Piata Muncii [PDF]

Zitiervorschau

1

Universitatea „Dimitrie Cantemir” Tg. Mureş Facultatea de Ştiinţe Economice An univ. 2012-2013 Specializarea:ECTS

Proiect la disciplina: Macroeconomie

PIAŢA MUNCII

Coordonator: Conf.Univ.Dr. Eva Vasloban

Student: Vodă Alina Daniela

Tg.Mureş 2013

2

CUPRINS

ARGUMENT .............................................................................................................3 CAP. I PERSPECTIVE ASUPRA PIEŢEI MUNCII...............................................4 1.1. Prezentare generală a pieţei muncii .............................................................................. 4 1.2. Definiţie şi caracteristici .................................................................................................. 5

1.3. Conţinut, funcţii şi trăsături ...........................................................................7 Cap. 2 PIAŢA MUNCII CA DOMENIU DE CERCETARE ÎN ROMÂNIA ........10 2.1. Concepţii despre piaţa muncii ..................................................................................... 10 2.2. Evoluţia pieţei muncii în România................................................................................ 11

BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................15

3

ARGUMENT Am ales această tema “ Piaţa muncii“ deoarece munca este cea mai important[ pentru dezvoltarea unei economii durabile si de buna calitate. Ştim bine că atunci când avem de-a face cu o activitatea economică indiferent de natura ei cel mai important lucru este ca munca sa se desfasoare in conditii optime si de calitate. Ataşate oricărei activităţi

sunt riscurile aferente acestuia, adică posibilitatea

apariţiei de impedimente ce pot dăuna desfăşurării optime a acestei activităţia economice. Aceste riscuri trebuie sa fie descoperite din timp astfel încât sa fie posibilă luarea de decizii care să conducă la eliminarea lor. Pentru aceasta, ele necesită să fie bine definite şi înţelese, spre a nu apărea eventule erori decizionale. Ca urmare a acestui fapt, numerosi tineri isi aleg facultatea fara sa ia in calcul viitorul post-absolvire, sau fara a avea elementare cunostinte despre profesia spre care se indreapta si despre piata locurilor de munca din acel domeniu, ghidându-se dupa principiul” suna bine”. Fara intentia unei critici la adresa sistemului, in speta la adresa profesorilor si a echipelor manageriale ale liceelor, nu putem sa nu observam, totusi, diferenta substantiala care exista intre sistemul românesc de orientare scolara si profesionala, si cel din spatiul european, a dificultatii cu care tinerii, dupa absolvire, isi gasesc locuri de munca satisfacatoare si conforme cu pregatirea lor,subliniaza necesitatea preocuparii pentru viitorul tinerilor ce vor fi absorbiti de piata locurilor de munca din Romania in viitorul apropiat. In momentul alegerii unui anumit loc de munca, tinerii tind sa valorizeze foarte mult satisfactia profesionala, urmata imediat de satisfactia de ordin financiar, si pe urmă cel profesional. Astfel vorbind de toate acestea constatăm că avem foarte multi tineri cu pregătire dar care nu au un loc de muncă. Putem constata din faptele ce ne inconjoara ca in România piaţa muncii este intr-o continuă scădere adică cererea este foarte mare iar oferta tinde să atingă valori alarmant de mici.

4

CAP. I PERSPECTIVE ASUPRA PIEŢEI MUNCII 1.1. Prezentare generală a pieţei muncii Piaţa muncii implică următoarele elemente: muncitorii, angajatorii, locurile de muncă, angajările (tranzacţii între muncitori şi angajatori), reţelele (legături de comunicare între posibili ocupanţi ai locurilor de muncă şi diferite firme) şi contracte (acorduri cu privire la sarcini, efortul depus, condiţii de muncă, nivelul salariului)1. Din perspectiva economiei neoclasice elementele care intră în componenţa pieţei sunt: cererea, oferta, preţul, mâna invizibilă (care reglează raportul cerere-oferta din exterior, dincolo de voinţele indivizilor). Importanţa schimbului (înclinaţia de a face schimb este specifică tuturor oamenilor şi în acelaşi timp nu o întâlnim la alte specii de animale) este subliniată şi de Adam Smith în „Avuţia Naţiunilor”2. Schimbul, înţelegerea şi cumpărarea sunt mijloacele prin care oamenii obţin cea mai mare parte din serviciile reciproce de care au nevoie. În lucrarea „The Architecture of Markets”3, Neil Fligstein aduce în discuţie abordarea cultural politică a pieţelor, conform acestei abordări acţiunea socială se petrece

în

locuri numite câmpuri sau spaţii sociale organizate. Această abordare este o alternativă la perspectiva economică în ce priveşte comportamentul actorilor şi structurile sociale ale pieţelor. Pentru sociologul francez P. Bourdieu, câmpul este un spaţiu social specific, un loc public, „o piaţă” în care se face schimb de bunuri culturale, unde fiecare asistă la activitatea celuilalt4. Grupurile din câmp care au mai multă putere folosesc regulile culturale acceptabile pentru a-şi reproduce puterea, acest proces face ca acţiunea din câmpuri să fie continuu conflictuală şi moştenită politic. Teoria câmpurilor analizează modul în care se formează un nou câmp social, cum acesta devine stabil precum şi forţele care transformă câmpul. 1

Şerban Olah, Sociologie economică – note de curs (curs 7: Piaţa) Adam Smith, Avuţia Naţiunilor – cercetare supra naturii şi cauzelor ei, ed. Academiei Republicii Populare Române, 1962, vol. I, cap. 2 3 Neil Fligstein, The Arhchitecture of Markets, Princeton University Press, p. 15 4 Câmpul universitar şi actorii săi, coord. Adrian Nicolau, Polirom, 1997, p. 9 2

5 Piaţa muncii este una din principalele componente ale economiei de piaţă alături de piaţa bunurilor şi piaţa capitalului. Piaţa muncii se referă la forţa de muncă. În percepţia cotidiană forţa de muncă are în vedere capacitatea unui om de a munci. Din perspectivă economică piaţa muncii reprezintă una din componentele forţelor de producţie5. Piaţa muncii (sau a forţei de muncă) se întemeiază pe întâlnirea şi confruntarea cererii cu oferta. Nevoia de muncă este prezentă pretutindeni, în orice societate; dar pentru ca nevoia de muncă să fie considerată în categoria cererii de muncă trebuie îndeplinită o condiţie: remunerarea/salarizarea muncii. Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o economie de piaţă. Oferta de muncă este formată din munca pe care o pot depune membrii societăţii în condiţii salariale6.

1.2. Definiţie şi caracteristici Piata muncii reprezinta ansamblul actelor de vanzare-cumparare a fortei de munca, a relatiilor specifice acestora, ce au loc intr-un spatiu economic; ea releva intalnirea cererii cu oferta de munca, stabilirea, pe aceasta baza, a conditiilor pentru angajarea salariatilor, negocierea si fixarea salariilor in functie de performantele lucratorilor, realizarea moblitatii salariilor si fortei de munca pe locuri de munca, firme, zone. Dacă vrem putem să-i atribuim şi o altă definire şi anume că piaţa muncii cuprinde activităţile de angajare şi de ofertă a forţei de muncă în vederea realizării unei activităţi, precum şi procesul de determinare a retribuţiei celui care urmează să o îndeplinească. În plus, termenul se referă şi la modul în care evoluează salariile ori la mobilitatea lucrătorilor între diferite ocupaţii şi între diferiţi angajatori. Trebuie totuşi menţionat că utilizarea termenului de "piaţă" nu presupune că munca se comportă la fel ca orice altă marfă; în teoria economică, piaţa muncii trebuie privită ca "locul" unde se întâlnesc cererea şi oferta de muncă. Caracteristicile pieţei muncii 5 6

Dicţionar de Sociologie, coord. Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, ed. Babel, Bucureşti, 1993, p. 430 Manual de economie, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 73

6 Piata muncii se comporta, pe de o parte, ca orice piata si, pe de alta parte, are caracteristici proprii, determinate de specificul uman al obiectului cu care opereaza si de cel al serviciilor generate de acesta si pe care întreprinzatorii le cumpara. Experienta istorica arata ca, în esenta, piata muncii implica întotdeauna stabilirea de raporturi între purtatorii ofertei si cei ai cererii de munca. Aceasta determina anumite specificitati referitoare la ajustarea ofertei si cererii, la formarea pretului muncii, la existenta unui sistem de norme si valori sociale, precum si de institutii specializate. În acest sens, relevam câteva caracteristici: In primul rand, ea este o piata cu grad ridicat de rigiditate si de sensibilitate si prin aceasta ea conditioneaa atat echilibrul economic cat si pe cel social-politic. Rigiditatea si sensibilitatea ei rezulta nu numai din particularitatiile ofertei, din particularitatiile demo-economice, biofiziologice si psihosociale ale marfii care circula pe aceasta piata, ci si din ponderea mare si intrepatrunderea ridicata a laturilor economice si sociale. Se subliniaza tot mai frecvent ideea ca in conditiile actuale dreptul la munca, la alegerea libera a profesiei si a locului de munca este un drept fundamental al omului intr-o societate democratica. In al doilea rand, datorita complexitatii factorilor si proceselor mentionate, piata muncii este mai complexa, mai organizata si mai reglementata in raport cu celelalte piete. Tranzactiile care au loc pe aceasta piata nu sunt numai relatii de vanzarecumparare, iar agentii economici nu sunt numai vanzatori si cumparatori. Piata muncii reprezinta un cadru in care interactioneaza si se confrunta mai multi agenti economici si parteneri sociali: salariatii si intreprinzatorii, organizatiile patronale si sindicatele ca reprezentanti ai primelor categorii de agenti si statul, fiecare dintre acestia cu roluri si functii bine determinate. In al treilea rand , mecanismele de actiune ale acestei piete prezinta anumite trasaturi, care-i ofera un grad ridicat de imperfectiune din punct de vedere al concurentei, in raport cu alte forme de piata. Pe de o parte, salariul, ca pret al muncii, libera concurenta, productivitatea marginala actioneaza intr-un cadru reglementat, dinainte acceptat de toti participantii. Pe de alta parte salariul nu mai reprezinta unica parghie de reglare a volumului ocuparii si utilizarii eficiente a forti de munca, iar

7 marimea salariului nu mai rezulta doar din actiunea mecanismelor pietei, ci si din reglementari economico-juridice importante.

1.3. Conţinut, funcţii şi trăsături Cat timp intr-o tara populatia e mica, bogatia in bunuri naturale, ce nu poate fi folosita in mod direct, ci numai prin mijlocirea muncii omenesti, apare ca un obstacol in dezvoltarea economica a socetatii. În orice conditii de timp si spatiu, activitatea economica implica în mod obiectiv factorul munca menit sa valorizeze sistematic resursele în interesul sau. Ca si ceilalti factori de productie, el se obtine prin intermediul pietei, care se constituie într-un subsistem al economiei de piata concurentiala. Tranzactiile pe aceasta piata au ca obiect munca sau forta de munca. Daca forta de munca o întelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice si intelectuale ce exista în personalitatea vie a omului si pe care le pune în functiune atunci când creeaza bunuri economice, înseamna ca munca reprezinta cheltuirea constienta a fortei de munca. Ele formeaza un tot coerent, astfel ca folosirea sinonima a celor doua expresii, în teoria si practica economica, este benefica pentru managementul resursele umane, care decide asupra planificarii, organizarii utilizarii si evaluarii rezultatelor muncii într-un anumit circuit economic. Piata muncii, ca piata a celui mai important factor de productie se afla in legatura cu celelalte piete; pe de o partea ea recepteaza semnalele de pe piata bunurilor si serviciilor, a capitalurilor etc. si este influentata de miscarea acestora, de modul de functionare si distorsiunile acestora. Omul este mai mult decât o marfa, astfel ca piata muncii are un loc deosebit în teoria si practica economica, fiind o piata derivata si cea mai reglementata. In esenta, sub aspect eonomic si juridic, propietarul fortei de munca dispune in mod liber de ea si o ofera propietarului de capital, care formuleaza cererea, iar negocierile dintre acestia se concretizeaza printr-un contract de angajare si in salariu. Tranzactiile intre posesorii de capital si cei ai forte de munca au loc pe baza principiilor economiei de piata si a unor reglementari juridice specifice cu referire la comportamentul celor doi parteneri. Funcţiile pieţei muncii

8 In procesul de dezvoltare si de functionare a economiei nationale, piata muncii indeplineste functii importante, de ordin economic, social-economic si educativ: 

alocarea resurselor de munca, a fortei de munca pe ramuri, subramuri, domenii de activitate, zone geografice, meserii, in independenta de volumul si structura cererii de munca existente, la un moment dat;



furnizeaza informatii cu privire la cererea si oferta de munca, la aparitia unui excedent sau deficit de oferta de munca, la nivelul salariului;



unirea si conbinarea fortei de munca cu mijloace de productie;



influenta asupra formarii si repartizarii veniturilor; contribuie la formarea si orientarea climatului de munca si de pretectie sociala;

După natura bunurilor tranzacţionate pieţele se clasifică în: 

piaţa bunurilor şi a serviciilor,



piaţa factorilor de producţie (care cuprinde: piaţa muncii, piaţa pământului, piaţa capitalului)



piaţa financiar valutară.

Piaţa are următoarele trăsături: 

este un spaţiu economico-geografic unde acţionează agenţii economici



este locul de întâlnire al cererii cu oferta, deci al agenţilor economici producători şi consumatori



este locul unde: se manifestă concurenţa, se formează preţurile, se încheie tranzacţiile7.

Iată câteva trăsături fundamentale ale pieţei muncii8: 

este o piaţă imperfectă (cauze: dezechilibrul cerere-ofertă în sensul că există un număr mare de ofertanţi de forţă de muncă şi un număr mic de cumpărători; alte motive: informarea parţială a indivizilor/firmelor privind cererea şi oferta de locuri de muncă, presiunile salariale ale sindicatelor)



este o piaţă contractuală: atât drepturile cât şi obligaţiile părţilor sunt stabilite prin contract

7 8

Florica Ştefănescu, Economie contemporană - note de curs (Piaţa şi concurenţa) Florica Ştefănescu – Economie contemporană, note de curs (Piaţa muncii)

9 

este o piaţă administrată: fondurile salariale depind de legislaţie dar şi de strategiile firmei



gradul ridicat de eterogenitate;

10

Cap. 2 PIAŢA MUNCII CA DOMENIU DE CERCETARE ÎN ROMÂNIA 2.1. Concepţii despre piaţa muncii În concepţia clasică munca este o marfă: angajatorii sunt cumpărătorii iar angajaţii sunt vânzătorii de forţă de muncă, salariile ţin loc de preţuri. Cererea şi oferta acţionează în modul obişnuit pentru a stabili un echilibru. Nu există o piaţă perfectă a muncii tot aşa cum nu există o piaţa perfectă a produselor. O problemă care poate fi semnalată este şomajul; de asemenea pe piaţa muncii există inegalităţi: pentru aceeaşi muncă executată în condiţii asemănătoare angajatorii plătesc salarii diferite. În căutarea unui loc de muncă se poate vorbi de două stadii: 

găsirea cumpărătorilor



stabilirea ofertei acestora

Angajarea, mai ales când este vorba de o slujbă la nivel înalt, este precedată de o intensă căutare. Un schimb de informaţii este necesar astfel încât atât posibilul angajat cât şi angajatorul să afle mai multe informaţii unul despre altul şi să poată lua o decizie. Căutarea unui loc de muncă presupune costuri şi beneficii. În cazul muncitorilor (gulere albastre) timpul este considerat costul principal; un alt cost important implică apelul frecvent la relaţiile personale, fapt care poate duce la deteriorarea relaţiei. În studiul realizat de Granovetter 80% din relaţiile personale folosite nu numai că l-a informat pe subiect de noua slujbă, dar au pus şi „o vorbă bună” pentru el , dar după cum am spus mai sus acest lucru nu se poate face prea des pentru că ar duce la tensionarea relaţiei. Diferite metode de căutare a unui loc de muncă duce la diferite cantităţi de informaţii; „căutătorii de slujbe” calculează costurile şi beneficiile pentru fiecare metodă pe care o pot folosi şi folosesc mai întâi metoda de la care aşteaptă cel mai mare beneficiu. În ce priveşte oferta de forţă de muncă, aceasta este alcătuită din: 

cei care intră pentru prima dată pe piaţa muncii,



cei care au fost daţi afară,

11 

cei care renunţă la slujbă (din cauza insatisfacţiei),



cei care sunt şomeri de o perioadă suficient de lungă de timp, astfel încât să nu mai aibă dreptul la ajutor de şomaj.

În căutarea unui loc de muncă prestigiul şi calitatea colegiului absolvit joacă un rol important. Se poate spune că educaţia primită în colegiile cu prestigiu îi face pe angajatori să-i vadă într-o lumină mai atrăgătoare (din perspectiva angajării) pe cei care termină aceste colegii. O altă explicaţie se referă la relaţiile care pot fi legate întru-un colegiu prestigios: aceste relaţii sunt mai bine plasate în structura ocupaţională, deci au o mai mare posibilitate de a-i ajuta în găsirea unui loc de muncă. Aceasta întăreşte ideea dezvoltată de alte studii sociologice după care indivizii cu un status social înalt au şi un mare număr de relaţii sociale. În ce priveşte persoanele mai tinere, este puţin probabil ca acestea să folosească relaţiile personale în găsirea unui loc de muncă, asta pentru că tinerii nu au încă un număr mare de cunoştinţe, aşa cum este cazul celor care lucrează de mai mulţi ani. În cazul în care tinerii apelează la relaţii există tendinţa ca acestea să fie rude sau prieteni (strong ties – legături puternice) şi nu simple cunoştinţe (weak ties – legături slabe). O altă tendinţă înregistrată este aceea ca în cazul unor probleme la locul de muncă prietenii apropiaţi vor fi cei care vor ajuta persoana respectivă cu informaţii.

2.2. Evoluţia pieţei muncii în România Evolutia pietei muncii pe parcursul perioadei 2006-2011, poate fi caracterizata de trei mari tendinte, respectiv: 

liberalizarea pietei muncii;



instabilitatea locului de munca;



mobilitatea fortei de munca.

Toate aceste tendinte punandu-si puternic amprenta atat asupra angajatorilor si angajatilor cat si situatiei economice nationale. Perioada 2006-2008 poate fi caracterizata ca perioada “angajatului”.

12 La 1 ianuarie 2007 a avut loc cel mai important eveniment pentru piata muncii din ultimul deceniu, liberalizarea pietei muncii pentru Uniunea Europeana.

Multi

angajati romani au ales sa lucreze in alte state ale UE. Aceasta plecare masiva a angajatilor a produs un dezechilibru pe piata muncii din Romania. O perioada prospera din punct de vedere economic caracterizata de investitii in diferite domenii de activitate cum ar fi cel bancar, imobiliar sau constructii a crescut necesitatea angajarilor in aceste domenii. A aparut un decalaj intre cererea si oferta locurilor de munca. La acel moment nu erau disponibili suficienti candidati specializati pentru anumite posturi. Toate acestea au dus la o crestere a salariilor si la angajarea/promovarea unor persoane insuficient pregatite. Ocuparea unui post vacant realizandu-se mai mult prin compromis. Profitand de conjunctura, angajatii erau in primul rand interesati si motivati de pachetele salariale oferite de companiile angajatoare, din acest motiv fluctuatia/mobilitatea personalului a crescut semnificativ. Efectele acestei mobilitati si a angajarilor masive si nu neaparat tinanad cont intotdeauna de competentele candidatilor au fost resimtite mult mai pregnant de catre companii in perioada 2008-2010. Intr-o stransa legatura cu situatia economica, piata muncii a fost afectata in perioada 2008-2010 de problema instabilitatii economice la nivel mondial. In aceasta perioada dominata de incertitudini, companiile care nu au falimentat s-au luptat pentru supravietuire.

Firmele au decis sa reduca cheltuielile cu personalul, iar angajatii s- au confruntat cu problema instabilitatii locului de munca, atat cei angajati in sistemul privat cat si cei din sistemul de stat. Practic nu au existat cresteri salariale atat de mari si, mai mult, a iesit la suprafata calitatea angajatilor. Cererea si oferta locurilor de munca se reorganizeaza, iar pretentiile salariale scad considerabil. In 2009 au fost incheiate doar 1,6 milioane de contracte de munca, fata de 2,3 milioane in 2008. Angajatii fiind mult mai precauti si gandindu-se de douatrei ori inainte de a decide sa-si schimbe jobul si sa plece la o alta companie. La sfarsitul anului 2009 erau aproximativ 700.000 de someri, iar in prima parte a lui 2010 aproximativ 50.000 de locuri de munca disponibile, din care majoritatea slab platite si cu

13 un nivel de specializare redus. Mai mult, ofertele de munca din strainate pentru romani s-au modificat, se cauta in special persoane specializate si cu experienta. In 2010 cuvantul de baza pentru angajatori a fost “reducere”, fie ca este vorba despre salarii sau numarul de angajatii. Alte tendinte care s-au pastrat pe tot parcursul anului 2010 au fost cele ale angajatilor care fac eforturi sa isi pastreze locul de munca si ale absolventilor care isi gasesc tot mai greu un job. In 2011 piata muncii pare sa se revigoreze. Apar posturi noi pentru pozitiile de entry-level (aproximativ 15.000), insa salariile stagneaza. Angajatorii incep sa inteleaga importanta angajarii unor persoane bine pregatite, competente care sa asigure competitivitatea companiei pe piata. Modificarea Codului muncii, unul dintre cele mai importante aspecte pentru domeniul muncii, are ca scop flexibilizarea si adaptarea pietei muncii la nevoile reale. Printre cele mai importante modificări aduse se numara introducerea criteriilor de performanta pentru angajat. Multe companii au deja implementate sisteme de evaluare a performantelor angajatilor, insa faptul ca acestia vor fi informati cu privire la criteriile de evaluare individuala va determina mai multa atentie la indeplinirea calitativa a atributiilor profesionale

si la managementul

performantelor individuale, cu efect direct asupra competitivitatii si eficientei. Din pacate anul 2011 va fi inca un an dificil pentru Romania. Salariile isi vor mentine nivelul actual, dar bunii profesionisti vor fi apreciati indiferent de domeniul de activitate. Ofertele de locuri de munca in crestere in Romania reduc considerabil presiunea pe piata muncii interne, ceea ce poate sa conduca la noi oportunitati de ocupare care sa excluda deplasarea in scop de munca in alta tara. O alta tendinta specifica anului 2011 se refera la mobilitatea fortei de munca care este un element foarte important in gestionarea resurselor umane; prin intermediul acesteia are loc realocarea resurselor umane dinspre sectoarele economice aflate în declin sau în stagnare spre cele aflate în ascensiune. Mai mult decat atat, angajatorii au inceput sa se orienteze spre angajarile pe proiecte pentru a-si asigura necesarul de personal in perioadele de varf de activitate. Munca temporara permite firmelor sa faca alegeri mai putin restrictive, prelungind de fapt perioada de proba si reducand riscul unei alegeri gresite sau a unor eventuale litigii. Noul Cod al Muncii aduce imbunatatiri semnificative pietei muncii in regim de angajare

14 temporara si asigura companiilor active in Romania acces mai facil la solutii flexibile de munca, ce pot conduce la crearea de noi locuri de munca. Astfel, apare eliminarea restrictiilor de utilizare a muncii temporare, prin introducerea posibilitatii de a apela la munca temporara prin agent de munca temporara fara conditionari privind motivul care a dus la necesitatea suplimentării fortei de munca: cresterea activitatii, inlocuirea angajatilor ale caror contracte de munca sunt suspendate in conditiile legii, respectiv pentru activitatii sezoniere, ocazionale sau specializate. Conditiile economice din ultima perioada au determinat angajatorii sa se orienteze din ce in ce mai mult spre metodele de motivare non-finaciara a angajatiilor. Angajatorii pot obtine beneficii majore utilizand sursele de motivare non-finaciara. Se poate obtine fidelizarea angajatiilor, optimizarea afacerii, atentia sporita acordata acestor factori motivatori duce la performanta.

15

BIBLIOGRAFIE 

Maria Oroian, Economie politică, Volumul 2, Tg.Mureş, Editura Dimitrie Cantemir.



Florica Ştefănescu, Economie contemporană - note de curs.



Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, Dicţionar de Sociologie ,ed. Babel, Bucureşti, 1993.



Manual de economie, ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.



Şerban Olah, Sociologie economică – note de curs (curs 7)



Adam Smith, Avuţia Naţiunilor – cercetare supra naturii şi cauzelor ei, ed. Academiei Republicii Populare Române, 1962, vol. I, cap. 2



Neil Fligstein, The Arhchitecture of Markets, Princeton University Press.