Poziția României În FMI Și Banca Mondială [PDF]

Zitiervorschau

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE SPECIALIZAREA FINANŢE - BĂNCI FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT ZI

REFERAT LA DISCIPLINA Relații Monetar-Financiare Internaționale TEMA Poziția României în FMI și Banca Mondială

Cuprins Introducere...............................................................................................2 Capitolul I Fondul Monetar Internațional 1.1 Noțiuni fundamentale FMI.............................................................3 1.2 Apariția și evoluția istorică a FMI..................................................4 1.3 Poziția României în cadrul FMI......................................................9 Capitolul II Banca Mondială 2.1 Conținutul și rolul Băncii Mondiale in economie........................13 2.2 Funcțiile Băncii Mondiale............................................................14 2.3 Activitatea Băncii Mondiale în România.....................................15 2.4 România în clasamentul Băncii Mondiale.....................................17 Capitolul III Prezentarea datelor……………………………………………………20 3

Introducere: FMI și Banca Mondială sunt organizații interna țional, care s-au creat ca urmare a Conferin ței financiar-monetare de la Bretton Woods(1944). În acest referat voi prezenta no țiuni generale despre FMI, evoluția istorica și poziția României în cadrul acestuia. Precum și rolul, func țiile și operațiunile efectuate de Banca Mondială, locul ocupat de România în clasamentul Băncii Mondiale. FMI a fost conceput în iulie 1944 la o conferin ță a Na țiunilor Unite ținută la Bretto Woods, New Hempshire,U.S.A când reprezentanții a 45 de guverne au stabilit de comun acord să pună bazele unei instituții pentru cooperare economică. Alături de FMI în 1944 a fost creată (BIRD) Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, cunoscuta și sub numele de Banca Mondială, care a fost creată pentru dezvoltare economică pe termen lung, incluzând finantarea proiectelor de infrastructură. În timp ce FMI este preocupat cu performan ță și politici financiare macroeconomice BIRD se ocupă cu dezvoltarea pe termen lung și solu ții pentru eliminarea sărăciei la nivel mondial. România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, având în prezent o cotă de participare de 1 030,2 milioane DST (0,43% din cota totală). România deţine 11 039 voturi, echivalentul a 0,44% din total. Iar în clasamentul Băncii Mondiale Romania s-a menținut pe poziția 72, din 185 de țări, în clasamentul anual referitor la mediul de afaceri Doing Business 2013, după ce în ediția precedentă a coborât șapte locuri. În calitate de ţară membră, România a beneficiat de-a lungul timpului de asistenţă tehnică în câteva domenii, incluzând politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea şi reglementarea bancară şi statistică. Banca Mondială îşi foloseşte resursele financiare, personalul şi cunoştinţele acumulate pentru a ajuta la realizarea, în ţări în curs de dezvoltare precum România, a unei creşteri economice stabile, durabile şi echitabile. Prin împrumuturi, consultanţă în materie de politici şi asistenţă tehnică, Banca Mondială sprijină o gamă largă de programe de reducere a sărăciei şi ridicare a standardului de viaţă în aceste ţări. 4

Capitolul I Fondul Monetar Internațional 1.1 Noțiuni fundamentale FMI FMI este un organism internațional, care func ționează pe lânga ONU și care s-a creat ca urmare a Conferinței financiar-monetare de la Bretton Woods(1944). Rolul fondului se canalizeaza în 3 direc ții :  activitatea de supraveghere a politicilor financiar-monetare ale țărilor membre  acordarea de asistență tehnică, consultan ță ;  acordarea de asistență financiară(facilita ți de împrumut). Resursele fondului sunt :  cotele de participare ale țărilor membre(de țin ponderea cea mai mare în totalul resurselor) ;  împrumuturile contractate de FMI de la țările dezvoltate. Cotele de participare, potrivit statutului FMI(1944), se stabilesc în func ție de 5 indicatori (parametrii) - care reflectă puterea economică și financiară : * 2% din Venitul na țional ; * 5% din rezervele monetare oficiale(aur si devize) ; * 10% din media împorturilor ; * 10% din variația creșterii exporturilor, aceste 4 elemente însumate erau apoi majorate cu ponderea exporturilor în venitul național. Dupa 1990, în formula de calcul au fost introduse urmatoarele elemente : * marimea PIB al țării respective, media lunară a rezervelor monetare oficiale, media anuală a plăților curente, media anuală a veniturilor/încasarilor curente, varia ție veniturilor/incasarilor curente. Atâta timp cât a func ționat etalonul aur-devize, cota de participare era varsată în urmatoarele proporții: 5% partea varsată în aur(transa aur) si 75%partea varsata în moneda naționala(tran șa credit). Dupa trecerea la etalonul puteree de cumpărare s-a oferit posibilitatea alegerii de către fiecare stat membru a modalitatii 5

de vărsare a celor 25%, care înainte se vărsa in aur:- fie în DST, fie în USD, iar cota de 75% se varsa în continuare în moneda națională.

1.2 Apariția și evoluția istorică a FMI FMI a fost conceput în iulie 1944 la o conferin ță a Na țiunilor Unite ținută la Bretto Woods, New Hempshire,U.S.A când reprezentanții a 45 de guverne au stabilit de comun acord să pună bazele unei instituții pentru cooperare economică, proiectată pentru a evita o repetare a politicilor economice dezastruoase ce au contribuit la marea criza din anul 1930. În timpul acelei decade pe masură ce puterea celor mai puternic industrializate state scădea, acestea au încercat să-și apere economiile prin cre șterea restric țiilor asupra importurilor, prin restricții în ceea ce privește achiziția bunurilor de peste hotare si de ținerea de monedă străina impuse cetațenilor. Dar aceste măsuri nu au fost potrivite sitau ției deoarece ele nu au facut decât să îngreuneze comerțul extern, să micșoreze veniturile și să crească rata șomajului.Astfel nivelul de trai în aceste state a intrat într-un declin acut. Pe măsura ce Al Doilea Razboi Mondial lua sfârșit statele aliate frunta șe au început să contureze variate planuri pentru a restaura ordinea în relațiile monetare interna ționale, astfel ca la conferin ța de la Bretton Woods a luat naștere FMI.Obiectivele acestei institu ții au fost acelea și atunci când a fost înfiin țată ca și cele din perioada actuală.Din acea perioada s-au constat cre șteri ale veniturilor făra precedent, și deși beneficiile creșterii economice nu s-au manifestat în mod egal pentru toate statele, majoritatea au cunoscut prosperitate care contrastează în mod special cu perioada în care au avut loc marile conflagrații. Obiectivele și rolul Fondului Monetar de Investi ții au devenit din ce în ce mai importante și din simpla cauză a creșterii numărului de membri.Acest număr de state membre a crescut de peste 4 ori față de inițialul de 45 de state implicate în creearea lui, fapt ce reflectă ob ținerea independenței politice a mai multor state în curs de dezvoltare și mai recent a colapsului blocului sovietic.Expansiune numărului de state membre împreună cu schimbările petrecute în economia mondială au obligat Fondul 6

Monetar Internațional să se adapteze într-o mare varietate de moduri pentru a continua să servească aceleași scopuri în mod eficient. Alături de FMI în 1944 a fost creată (BIRD) Banca Interna țională pentru Reconstruc ție și Dezvoltare, cunoscuta si sub numele de Banca Mondiala, care a fost creata pentru dezvoltare economica pe termen lung, incluzand finantarea proiectelor de infrastructura.In timp ce FMI este preocupat cu performanță și politici financiare macroeconomice BIRD se ocupă cu dezvoltarea pe termen lung și soluții pentru eliminarea sărăciei la nivel mondial. Când FMI si BIRD au fost create, se avea în vedere apari ția unei noi organiza ții pentru a promova liberalizarea comerțului interna țional, de și au trebuit să treacă mai bine de 50 de ani până când World Trade Organization să fie înfiin țată(1995). În anii preceden ți problemele în materie de comerț fiind rezolvate prin (AGTT) Acordul General cu privire la Tarife si Comer ț. Astfel Fondul Monetar Internațional este o oganiza ție a Na țiunilor Unite înfiin țată prin tratatul din 1945 pentru a ajuta și a îmbunatăți “sănătatea” sistemului economic mondial.Sediu FMI este localizat în Washington D.C, și este condus de cele 184 de țări membre. Organismele de conducere sunt:  Consiliul Guvernatorilor;  Comitetul Financiar si Monetar International;  Consiliul Director. Directorul General al FMI este dna. Christine Lagarde.Directorul Departamentului Europa, care coordonează Biroul Regional pentru România și Bulgaria este dl.Reza Moghadam. De la înființare, în decembrie 1945, obiectivele FMI au rămas neschimbate dar opera țiunile sale, care includ supravegherea și asistență financiara și tehnică, au evoluat pentru a raspunde cerin țelor economiei mondiale în schimbare. 7

Evenimente majore în evoluţia împrumuturilor FMI 1952 Acordurile stand-by au fost introduse în 1952 și Belgia a fost prima ţara care a împrumutat 50 milioane dolari pentru a-și consolida rezervele internaţionale.Termenul „ stand-by” înseamna că subiectul poate lua bani doar în urma unor condiţii. 1963 În 1963 fondul a infiinţat „facilitatea financiara de compensare” pentru a ajuta ţările membre producatoare de bunurile de baza în urma unor deprecieri temporare a exporturilor ca urmare a scăderilor de preţuri.O componentă adiţionala pentru a ajuta ţarile sa se descurce cu crizele temporare în împorturile de cereale a fost adaugata în 1981 Anii 70 În timpul crizei energetice cand preţurile la petrol au crescut de 4 ori, fondul a ajutat ţarile importatoare de petrol printr-o „ facilitate petroliera”.Această facilitate a avut efect între 1974 și 1976 când FMI a împrumutat de la ţarile exportatoare si de la cele puternice și a acordat împrumuturi ţărilor importatoare pentru a- și regla deficitele ca urmare a exploziei de preţuri. 1974 În 1974 a fost introdusa „facilitatea extinsa a fondului” pentru a asigura asistenţa pe termen mediu membrilor cu probleme la balanţa plaţilor datorate slăbiciunilor economice și care necesită reforme structurale pe termen lung.Perioada acordurilor extinse este de 3 ani cu posibilitatea extinderii la 4 ani.Kenya a fost prima ţară care a beneficiat de acest tip de acord Anii 80 În anii 80 FMI a jucat un rol central în rezolvarea crizei datoriilor ţarilor latino-americane împreuna cu comunitatea bancară internaţionala.FMI a ajutat ţările cu 8

datorii sa-și realizeze programe de stabilizare pe termen mediu cu banii proprii dar și cu fonduri atrase de la bănci comerciale și alte organizaţii internaţionale. 1989 Înca din 1989 FMI a ajutat ţarile din centrul și estul Europei, zona baltică, Rusia și alte ţari ale fostei Uniuni Sovietice pentru a-si transforma economiile din sistemul planificat în cel al economiei de piaţa.A lucrat în parteneriat cu aceste ţări pentru a le stabiliza și restructura economiile lucrând chiar și la cadrul instituţional și legal necesar pentru o economie de piaţa funcţională. 1994-1995 Între 1994 si 1995 Mexic a suferit o puternica criză financiara datorita unei modificări în încrederea pe piaţă.Mexic a adoptat rapid un sitem de reforme iar FMI i-a acordat un împrumut de 17,8 miliarde de dolari.FMI a introdus „ noile aranjamente pentru a imprumuta” (New Arrangements to Borrow (NAB)) pentru a avea suficiente fonduri în cazul unor crize majore. 1996 În 1996 FMI împreuna cu Banca Mondiala au lansat “ Iniţiativa pentru ţarile sarace puternic îndatorate” cu scopul de-a reduce datoriile ţărilor celor mai sărace din lume la nivel acceptabil într-un timp cât mai scurt. 1997-1998 În timpul crizei financiare asiatice (1997-.1998) FMI a acordat fonduri uria șe totalizând mai mult de 36 miliarde de dolari Indoneziei,Coreei si Tailandei pentru a-si realiza reformele și a- și stabiliza economiile. În 1997 fondul a introdus “ facilitatea rezervei suplimentare” pentru a ajuta ţările care au nevoie mare de finanţare pe termen scurt datorate unor pierderi neasteptate de încredere pe piaţă reflectate în scurgeri de capital. 1999 Fondul a introdus un nou instrument de criză liniile de credit contingente.Acestea sunt linii de precauţie prin care membrii sunt antrenaţi să atingă politici economice puternice pentru a obţine finanţarea FMI pe termen scurt când sunt ameninţaţi de pierderi neasteptate de încredere datorita dificultaţilor din alte ţari. 9

2000 Au fost introduse o serie de măsuri prin care FMI să asigure un ajutor mai rapid în prevenirea și rezolvarea crizelor, dar și o mai buna utilizare a resurselor FMI.

1.3 Poziția României în cadrul FMI România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, având în prezent o cotă de participare de 1 030,2 milioane DST (0,43% din cota totală). România deţine 11 039 voturi, echivalentul a 0,44% din total. Potrivit prevederilor OUG 123/27 decembrie 2011 şi a Rezoluţiei Consiliului Guvernatorilor FMI nr. 66-2/15 decembrie 2010 cota de participare a României la FMI va fi de 1 811,4 milioane DST. Această nouă cotă va intra în vigoare după îndeplinirea condiţiilor prevăzute în paragraful 5 din Rezoluţia nr. 66-2. În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie 2012 şi Belgia şi Luxemburg. Poziţia de guvernator al României la FMI este deţinută de guvernatorul BNR, iar cea de guvernator supleant de secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice cu responsabilităţi în domeniu. România a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII al Statutului FMI la 25 martie 1998. Prin aceasta, România se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu privire la efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea/consultarea FMI. (Comunicat FMI: "Romania Accepts Article VIII Obligations"). Începând cu anul 1991, asistenţa financiară acordată de FMI s-a concretizat în aprobarea unui număr de nouă aranjamente stand-by (Romania and IMF). La 4 mai 2009, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat solicitarea României privind încheierea unui aranjament stand-by pentru o perioadă de doi ani, în valoare de 11,4 miliarde DST (aproximativ 12,9 miliarde euro sau 17,1 miliarde dolari SUA) şi eliberarea primei tranşe în valoare de 4,37 miliarde DST (aproximativ 4,9 miliarde 10

euro sau 6,6 miliarde dolari SUA). Din acest aranjament s-au tras 7 din cele 8 tranşe prevăzute, însumând 10,57 miliarde DST1(aproximativ 11,9 miliarde euro). În ceea ce priveşte cea de-a 8a tranşă, aceasta a fost considerată, la solicitarea autorităţilor române, ca fiind de tip preventiv şi, în contextul evoluţiilor macroeconomice favorabile, nu a fost trasă. În şedinţa din 25 martie 2011, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat încetarea mai devreme a acordului precedent şi încheierea unui nou aranjament stand-by cu România, de tip preventiv, pentru o perioadă de 24 luni, în sumă de 3.090,6 milioane DST (aproximativ 3,5 miliarde euro), reprezentând 300% din cota României la FMI. Data intrării în vigoare a acestui aranjament este 31 martie 2011. La 28 septembrie 2012, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a analizat rezultatele celei de-a şasea evaluări privind îndeplinirea criteriilor de performanţă asumate de România în cadrul ultimului aranjament, punând la dispoziţia ţării noastre a şaptea tranşă, în valoare de 430 milioane DST. Autorităţile române au informat FMI că nu intenţionează să efectueze nici această tragere. La 7 august 2009, Consiliul Guvernatorilor FMI a aprobat rezoluţia privind o nouă alocare generală de DST, în valoare totală de 250 miliarde DST. Această alocare generală a fost însoţită de o alocare specială, care a fost propusă încă din anul 1997, dar care la acea vreme nu a întrunit cvorumul necesar aprobării. În prezent, suma alocărilor cumulative de DST-uri aferentă României este de 984,8 milioane DST. Conform Statutului Fondului, alocările de DST nu sunt purtătoare de dobândă, ţările membre primind dobândă doar atunci când deţinerile de DST cresc peste nivelul alocărilor şi plătind dobândă atunci când deţinerile scad sub nivelul alocărilor.În calitate de stat membru, România furnizează FMI informaţii şi realizează consultări anuale cu această instituţie, în conformitate cu prevederile Articolului IVal Statutului FMI. În cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internaţionale în domeniile relevante pentru activitatea FMI, România a participat la:  Programul Băncii Mondiale şi FMI de evaluare a sectorului financiar (Financial Sector Assessment Program - FSAP). În acest context, experţii BM şi FMI au realizat raportul Financial Sector Stability Assessment - FSSA, raport ce 11

identifică principalele vulnerabilităţi ale sectorului financiar românesc şi oferă un set de recomandări pentru corectarea acestora.

 ROSC - Data Module (raportul privind respectarea standardelor şi codurilor), prin care

experţii FMI realizează o evaluare a practicilor româneşti privind diseminarea datelor vizavi de Standardul Special de Diseminare a Datelor - SDDS (România a aderat la acest sistem în mai 2005). În calitate de ţară membră, România a beneficiat de-a lungul timpului de asistenţă tehnică în câteva domenii, incluzând politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea şi reglementarea bancară şi statistica. Reprezentantul României la FMI în ultima perioada a fost Mihai Tănasescu, fost ministru al finanțelor, dar din motiv ca a fost numit vicepreşedinte al Băncii Europene pentru Investiţii (BEI), pentru un mandat de şase ani, poziţie pe care România o deţine în premieră, un nou reprezentant desemnat cu acesată funcție este Şerban Matei. Matei a absolvit în 1992 facultatea de Finanţe-Bănci de la Academia de Studii Economice, iar din acelaşi an lucrează în Banca Naţională a României.El a fost numit director al Direcţiei operaţiuni de piaţă în toamna anului 2010, anterior ocupând postul de director adjunct al acestei direcţii. Șerban Matei deţine şi poziţia de preşedinte al ACI Romania - Asociaţia Pieţelor Financiare şi este membru al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma. Rolul si activitățile Biroului Reprezentanței Rezidente a FMI în România Biroul Reprezentanței Rezidente în România desfa șoara o gama largă de activită ți în scopul de a contribui activ la implementarea recomandărilor de politică economică ale Fondului de catre autorități, cât și la menținerea unei strânse legături între sediul central al FMI și autoritatile din România. Biroul se ocupa cu:  Explicarea opiniilor Fondului în chestiuni legate de politici și consilierea autorita ților române în implementarea programelor macroeconomice încheiate cu FMI, în principal în contextul solicitarii României pentru sprijin financiar din partea Fondului (cum ar fi acordurile stand-by). Aceasta activitate implica o stransa colaborare și consultare atat cu institu ții guvernamentale cat și cu sediul central al FMI. 12

 Schimburi de opinii cu misiunile rezidente ale Băncii Modiale, Uniunii Europene, BERD, agențiile Națiunilor Unite, precum și cu ambasadele tărilor membre ale FMI, pentru a asista autoritațile din România în implementarea unui program macroeconomic coerent și cuprinzător  Monitorizarea evenimentelor și a evolu ției economice în scopul de ajuta la evaluarea performanțelor financiare și economice ale programelor și politicilor macroeconomice ale Guvernului.Biroul se bazează pe o gamă largă de surse de informare, care includ Banca Nationala a Romaniei, Ministerul Finan țelor și Comisia Na ționala de Statistică. Biroul Reprezentatei Rezidente a FMI joaca un rol important în asigurarea transparen ței politicilor FMI în România. Biroul este disponibil pentru întalniri cu oamenii de afaceri români si străini, reprezentanți din domeniul bancar și pentru schimbul de opinii referitoare la economia româneasca și politicile economice. Reprezentantul Rezident este singurul purtător de cuvânt al Fondului în România și este disponibil pentru contacte periodice cu ziari știi. În acest context, Reprezentantul poate face declara ții de presă și poate participa la interviuri de presă și televiziune, prezentând viziunea Fondului în probleme legate de economia româneasca. Mai mult decat atat, Reprezentantul Rezident al FMI participă ocazional la conferințe și întalniri organizate de institutii publice, organiza ții financiare interna ționale, organizații neguvernamentale, sindicate și alte grupări care se dezbat probleme generale de macroeconomie și referitoare la economia româneasca. Biroul Rezident acordă, totodata, o atenție deosebită posibilitaților de instruire profesională care contribuie la în țelegerea și tratarea de către participanți a problematicii FMI. În acest sens, Reprezentantul Rezident al FMI participă la preselecția candidaților care solicită participarea la cursuri și seminarii organizate de FMI și Joint Vienna Institute. FMI are un rol bine definit în economia României, acela de-a crea un sistem financiar și monetar puternic și de-a încuraja dezvoltarea economica durabila. 13

Capitolul II Banca Mondială 2.1 Conținutul și rolul Băncii Mondiale în economie Banca Mondială este cea mai prestigioasă intituţie internaţională de dezvoltare, reprezentând un model pentru majoritatea băncilor de dezvoltare. Procedurile sale de aprovizionare şi aprobare au fost deoseori preluate şi adaptate necesitaţilor instituţiilor regionale. Creată în timpul celui de-al doilea război mondial la Bretton Woods, în New Hapshire, Banca Mondială a ajutat iniţial la reconstrucţia Europei după război. Primul său împrumut, de 250 milioane dolari a fost acordat Franţei în 1947, pentru reconstrucţia de după război. Reconstrucţia a rămas un obiectiv important al activităţii Băncii, având în vedere catastrofele naturale, crizele de natură umanitară şi nevoile de reabilitare după un conflict care afectează economiile în curs de dezvoltare şi de tranziţie. În timpul anilor '80, Banca a fost împinsă în multe direcţii: la începutul deceniului Banca s-a confruntat cu probleme macroeconomice şi de reeşalonare a datoriilor; mai târziu, pe parcursul deceniului, problemele sociale şi legate de mediul înconjurător au fost în centrul atenţiei, iar o societate civilă care s-a făcut tot mai puternic auzită a acuzat Banca de nerespectarea propriilor sale politici în unele proiecte de mare vizibilitate. Pentru a răspunde preocupărilor pentru calitatea operaţiunilor Băncii, s-a dat publicităţii Raportul Wapenhans, iar curând după aceea, s-au luat măsuri în vederea reformei, inclusiv crearea unui Corp de Inspecţie care să investigheze reclamaţiile împotriva băncii. Totuşi, criticile au continuat să se intensifice, culminând în 1994, la Întrunirile Anuale de la Madrid. De atunci încoace, Grupul Băncii a făcut progrese mari. Toate cele cinci instituţii lucrează - separat şi împreună – la îmbunătăţirea eficienţei interne şi a eficacităţii externe. Clienţii raportează că sunt foarte mulţumiţi de schimbările pe care le văd în ceea ce priveşte nivelul serviciilor, angajarea, prestările şi calitatea Grupului Băncii. Mai mult decât oricând, Banca joacă un rol important pe arena politicii globale. Ea s- 14

a angajat efectiv, alături de parteneri şi de clienţi, în situaţii critice complexe, de la activitatea post-conflictuală din Bosnia, la asistenţă de după criză din Asia de Est, la degajarea de după uragan în America Centrală, la sprijinul de după cutremur acordat Turciei, în Kosovo şi în Timorul de Est.Cu toate aceste progrese considerabile, agenda de lucru a Grupului Băncii nu sa încheiat şi nici nu se va încheia vreodată, atâta timp cât problemele dezvoltării continuă să se intensifice. Totuşi, Banca de azi se concentrează şi mai mult asupra reducerii sărăciei, scopul principal al tuturor activităţilor sale. Înainte avea un personal omogen, format din ingineri şi analişti financiari, aflat în totalitate la Washington, D.C. Astăzi are un personal divers şi multidisciplinar, care include economişti, experţi în politici de interes public, experţi pe sectoare şi specialişti în ştiinţe sociale. 40 la sută din personalul său se află acum în birourile din respectivele ţări.

2.2 Funcțiile Băncii Mondiale Principala funcţie a Băncii Mondiale este de a facilita împrumuturi destinate finanţării proiectelor de dezvoltare economică. Banca Mondiala, printr-o analiză solidă a rezultatelor proiectului trebuie să aibă certitudinea returnării creditului la termenele stabilite. În acest sens, Banca Mondiala funcţionează ca o bancă de investiţii, oferă valuta necesară proiectului cu condiţia unei analize solide a rezultatelor prognozate în proiect astfel încât să se asigure certitudinea returnării creditului la termenele stabilite. O a doua funcţie este aceea de a ajuta ţările în curs de dezvoltare în elaborarea programelor de investiţii şi în alcătuirea unor proiecte specifice. Deoarece împrumutul se acordă în valută, se analizează cu atenţie statutul de datornic al ţării respective, pentru a stabili dacă aceasta poate face faţă obligaţiilor ce-i revin. Astfel, proiectele de dezvoltare evoluează mai greu în cazul în care pieţele interne nu funcţionează corespunzător şi nu există o stimulare economică adecvată. În astfel de cazuri, Banca Mondiala joacă un rol activ în acordarea de consultanţă, mai ales pentru ţările care au dificultăţi din cauza datoriilor. 15

A treia funcţie vizează funcţia de catalizator în găsirea de noi resurse de finanţare prin încurajarea instituţiilor oficiale şi a băncilor comerciale în ceea ce priveşte cofinanţarea împrumuturilor băncii. În momentul în care o ţară devine capabilă să-şi asigure nevoile financiare prin resurse proprii, ea nu mai intră în atenţia Banca Mondiala Există aproximativ 20 de ţări care în trecut s-au împrumutat de la Banca Mondiala şi care în prezent nu mai apelează la fondurile acesteia. Japonia a avut timp de 14 ani împrumuturi substanţiale (ultimul fiind achitat în 1989) iar în prezent este una dintre cele mai importante surse de capital. 2.3 Operațiunile Băncii Mondiale Activitatea Băncii Mondiale în România în perioada de tranziţie dateaza din 1991. De atunci, portofoliul operaţiunilor Băncii a crescut, ajungând în prezent la 30 de proiecte, cu un total al sumelor angajate ce depăşeşte 3 miliarde de dolari, din care circa 1 miliard de dolari reprezintă volumul finanţării celor 21 proiecte aflate în derulare. Banca Mondială îşi foloseşte resursele financiare, personalul şi cunoştinţele acumulate pentru a ajuta la realizarea, în ţări în curs de dezvoltare precum România, a unei creşteri economice stabile, durabile şi echitabile. Prin împrumuturi, consultanţă în materie de politici şi asistenţă tehnică, Banca Mondială sprijină o gamă largă de programe de reducere a sărăciei şi ridicare a standardului de viaţă în aceste ţări. Programul de imprumut al Băncii Mondiale urmăreste să ajute România pentru a putea depăşi problemele cu care se confruntă prin: - întărirea sistemului de protecţie socială; - creşterea investiţiilor în sănătate, învăţământ şi dezvoltare rurală; - consolidarea mediului de afaceri; - sprijinirea reformelor structurale în sectorul financiar, de utilităţi şi al întreprinderilor; - creşterea eficacităţii administraţiei publice şi justiţiei; - dezvoltarea capacităţii de protecţie a mediului. 16

Proiectele Băncii Mondiale în România se desfăşoară în domenii foarte variate. Un important proiect încheiat cu succes în anul 2000 l-a constituit împrumutul de ajustare a sectorului privat (PSAL I) care a sprijinit eforturile de stabilizare macreconomică ale guvernului prin cele patru principale componente ale sale: reforma şi privatizarea sectorului financiar; privatizarea întreprinderilor de stat; consolidarea mediului de afaceri din România; dezvoltarea în continuare a programelor de protecţie socială pentru lucrătorii disponibilizaţi. PSAL I a ajutat guvernul în procesul de închidere a celei mai mari bănci de stat aflate în dificultate, la contractarea agenţilor de privatizare pentru un număr de 62 întreprinderi de stat mari şi la privatizarea a peste 1.500 întreprinderi de stat mici şi mijlocii. De asemenea, PSAL I a ajutat guvernul în procesul de reducere a marilor pierderi ale unor întreprinderi de stat, precum şi la simplificarea şi eficientizarea programului de protecţie socială. PSAL-I încheiat cu succes în iunie 2000 va fi urmat de un al doilea program, PSAL-II, care va continua şi va adânci reformele începute. În anul 2001, Comitetul Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale a aprobat pentru România şase proiecte în valoare totală de peste 230 milioane de dolari (proiectul pentru restructurarea sectorului minier şi atenuarea impactului social, proiectul de servicii pentru agricultură, proiectul de facilitare a comerţului şi transportului, proiectul de reformă a sectorului de sănătate, proiectul de finanţare rurală, proiectul pentru dezvoltarea sectorului social). Recunoscând dificultăţile cu care s-a confruntat România începând din 1990 în realizarea consensului asupra priorităţilor de dezvoltare pe termen mediu şi lung, autorităţile române au solicitat băncii includerea României în grupul pilot al ţărilor participante la iniţiativa Băncii Mondiale cunoscută sub numele de Cadrul General de Dezvoltare. Conceput ca o metodă participativă, Cadrul General de Dezvoltare solicită informaţii şi opinii unui mare număr de grupuri de persoane care manifestă interes faţă de viitorul ţării (lideri industriali, sindicali, universitari, religioşi, ai mass media, ai altor segmente ale societăţii civile, şi oficialităţi din administraţia centrală şi locală, precum şi membri ai partidelor politice). Partenerii multilaterali şi bilaterali ai României au fost şi ei activ implicaţi în tot acest proces, astfel încât aceşti parteneri 17

pentru schimbare să îşi poată stabili mai bine strategia de sprijinire a României în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare. 2.4 România în clasamentul Băncii Mondiale Romania s-a menținut pe poziția 72, din 185 de țări, în clasamentul anual referitor la mediul de afaceri Doing Business 2013 al Băncii Mondiale (BM), după ce în edi ția precedentă a coborât șapte locuri. În intervalul iulie 2011-iunie 2012 analizat în raportul institu ției interna ționale, accesul la credit în România a devenit mai usor ca urmare a extinderii gamei de active mobiliare care pot fi folosite drept garanții. De asemenea, inființarea unei afaceri a fost simplificată, prin reducerea timpului necesar pentru obținerea cazierului fiscal de la agen ția de administra ție fiscală, se arată în raport. Pentru a determina cât de ușor este să faci afaceri în statele analizate, BM analizează zece indicatori generali. România are poziții internationale mai slabe ca anul trecut la înfiin țarea unei afaceri, obținerea permiselor de construcție, accesul la electricitate, înregistrarea proprietății, accesul la credite, protec ția investitorilor, impunerea clauzelor contractuale și reglementarea insolventelor, în timp ce clasarea în privin ța plă ții taxelor s-a îmbunată țit, iar cea referitoare la comerțul internațional s-a men ținut. România se plaseaza cel mai bine în rândul celor 185 de țări la accesul la credite, locul 12, chiar dacă a fost devansată la acest capitol de 4 state față de raportul precedent. Dupa cât de usor este să înfiintezi o firma, România se afla pe 68, fata de 63 in raportul anterior. Deschiderea unei afaceri în România necesită, la fel ca anul trecut, 6 proceduri, în timp ce numarul de zile necesar a scazut de la 14 la 10. De asemenea, costul începerii unei afaceri a coborat de la 3% din venitul mediu anual pe cap de locuitor la 2,8%. Venitul mediu anual luat in calcul de BM pentru România este de 7.910 dolari. România este trasă in jos de accesul la electricitate, plata taxelor, ob ținerea permiselor de construc ție și rezolvarea insolventelor, categorii la care ocupa locuri în a doua jumatate a clasamentului. Fa ță de anul anterior, România a coborât trei locuri în privin ța accesului la electricitate, de pe 165 pe 168. Numărul procedurilor necesare unei afaceri sa obtina acces la curent electric a stagnat la 7, iar cel al zilelor la 223. Costul a urcat de la 556,9% din venitul mediu annual pe cap de 18

locuitor la 584,2%. Pozitia României este cea mai slaba dintre tarile UE, unde media este 74, iar numarul de proceduri cel mai ridicat. Costul este, de asemenea, cel mai mare din spatiul comunitar. România se afla pe 136 la nivel mondial în functie de cât de usoară este plata taxelor pentru companii, comparativ cu 154 în anul anterior. Numărul de plă ți pe an a fost redus de la 113 la 41, iar cel al orelor necesare a coborat de la 222 la 216. Nivelul total al taxelor platite din profit statului a coborat cu 0,2 puncte procentuale, la 44,2%. România este ultima dintre țările UE atât în privința locului in topul Băncii Mondiale cât și a numărului de taxe. La nivelul UE, media în privința numarului de taxe este 12. Obținerea permiselor de construcții clasează România pe 129 la nivel global, compartiv cu 123 în anul anterior. Potrivit raportului BM, sunt necesare 15 proceduri pentru ob ținerea unui permis de constructie, fată de 16 în urmă cu un an, însă durata s-a men ținut la 223 zile. Costul, calculat din venitul mediu annual pe cap de locuitor, a urcat de la 73% la 79,1%. România a coborât în clasamentul internațional și la rezolvarea insolven țelor, cu 5 pozi ții, pe 102. Durata procesului și costul ca procentaj din valoarea bunurilor firmei au ramas acelea și, de 3 ani si 4 luni, respectiv 11%, în timp ce rata de recuperare a crescut de la 28,6 centi pe dolar la 29,2 centi. Poziția României este ultima în rândul statelor UE, în timp ce rata de recuperare este cea mai slabă, comparativ cu media Europeana de 62,6%. Atât la înregistarea proprietă ților cât și la comerțul internațional, România s-a situat pe 72, aceea și pozi ție ca cea din clasamentul general. Dacă la schimburile comerciale pozitia este aceeasi ca anul trecut, in privinta inscrierii proprietatilor, Romania a coborat 2 locuri.Inregistrarea proprietatii necesită, la fel ca în anul anterior, 8 proceduri, are o durata de 26 de zile și un cost de 1,2% din valoarea proprieta ții. În privința schimburilor comerciale, România nu a operat modificări, se arată în raport. Importurile necesită tot 5 documente, 12 zile și un cost de 1.485 dolari pe container, în timp ce importurile au nevoie de 6 documente, 13 zile si 1.495 dolari. Impunerea contractelor situeaza România pe 60, fa ță de 56 anul anterior. Numarul de proceduri a crescut de la 31 la 32, în timp ce durata a rămas de 512 zile, iar necesarul cheltuielilor la 28,9% din creanța revendicata. 19

România o poziție buna la protejarea investitorilor, chiar daca a coborat în clasament de pe 46 pe 49. Transparența reprezintă punctul forte al mediului de afaceri din România, cu evaluari mai slabe însa la gradul în care administratorii firmelor pot fi tra și la raspundere, u șurinta deschiderii de procese în instanța de către ac ționari și nivelul protec ției investitorilor. Raportul Doing Business 2013 marchează a zecea edi ție a seriei în zece ani, aceste rapoarte au înregistrat aproape 2.000 de reforme în privin ța reglementării în țările analizate, se arată într-un comunicat al Băncii Mondiale. În Europa Centrală și de Est, cel mai bine este clasată Estonia (21), urmată de Macedonia (23), Letonia (25), Lituania (27), Slovenia (35), Slovacia (46), Ungaria (54), Polonia (55), Belarus (58), Cehia (65), Bulgaria (66), Turcia (71), Romania (72), Grecia (78), Moldova (83), Croatia (84), Albania (85), Serbia (86) si Ucraina (137). 20

Capitolul III Prezentarea datelor: În ultimii ani, datoria publică a României a crescut ca Făt-Frumos. Aproape că s-a triplat ca pondere în PIB de la începutul crizei. În 2013, statul are de rostogolit cea mai mare datorie de după Revoluţie. După declanşarea crizei economice, despre România s-a spus că are un mare avantaj: are o datorie publică mică, astfel că nu are de ce să se îngrijoreze că va împărătşi soarta unor ţări precum Grecia, Portugalia sau Irlanda. Reprezentanţii statului au profitat din plin de datoria mică şi au „remediat” acest avantaj: guvernul a cheltuit cu mult mai mulţi bani decât a încasat. Deficitul bugetar a sărit de la 2,9% din PIB în 2007 la 5,7% în 2008 – an de creştere economică record (mare parte din cheltuieli s-au făcut chiar la sfârşitul anului, în prag de alegeri generale). Apoi, în colapsul din 2009, cheltuielile statului nu au fost ajustate deloc, aşa că deficitul a ajuns la 9% din PIB (aproape un sfert din cheltuielile statului a provenit din bani împrumutaţi). În 2010 şi 2011 deficitul a continuat să fie ridicat: 6,8%, respectiv 5,5% din PIB. În 2012, ţinta de deficit a fost de sub 3% din PIB - încă nu au fost publicate datele oficiale privind deficitul. Datoria publică a României a crescut în consecinţă şi a ajuns la 239 miliarde de lei la sfârşitul lunii octombrie 2012 (datoria administraţiilor centrale şi locale + datoria garantată) şi reprezenta 39,3% din produsul intern brut (estimat la 608,5 miliarde de lei în buget). Datoria administraţiilor publice centrale şi locale era de 211,9 miliarde de lei sau 34,8% din PIB, şi a crescut de la 13,4% din PIB în 2008. Cea mai mare parte a datoriei publice este în lei şi euro (expunere de aproximativ 45% pe fiecare monedă). Guvernul are de plătit datorii de 75,8 miliarde de lei în 2013 (17 miliarde de euro), din care principalul reprezintă 64 de miliarde de lei, restul sumei fiind dobânzile şi comisioanele – suma include prognoza Finanţelor pentru necesarul de finanţare a deficitului bugetar. Tot în 2013 avem de plătit 992 de milioane de euro către FMI, parte din împrumutul care a intrat direct în conturile Ministerului de Finanţe în 2009-2010 pentru plata cheltuielilor curente ale statului, când Trezoreria nu reuşea să împrumute bani din piaţă. Şi de la Banca Naţională vor fi plătite tranşe de 4 miliarde de euro către Fond în 2013 din rezerva valutară. În condiţiile în care aceste datorii sunt rostogolite prin emisiuni de titluri de stat şi obligaţiuni, este foarte important ca dobânzile să fie mici. Orice punct procetual în plus la dobândă creşte costul de finanţare cu 640 de milioane de lei. 21

Bibliografie 1. www.economica.net 2. http://www.fmi.ro/img/File/Raportul_echipei.pdf 3. www.exonline.ro/cursuri 4. Nițu Adrian, Burse de Mărfuri şi Valori –Instrumente şi tranzacţii bursiere Tribuna Economică, 2002 5. P. Lenain - F.M.I.-ul, Ed. C.N.I. Coresi S.A., Bucureşti, 2000 6. Brezeanu P., Simion I. – Instituţii financiare internaţionale, Ed.Economică, Bucureşti, 2006 7. F.P. Bakker - Instituţii financiare internaţionale, Ed.Antet, Oradea, 1998