Curs Locuire Arhitectura [PDF]

Zitiervorschau

Cum se motiveaza formele de locuire Locuinta este o necessitate umana primordiala.Ca orice produs uman insa,ea depaseste in general satisfacerea simplei necesitati,bazandu-se si pe alte motivatii, apparent arbitrare,dar care la o analiza mai profunda trimit la insasi conditia omului in lume. Mediul in care traieste omul este un amestec variabil de mediu natural si cultural. Vom distinge 3 feluri de motivatii – determinante , habitudini , libertati. DETERMINANTE – Clima – factor determinant formelor de locuire,oglindit in nevoia de adapost contra intemperiilor. • In clima calduroasa si uscata se fol materiale cu inertie termica mare(chirpicul,pamantul,piatra) care absorb caldura ziua si o elimina noaptea. • Struct. Geometrica e cat mai compacta posibil. Casele se inghesuie unele intr;altele ceea ce asigura umbra si reduce suprafata expusa la soare. • Ferestrele sunt putine si mici, amplasate la inaltime pt a reduce radiatia de pardoseala • Casele sunt de culoare deschisa, pt a reflecta la maxim radiatia solara • In climatul rece se fol. Elemente incalzire in mij casei. Se evita pierderile de caldura printr;un plan masiv de suprafata minima expusa catre ext, materiale grele si bune izolante termice. • Culorile sunt inchise, gruparile compacte. Locuintele sunt deseori subterane sau semiingropate. Zone cu aceleasi clime pot naste totusi forme de locuinta foarte diferite. Forma locuintei poate fi legata si de activitatea economica decat de climat.Uneori prestigiul pe care l’a castigat o forma de locuire conteaza mai mult decat adatparea la conditiile de clima. Nevoi biologice – Ceea ce e important pt forma construita este tipul de raspuns care se da acestor nevoi, iar acesta este definit in mare parte cultural.Putem afirma ca o casa raspunde unor nevoi fundamentale biologice: a respire, manca , bea , dormi , iubi. Materiale si tehnologie – De multe ori evolutia locuintei e privita ca sinonima cu evolutia materialelor si a tehnicilor disponibile. Daca materialele se schimba, nu se schimba neaparat si formele caselor, pe de alta parte acelasi material permite forme multiple. Situl – Determinante pot fi si conditiile de sit. Asezarile de tip aglomerat se pot explica , de exemplu, prin lipsa de teren disponibil. Orientarea casei in functie de configuratia terenului, de pozitia soarelui sau de directia vanturilor dominante se poate remarca in orice civilizatie traditionala ca o adaptare fireasca la conditiile de sit. Motivatii economice – Motivele economice au de asemenea mare imp. dar mai ales prin ceea ce impiedica decat prin ceea ce oblige in determinarea formei. Functia de aparate – O categorie de necesitati sunt cele legate de aparare fata de agresiunea altor oameni.Exista chiar conditii concrete care o cer sau cel putin nevoie psihologica in acest sens. Multe forme de locuire sunt profund marcade de functia de aparare ( locuintele turn/ castelele) Norme – Reglementarile de tot felul – politica de impozite, codurile de constr, zonificarile urbane, conditiile impuse de banci pt imprumuturi etc. HABITUDINI – locale( system de traditii) , obisnuinta unor anumite moduri de viata intr’un grup uman precum si contactele cu habitudini straine ale altor grupe, pot construe motivatii esentiale pt formele de locuire. Context cultural – Formele pe care le imbraca locuintele implica judecati de valoare, deci decizii culturale.Constructiile si aglomeratiile sunt expresia manifesta a importantei relative acordate diferitelor aspecte ale vietii si diferitelor maniere de a percepe realitate. Religie – Motivatiile religioase pot explica diverse elemente ale locuirii, dar si aces pdv poate deveni simplist dacat I se atribuie un rol determinant. Societate – Spatiul edificat de om reflecta organizarea sociala, structura familiei, maniera de a;si castiga viata si relatiile sociale intre indivizi. Daca asigurarea adapostului este fct. pasiva , scopul ei active este de a crea cel mai adaptat mediu posibil la un anumit mod de viata si de a fi unitatea sociala a spatiului. LIBERTATI – Exista si alte motivatii care tin de capacitatea omului de a raspunde liber la problemele pe care I le ridica mediul sau de viata si tocmai de aceea aceasta ultima categ spune mai mult despre omul insusi decat despre conditiile ext in care traieste. Motivatiile umane pot fi pur si simplu constructiile mentale, imagini si idei rupte de necesitatea imediata.Este categ de factori care asigura diversitatea si schimbarea care nu sunt mai putin necesare existentei umane. LOCUIREA este una dintre problemele majore ale omenirii în strânsă legătură cu dezvoltarea socială şi economică.Este aproape de importanţa alimentaţiei şi sănătăţii şi într-o strânsă legătură cu mediul înconjurător şi problema energiei. Locuirea a fost, este şi probabil va mai fi o lungă perioadă de timp o problemă continuă.

1

Depăşind sfera individuală şi cea familială satisfacerea solicitărilor a devenit în multe ţări ale lumii o problemă de stat. Locuirea este o problemă decisivă pentru calitatea vieţii: individului, familiei, societăţii. Problema locuinţei este extrem de importantă prin implicaţiile în domeniul idealurilor sociale, deciziilor politice şi este supusă constrângerilor limitelor economice şi tehnice. Conceptul de locuire primeşte teoretic interpretări diferite, dar simplificând putem spune că locuirea semnifică folosirea unui spaţiu, ocuparea, amenajarea şi însuşirea lui de către om – ca individ şi colectivitate – corespunzător unor moduri de viaţă, unor condiţii de mediu natural specifice, dezvoltare economică, socială şi orientări politice. Sensul locuirii a evoluat istoric de la ocuparea individuală a unui spaţiu la utilizarea socială a spaţiilor, caracteristică a fenomenului urban modern. Dimensiunea socială a existenţei urbane în general şi a locuirii în particular, are în prezent o pregnanţă tot mai evidentă. În aşezările umane contemporane se constată o multiplicare a relaţiilor care condiţionează existenţa umană, care solicită o cantitate şi o diversitate tot mai mare de activităţi şi spaţii organizate. Locuinţa – elementul de bază – dotările, echipamentele edilitare, spaţiile de muncă, toate în interacţiune conduc la un anumit model de organizare a spaţiului şi la o anumită imagine a acestei organizări interdependente. Din aceste interdependenţe rezultă un anumit spaţiu locuit cu anumite caracteristici ale modului de organizare, de confort şi imagine. Aceste caracteristici reprezintă o componentă de bază a unui indicator global de apreciere a unei colectivităţi – calitatea vieţii. Locuirea urbană ca fenomen global se manifestă la 3 niveluri de organizare şi ierarhizare spaţio-funcţională şi socială: 1) Unitatea primară de locuit, sau celula de bază, care are ca funcţie satisfacerea nevoilor de locuire ale individului şi grupului familial. 2) Locuinţa colectivă – rezultată din asocierea unor unităţi de bază şi a unor spaţii, funcţiuni de utilizare comună exprimată în entităţi arhitectural constructive – clădiri de locuinţe colective. 3) Ansamblul rezidenţial de locuit, cu problemele specifice determinate de densitate şi numar de niveluri, dar şi cele determinate de: dotăriile sociale, culturale, de petrecerea timpului liber, a circulaţiilor şi spaţiilor plantate. DIFERENŢA ÎNTRE LOCUIREA URBANĂ ŞI CEA RURALĂ În ţările dezvoltate – industrializate şi urbanizate, locuinţele de la oraş şi de la sat nu se deosebesc în esenţă în privinţa dimensiunilor, organizării interioare, confortului, dotării tehnice. Diferenţele apar în afara locuinţei, la nivelul: - vecinătăţilor imediate, - al ansamblului - al aşezării umane în totalitatea ei. Locuinţa urbană are drept caracteristică organizarea complexă a unei cantităţi net superioare de celule de locuit în agregate de locuire urbană. Modul de grupare a unităţilor individuale îl reprezintă clădirile de locuit colective sau semicolective. Caracteristică importantă a modului de locuire urbană ca urmare a utilizării acestor agregate de locuire îl reprezintă densitatea – unitatea teritorială care este net superioară celei a satului. Locuinţa rurală este în general autonomă şi autoeficientă, putându-se realiza pe o anumită suprafaţă de teren cele necesare traiului individual sau familial. Locuinţa urbană utilizează aceeaşi suprafaţă de teren în sensul unei dezvoltări cantitative şi depinde de celelalte componente ale oraşului şi teritoriului înconjurător pentru producerea hranei, energiei. Diferenţierea între locuirea urbană şi cea rurală este dată de caracteristicile calitative, ritmul, intesitatea, diversitatea relaţiilor şi opţiunilor posibile în cadrul locuirii urbane, atât la nivel social, cultural, funcţional, la nivelul relaţiilor dintre locuinţe şi celelalte componente ale habitatului uman. Locuirea rurală poate avea toate avantajele tehnice, dotările specifice oraşului, dar ritmul rămâne lent. Categoriile sociale sunt mai puţin diferenţiate de la periferie spre centru.

2

CONCEPTUL DE LOCUIRE: Poate fi definit ca un sistem variabil de structuri funcţionale, coordonate complex pe mai multe niveluri de integrare (individuale, familiale, dar şi sociale, plecând de la cele strict funcţionale – ajungând la cele culturale) capabile să funcţioneze şi să evolueze în timp şi spaţiu. Depăşind nivelul individului (nici acesta simplu) legată de conceptul de locuire se manifestă viaţa de familie care se exprimă ca o funcţie variabilă în timp şi spaţiu (atât în cadrul locuinţei cât şi în prelungirile acesteia). Variabilă în timp – ritmul vieţii de familie în funcţie de unitatea de timp. - 24 ore – perioade strict … ritmul zi şi noapte cu activitate consumatoare de energie şi alte … - 7 zile – ritmul săptămânal al zilelor lucrătoare şi de repaos. - 365 zile – perioadă de activitate - perioadă de vacanţă activitate – repaos ritmul anotimpurilor: fiecare îşi pune amprenta diferit asupra diferitelor tipuri de activităţi umane, diferite tipuri de repaos (la…. 365 zile) şi nu în ultimul rând asupra fizicului şi psihicului fiecărui individ, mai puţin a familiei în totalitatea ei. - cadenţa generaţiilor care prezintă … pe parcursul unei singure generaţii schimbări … (naştere, căsătorie, copii, moarte). Locuinţa urbană se mai caracterizează prin: - diversitatea şi complexitatea rezolvărilor funcţionale - complexitatea ansamblului aşezării umane dezvoltate mult mai alert, mult mai sensibilă la perceperea etapelor de dezvoltare, acestea împreună cu alte momente istorice fiind memorate în structura urbană. Modul de locuire are un caracter evolutiv implicând atât însumări cantitative cât şi salturi calitative, ca urmare a transformărilor din cadrul evoluţiei politice, sociale, economice şi culturale. Atât la nivelul individului cât şi al grupului familial, evoluţia modului de locuire se înscrie în mecanismul trecerii de la necesitatea-aspiraţie, la necesitatea-obligaţie. Necesitatea- obligaţie reprezintă posibilitatea de utilizare a unei locuinţe care din punct de vedere cantitativ şi calitativ asigură un minim de condiţii. Acest minim absolut are un caracter relativ şi este supus contextului istoric, economic, modelelor de cultură specifice. Noţiunea de locuinţă minimală este interpretabilă, dar ea trebuie să asigure un minim de satisfacere a necesităţilor şi confortului. Pentru un anumit moment necesitatea-obligaţie reprezintă nivelul minim admisibil care permite individului şi familiei sale acceptarea într-o comunitate constituită. În cazul în care familia nu îşi poate permite o locuinţă la nivelul minim impus de comunitate, comunitatea îşi rezervă dreptul şi răspunderea, sau aşa ar trebui, să rezolve această problemă. Aceasta se rezolvă prin locuinţa socială, realizată de stat, o intervenţie exterioară, în afara posibilităţilor individului sau familiei. Dar condiţiile de suprafeţe, dotare, confort sunt la nivelul standardelor pe care societatea şi le-a impus. Necesitatea-aspiraţie reprezintă imaginea locuinţei dorite sau a îmbunătăţirilor dorite locuinţei existente. Este o proiecţie de viitor. Este generată de: - creşterea posibilităţilor materiale - modificarea componenţei familiei - exigenţe de reprezentare. Satisfacerea acestor aspiraţii este legată de: - posibilităţi materiale individuale – în acest caz devenind o acţiune individuală punctuală - dezvoltarea economică şi tehnologică a societăţii - o orientare a resurselor către un domeniu sau altul, în cazul de faţă al locuinţei. În momentul creşterii nivelului de exigenţe în domeniul realizării locuinţei, necesitatea-aspiraţie devine necesitate-obligaţie, dorinţa ajunge realitate dar concomitent se nasc aspiraţii noi şi procesul se repetă. Locuinţa urbană nu funcţionează izolat, ci în corelare cu extensiile sale şi dotările aferente, complicând

3

procesul. Individul în primul rând tinde să-şi rezolve problema locuinţei proprii la nivelul primei sale arii de aspiraţie, fără să îl intereseze celelalte dotări de folosinţă colectivă. Dar colectivitatea ca ansamblu, are nevoie de acestea şi trb să coordoneze realizarea celor două sfere ale locuirii: sfera privată sfera colctv. Locuirea este astfel definită prin caracterul ei bivalent – individual –social şi privat - public – al relaţiei dintre necesitatea-obligaţie şi necesitatea-aspiraţie. În mod ideal ar trebui ca transformarea necesitate-aspiraţie în necesitate-obligaţie să se desfăşoare în două procese paralele concomitente. Ele sunt subordonate însă posibilităţilor materiale şi politicilor de stabilire a priorităţilor de realizare. Locuirea moderna si contemporana Principalele caract ale arhitecturii moderne se definesc in opozitie cu modelul traditional.Planul traditional rigid, in care incaperile sunt riguros definite prin inchidere, face loc continuitatii si fluiditatii spatiale, atat pe acelasi nivel cat si intre niveluri si nu in ultimul rand intre int. si ext. Structura schelet inlocuieste peretii portanti ceea ce permite realizarea planului liber. Frank Lloyd Wright – primul mare arh modern care a abordat locuinta individuala intr;un mod adevarat creator. Conceptul sau de “nucleu utilitar” –element compact in jurul caruia se dezvolta apoi celelalte spatii ale casei.El este alcatuit initial din semineu si bucatarie situate spate in spate. Semineul este pivotal casei in care se ancoreaza si de la care pornesc in dou a sensuri opuse spatiile dilatate dinamic. Le Corbusier - In contextual unei conceptii despre arh in general bazata pe ordine si rationalitate Le Corbusier a incercat sa defineasca limbajul architectural modern prin formularea unor “reguli” cele 5 puncte ale arh noi: 1. Planul liber – bazat pe o structura ce ofera posibli de compartimentare diferita a spatiile de la un nivel la altul. 2. Parterul pe piloti- suprainaltarea casei peste un parter ramas liber si deschis detasat de sol 3. Fatada libera – detasata de elementele structurale ceea ce’i permite o tratare independenta 4. Ferestre in banda – care decupeaza panorama mai largi din peisajul ext si care unesc mai mult intre ele sp. Int. 5. Acoperisul terasa – renuntarea la acoperisul traditional pt a atinge un grad mai mare de abstractie geometrica in expresia casei. Locuinta moderna Miscarea moderna va concentra pe definirea unei noi locuinte, noutatea consta in faptul ca in atentia arh se afla locuinta oamenilor obisnuiti. Spatii colective – cele mai imp schimbari apar in partea publica a casei.Prin anii 20 apare formula camerei de zi “living-room” prin care salonul se transf intr;o combinatie mai complexa de spatii.Spatiul de discutii si destindere,locul de luat masa sau locul de lucru devin autonome-mai mult sau mai putin conturate- intr;un spatiu continuu mai mare care se dilata pe orizontala si verticala. Spatiul de reuniune familiala sau de primire nu se mai delimiteaza ca incapere separate ci devina prin dimensiuni si folosinta spatiul definitoriu al casei.Fata d el camerele indiv devin secundare. Spatii private – Spatiile intime, individuale private sunt clar separate de cele ale vietii familiale commune.In vile ele se gasesc la etaj iar in apartamente alc zona de noapte care grupeaza dormitoarele si anexele lor sanitare. Spatii de serviciu – in primul rand bucataria. Bucataria este intotdeauna separata de spatiile locuibile publice sau private printr;un spatiu tampon( oficiul). Oficiul devine placa turnata intre cele trei parti ale locuintei. LOCUINTE INDIVIDUALE – Ceea ce se intelege prin locuinta individuala este de fapt mai précis denumit prin casa unifamiliala. Locuinta individuala este cea “unde de la pamant la cer totul iti apartine”. Caracteristica definitorie a locuintei unifam este relatia directa intre exterior si accesul in locuinta. Locuintele individuale pot fi isolate pe parcela ( pavilionare ) , cuplate , insiruite , covor. Casa unifamiliala izolata Multitudine de tipuri :vile de lux ,case minimale, prefabricate, realiz prin auto-constructie. Casa unifamiliala are o inaltime mica , de obicei parter sau parter plus etaj –duplex- sau chiar 3 niveluri – triplex – (chiar si mai multe daca este teren in panta) Datorita pierderilor perimetrale de caldura costul incalzirii este cel mai mare dintre toate tipurile de locuinta.Casa izolata permite insa folosirea optima a insoririi si orientarii si realizarea unei relatii vizuale cu ext din aproape toate incaperile. Spatiul ext poate fi utilizat ca o prelungire a celui interior, terasa poate fi in continuitate directa cu gradina iar accesul catre spatiul ext e posibil din mai multe incaperi. Casele unifamiliale se pot alipi pt utilizarea mai rationala a terenurilor fara sa se piarda caracterul de locuire individuala in solutia caselor cuplate. LOCUINTE INSIRUITE

4

In conditiile unor loturi f inguste cand exista min 3 case apropiate identice alipite lateral se formeaza tipul insiruit. Acestea sunt mai economice in ocuparea terenului si mai eficiente in dotarea cu echipamente , in plus ele sunt capabile sa realizeze fronturi construite deci au caract mai urban decat cele pavilionare. Locuinta este dezv doar pe doua directii cu exceptia caselor de capat , d obicei camerele vietii commune (bucataria sufrageria birou) se afla la parter iar cele individ (dormitoare) la etaj iar anexele (centrala garaj ) la subsol. Locuintele covor Pot fi considerate un sub-tip al casei iunsiruite insa alipirea caselor intre ele se poate face chiar pe 3 laturi si ocuparea solului se face realizeaza in suprafata decat liniar. LOCUINTE COLECTIVE Din pdv urbanistic locuirea colectiva este indiscutabil tipul ce perm densitatile cele mai mari si infrastructurile cele mai rentabile , favorizand un bun nivel de echipare. Locuintele collective sunt immobile cu inaltimi de la 3 niveluri in sus.Locuintele sunt legate prin spatii commune (hol, casa scarii, ascensor, coridoare) accesele la locuinte facandu;se din acestea si nu direct din exterior. Mai exista si spatii anexe commune (spalatorii, uscatorii , spatii de depozitare ) precum si spatii exterioare commune (loc de joaca pt copii , spatii verzi ) . Spatiile exterioare private se reduc la balcoane logii sau terase iar uneori spatiul ext privat poate sa lipseasca complet. Avantaje • numar mare de apartamente / unitatea de suprafata (ha) • Arie construita mica / unitatea de suprafata • Suprafata libera de teren, ptr.: - spatii verzi • spatii de joaca ptr. copii, spatii ptr. Odihna dotari parcaje • retele, coloane, comune • retele exterioare commune Tipuri de apartamentele, clasificate dupa: numarul de camere: 1cam, 2 cam, 3cam, 4cam, 5cam numarul de locatari: 1cam: - 1persoana /2 persoane 2 cam: - 2 persoane / 3 persoane 3 cam: - 3 persoane/ 4 persoane/ 5 persoane suprafata: - minimala - grad de confort: 1, 2 - confort sporit, modul de utilizare a principalelor spatii / circulatii comandate : circulatie spre zona de noapte prin camera de zi decomandate; circulatii undependente spre zona de zi si zona de noapte comunicare spatiala - buc - loc de luat masa buc – loc de luat masa – camera de zi - loc de luat masa – camera de zi - birou / dormitor

SPATIILE FUNCTIONALE ALE LOCUINTEI Camera de zi - spatiul principal al locuintei loc de viata familiala sau de primire amicala.Seara si la sfarsit de sapt ea sete dimpotriva centrul de petrecere al timpului liber. Orientarea care se prefera este cea vestica sau sud-vestica, tocmai pt folosirea ei cea mai intense are loc dupa masa. Camera de zi contemporana este de fapt un ansamblu de spatii mai complex, care ofera arii mai mult sau mai putin conturate unei game variate de activitati si nu o simpla incapere. Locul de luat masa ( sufrageria ) – incapere separate sau poate fi o nisa in alte incaperi. Cel mai adesea asociat camerei de zi bucatariei sau chiar holului.Este un spatiu semi-public ce are tot un caract comunitar dar care ofera si un oarecare grad de intimidate.Aici se desf o activit precisa delimitata in timp si cu caract repetitiv.Orientarea preferata este spre suds au sud-est si este dorit sa existe o relatie directa cu spatiul exterior- gradina. Dormitorul – spatiul familial intim/privat. In principiu fiecare membru al fam in parte cu exceptia parintilor trebuie sa aiba dormitorul lui independent. Dormitorul asigura retragerea in intimidate, este a doua camera ca marime din locuinta desi peste zi nu se prea foloseste in general. Dormitorul trebuie orientat catre sud-est sau est pt a fi insorit dimineata.Nu este necesara o relatie directa cu sp ext dar e bines a dispuna de un balcon sau terasa. Dormitorul nu este numai spatiul de dormit ci si camera personala in care te retragi in tine insuti in care iti aranjezi posesiunile si iti depozitezi micile comori, hainele etc.

5

Camera copiilor – de dimens mici desi e folosita foarte intens peste zi doar noaptea fiind practice o camera dormitor. E preferabil sa nu aiba mai mult de 2 paturi Spatii de lucru – In general locul de munca e separat de locuinta, dar el poate fi si imediat alaturi sau integrat in ea.Multi arhitecti isi pun problema integrarii locului de munca in locuinta –atelier, birou , cabinet etc. Bucataria – spatiu semi-public. Spre deosebire de baie bucataria cu anexele ei poate lipsi din anumite locuinte. Orice bucatarie asigura indeplinirea urm functii : pastrarea proviziilor, prepararea mancarurilor, pastrarea si curatarea vaselor si veselei, spalarea alimentelor, depozitarea diverselor obiecte menajere si evacuarea deseurilor. Bucataria trebuie sa fie practica, comoda luminoasa si usor de intretinut. Baia – incapere cu o fct. specifica, obligatory si foarte clar definite.Ea satisface in primul rand cerintele privind igiena corporala. Baia si wc-ul ar trebui sa fie separate sau sa existe un cabinet de wc independent cu lavabou inclus. Baia si cabinetul de toaleta pot fi consid spatii de maxima intimidate. Orientarea curenta este catre nord sau est. Nu e absolute necesara rel cu exteriorul dar e bine ca ventilarea sa poata fi totusi naturala. Spatii de depozitare – Una din sarcinile imp ale arh este sa faca sa dispara mobile de depozitare in zidurile apartamentului.Orice apartament trebuie sa aiba minimum o debara (2% din suprafata locuintei) Spatii de circulatie – Multi critica miscarea moderna pt ca a negat culoarele, holurile si in gen spatiile destinate exclusive circulatiei considerandu;le ca spatii pierdute. Dar ele au si rolul de tampon, de praguri de acces in spatiile considerate importante. Intrarea – indiscutabil cel mai public character din intreaga locuinta: ea poate fi vazuta dinspre exterior fara ca macar sa se patrunda inauntru. Intrarea este un spatiu de trecere cu suprafata redusa fiind cu toate acestea un lo privilegiat. Balcoane , logii , terase – daca legatura directa cu solul de;obicei lipseste ea poate fi substituita prin balcoane sau logii. ASOCIEREA FUNCTIUNILOR Nu se poate stabili nici un sist de ordine comun care sa fie valabil pt functiunile oricarei familii.Functiunile locuintei si ordonarea lor trebuie regandite d fiecare data pt fiecare caz nou in parte. Zonificarea – se pot gasi insa cateva tipuri de org –gruparea anumitor fct compatibile si struct locuintei pe diverse zone functionale dupa anumite criterii: • Zone individuale si zone collective – Activitati ca dormitul sau ingrijirea corpului sunt associate zonei individuale si se desfasoara in incaperi anumite, specializate –dormitorul si camera d baie. Celelalte activitati se pot asocia in spatii commune mai mult sau mai putin specializate. • Spatii private si spatii collective – Zonarea functional ape activitati de zi si de noapte este relative recenta din per funcionalista. • Spatiile de serviciu si spatiile deservite/secundare ( baia coridoare holuri debarale sau chiar bucatarie) pt o mai libera desfasurare a celor considerate locuibile(camere) • Inchidere – deschidere In functie de gradul de asociere a unor functiuni forma de locuire poate fi inchisa, semideschisa sau deschisa. In forma inchisa incaperile devin independente, isolate, iau forma de locuire mai rigida. Problema formelor deschise si semideschise se pune in general numai pentru zona comuna. • Flexibilitatea functionala -adaptabilitatea prin schimbarea destinatiei incaperilor si nu prin modificari ale numarului sau marimii lor. Mobilele alcatuite din elemente module sunt concepute special pt a fi usor adaptabile si transformabile. Se poate realize de;aseamenea prin multiplicarea intrarilor prin variatia inchiderii spatiilor catre ext dupa anotimpuri si definitive prin existenta spatiului suplimentar.Spatiile calcultate minimal sunt cel mai putin flexibile • Flexibilitatea propusa - se realiz atunci cand se poate modifica poz unor pereti din locuinta – plan liber • Flexibilitatea constructiva – adaptabilitatea prin schimbarea dispozitiei camerelor numarului si marimii lor. Structura portanta e in acest caz singurul element fix iar restul se realiz dupa bunul plac al locuitorilor. • Eficienta energetica – atentia mare care se acorda azi ecologiei da o importanta speciala acestui mod de locuire. Surse noi si neconventionale de energie – solara , eoliana . Pentru economisirea energiei spre sud se vor orienta incaperile des folosite cu ferestre mari iar spre nord cele de serviciu in formule compacte inchise , ferestre mici. FUNCŢIILE DE BAZĂ ALE LOCUINŢEI Izolat sau în grup, existenţa umană se consumă pe două coordonate: timp şi spaţiu.

6

Din punct de vedere temporal, existenţa umană se dezvoltă conform umor ritmuri (zi-noapte, săptămânal, anotimpuri, vârsta) care marchează profund atât omul cât şi spaţiul locuit de acesta. La nivel individual, dar mai ales la nivel familial locuinţa este cel mai mare consumator de timp. Definită ca un adăpost la început, locuinţa a evoluat odată cu omul şi a contribuit activ la afirmarea condiţiei umane şi în ciuda asemănărilor fizice dintre indivizi a fost marcat şi a afirmat diferenţele socio-culturale. Adăpostul primar a avut funcţii pasive de protecţie şi apărare. În timp, locuinţa a păstrat funcţia de protecţie faţă de condiţiile climatice, a transferat funcţia de apărare în domeniul asigurării intimităţii şi a dezvoltat alte funcţii, unele cu caracter stimulator. Unele dintre funcţiunile locuinţei ţin de existenţa materială, fizică, altele da viaţa spirituală. Primele le condiţionează pe cele din urmă, acestea având însă un rol decisiv în dezvoltarea personalităţii umane. Funcţiunile de utilitate strict materială conturează programul locuinţei minimale. Creşterea … unor noi funcţiuni legate de viaţa spirituală deplasează locuinţa în domeniul reprezentării. Le Corbusier susţine că locuinţa este un înveliş care răspunde anumitor cerinţe şi stabileşte raporturi juste între ambientul cosmic şi fenomenele biologice umane. LC Programe pentru studiul funcţiei de locuire: Cerinţe fiziologice Probleme: - protecţia de intemperii - protecţia de frig şi cald - protecţia contra zgomotului - ventilare, aerare - iluminare, însorire - somn, odihnă - alimentaţie, băutură - igiena Cerinţe materiale: Probleme: - întreţinerea … şi echipamentului, îmbrăcămintei, etc. - activităţi domestice - creşterea copiilor - deplasare circulaţie - bilant Cerinţe psihologice: Probleme: - estetice (spaţii interne, pereţi, vederi, terase, mobilier, …, …, circulaţie) - ale vieţii locuinţei propriu-zise (independenţa individului, echilibrul familial, educaţia copilului, servicii domestice, prietenii) - ale vieţii în unitatea de locuit (independenţa familiilor, raporturi de vecinătate, prelungirile locuinţei) Este un program calitativ pentru definirea ordinului de mărime conformă pentru: locuinţă, prelungirile sale, unitatea de locuit. La definirea acestor categorii de probleme trebuie luate în considerare şi condiţia socială a familiei, vârsta componenţilor acesteia, gusturile membrilor, numărul de persoan. Ca urmare, funcţiile locuinţei pot fi formulate astfel: 1. Protecţia şi igiena corporală • Implică: - grad de izolare - confort hidrotermic - ventilare - însorire - igienă + echipamene necesare şi evacuarea deşeurilor • Spaţii specializate: - baia - grupul sanitar • Prelungiri în exterior: - boxă publică - dotări sportive 2. Refacerea forţei de muncă • Implică: - alimentaţie - odihnă • Spaţii specializate: - alimentaţie – bucătăria

7

- loc de luat masa - odihnă – camera propriu-zisă - dormitorul • Prelungiri în exterior – alimentaţie – restaurant, etc. - odihnă – hoteluri, cabane Foarte importantă – retragerea individului – legată de funcţia de odihnă pasivă, de necesitatea introspecţiei, are funcţia de echilibrare psihologică şi vecinătate afectivă, necesită controlul accesului, zgomotului, luminii. Îndeplinite aceste condiţii, echilibru psihologic, introspecţie, primul plan al acţiunilor viitoare se proiectează în planul imediat all locuinţei şi al componenţei familiei. (Le Corbusier)

PROGRAM PENTRU STUDIUL FUNCŢIEI DE LOCUIRE

CERINŢE FIZIOLOGICE -

protecţia de intemperii; protecţia de frig şi cald; protecţia contra zgomotului; aerare, ventilare; iluminare, însorire; somn, odihnă; alimentaţie;băutură; igienă.

CERINŢE MATERIALE -

întreţinerea localului şi echipamentului; întreţinerea îmbrăcămintei; activităţi domestice; creşterea copiilor; deplasare, circulaţie, bilanţ.

CERINŢE PSIHOLOGICE -

estetice (spaţii interne,pereţi,vederi,terase,mobilare,grădini, edicule); ale vieţii locuinţei (independenţa individului,echilibrul familial, educaţia copiilor, servicii domestice, prietenii); ale vieţii în unitatea de locuit (independenţa familiei,raporturi de vecinătate, prelungirile locuinţei).

A. FUNCŢIILE DE BAZĂ ALE LOCUINŢEI 1 – Protecţie şi igienă corporală - adăpost, protecţie, izolare, confort higrotermic, ventilare,însorire - igienă, echipamente necesare, evacuare deşeuri - spaţiu specializat: baia, grupul sanitar 2 – Refacerea forţei de muncă - alimentaţie, - spaţiu specializat: bucătăria - odihnă: pasivă, activă - spaţiu specializat: dormitorul, alte spaţii interioare sau exterioare 3 – Retragerea în intimitate - odihna pasivă, introspecţia, echilibrare psihologică, securitate afectivă

8

- spaţiu specializat: dormitorul 4 – Viaţa de grup - contacte între membri familiei, educarea copiilor, contacte sociale restrânse - spaţiu specializat: camera de zi, (spaţiu plurifuncţional) B. SUBFUNCŢIUNI DE LOCUIRE B.1. Subfuncţiuni de locuire la nivelul individului 1 - subfuncţiuni specifice - subfuncţiuni anabolice - subfuncţiuni simbolice 2 - subfuncţiuni nespecifice - subfuncţiuni catabolice - subfuncţiuni simbolice B.2. Subfuncţiuni de locuire la nivelul familiei 1 - subfuncţiuni anabolice 2 - subfuncţiuni simbolice 3 - subfuncţiuni catabolice B. SUBFUNCŢIUNI DE LOCUIRE B.1. SUBFUNCŢIUNI DE LOCUIRE LA NIVELUL INDIVIDULUI 1- Subfuncţiuni specifice 1.1 - Subfuncţiuni anabolice: - Regenerativ biologice: - Regenerativ psihice - De protejare fiziologică - De protecţie psihologică - De protecţie a bunurilor 1.2 - Subfuncţiuni simbolice: - De integrare în mediul ambiant - De integrare socială - De integrare culturală 2- Subfuncţiuni nespecifice 2.1 - Subfuncţiuni catabolice - Informaţional – formative - Productiv – creative - De recreaţie şi loisir 2.2 - Subfuncţiuni simbolice - De relaţii familiale - De contacte sociale B.2. SUBFUNCŢIUNI DE LOCUIRE LA NIVELUL FAMILIEI

2.1 - Subfuncţiuni anabolice -

Satisfacerea cerinţelor individuale ale fiecărui membru al familiei Biologice colective Psihologice colective

2.2 - Subfuncţiuni simbolice -

Integrarea funcţiilor simbolice individuale De integrare socio – familială

2.3 - Subfuncţiuni catabolice -

Suma funcţiilor catabolice individuale

9

-

Productiv creative

LOCUINTA COLECTIVA PERSOANE IN VIRSTA Utilizatorii: persoane in virsta: - pensionari ( cu resurse materiale) asistati social ( fara resurse materiale) • • •

persoane singure / sexe familisti persoane cu handicap motor

Nivelul dotarii:  odihna + igiena  odihna + igiena + prepararea hranei  camera ptr. 1 persoana + grup sanitar ( +preparare hrana)  camera ptr. 2 pers. + grup sanitar ( +preparare hrana)  apartament ptr. 1 prsoana, 1 familie Servicii suplimentare 1:  prepararea hranei  spalatorie, spatii comune – socializare, club, biblioteca, hobby  spatii verzi, spatii pentru sport. parcare Servicii suplimentare 2: - intretinerea sanatatii: - cabinet medical – control periodic, tratament geriatric: - sali sport, bazine inot Forme de organizare spatiala: Unitate de locuit independenta. Ansambluri  pavilionar – punctiform  liniar  incinte  Orientare Regim de inaltime: curent - P, P+1- 2E, … Dotari: - ascensoare - rampe - mina curenta continua, sisteme de orientare LOCUINTA COLECTIVA NEFAMILISTI Locuinte temporare Utilizatorii: - persoane salariate -

-

Locuinte de serviciu – institutii, intreprinderi – pentru personalul propriu: - in incinta institutiei - in vecinatate Locuinte de inchiriat / termen scurt si mediu (regim de hotel), pentru: - salariati in deplasare - persoane in cautarea unei locuinte - membri cuplurilor destramate

Nivelul dotarii: - odihna + igiena - odihna + igiena + prepararea hranei

10

Servicii suplimentare: - spatii comune – socializare - spalatorie - parcare - spatii verzi, sport Locuinte pentru studenti Utilizatorii: - studenti :- nefamilisti / sexe

/ comume - familisti Nivelul dotarii: - odihna + igiena - odihna + igiena + prepararea hranei Servicii suplimentare: - spatii comune : – socializare - studiu - alimentatie - spalatorie - comunicatii / financiare - parcare - spatii verzi, sport Forme de organizare spatiala: -

Unitate de locuit independenta Ansambluri

- pavilionar – punctiform - liniar - incinte - Orientare - Regim de inaltime

11