LP 6 [PDF]

Zitiervorschau

Relaţia medic-pacient Specificul comunicării dintre medic şi pacient: • -directă, faţă în faţă, nemediată, bidirectionala si presupune schimbul si integrarea continua de informaţii, influenţata de contextul psiho-social al medicului si pacientului. • Aspecte negative ale comunicarii: 1. Discrepanta intre nevoia pacientului de informatii si decizi terapeutica. Pacientii doresc foarte mult sa stie despre boala lor si nu accepta neconditionat(in special tinerii) indicatiile terapeutice. 2. Informatiile date de catre medic nu sunt centrate pe pacient(datele se refera la boala acestuia, in general. Si nu la situatia concreta a acestuia). Rolul medicului = comportamentul pe care il asteapta pacientii si ceilalti de la medic Statutul medicului =pozitia ocupata de medic in societate; presupune reguli si obligatii determinate de locul, functia si pozitia ocupata de medic in societate Elemente de status si rol social al medicului (Parsons): 1. Competenta tehnica, care presupune: -obtinerea de diplome si titluri stiintifice -obtinerea de competente cu efect social si profesional(reglementarea drepturilor de pensionare, de protectie profesionala etc) -acumularea unui volum sporit de informaţii medicale sau “a fi minim competent in maxim de domenii”(Iamandescu), mai ales in cazul medicului de familie 2.Specificitatea functionala : -dreptul medicului la intimitatea fizica si psihica a bolnavului pentru a afla date necesare punerii diagnosticului -pastrarea secretului profesional 3.Neutralitatea afectiva: - neimplicarea afectiva, eliminarea judecătii sau a condamnării pacientului - medicul trebuie sa realizeze un echilibru intre empatie(≠identificare) versus luciditate profesionala in diagnostic si tratament -Transfer/contratransfer. Transferul presupune un set de aşteptări, convingeri (privind de exemplu: competenţa, absenţa exploatării, obiectivitate, confort, ameliorare) si răspunsuri emoţionale pe care pacientul le aduce în relaţia terapeutica; ele nu sunt determinate în mod necesar de cine este medicul sau cum acţionează el de fapt, ci mai degrabă pe experienţele pe care pacientul Ie-a avut de-a lungul vieţii cu alte figuri importante pentru sine, cu autorităţi. Contratransferul include expectaţii inconştiente ale medicului şi sentimente negative/ pozitive, care fie dezbină relaţia medic-pacient, fie devine disproporţionata (idealizari sau reacţii erotice). 4.Universalism -abordarea uniforma a tuturor pacientilor, adica toţi bolnavii au aceleaşi drepturi -eliminarea discriminarilor de etnie, sex, religie sau statut socio-economic 1

5.Dezinteres si Altruism - excluderea intereselor financiare din partea medicului -devotament si daruire pentru pacienti Elemente de rol al bolnavului(Parsons): -degrevarea de responsabilitati -particularitatea procesului de insanatosire de realizare ca urmare a sprijinului acordat de personalul medical -indezirabilitatea starii de bolnav, care vrea „ sa se faca bine” -obligatia bolnavului de a cauta ajutor competent si de a coopera cu specialistii din sanatate Relatia medic-pacient poate fi - asimetrica simetrica. In general, participarea medicului si a pacientului in timpul unei consultatii se intinde pe un continuum. La extreme, relatia este asimetrica: fie doctorul detine controlul unilateral, fie pacientul e autonom, cauta si solicita serviciul medical, dar are putere deplina asupra starii sale de sanatate. Intre cele doua extreme se intinde interactiunea de tip simetric (colaborativ), in care medicul si pacientul sunt participanti activi si satisfactia pacientului este crescuta. Consultatia medicala cu prinde: • Anamneza cuprinde toate datele obtinute de medic de la bolnav cu privire la datele personale(nume, varsta, sexul, starea civila, profesia etc cu importanta pentru aparitia bolii si stabilirea diagnosticului), heredocolaterale(bolile prezente la rudele apropiate pentru a ne informa cu privire la bolile cu caracter familial si ereditar) si sociale(conditii de viata, locuinta, alimentatia, conditiile de munca- toxice, orar, relatiile cu colegii-), antecedente personale patologice(bolile anterioare), precum si istoricul bolii(debutul, manifestari clinice, evolutia in timp). • Anamneza poate fi de 3 tipuri- tehnicista - nondirectiva - mixta Datele obtinute din anamneza trebuie confruntate cu cele obtinute din examenul clinic pentru punerea unui diagnostic corect. ANAMNEZA: TEHNICISTA

AVANTAJE -DUREAZA PUTIN -INDICATA IN URGENTA

NONDIRECTIVA

-DUCE LA DESCARCAREA EMOTIONALA -CRESTE COMPLIANTA TERAPEUTICA ABORDARE BIO-PSIHOSOCIALA

MIXTA

DEZAVANTAJ -POATE CREA ANXIETATE, FRUSTARE -NU PERMITE DESCARCAREA EMOTIONALA -DUREAZA MULT

-DUREAZA MULT 2

Anamneza tehnicista se ia in cazul unei afectiuni bine localizate(traumatologie, ORL, oftalmologie sau mica chirurgie) sau in urgenta. Contactul intre medic si pacient este foarte prompt si atentia medicului nu se indreapta asupra trairilor sau problemelor pacientului, ci se focalizeaza rapid asupra organului bolnav. Medicul pune intrebari rapide, inchise, la care pacientul raspunde scurt. In cazul anamnezei nondirective (psihanalitica) medicul intervine foarte putin, lasand pacientul sa relateze cu lux de amanunte problemele care il deranjeaza si pentru care s-a adresat doctorului, inclusiv problemele personale care il framanta cel mai mult. Acest tip de pacient are o tensiune intrapsihica uneori de nesuportat si avantajul acestui tip de anamneza ii permite pacientului sa-si marturiseasca framantarile. Acasata abordare este eficienta la pacientii cu acuze vagi, cu tulburari functionale multiple sau cu o simptomatologie psihiatrica asociata. Astfel, prin anamneza nondirectiva, pacientii cu tulburari sau boli psihice pot realiza un adevarat catharsis emotional(=eliberare a emotiilor). Anamneza nondirectiva poate fi completata cu cea tehnicista, astfel, in prima parte a discutiei pacientul este lasat sa-si expuna liber problemele pentru care s-a adresat medicului, apoi medicul se focalizeaza pe simptomatologia propriu-zisa. Anamneza mixta presupune luarea de informatii despre modificarile obiective produse de boala, despre modul cum pacientul isi percepe boala si cum persoanele din jur il percep pe pacient, precum si despre existenta suportului social(ajutorul binevoitor primit de la persoanele din jur pentru a trece peste perioada de bolnav). Se realizeaza un proces de integrare a cunostintelor medicale, cu intuirea tipologiei psihice a pacientului si cu efectul psihologic si social asupra persoanelor din jurul bolnavului. Aceasta anamneza are la baza modelul bio-psiho-social.

Reacţii tipice ale pacientului la boală= modificări de comportament induse de boală. • Regresia, care este un mecanism inevitabil, universal, pe care orice membru al personalului de îngrijire trebuie să-l cunoască şi să-l înţeleagă în diversele sale implicaţii. Orice rană, orice boală implică o reacţie de protecţie, reacţie naturală de repliere pe sine a oricărui organism, în caz de agresiune sau de suferinţă. La om, regresia se caracterizează, dincolo de retragerea pe sine, prin emergenţa unui comportament infantil, cu: - reducerea intereselor – bolnavul nu trăieşte decât în prezent şi în viitorul apropiat, nesuportând starea de aşteptare; - egocentrism – bolnavul nu mai judecă lumea decât prin raportare la el însuşi, neimaginându-şi că şi ceilalţi pot bolnavi sau obosiţi, nesuportând nici o minimă stare de frustrarea ; - dependenţa de medic şi de anturaj, de la care aşteaptă să fie hrănit, îngrijit; la această dependenţă, se adaugă o hipersensibilitate la reacţiile celor din jur, bolnavul comportându-se ca un copil care caută o „mamă bună”; întoarcerea la satisfacţii 3

arhaice: somn sau căutarea unor satisfacţii orale care pot favoriza alcoolismul sau consumul excesiv de medicamente; - un mod de gândire magic, ilogic, cu credinţa în atotputernicia medicului, a medicamentelor sau a bolii. - predominarea unor procese emoţionale de tipul afectelor; - agresivitatea (latentă/manifestă); - anxietate; Regresia are şi efecte pozitive, ea fiind, de regulă, foarte utilă şi chiar necesară. Ea înseamnă: - abandonarea tuturor grijilor şi exigenţelor cotidiene şi recentrarea forţelor pe sine. Aceste forţe vor fi esenţiale în lupta împotriva bolii şi în evitarea vulnerabilizării bolnavului; - acceptarea ajutorului şi a susţinerii din partea anturajului şi absenţa opoziţiei la bunul mers al tratamentului prin iniţiative intempestive şi un activism inutil, chiar dăunător. Refuzul regresării reflectă adesea teama de a regresa, care traduce teama de o pasivitate excesivă sau de apropierea de imaginile materne introiectate, imagini periculoase şi acaparante. Absenţa regresiei poate avea, în aceste cazuri, consecinţe grave. Refuzând să fie îngrijit de către anturaj şi, astfel, eliberat de tensiunile sale excesive, bolnavul se condamnă la o supraadaptare foarte costisitoare pentru sănătatea sa. De la această supraadaptare, bolnavzul poate trece brusc la un nivel crescut de dezorganizare. Aparatul psihic şi stările psihologice care acompaniază regresia nu-şi pot juca rolul de tampon protector. Răspunsul are loc la un nivel somatic mai profund şi mai grav. Regresia poate avea şi efecte negative. Ea îşi poate depăşi scopul şi îl izolează pe bolnav într-o conduită care se autoîntreţine. Acest lucru este mai ales specific personalităţilor nevrotice, care găsesc prin regresie posibilitatea de a-şi exprima revendicările afective. Pericolul cel mai mare ar fi, în acest caz, abandonarea pacientului într-o conduită regresivă, prin refuzul oricărui răspuns la nivel afectiv, sub pretextul suprimării bolii ca beneficiu. Acest refuz nu face altceva decât să accentueze regresia, lipsa de interes la nivel afectiv obligându-l pe pacient să se replieze mai adânc pe sine şi să recurgă la conduite autoerotice: suprainvestirea anumitor zone ale corpului, gesturi stereotipe şi balansări la copii (ex. în hospitalism). • Evaziunea, care înseamnă demisia de la obligaţiile sociale, justificată în parte de boală, dar care poate deveni şi nevrotică, în cazul exagerării simptomelor; PACIENTUL URMARESTE BENEFICII SECUNDARE BOLII(PSIHOLOGICE: atentie, afectiune; MATERIALE: bani, concediu) • Exaltarea Eului - exacerbarea unor trăsături narcisiste sau histrionice, pe fondul unui statut social inferior şi a unui nivel intelectual scăzut, boala devenind un mijloc de valorizare („boala mea este cea mai interesantă”); • Contagiune informaţională – preluarea unor informaţii de la alţi bolnavi, referitoare la cauzele, evolutia bolii si tratament.

4