41 0 154KB
OBLIGATIILE VANZATORULUI SI ALE CUMPARATORULUI IN CADRUL CONTRACTULUI DE VANZARE – CUMPARARE Conform art. 1650 din Noul Cod Civil, vanzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească. Codul nu face diferenta intre persoane fizice si profesionisti (persoane juridice), deoarece un contract de vanzare – cumparare se poate incheia atat intre persoane juridice cat si intre persoane juridice. Notiunea de "profesionist" include categoriile de comerciant, intreprinzator, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale. Contractul de vanzare – cumparare cel mai frecvent contract utilizat in practica este contracul de vanzare. Formele sale de manifestare sunt numeroase, iar, la randul sau, el este supus unor multitudini de influente cu caracter economic si social. Contractul de vanzare cumparare ocupa un loc importanta in dreptul civil roman, datorita faptului ca prin intermediul sau se asigura circulatia juridical a bunurilor si a drepturilor patrimoniale sau a altor drepturi asupra bunurilor aflate in circuitul civil. Din definitia data rezulta si caracterele juridice ale acestui tip de contract: Contractulde vanzare cumparare este un contract sinalagmatic intrucat da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti contractante. Contractulde vanzare cumparare este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind obtinerea unor foloase patrimoniale. Contractulde vanzare cumparare este un contract comutativ, existenta si intinderea obligatiilor asumate de catre parti fiind certe si deci cunoscute chiar de la momentul incheierii contractului. Contractul de vanzare cumparare este un contract consensual, se incheie prin simplul acord de vointa al partilor contractante, iar proprietatea de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi inca lucrul nu se va fi predat si pretul nu se va fi numarat.“ Contractul de vanzare cumparare este un contract translativ de proprietate, prin contract se transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vandut de la vanzator la cumparator. Astfel. proprietatea este de drept stramutata la cumparator , in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi inca lucrul nu se va fi predat si pretul nu se va fi numarat. Acest principiu se aplica insa numai daca contratul de vanzare este valabl incheiat, vanzatorul este proprietarul bunului vandu, lucru exista la data incheierii contractului, sa fie vorba despre lucruri individual determinate si partiel sa nu fi amanat transferul proprietatii pentru un moment ulterior vanzarii.1 Conform art. 1672, Noului Cod Civil, urmatoarele obligatii, sunt obligatiile“principale”ale vanzatorului: sa transmita proprietatea bunului sau, dupa caz dreptul vandut; sa predea bunul; sa il garanteze pe cumparator contra evictiunilor si viciilor bunului. I.
OBLIGATIILE CUMPARARE
VANZATORULUI
IN
CONTRACTUL
DE
VANZARE
Obligatia de a transmite proprietatea bunului 1 F. Motiu, Contractele speciale in Noul Cod civil, Editura Universul Juridic, 2012, p. 21
-
Vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut. Odată cu proprietatea, cumpărătorul dobândeşte toate drepturile şi acţiunile accesorii ce au aparţinut vânzătorului. Dacă legea nu dispune altfel, dispoziţiile referitoare la transmiterea proprietăţii se aplică în mod corespunzător şi atunci când prin vânzare se transmite un alt drept decât dreptul de proprietate. Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă.2 Totusi, daca este vorba de un bun individual determinat, chiar daca odata cu incheierea contractului, in principiu se transmite si proprietatea asupra lucrului vandut, nu din acest moment trec asupra cumparatorului riscurile pieirii fortuite a lucrului. Transmiterea riscurilor pieirii fortuite este conditionata de predarea efectiva a bunului de la vanzator la cumparator.3 Cand bunurile sunt vândute în bloc şi pentru un preţ unic şi global, proprietatea se strămută cumpărătorului îndată ce contractul s-a încheiat, chiar dacă bunurile nu au fost individualizate. La vânzarea după mostră sau model, proprietatea se strămută la momentul predării bunului. Cand vânzarea este pe încercate si pe gustate, vanzarea este conditionata, astfel, în urma încercării, bunul să corespundă criteriilor stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa acestora, destinaţiei bunului, potrivit naturii sale. Referitor la vanzara bunului altuia, se considera, ca dacă, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terţ, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător. In acest caz, obligaţia vânzătorului se consideră ca fiind executată fie prin dobândirea de către acesta a bunului, fie prin ratificarea vânzării de către proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procură cumpărătorului proprietatea asupra bunului. Dacă din lege sau din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare de către proprietar. În cazul în care vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător, acesta din urmă poate cere rezoluţiunea contractului, restituirea preţului, precum şi, dacă este cazul, daune-interese.4 In materie de vanzare de imobile, stramutarea proprietatii de la vanzator la cumparator este supusa dispozitiilor de carte funciara, astfel transferul dreptului de proprietate a unui imobil se va produce numai prin inscrierea in cartea funciara, contractul urmand sa fie incheiat sub sanctiunea nulitatii absolute, in forma autentica.5
2 F. Baias, E. Chelaru, R. Consantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentarii pe articole, Editura C.H. Beck, 2012, p.1751-1752 3 F. Motiu, Contractele speciale in Noul Cod civil, Editura Universul Juridic, 2012, p. 62 4 F. Baias, E Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, op cit., p.1755 5 Ibidem, p. 1754
Obligatia de a preda bunul Predarea se face prin punerea bunului vândut si a accesoriilor sale la dispoziţia cumpărătorului, împreună cu tot ceea ce este necesar, după împrejurări, pentru exercitarea liberă şi neîngrădită a posesiei (titluri, documente privitoare la proprietate). In functie de bunurile care fac obiectul contarctului, predarea difera. Astfel, in cazul bunurilor de gen, vânzătorul nu este liberat de obligaţia de predare chiar dacă lotul din care făceau parte bunurile respective a pierit în totalitate, afară numai dacă lotul era anume prevăzut în convenţie. Predarea imobilului se face prin punerea acestuia la dispoziţia cumpărătorului, liber de orice bunuri ale vânzătorului. Predarea bunului mobil se poate face fie prin remiterea materială, fie prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care îi permite cumpărătorului preluarea în orice moment. Predarea trebuie să se facă la locul unde bunul se afla în momentul încheierii contractului, dacă nu rezultă altfel din convenţia părţilor ori, în lipsa acesteia, din uzanţe. In lipsa de stipulatie contrare, cheltuielile de livrare, cum ar fi cele legate de masurare, cantarire, numarare sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de ridicare cum ar fi cele legate de incarcare, transport, descarcare, sunt in sarcina cumparatorului.6 Cumparatorul nu poate cere de la vanzator predarea bunului vandut, decat daca la randul sau sia indeplinit obligatia de plata a pretului acestui bun in intregime. Daca vanzatorul nu a acordat un termen penru plata pretului, atunci are un drept de retentie asupra bunului, pana la plata pretului. Desi nu mai este proprietar al bunului caci proprietatea s-a transmis la cumparator prin efectul translativ al contractului de vanzare, vanzatorul poate refuza predarea bunului pana la momentul platii pretului.7 Dacă însă, ca urmare a unor împrejurări cunoscute cumpărătorului la momentul vânzării, predarea bunului nu se poate face decât după trecerea unui termen, părţile sunt prezumate că au convenit ca predarea să aibă loc la expirarea acelui termen. Dacă obligaţia de plată a preţului este afectată de un termen şi, după vânzare, cumpărătorul a devenit insolvabil ori garanţiile acordate vânzătorului s-au diminuat, vânzătorul poate suspenda executarea obligaţiei de predare cât timp cumpărătorul nu acordă garanţii îndestulătoare că va plăti preţul la termenul stabilit.Dacă însă, la data încheierii contractului, vânzătorul cunoştea insolvabilitatea cumpărătorului, atunci acesta păstrează beneficiul termenului, dacă starea sa de insolvabilitate nu s-a agravat în mod substanţial. Bunul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului. Cumpărătorul fiind obligat ca imediat după preluare să verifice starea bunului, urmand ca in cazul in care constată existenţa unor vicii aparente, să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere. Fructele bunului vândut se cuvin cumpărătorului din ziua dobândirii proprietăţii, dacă partile nu au convenit altfel. In cazul in care vanzatorul isi indeplineste obligatia de predare / livrare a bunului ce face obiectul prezentului contract, cumparatorul are obligatia de a face plata aferenta vanzarii. Neplata de catre cumparator a pretului vanzarii, da dreptul vanzatorului fie la executarea silita a cumparatorului, fie la rezolutiunea contractului pe care il are cu acesta. Pentru a demonstra importanta indeplinirii de catre ambele parti a obligatiilor o sa analizam urmatoarea speta: 6 J. Menzer, Cartea de contracte, Editura C.H. Beck, 2007, p.34 7 F. Motiu, op. cit., p. 64
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 14.07.2015, sub nr. 26443/3/2015, creditoarea A A S SRL a chemat în judecată pe debitoarea P S P SRL, solicitând emiterea unei ordonanţe de plată prin care debitoarea să fie obligată al plata următoarelor sume: 399.356,02 lei, reprezentând debit principal neachitat aferent unui număr de 12 facturi emise de creditoare pentru produsele livrate debitoarei in perioada mai - octombrie 2014; 75.534,95 lei, reprezentând penalităţi contractuale aferente debitului neachitat pana in prezent, calculate începând cu data scadentei fiecărei facturi pana la data formulării prezentei cereri; penalităţi de întârziere, aferente debitului principal neachitat, calculate începând cu data prezentei cereri pana la data plaţii efective a debitului principal, precum; cheltuieli de judecata. În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea Contractul de vânzarecumpărare nr. 5 din data de 8 ianuarie 2014, prin care creditoarea s-a obligat sa livreze debitoarei mai multe produse, urmând ca aceasta să-i achite contravaloarea produselor livrate, in termenele convenite de părţi pentru fiecare livrare în parte. Creditoarea si-a onorat toate obligaţiile asumate in baza contractului menţionat mai sus si a livrat debitoarei, in termen, toate produsele solicitate. Fiecare livrare a fost însoţita de documentele prevăzute de lege, inclusiv de facturile fiscale emise de creditoare, facturi care au fost acceptate de debitoare prin semnarea si parafarea acestora precum si efectuarea unor plati partiale. Societatea debitoare P S P SRL nu si-a respectat integral obligaţiile de plata asumate prin contractul încheiat intre părţi, respectiv nu a achitat integral 12 facturi emise de creditoare pentru contravaloarea produselor livrate debitoarei in perioada mai - octombrie 2014.. Întrucât debitul mai sus menţionat nu a fost achitat la data scadentă, devin incidente dispoziţiile art. 20 din contract care stipulează ca „pentru întârzierea in executarea obligaţiilor contractuale, partea in culpa va plăti celeilalte părţi penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere". Prin urmare, debitoarea datorează in prezent creditoarei, cu titlu de penalităţi contractuale, si suma de 75.534,95 lei, conform calculelor prezentate in Anexa I la prezenta cerere. În plus, la aceasta suma se adaugă si penalităţile de întârziere, ce urmează a fi calculate conform prevederilor contractuale, pana la data plaţii efective a debitului principal. Creditoarea susţine că a urmat procedura prevăzuta de art. 1014 NCPC, comunicând debitoarei, prin intermediul executorului judecătoresc, o somaţie prin care i s-a pus in vedere sa plătească suma datorata in termen de 15 zile de la data comunicării somaţiei, insa debitoarea nu a înţeles sa dea curs acestei solicitări. Mai susţine creditoarea că sunt îndeplinite condiţiile art. 1013 NCPC, respectiv (i) creanţa este certa, in sensul ca existenta sa rezulta din contractul încheiat între părţi, creanţa fiind recunoscuta de debitoare prin parafarea si semnarea facturilor in discuţie; (ii) creanţa este lichida, fiind vorba de o suma de bani, al cărui cuantum este determinat prin actele care constata obligaţia de plata, respectiv facturi emise conform prevederilor contractuale; (iii) creanţa astfel determinata este exigibila întrucât
obligaţia de plata a devenit scadenta; si (iv) obligaţia debitoarei rezulta dintr-un raport contractual stabilit intre profesionişti. In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1.013 si urm. NCPC, Codul civil. In dovedirea cererii s-a solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri. In conformitate cu prevederile art. 411, alin. (1), pct. 2 din NCPC, s-a solicitat judecarea cererii in lipsa. La data de 30.07.-2015 reclamanta creditoare a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a arătat că în perioada cuprinsă între data formulării cererii de chemare în judecată şi data formulării cererii precizatoare, debitoarea nu a mai achitat nicio sumă din debitul principal. Prin urmare, valoarea penalităţilor contractuale, calculate conform art. 20 din contract, s-a majorat corespunzător de la suma de 75.534,95 lei, la suma de 82324 lei. Pârâta debitoare nu a formulat întâmpinare.În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele: Potrivit art. 1.014 alin. (1) NCPC, procedura ordonanţei de plată este aplicabilă creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că între reclamanta-creditoare A AS SRL (fostă M A M SRL), în calitate de vânzător, şi pârâta –debitoare P S P SRL, în calitate de cumpărător, s-a încheiat Contractul de vânzare - cumpărare nr. 5/08.01.2014, având ca obiect vânzarea-cumpărarea produselor în sortimentele, cantităţile şi la preţurile stabilite în anexele la contract, care fac parte integrantă din acesta. S-a stabilit prin art. 18 din Contract, că acesta expiră la data de 31.12.2014, putând fi prelungit prin acordul scris al părţilor contractante, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirare. Pentru produsele livrate pârâtei-debitoare în perioada mai-octombrie 2014, conform avizelor de însoţire a mărfii depuse la dosar, reclamanta –creditoare a emis următoarele facturi fiscale: nr. 22894/16.05.2014, nr. 3147/27.05.2014, nr. 33339/01.06.2014, 33400/12.06.2014, nr. 3250/18.06.2014, nr. 22969/20.06.2014, nr. 33463/27.06.2014, nr. 3303/27.06.2014, nr. 3308/30.06.2014, nr. 3331/09.06.2014, nr. 33784/09.09.2014, nr. 3564/01.10.2014, în valoare totală de 399.356,02 lei
Prin urmare, existenţa creanţei în sumă de 399.356,02 lei, rezultă cu certitudine din actele care o constată, respectiv avizele de însoţire a mărfii şi facturile fiscale emise pentru contravaloarea mărfurilor livrate, însuşite de debitoare. În ceea ce priveşte creanţa în sumă de 82324 lei, reprezentând penalităţi contractuale aferente debitului neachitat, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi până la data de 30.07.2015, conform cererii precizatoare, tribunalul constată că şi aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1014 C. proc civ., fiind certă, lichidă şi exigibilă. Debitoarea nu a depus întâmpinare la dosar, necontestând creanţa pretinsă de creditoare, astfel că, în temeiul art. 1019 alin. 3 C. proc. civ., tribunalul va considera aceasta, ca o recunoaştere a pretenţiilor creditoarei, având în vedere împrejurările cauzei, respectiv semnarea avizelor de însoţire a mărfii de către de către destinatar şi însuşirea de către debitoare a facturilor fiscale emise pentru marfa livrată. Avand in vedere cele mentionate mai sus, se admite cererea precizată formulată de reclamantacreditoare A A S SRL cu sediul în Voluntari, în contradictoriu cu pârât-debitoare P S P SRL cu sediul în judeţul Sibiu. Obligă pârâta-debitoare să achite reclamantei-creditoare debitul în sumă de 399.356,02 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate în perioada mai-octombrie 2014 şi penalităţi de întârziere în cuantum de 82.324 lei, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi până la data de 30.07.2015, în raport de debitul mai sus menţionat, precum şi penalităţile de întârziere care vor curge în continuare, până la data achitării integrale a debitului, în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonanţei. Obligă pârâta debitoare la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei către reclamanta creditoare. Ia act că reclamanta creditoare îşi rezervă dreptul de a solicita onorariul avocatului pe cale separată.8
Obligatia de a garanta contra evictiunilor si viciilor bunului Conform Noului Cod Civil, vânzătorul este de drept obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva evicţiunii care l-ar împiedica total sau parţial în stăpânirea netulburată a bunului vândut. Garanţia este datorată împotriva evicţiunii ce rezultă din pretenţiile unui terţ numai dacă acestea sunt întemeiate pe un drept născut anterior datei vânzării şi care nu a fost adus la cunoştinţa cumpărătorului până la acea dată. De asemenea, garanţia este datorată împotriva evicţiunii ce provine din fapte imputabile vânzătorului, chiar dacă acestea s-au ivit ulterior vânzării.9
8 www.jurisprudenta.com
Obligatia de garantie pentru evictiune a vanzatorului exista atat fata de cumparatori cat si fata de succesorii acestuia, iar dreptul de garantie contra evictiunii se transmite subdobanditorilor, astfel ca vanzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice dobanditor subsecvent al bunului. Pentru a fi antrenata obligatia de garantie pentru evictiune a vanzatorului este necesara indeplinirea cumulative a trei conditii: sa fie vorba de o tulburare de drept; cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii; cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator. Daca tertul invoca un drept asupra bunului aflat la cumparator, atunci vanzatorul va raspunde de obligatie pentru evictiune. Tertul trebuie sa invoce un drept real (dreptul de proprietate, dreptul de superficie, dreptul de usufruct etc.), fie un drept de creanta; actiunea sa in justitie poate fi o actiune in revendicare, o actiune ipotecara, o actiune confesorie, o actiune posesorie,etc.10 Faptul personal al vanzatorului poate consta intr-o tulburare de fapt (de exemplu deposedarea cumparatorului de o parte a bunului vandut) sau o tulburare de drept (constituirea unei servituti). In cazul in care intervin asemenea fapte personale ale vanzatorului, cumparatorul se poate apara prin invocarea “exceptiei de garantie”, conform careia cine trebuie sa garanteze pentru evictiune nu poate sa evinga. Părţile pot conveni să extindă sau să restrângă obligaţia de garanţie. Acestea pot chiar conveni să îl exonereze pe vânzător de orice garanţie contra evicţiunii. Stipulaţia prin care obligaţia de garanţie a vânzătorului este restrânsă sau înlăturată nu îl exonerează pe acesta de obligaţia de a restitui preţul, cu excepţia cazului în care cumpărătorul şi-a asumat riscul producerii evicţiunii. Chiar dacă s-a convenit că vânzătorul nu va datora nicio garanţie, el răspunde totuşi de evicţiunea cauzată ulterior vânzării prin faptul său personal ori de cea provenită din cauze pe care, cunoscându-le în momentul vânzării, le-a ascuns cumpărătorului. Daca evictiunea nu s-a produs, contractul fiind valabil incheiat si bunul trecand in proprietatea cumparatorului, vanzatorul are o obligatie negativa, de a se abtine de la orice fapt sau act care l-ar tulbura pe cumparator. Aceasta obligatie, ca natura juridica este o obligatie de a nu face; ea incumba atat vanzatorului, cat si succesorilor acestuia (universali sau cu titlu universal). Daca evictiunea s-a produs, atunci se angajeaza raspunderea vanzatorului pentru evictiune, in conditiile prevazute de Codul civil sau de parti prin contractual de vanzare. In aces caz, obligatia vanzatorului, ca natura juridical, este o obligatie de a da, vanzatorul trebuind sa-l despagubeasca pe cumparator de toate pierderile suferite.11 Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse, cu exceptia celor pe care cumparatorul le cunoastea la incheierea contractului, care fac bunul vândut impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă lear fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic. Garanţia este datorată dacă viciul sau cauza lui exista la data predării bunului.12 Dacă părţile nu au convenit altfel, vânzătorul este obligat să garanteze contra viciilor ascunse, chiar şi atunci când nu le-a cunoscut. Clauza care înlătură sau limitează răspunderea pentru vicii este 9 F. Baias, E Chelaru, R. Consantinovici, I. Macovei, op cit., p.1763 10 F. Motiu, op cit, p. 70 11 Ibidem p. 72 12 F. Baias, E Chelaru, R. Consantinovici, I. Macovei, op cit., p. 1765
nulă în privinţa viciilor pe care vânzătorul le-a cunoscut ori trebuia să le cunoască la data încheierii contractului. Vanzatorul va raspunde pentru vicii daca sunt intrunite in mod 13cumulativ mai multe conditii: viciile sa fie ascunse, viciile sa fi existat la data predarii bunului, viciile sa fie grave. Cumpărătorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat să le aducă la cunoştinţa vânzătorului într-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu împrejurările, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere rezolutiunea contractului. În cazul în care cumpărătorul este profesionist, iar bunul vândut este mobil corporal, termenul in care cumparatorul este obligat sa aduca la cunoştinţa vânzătorului viciile ascunse este de două zile lucrătoare. In cazul in care viciile apare în mod gradual, termenul in care cumparatorul trebuie sa-l anunte pe vanzator, începe să curgă din ziua în care cumpărătorul îşi dă seama de gravitatea şi întinderea viciului. În temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul poate obţine, după caz: înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia, înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel, însă lipsit de vicii, reducerea corespunzătoare a preţului sau rezoluţiunea vânzării. Si de aceasta data, instanţa, la cererea vânzătorului, ţinând seama de gravitatea viciilor şi de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum şi de alte împrejurări, poate dispune o altă măsuri decat cele solicitată de cumparator si prevazute de Noul Cod Civil. Dacă numai unele dintre bunurile vândute sunt afectate de vicii şi acestea pot fi separate de celelalte fără pagubă pentru cumpărător, iar instanţa dispune rezoluţiunea, contractul se desfiinţează numai în parte. In acest caz, rezoluţiunea contractului, în ceea ce priveşte bunul principal, atrage rezoluţiunea lui şi în privinţa bunului accesoriu. În situaţia în care la data încheierii contractului vânzătorul cunoştea viciile bunului vândut, pe lângă una dintre măsurile prevăzute de Noul Cod Civil, va fi obligat la plata de daune-interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat, dacă este cazul. Atunci când vânzătorul nu cunoştea viciile bunului vândut şi s-a dispus una dintre măsurile prevăzute de Noul Cod Civil, este obligat să restituie cumpărătorului doar preţul şi cheltuielile făcute cu prilejul vânzării, în tot sau în parte, după caz. Pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin forţă majoră, nu îl împiedică pe cumpărător să obţină aplicarea măsurilor de remediere in cazul in care bunul are vicii ascunse. Dispoziţiile privitoare la garanţia contra viciilor ascunse se aplică chiar şi atunci când bunul vândut nu corespunde calităţilor convenite de către părţi.14 În afară de garanţia contra viciilor ascunse, vânzătorul care a garantat pentru un timp determinat buna funcţionare a bunului vândut este obligat, în cazul oricărei defecţiuni ivite înăuntrul termenului de garanţie, să repare bunul pe cheltuiala sa. Dacă reparaţia este imposibilă sau dacă durata acesteia depăşeşte timpul stabilit prin contract sau prin legea specială, vânzătorul este obligat să înlocuiască bunul vândut. În lipsa unui termen prevăzut în contract sau în legea specială, durata maximă a reparaţiei este de 15 zile de la data când cumpărătorul a solicitat repararea bunului. Dacă vânzătorul nu înlocuieşte bunul într-un termen rezonabil, potrivit cu împrejurările, el este obligat, la cererea cumpărătorului, să îi restituie preţul primit în schimbul înapoierii bunului. Garanţia nu va fi datorată dacă vânzătorul dovedeşte că defecţiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit în care cumpărătorul a folosit sau a păstrat bunul. Comportamentul cumpărătorului se apreciază şi luându-se în considerare instrucţiunile scrise care i-au fost comunicate de către vânzător. Sub sancţiunea decăderii din dreptul de garanţie, cumpărătorul trebuie să comunice defecţiunea înainte de împlinirea termenului de garanţie. Dacă totusi această comunicare nu a putut fi 13 F. Motiu, op. cit., p. 82 14 F. Baias, E Chelaru, R. Consantinovici, I. Macovei, op cit., p. 1769
făcută în termenul de garanţie, din motive obiective, cumpărătorul are obligaţia să comunice defecţiunea într-un termen rezonabil de la data expirării termenului de garanţie. Aceste dispoziţii sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care vânzătorul a garantat că bunul vândut va păstra un timp determinat anumite calităţi. II.
OBLIGATIILE CUMPARATORULUI IN CONTRACTUL DE VANZARE – CUMPARARE
Conform Codului Civil, Cumpărătorul are următoarele obligaţii “principale|: să preia bunul vândut si să plătească preţul vânzării. Alaturi de aceste obligatii “principale”, cumparatorul are obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii, daca nu s-aprevazut altfel in contract si in plus conform contractului, mai pot fi stipulate si alte obligatii pentru cumparator. Obligatia de plata a pretului Obligatia de plata a pretului este foarte importanta si este de esenta contractului de vanzare. Plata pretului trebuie facuta de catre cumparator, in principiu vanzatorului.Daca partileau convenit ca plata sa se faca unui tert, atunci cumparatorul va plati pretul in mod valabil persoanei indicate de vanzator. Daca vanzatorul face plata unui tert nedesemnat, atunci el nu este eliberat de plata pretului catre vanzator. In cazul in care vanzatorul refuza sa primeasca plata, cumparatorul poate sa-i faca o oferta reala, iar apoi sa consemneze suma pe numele vanzatorului si astfel sa se elibereze de obligatia de plata a pretului. Legat de cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului, in absenta unei clauze contrare, acestea sunt in sarcina cumparatorului.15 În lipsa unei stipulaţii contrare, cumpărătorul trebuie să plătească preţul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului şi de îndată ce proprietatea este transmisă 16.Regula este deci accea a platii pretului la locul si in momentul in care vanzatorul transmite proprietatea bunului vanzatorului, ca o consecinta a principiului simultaneitatii executarii obligatiilor sinalagmatice. Aceasta regula se se plica numai bunurilor individual determinate si celor din gen limitat prin localizare. Pentru aceste bunuri in acelasi loc se executa si obigatia de a transfera proprietate cat si obligatia de predare, astfel incat pentru aceste bunuri se poate spune ca de regula contractul se executa la loculin care se afla bunul la momentul incheierii sale. In schimb in cazul bunurilor de gen, plata se va face acolo unde se afla la data platii sediul vanzatorului creditor. Dupa cum se vede locul platii nu difera de locul predarii decat in cazul in care vanzatorul si-a schimbat sediul intre data incheierii contractului si data platii pretului. Chiar si in aceasta ipoteza, vanzatorul va suporta toate cheltuielile suplimentare cauzate celeilate parti. In cazul in care lucrul vandut se afla in tranzit la data incheierii contractului, plata pretului se face la locul stabilit prin contract, in lipsa la cel rezultand din uzante, iar daca nici acestea nu sunt concludente la locul de destinatie.17 Dacă la data încheierii contractului bunurile se află în tranzit, în lipsa unei stipulaţii contrare, plata preţului se face la locul care rezultă din uzanţe sau, în lipsa acestora, la locul destinaţiei. 15F. Motiu, op. cit, p. 88 16F. Baias, E. Chelaru, R. Consantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentarii pe articole, Editura C.H. Beck, 2012, p.1740
In cazul in care partile au convenit o vanzare pe credit, la scadenta, cumparatorul, potrivit principiului indivizibilittii platii prevazut trebuie sa plateasca datoria intregime. Cumparatorul poate plati si inainte de implinirea terenului convenit, cu anticipatie, insa cu obligatia de a achita si dobanda datorata pana la terenul prevazut in contract. Este posibil si ca partile sa stipuleze la incheierea contracului ca pretul sa fie platit la diferite termene successive, in mod fractionar (vanzare cu plata pretului in rate).18 În cazul în care nu s-a convenit altfel, cumpărătorul este ţinut să plătească dobânzi asupra preţului din ziua dobândirii proprietăţii, dacă bunul produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe, însă îi procură alte foloase.19 Legea nu cere ca fructele sau veniturile sa fi fost efectiv percepute, fiind suficient doar ca proprietatea sa fie transmisa cumparatorului, moment in care dobanda incepe sa curga. Potrivit art.1722 din noul Cod Civil, cumparatorul care afla de existenta unei cauze de evictiune este indreptatit sa suspende plata pretului pana la incetarea tulburarii sau pana cand vanzatorulofera o garantie corespunzatoare. Rezulta deci ca cumparatorul poate suspenda plata pretului atunci cand exista o temere intemeiata (justus metus evictionis) de evictiune. Suspendarea se face in acest caz fara incuvintarea instantei. Cu toate acestea, cumparatorul nu poate suspenda plata pretului daca a cunoscut pericolul evictiunii in momentul incheierii contractului sau daca in contract s-a prevazut ca plata se va face chiar in caz de tulburare, adica daca acesta si-a asumat riscul evictiunii. Pentru garantarea obligaţiei de plată a preţului, în cazurile prevăzute de lege vânzătorul beneficiază de un privilegiu sau, după caz, de o ipotecă legală asupra bunului vândut. Cumparatorul este obligat sa plateasca pana la plata integrala si efectiva a pretului si dobanda, in urmatoarele trei cazuri: cand acest lucru s-a stipulate in contractul de vanzare in mod expres; daca lucrul vandut este producatori de fructe (civile sau naturale), cumparatorul trebuie sa plateasca dobanda din ziua dobandirii proprietatii; daca cumparatorul a fost pus in intarziere pentru plata pretului. Daca bunul vandut nu produce fructe dar produce alte foloase, atunci dobanda este datorata de acesta de la data predarii bunului. Daca cumparatorul a fost pus in intarziere, dobanda datorata este cea conventionala, iar daca partile nu au prevazut expres cuantumul acesteia atunci instantele de judecata vor acorda dobanda legala. Reglementarea in acest domeniu este data in prezent de Ordonanta Guvernului nr. 13 / 2011, privind dobanda legala renumeratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti cat si pentru reglementarea unor masuri financiar – fiscal in domeniul bancar. Când cumpărătorul nu a plătit, vânzătorul este îndreptăţit să obţină fie executarea silită a obligaţiei de plată, fie rezoluţiunea vânzării, precum şi, în ambele situaţii, daune-interese, dacă este cazul. In principiu partile sunt libere sa stabileasca in contractul de vanzare, rata dobanzii penalizatoare pentru intarziere la plata pretului de catre comparator, Rata dobanzii legale renumeratorie se stabileste la niveul ratei dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, iar dobanda penalizatoare se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta plus 17 R. Dinca, Contracte civile special in noul Cod Civil, Editura Universul Juridic, 2013, p. 150 18 F. Motiu, op. cit, p.89 19 F. Baias, E. Chelaru, R. Consantinovici, I. Macovei, op cit., 1746
4 puncte procentuale. In raporturile cu elemente de extraneitate, atunci cand legea romana este aplicabia si cand s-a stipulate plata in moneda straina, dobanda legala este de 6% pe an.20 In caz de neplata a pretului in conditiile stipulate, vanzatorul are la dispozitie mai multe miloace juridice: executarea silita a obligatiei de plata; exceptia de neexecutare;actiunea in rezolutiunea contracului de vanzare. Oricare dintre aceste sanctiuni trebuie precedata de punerea in intarziere a cumparatorului pentru plata pretului. Executarea silita a obligatiei de plata este posibila in toate cazurile cand cumparatorul este solvabi, deoarece are ca obiect o suma de bani. Ea se poate realiza prin executarea silita mobiliara sau imobiliara, prin poprire, etc. Noul Cod Civil reglementeaza in art. 1726 executarea silita directa in cazul unor bunuri mobile. Astfel, pentru protectia sa, vanzatorul poate, in lipsa executarii de cumparator a obligatiilor sala, sa depuna bunul mobil in depozit, la dispozitia si pe cheltuiala sa, sau sa-l valorifice. Vanzarea se va face intr-un mod controlabil, la licitatie publica sau pe pretul current daca lucrul are un pret legal, la bursa sau in tar, de catre o persoana autorizata de lege act, iar cumparatorul va fi instintat. Vanzatorul are dreptul de a primi diferenta dintre pretul pe care ar fi rebuit sa-l obtina si cel realizat prin a doua vanzare, precum si daune interese. Daca vanzatorul nu solicita plata pretului de catre cumparator, el poate invoca exceptia de neexecutare (exception de non adimpleti contractus), putand refuza sa predea bunul vandut pana la indeplinirea de catre comparator a obligatiei de plata a pretului, ele avand un drept de retentie asupra lucrului vandut pana la plata pretului, daca a acordat cumparatorului un termen de plata. Daca vanzatorul a acordat un termen de plata cumparatorului, el nu mai poate invoca aceasta exceptie si nu mai poate refuza predarea bunului, decat daca cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile acordate vanzatorului s-au diminuat, insa numai daca cumparatorul n acorda garantii indestulatoare ca va plati pretul la termenul stabilit. Cumparatorului, atunci acesta din urma pastreaza beneficiul termenului, daca starea sa de insolvabilitate nu s-a agravat in mod substantial. Daca insa la incheierea contractului, vanzatorul cunostea insolvabilitatea cumparatorului, atunci acesta din urma pastreaza beneficiul termenului, daca starea sa de insolvabilitate nu s-a agarvat in mod substantial. Cea mai importanta posibilitate legala a vanzatorului este actiunea in rezolutiunea contractului, prevazuta de art. 1724 din noul Cod civil. Pentru ca vanzatorul sa poate cere rezolutiunea contractului trebuie ca el insusi sa-si fi indeplinit obligatiile sal sau sa fie gata sa le indeplineasca, intrucat contractual de vanzare cumparare este sinalagmatic. Vanzatorul poate solicita rezolutiunea contractului, atat in cazul in care cumparatorul nu a platit deloc pretul sau numai o parte din pret, cat si atunci cand s-au platit dobanzi le convenite.21 In cazul bunurilor mobile intervine rezolutiunea de drept a contactului de vanzare in cazul neexecutarii obligatiilor, cumparatorul fiind de drept in intarziere cu privire la indeplinrea obligatiilor sale daca, la scadenta, nici nu a platit pretul si nici nu preluat bunul. De asemenea in cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, cumparatorul este de drept in intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand nu le-a preluat in termenul convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau, atunci cand a solicitat predarea, fara sa fi platit pretul. Atunci cand bunul este mobil si s-a prevazut un termen de plata, daca vanzatorul nu a renuntat la dreptul sau de retentie, si a predate bunul fara a primi pretul, in primele 15 zile dupa predare, el poate declara rezolutiunea vanzarii fara punere in intarziere si poate cere restituirea, cu conditia ca 20 F. Motiu, op. cit., p.90 21 Ibidem, p.91
pana la data cererii bunul sa nu fi suferit transformari si sa se afle in posesia cumparatorului. Daca termenul de 15 zile a expirat ori daca una dintre ultimele doua conditii mentionate nu mai este indeplinita, vanzatorul poate obtine rezolutiunea contractului, insa efectele rezolutiunii contractuale nu mai pot fi opuse tertilor, obligatia de restituire a vanzatorului putandu-se executa. Fata de creditorii cumparatorului, desfintarea transmiterii de catre acesta a dreptului de proprietatea asupra bunului mobil nu va mai putea fi opusa astfel incat acestia vor putea executa bunul mobil vandut ca si cum ar apartine cumparatorului. Fata de sub-dobanditorii de buna credinta si cu titlu oneros ai bunului de la comparator, redobandirea bunului de catre vanzator prin efectul rezolutiunii nu poate fi opusa,deoarece acestia vor dobandi proprietatea in baza bunei – credinte.22 Când cumpărătorul unui bun mobil nu îşi îndeplineşte obligaţia de preluare sau de plată, vânzătorul are facultatea de a depune lucrul vândut într-un depozit, la dispoziţia şi pe cheltuiala cumpărătorului, sau de a-l vinde. Vânzarea se va face prin licitaţie publică sau chiar pe preţul curent, dacă lucrul are un preţ la bursă sau în târg ori stabilit de lege, de către o persoană autorizată de lege pentru asemenea acte şi cu dreptul pentru vânzător la plata diferenţei dintre preţul convenit la prima vânzare şi cel efectiv obţinut, precum şi la daune-interese. Dacă vânzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui preţ curent iar contractul nu a fost executat din culpa vânzătorului, cumpărătorul are dreptul de a cumpăra bunuri de acelaşi gen pe cheltuiala vânzătorului, prin intermediul unei persoane autorizate. Cumpărătorul are dreptul de a pretinde diferenţa dintre suma ce reprezintă cheltuielile achiziţionării bunurilor şi preţul convenit cu vânzătorul, precum şi la daune-interese, dacă este cazul. Partea care va exercita acest drept are obligaţia de a încunoştinţa de îndată cealaltă parte despre aceasta. Atunci când vânzarea s-a făcut fără termen de plată, iar cumpărătorul nu a plătit preţul, vânzătorul poate ca, în cel mult 15 zile de la data predării, să declare rezoluţiunea fără punere în întârziere şi să ceară restituirea bunului mobil vândut, cât timp bunul este încă în posesia cumpărătorului şi nu a suferit transformări. În acest ca, dacă acţiunea în restituire nu a fost introdusă în condiţiile stabilite de acesta, vânzătorul nu mai poate opune celorlalţi creditori ai cumpărătorului efectele rezoluţiunii ulterioare a contractului pentru neplata preţului. Atunci când vânzarea are ca obiect un bun imobil şi s-a stipulat că în cazul în care nu se plăteşte preţul la termenul convenit cumpărătorul este de drept în întârziere, acesta din urmă poate să plătească şi după expirarea termenului cât timp nu a primit declaraţia de rezoluţiune din partea vânzătorului. Astfel, daca partile au stipulat ca faptul ca neplata la termenul fixat va atrage rezolutiunea de drept a contractului (pact comisoriu expres), cumparatorul poate plati pretul si dupa expirarea termenului respective, atata timp cat nu a primit declaratia de rezolutiune din partea vanzatorului S-a apreciat in practica judiciara ca daca vanzatorul a tolerat pe cumparator in ceea ce priveste plata pretului nu constituie o renuntare la pactul comisoriu inscris in contract, ci o simpla pasuire, deoarece renuntarea la pactul comisoriu nu se presupune, ci trebuie sa rezulte in mod neindoielnic din acte , fapte sau imprejurari care demonstreaza intentia de a renunta.23 Obligatia de preluare a bunului cumparat 22 R. Dinca, op. cit., p. 158 23 F. Motiu, op. cit, p. 92
Cumparatorul trebuie sa preia bunul la data si la locul prevazut in contract si suporta cheltuielile de ridicat si transport de la locul predarii. Ca si la obligatia de plata a pretului, in cazul neexecutarii de catre cumparator a obligatiei de preluare a bunului cumparat, vanzatorul are facultatea de a depune lucrul vandut intr-un de posit, la dispozitia sip e cheltuiala cumparatorului sau de a-l vinde orin licitatie publica pentru pretul curent. În cazul vânzării bunurilor mobile, cumpărătorul este de drept în întârziere cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale dacă, la scadenţă, nici nu a plătit preţul şi nici nu a preluat bunul. În cazul bunurilor mobile supuse deteriorării rapide sau deselor schimbări de valoare, cumpărătorul este de drept în întârziere în privinţa preluării lor, atunci când nu le-a preluat în termenul convenit, chiar dacă preţul a fost plătit, sau atunci când a solicitat predarea, fără să fi plătit preţul. In aceste cazuri intervine rezolutiunea de drept a contractuui fara punerea in intarzoere a cumparatorului, daca in contract s-a stabilit un termen ferm de ridicare a bunurilor. Obligatia de suportare a cheltuielilor vanzarii In lipsa de stipulatie contrara, cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare sunt in sarcina cumparatorului. In categoria acestor cheltuieli, care trebuie platite de catre cumparatpr daca nu s-a stipulate altfel in contract, intra cheltuieli legate de redactarea si multiplicarea actului de vanzare, taxele de timbre, taxele de autentificare, onorariul de avocet sau de notar, cheltuielile pentru publicitate imobiliare, etc. In practica judiciara s-a decis ca, avand in vedere ca cheltuielile vanzarii sunt in sarcina cumparatorului, daca aceste cheltuieli au fost platite de catre vanzator, el are dreptu sa le recupereze de la comparator, dovedind numai faptul ca a platit cheltuielile, Daca cumparatorul pretinde ca, desi in actul care constata conditiile vanzarii nu s-a stipulate nimic,vanzatorul s-a obligat la o parte din cheltuieli, el trebuie sa faca dovada acestei intelegeri.24 Concluzionand, putem spune ca fiind vorba de rapoarte comerciale intre profesionisti, in contractele de vanzare – cumparare incheiate intre acestia discutam de cu totul alte resurse materiale decat in cazul persoanelor fizice. Astfel, chiar daca obligatiile “principale” ale vanzatorului si ale cumparatorului sunt aceleasi ca si la contractele incheiate intre persoane fizice, nerespectarea obligatiilor contractuale de catre parti pot avea un impact negative asupra situatiei financiare a societatilor si asupra activitatii acestora.
24 Ibidem, p. 93
Referinţe bibliografice 1. Baias Flavius Antoniu, Chelaru Eugen, Constantinovici Rodica, Macovei Ioan, Noul Cod civil. Comentarii pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2. Dinca Razvan, Contracte civile special in noul Cod Civil, Editura Universul Juridic, Bucuresti 3. Menzer, K. Jorg, Cartea de contracte, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007 4. Motiu Florin, Contracte Speciale in Noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012 5. www.jurisprudenta.com