Metode de Gestiune A Stocurilor [PDF]

Zitiervorschau

Metode de gestiune a stocurilor Metoda ABC

In cadrul preocuparilor de determinare a marimii optime a stocurilor, activitatea de ificare economica si financiara a trebuit sa rezol o alta relatie contradictorie. Astfel, urmarind distributia dupa valoare a stocurilor de acti circulante din majoritatea intreprinderilor, s-a observat ca circa 70% din numarul articolelor existente in stocuri reprezinta numai circa 10% din valoarea totala a acestora, in timp ce aproximativ alte 10% din numarul articolelor detin circa 70% din valoarea totala a stocurilor, fn aceasta situatie, nu se mai justifica, din punct de dere financiar, urmarirea si controlul detaliat al stocurilor de valoare mica dar care detin o pondere mare ca numar de articole, folosinduse, in acest scop, metode globale. O strategie eficienta de gestiune a stocurilor a fost fundamentata de Metoda ABC", care imparte stocurile de acti circulante in trei grupe. - grupa A (putine dar valoroase"): articole de acti circulante de valoare mare pe unitatea de masura, dar cu pondere mica in numarul total de articole; - grupa B: articole de acti circulante de valoare medie si cu pondere medie in numarul total de articole; - grupa C (multe dar marunte"): articole de valoare mica pe unitatea de masura, dar cu pondere ridicata in numarul total de articole. Metoda ABC permite: - o urmarire detaliata a stocurilor din grupele A, B si o determinare a marimii matematice optime a acestora, astfel ca necesarul de capitaluri, pentru formarea si pastrarea lor, sa fie minim. Pentru aceste grupe se justifica folosirea metodelor analitice de fundamentare a nevoii de finantare pe tipuri de stocuri (curent, de siguranta etc), pe categorii de stocuri (de materiale, de produse in curs, de produse finite) si chiar pe elemente componente nominalizate (pe fiecare fel de materiale, de produse in curs si de produse finite). - o urmarire globala a stocurilor din grupa C (materiale si produse dirse) care se vor aproviziona in loturi mari, pentru perioade mari de timp, pentru a reduce, in acest fel, cheltuielile de transportaprovizionare. Nevoia de finantare a stocurilor (NfS) este determinata de totalitatea cheltuielilor' de formarea si pastrarea stocurilor de acti circulante, in toate fazele ciclului de exploatare, astfel incat sa se asigure desfasurarea continua si ritmica a productiei. Din moti de simplificare a calculului, marimea acestei nevoi de capitaluri nu se sileste prin insumarea elementelor componente ale cheltuielilor de procurare si pastrare a stocurilor (cheltuieli de transport-aprovizionare, retributii, amortizare etc), ci prin calculul influentei a doi factori. - cheltuielile medii zilnice, cu elementul respectiv de stoc;determinate pe baza cheltuielilor anuale din ul costurilor de productie si pe baza unor coeficienti (k) de corectare (la materiile prime si la produsele in curs de fabricatie); - intervalul de timp (t) dintre doua reconstituiri succesi ale stocurilor, silit prin normele tehnice care reglementeaza desfasurarea proceselor de aprovizionare, productie, desfacere etc, s-au preluat la nilul realizarilor din anii anteriori.

Metoda KANBAN Aceasta metoda a fost dezvoltata in Japonia de firma Toyota. Denumirea sistemului Kanban vine din faptul ca se plaseaza un carton in uzine pentru a cere noi piese. Aceasta metoda este acum utilizata in SUA (IBM, General Motors, General Electric etc.) si in Europa. Ea este denumita, de asemenea, metoda stocului zero sau metoda de productie in flux continuu. Ideea de baza a sistemului consta in aceea ca intreprinderea trebuie sa detina un stoc minimal, dar pentru aceasta furnizorii sai ar trebui sa poata livra la timp piesele care ii sunt necesare intreprinderii. Acest sistem este mai larg decat un sistem de gestiune a stocurilor. Este, de asemenea, un sistem de gestiune. Suma stocurilor este redusa la minimum, ca si timpul si distanta dintre diferitele operatiuni. Pentru ca firma sa poata livra rapid, trebuie ca ea sa intretina relatii urmarite cu furnizorii sai si sa existe o buna coordonare. Sistemul Kanban modifica ipotezele modelului clasic: - diminueaza costul de comanda al stocurilor. Acesta poate fi obtinut printr-o localizare judicioasa a unitatilor de productie; - diminueaza stocul de securitate. Acesta poate fi obtinut, ameliorand relatiile dintre intreprindere si furnizorii sai. Acest sistem permite degajarea trezoreriei, care poate fi utilizata pentru noi investitii. Stocurile constituie, dupa sectoare, o parte mai mult sau mai putin importanta a nivelului bilantului intreprinderilor. in acelasi timp, un stoc puternic crescut antreneaza costuri Numeroase metode de gestiune a stocurilor au fost puse la punct. Ele utilizeaza tot mai mult instrumente informatice. Modelul clasic este bazat pe faptul ca anumite costuri (costuri de stocaj) cresc atunci cand stocurile se maresc, pe cand altele (costul de comanda) se diminueaza in acelasi timp. Metoda Kanban considera ca aceste costuri pot fi minimizate gratie unei mai bune localizari si coordonari intre intreprinderi. Motoda clasică de gestionare a stocurilor are drept scop determinarea cantitatii pentru fiecare din comenzi tinand cont de:  costuri fixe de trimitere si receptia comenzii;  cifra de afaceri ;  costul de imobilizare a stocurilor. Stocurile implica doua categorii de costuri : 1. costuri de depozitare – care cuprind suma cheltuielilor ce trebuie efectuate pe timpul stationarii resurselor materiale in stoc si anume :de stocaj, de asigurare, de depreciere, de deteriorare precum si costul capitalului imobilizat, care trebuie de asemenea luat in consideratie deoarece daca capitalurile nu erau imobilizate in stocuri, ele ar fi putut fi investite in alte active mai productive. 2. costuri de aprovizionare-livrare – acestea sunt costurile de reaprovizionare si livrare, fiind numite si de comanda. Ele sunt egale cu produsul dintre suma fiecarei comenzi si costul unitar al comenzii. Exista unele cheltuieli care sunt determinate de aprovizionare sau de marimea comenzii de productie si de alte cheltuieli care cresc odata cu nivelul stocului. Primele costuri duc la aprovizionari masive si loturi mari in productie in scopul

reducerii la un nivel acceptabil a costurilor unitare de emitere a comenzii si a costurilor de pregatire. A doua categorie de cheltuieli duce la loturi mici, in scopul mentinerii costului stocurilor la nivele acceptabile. Metoda analitica Metoda analitica vizeaza determinarea necesarului de active circulante pe fiecare element in parte, urmand ca in final sa se insumeze. Prin urmare, se va stabili necesarul pentru marfuri, ambalaje, alte active (obiecte de inventar, echipament si materiale de protectie, materiale si piese de schimb) si stocuri pentru productie (materii prime, materiale, combustibil, productie neterminata etc.)