Al Doilea Război Mondial Partea I [PDF]

Zitiervorschau

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

{

Partea I

CUPRINS:      

Cauzele Războiului Alianțele combatante Reușitele Germane în Europa (1939-1941) Tehnici de luptă Campania din URSS (1941-1944) Bibliografie

Cauzele războiului •

•

•

O primă cauză ce a declanșat al Doilea Război Mondial a fost ideea principala a lui Hitler că celelalte rase trebuiesc înlăturate pentru purificarea rasei superioare (germanii). O altă cauză considerată importantă de foarte mulți istorici ar fi condițiile aspre puse asupra Germaniei în urma Tratatului de la Versailles, după sfârșitul Primului Război Mondial. Tratatul impunea învinșilor reparații de război împovărătoare, cedări teritoriale, (ceea ce a dus la migrații masive) și clauze economice care au provocat, în special economiei germane, pierderi grele și o uriașă hiperinflație. Marea criză economică a constituit o cauză principală. A fost perioada crizei lumii capitaliste datorată supraproducției, între anii 1929-1933, caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Primele semne ale crizei s-au manifestat încă din anul 1928.

Alianțele combatante •

•

•

•

În desfășurarea celui de Al doilea război mondial, taberele principale care s-au implicat în acest război au fost Puterile Axei(Axa Roma-Berlin-Tokyo) și Aliații. Puterile Axei au fost constituite la început din trei membrii:Italia, Japonia și Germania.Cele trei țări erau principalele puteri ale Axei, alcătuind Axa BerlinRoma-Tokyo. Cele trei și-au împărțit lumea în trei sfere de influență ,prin înființarea pactului Tripartit din 1940, angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat. Acest nou pact an înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936, la care Italia an aderat în 1937. Aliații au fost constituiți din următoarele țări:Anglia(3 sept 1939),URSS (iunie 1941), SUA(dec 1941) și China, care se afla în război cu Japonia din 1937. La 23 august 1939, URSS și Germania au format Pactul Molotov-Ribbentrop prin care Europa Răsăriteană era între cele două state.Germania a încălcat pactul și va invada Rusia în 1941.

1941) Invazia Poloniei: 





Invadarea Poloniei din 1939 a fost inițiată de Germania Nazistă, Uniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat al doilea război mondial. După un presupus "atac polonez" de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacat Polonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării, forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocul lunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonez. Lupta Poloniei în al doilea război mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații.

Operațiunea Barbarossa: 





Operațiunea Barbarossa a fost numele de cod secret acoperitor folosit de conducerea Germaniei naziste pentru operația militară de invadare a Uniunii Sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acțiune începută la 22 iunie 1941. Scopul inițial al operațiunii a fost cucerirea Rusiei Europene și a Ucrainei până laArhanghelsk în nord și Astrahan în sud. Se presupune că eșecul Operațiunii Barbarossa a dus, în cele din urmă, la înfrângerea Germaniei naziste, fiind un punct de cotitură pentru soarta celui de Al Treilea Reich condus de Adolf Hitler. Principala cauză a eșecului german a fost subestimarea capacităților Uniunii Sovietice și a rezistenței îndârjite a Armatei Roșii. Planificarea războiului s-a dovedit greșită din punct de vedere logistic. Situația grea și periculoasă în care s-a regăsit armata germană la sfârșitul anului 1941 a fost cauzată și de continua creștere a puterii Armatei Roșii, la care s-au adăugat și alți factori, care au scăzut dramatic eficacitatea forțelor atacatoare.

Luftwaffe 





Deutsche Luftwaffe (traducere literală: „Arma aerului germană” cu sensul „Armata aeriană germană”) este numele folosit în mod obișnuit pentru forțele aeriene militare ale Germaniei în cel de-al Doilea Război Mondial, ca parte integrantă al Wehrmacht-ului. Istoria Luftwaffe începe în 1910, odată cu înființarea „Serviciului Aerian a Armatei Imperiale Germane”. Existența „Armei aerului” („Armatei aeriene”) a fost însă întreruptă în două perioade (1918-1935 și 1945-1955), ca urmare a înfrângerii țării în cele două războaie mondiale. În 1939-1940 Luftwaffe a ajutat Germania să obțină considerabile succese pe fronturile din Europa Occidentală și din Europa Răsăriteană, dar nu a reușit să câștige supremația aeriană în luptele cu RAF (Royal Air Force) de deasupra insulelor britanice. Mai târziu, în ciuda eforturilor germane uriașe pe care le-au făcut piloții și constructorii, Luftwaffe nu a reușit să împiedice înfrângerea Germaniei naziste, provocată și de bombardamentele continuu executate de o forță aeriană copleșitoare a aliaților cu bazele în Anglia și de puterea Armatei Roșii.

Tehnici de luptă 





Pentru început, câteva prime tactici folosite în cel de-Al doilea război mondial au fost tacticile germane printre care se numără Blitzkrieg-ul, tehnica de cucerire a porturilor din Belgia, bombardamentul strategic și războiul de gherilă. Tehnica de cucerire a porturilor belgiene a constat în parașutarea soldaților germani în spatele liniilor inamice și ducând la un avantaj considerabil al Germaniei asupra Belgiei, care în cele din urmă, aplicarea acestei tactici va duce la capitularea Belgiei. În timpul celui de-al doilea război mondial „partizanii” au devenit forța dominantă din spatele liniilor Axei, constituind războiul de gherilă, fiind formate în special din trupe neregulate, întărite de cele mai multe ori cu specialişti în luptele de gherilă trimişi în sprijinulinsurgenţilor de cartierele generale aliate.

Blitzkrieg-ul și Bombardamentele 

Blitzkrieg-ul care însemnă literal "război fulger" este numele comun sub care este cunoscută o doctrină militară care pledează pentru o ofensivă militară generalizată, precedată de atacuri aeriene și bombardamente masive urmate de atacuri foarte rapide. Forțele militare mobile atacă variat și prin surprindere pe un front larg, dar și în adâncimea teritoriului advers, pentru a nu da timp inamicului de a se apăra sau regrupa coerent. Prima implementare în practică a doctrinei și conceptelor războiului fulger a fost realizată de wehrmacht la începutul teatrelor de operații ale celui de-al doilea război mondial.



Bombardamentele strategice din timpul celui de-al doilea război mondial au fost efectuate pe o scară nemaiîntâlnită până atunci. Campaniile de bombardamente strategice duse de Germania Nazistă, Statele Unite, Regatul Unit şi Imperiul Japonez au folositintreaga gamă de arme cunoscute în epocă: bombe convenţionale, incendiare şi, la finalul războiului, nucleare.

Mașini de război și armamente Racheta V-2:  Racheta V-2 este o îmbunătățire a rachetei A-4 din seria Aggregat, produse la Peenemünde. La început, V-2 a însemnat Versuchmuster 2 (Prototipul 2), iar apoi, în scop pur propagandistic, a fost numită Vergeltungswaffe 2 (Armă pentru represalii).  Primul test a fost efectuat la 12 august 1942 a marcat un eșec deoarece racheta a explodat, iar resturile au fost împrăștiate deasupra Mării Baltice, la aproximativ doi kilometri distanță de locul de lansare.

Panzer IV: 

Panzer IV era un tanc majoritar în unitățile de tancuri germane, fiind produs și folosit pe toate teatrele de luptă din timpul războiului. Proiectul a fost îmbunătățit de mai multe ori ca să facă față noilor amenințări inamice.

T-34: 

T-34 a fost un tanc mediu fabricat în Uniunea Sovietică din 1940 până în 1958. A fost principalul tanc de luptă al Armatei Roșii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A rămas în istorie ca fiind al doilea tanc ca producție din istorie. A fost exportat masiv, aflându-se încă în inventarul unor armate din lume.

Mașini de război și armamente

Campania din URSS(1941-1944) 



Frontul de Răsărit al celui de Al Doilea Război Mondial a fost teatrul războiului dintre patru țări ale puterilor Axei (Germania nazistă, Italia, Ungaria, România) pe de-o parte, și Uniunea Sovietică pe de altă parte, începând cu iunie 1941 până în mai1945. În rusă războiul este denumit Marele Război pentru Apărarea Patriei (Великая Отечественная война, Velikaia Otecestviennaia voina), un nume care face aluzie la Războiul Patriotic din 1812 pentru apărarea Rusiei în timpul unuia dintrerăzboaiele napoleoniene. Al doilea război rusofinlandez, Războiul continuu, poate fi considerat flancul nordic al frontului răsăritean. Unii oameni de știință care au studiat conflictul îl denumesc Războiul ruso-german, alții îl numesc Războiul sovietogerman sau Războiul germano-sovietic. Războiul a început la 22 iunie 1941, când Germania a invadat zona Poloniei ocupată de sovietici, și s-a încheiat la 8 mai 1945, când Germania s-a predat la sfârșitul Bătăliei Berlinului. Sfârșitul războiului a avut drept rezultat, printre altele, ridicarea Uniunii Sovietice la rangul de superputere militară și industrială, ocuparea Europei Răsăritene și împărțirea Germaniei.

Etapele campaniei Invazia 1941  Moscova şi Rostov 1941 Luptele de pe Don, Volga şi Caucaz 1942  Stalingrad 1942  Kaurk 1943  Ucraina 1943  Belarus 1944 



Bibliografie

 

   

www.wikipedia.org www.referat.ro http://aldoilearazboimondial2.blogspot.ro/p/participanti.html http://cultural.bzi.ro/al-doilea-razboi-mondial-marile-aliante-militare-13754 Manual istorie, clasa a X-a, Editura Didactică și Pedagoică, anul 2010 Al doilea război mondial, Antony Beevor, Editura Rao, 2014