prin care experimentarea relațiilor verticale au devenit o temă recurentă și generată de loturile dezvoltate n adâncime. Proiectul este sugestiv în raport cu tema densității urbane și al experminetării la nivel spațial. La o scară macro, proiectul experminental Nexus World Housing din 1991, situat in Kashii, în proximitatea orașului Fukuoka, Japonia a întrunit o serie de arhitecți atât din interiorul țării, cât și din exterior, dintre care putem aminti, Steven Holl, Oscar Tusquets, Mark Mack, Christian de Portzamparc, Osamu Ishiyama și Rem Koolhaas sub îndrumarea lui Isosaki Arata și care au propus un ansamblu rezidențial format din blocuri de locuințe create de fiecare architect. A rezultat o mixitate la nivel spațial menită să devină un discurs critic atât față de problema densității, caât și față de fenomenul globalizării. Ulterior Rem Koolhaas aprofundează problematica stringentă a densității aducând în discuție o mișcare apărută în Tokio în anii 60 numită Metabolism4. Aceasta a fost ulterior considerată mai mult o mișcare artistică, fapt datorat și aspectului vizionar, utopic pentru acea perioadă în care locuințele erau imaginate, la nivel de schță asemenea unor capsule, fapt ulterior edificat prin proiectul Nagasaki Capsule Tower al lui Kiro Kurokava din 1972. Studiul este o însumare a proiectelor utopice, a planificărilor urbane 4

IN LIN, Z., Kenzo Tange and the Metabolist Movement. Urban Utopias of Modern Japan,Metabolist Utopias, ed.Routledge, London, 2009, pag.71-75

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018

radical ce nu au fost puse în practică, cât și a experimentelor ce ulterior, au devenit o realitate. Atfel, putem observa o recurență a problematicii densității urbane care a generat mișcări posibil premergătoare unui nou stil arhitectural recognoscibil.5

ANALOGIE CU MIȘCĂRI CE AU PRECEDAT UN STIL SAU CU STILURI ARHITECTURALE. În opoziție cu acest mod premergător formulării unui stil arhitectural generat de o constrăngere, o problematic, perioadele care au marcat evolutia culturii occidentale au cautat mereu un alt limbaj formal pentru a se exprima, iar ,,perioada moderna, mai presus de toate, a cautat un pretext pentru a-si dezvolta propriul vocabular printr-o critica adusa, in principal, decorativismului.’’6 In opozitie cu această nevoie de a căuta mereu o nouă expresie, cultura orientală, și implicit, cea japoneză a conservat o serie de principii definitorii modului de locuire și de viata, pe care, în prezent, arhitecții le reinterpreteaza păstrând însă esența și un anume genius loci, o identitate. Termenul tendenza se traduce ca trend, o formă de progres care aborda o atitudine critică asupra conceptului de avant-garde, considerat idealist şi nerealist. Mişcarea respingea utopia în favoarea unei arhitecturi puternic ancorate în contextul politic şi social al acelei perioade (Italia post fascistă, 19601980). Se opune vehement abstractizării radicale conturate de modernism în anii `30; o serie de arhitecţi au căutat elemente comune în formele arhitecturii clasice, având ca scop comun conturarea unui nou vocabular, a unei noi sintaxe arhitecturale, care să susţină o nouă şi coerentă viziune în proiectarea de arhitectură şi în modul de a percepe oraşul. Deşi este asociată cu figura influentă a lui Aldo Rossi, La Tendenza nu a reprezentat niciodată un grup cu o viziune de ansamblu unitară şi coerentă, dar a rămas ca symbol al unuia din cele mai fertile laboratoare de idei, care a marcat arhitectura din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Această retrospectivă a precedat începuturile unei miscări în arhitectură care punea sub semnul întrebării abstractul arhitecturii din perioada modernă, apelând la o revenire asupra studiului şi înţelegerii formelor din istoria arhitecturii, mişcare cunoscută sub numele de postmodernism. Această mișcare, respectiv La Tendenza, ce ulterior a fost precedată de postomodernism aducea o formă de negare; ca o formă care se opune birocraţiei şi funcţionalismului, şi, mai presus de atât, ca o formă de evadare, de descătuşare faţă de avant-gardă, asemenea mișcării Metabolism din Tokyo care aducea o critică aspura orașului într-o manieră utopică, uneori brutală este unul din motivele pentru care putem considera că arhitectura japoneză contemporană este un stil în sine, recognoscibil atât la nivel formal, însă nu ca formule, ci ca mod de ocupare al unui lot și de relaționare cu vecinătatea de proximitate, de integrare în țesutul macro. Astfel, putem considera că sunt definite o serie de premise prin analogie cu celelalte mișcări ce au precedat un stil, însă, diferența majoră față de stilurile arhitecturale care tindeau să reprezinte o 5

KOOLHAAS, Rem, Project Japan. Metabolism Talks…, ed. Tachen, Koln, 2009, pag.354, 365 VENTURI, Robert, SCOTT BROWN, Denise, IZENOUR, Steven, Learning from Las Vegas, A Significance For A&P Parking Lots, Or Learning From Las Vegas, The MIT Press, Cambridge, London, 1977, pag.3 6

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018

perioadă la nivel formal stă în apariția necesității, a constrângerilor, instrumente care de fapt au generat schimbări la nivel social și față de care arhitectura se aliniază.

BIBLIOGRAFIE CĂRȚI   

  

KOOLHAAS, Rem, Project Japan. Metabolism Talks…, ed. Tachen, Koln, 2009 IN LIN, Z., Kenzo Tange and the Metabolist Movement. Urban Utopias of Modern Japan, ed.Routledge, London, 2009 WENDELKEN, C. Putting Metabolism Back in Place. The Making of a Radically Decontextualized Architecture in Japan. Anxious Modernisms. Experimentation in Postwar Architectural Culture. Ed. Goldhagen, London, 2000 ELIADE, Mircea, Sacrul și profanul,cap. A-ți asuma crearea lumii, ed. Humanitas, București,1992 SIMU, Octavian, Arhitectura japoneză veche, ed. Paideia VENTURI, Robert, SCOTT BROWN, Denise, IZENOUR, Steven, Learning from Las Vegas, A Significance For A&P Parking Lots, Or Learning From Las Vegas, The MIT Press, Cambridge, London, 1977

STUDII. CERCETĂRI  

Sprawling City and Mass Housing in Modern Europe and Japan: Innovative Design for High Density Residential Complexes, Raffaele Pernice, Liverpool University The Architecture of Metabolism. Inventing a Culture of Resilience, Meike Schalk, KTH Royal Institute of Technology, School of Architecture and the Built Environment, Östermalmsgatan

WEBOGRAFIE http://densityatlas.org/ - grupează studii de caz asupra unor ansambluri de locuințe din Brazilia, China, Franța, Marea Britanie, India, Japonia, Mexic, Olanda, Pakistan, Singapore și Statele Unite ale Americii, alături de abordarea teoretică necesară. https://digitalcommons.conncoll.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1008&context=envirohp

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului Sanda Voiculescu IT-54 I Arhitectură Comparată Coordonator: arh. Irina Tulbure Echipa: Botea Cristina I Stănuș Andreea An V I sem.II 2017-2018