LP 4 [PDF]

Zitiervorschau

LP 4 PRINCIPII DE DIETETICĂ ÎN BOLILE METABOLICE (DIABETUL ZAHARAT, OBEZITATEA, DISLIPIDEMIILE) Definiţie: sindrom cuprinzând un grup heterogen de tulburări, cu etiologie diferită, având în comun hiperglicemia, la care se asociază modificări lipidice şi protidice. CLASIFICAREA DZ Clasificarea patogenică: • Diabetul zaharat tip 1 - deficienţă absolută de insulină. – Tip 1 A - distrucţie autoimună a celulelor beta pancreatice – Auto.ac. anticelulă insulară (AaCI), – Ac. anti decarboxilaza acidului glutamic, (ADG) – Ac. antiinsulină (AaI), – anti tirozin fosfatază (ATF). – Tip 1 B - fără evidenţă de patologie autoimună. – Trăsături comune: – vârstă 250 milioane obezi - în 2025 > 300 milioane obezi Costuri directe şi indirecte ridicate implicate de îngrijirea obezităţii Complicaţii multiple - HTA, CIC, dislipidemie, DZ tip 2, litiază biliară, boli articulare, apnee de somn şi altele FORMULE DE CALCUL formula Asigurărilor Metropolitane din New York

•

• • • • • • • • • • • •

• • • • • • •

• •

•

GI = 50 + 0,75 (I - 150)+ (V-20)/4 – GI = greutatea ideală (în kg); – I = înălţimea (în cm); – V = vârsta (în ani). – Rezultatul obţinut - valabil pentru bărbaţi. – în cazul femeilor, rezultatul trebuie înmulţit cu 0,9. Obezitatea este definită prin depăşirea greutăţii ideale cu 20%. Indicele de masă corporală (IMC) - cea mai folosită formulă – raportul dintre greutate (kg) şi înălţime la pătrat (m 2) IMC = G/T2 Clasificarea greutăţii în funcţie de valorile IMC (Kg/m2) Tratamentul obezităţii Tratamentul afecţiunilor primare (endocrinologice, medicamentoase) Schimbarea stilului de viaţă (dietă, exerciţiu fizic) Medicaţie Tratament endoscopic Tratament chirurgical Scopul tratamentului obezitatii este acela de prevenţie, de scădere în greutate, de menţinere a noii greutati Regimul alimentar hipocaloric şi tipul acestuia va fi recomandat după evaluarea IMC, a CT, a riscului cardiovascular şi a comorbiditatilor: Se recomandă o scădere ponderală de 10% din greutate persoanelor cu rise crescut: – IMC 25-29 kg/m2, dar cu dispoziţia abdominală a grăsimii (CT=94-101 cm la bărbaţi şi 80-87 cm la femei). – Riscul cardiovascular cuantificat este de obicei de 10–20%. Se va recomanda o scădere ponderală de 20% persoanelor cu rise foarte crescut: IMC >30 kg/m2 indiferent de talie. IMC 25-29,9 kg/m2, dar CT >102 cm la bărbaţi şi >88 cm la femei. in aceste cazuri există cel puţin doi factori de risc cardiovascular, iar riscul este >20% TRATAMENT Tratamentul dietetic - rolul de bază. Negativarea bilanţului energetic, prin administrarea unei raţii calorice reduse, însă care să nu provoace un dezechilibru nutritiv. – Regimul hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic, normoproteic, hiposodat. – ↑ proporţia legumelor şi fructelor (cu un conţinut glucidic mic • realizează mai uşor senzaţia de saţietate • bogate în vitamine şi minerale. Este obligatorie fracţionarea meselor: 4-5/ zi. Cura de slăbire - contraindicată: tbc pulmonară, insuficinţă renală, psihoze acute depresive, vârsta înaintată, hepatopatii cronice active, UG şi UD, gută, IMC normal, dar cu CT crescută (la femei 80-88 cm, la bărbaţi 94-102 cm). La aceste persoane se va recomanda creşterea exerciţiului fizic şi controlul factorilor de risc cardiovascular, neexistând metode specifice care să reducă doar grăsimea abdominală . Principii ale dietei hipocalorice

• • • • • •

•

• • • • •

•

• • • •

• • • • • •

Tipuri de diete hipocalorice Dietă cu conţinut caloric sub 200 kcal/zi este echivalentă cu 50 g/zi de proteine sau HC sau 22 g/zi de grăsime; avantaje: scădere rapidă în greutate, de 1 kg/zi timp de 3 săptămâni, dar cu reducere sub 0,5 kg/zi după aceea; dezavantaje: nu se poate aplica în ambulator datorită riscurilor, iar spitalizarea creşte costurile foarte mult; reacţii adverse: hipotensiune şi sincopă (prin pierdere crescută de Na şi K), litiază urică, apariţia crizelor de gută (prin creşterea producţiei de acid uric), sindromul WerniekeKorsakoff (prin deficit de tiamină, moarte, efecte adverse neurologice, hormonale importante, risc de litiază biliară, hipoglicemii, acidoză lactică la pacienţii cu DZ, porfirie; - acest tip de dietă a fost abandonat, datorită rezultatelor slabe pe termen lung şi datorită riscurilor. Diete cu foarte puţine calorii: 200-800 kcal/zi scăderea ponderală variază între 1,2-2,4 kg/săptămână; se recomandă a nu se depasi ca durată 12-16 săptămâni, recomandându-se când IMC >32 kg/m2 sau la indivizii cu IMC de 27-30 kg/m2, care au comorbiditati sau alţi factori de risc; se pierd în greutate astfel aproximativ 20 kg, care se menţin la 33-50% dintre pacienţi în următoarii ani marea majoritate a acestor diete sunt de două feluri: – un regim cu 1,5 g proteine/kg corp, ce vor proveni din carne slabă, peşte şi pui. – Nu conţine HC, iar lipidele sunt doar cele din carne. – pierderi mari de azot, pierderi reduse prin adaos de 100 g HC/zi; – un regim ce utilizează proteine din lapte şi ouă, ce se găsesc pe piata sub forma unor diete lichide. – Ele conţin 33-70 g proteine, 30-45 g HC şi mici cantitati de grăsime. reacţii adverse: complicate cardiace (chiar moarte subită), pierderi electrolitice (în special K), creşterea corpilor cetonici, ce vor interfera cu eliminarea urinară de acid uric, ducând la creşterea acidului uric sanguin. Diete hipocalorice, peste 800 kcal/zi, dar sub caloriile ce menţin greutatea. Un regim alimentar de 1 000-1 200 kcal/zi este de durată lungă, bine tolerat, se poate urma în ambulator. La baza alcătuirii lui stau legumele, fructele, brânzeturile, carnea slabă. Este tipul de dietă cel mai frecvent recomandat, deoarece menţine proporţia între principii nutritive. Caloriile vor proveni din: HC (50-55% din calorii), în principal din amidon, proteine (15-25% din calorii), iar lipidele nu vor depasi 30% din raţia calorică; hiposodat larg (1 200-2 000 mg Na) sau standard (400-1 200 mg/zi); Indicaţii: prima tentativă de scădere ponderală; pacienţi cu IMC cuprins între 25-35 kg/m2, care au mai ţinut diete de slăbire anterior; indivizi cu IMC peste 25 kg/m2, care au castigat în greutate peste 5 kg în perioada adultă. Asigură o scădere ponderală de 500 g/săptămână în prima lună. Se va adapta fiecărui individ şi se va corela cu gradul de exerciţiu fizic. In 20-24 de săptămâni se scade în greutate 7,5-8 kg.

• • • • • • • • • • • • •

• • • • •

• • • • • • • • • • • •

Este necesară suplimentarea de vitamine şi de Ca atunci când conţinutul caloric al dietei este sub 1400 kcal/zi. Dacă astfel de diete sunt corect recomandate şi supravegheate, efectele secundare sunt absente Se recomandă adaosul de fibre alimentare pentru a creşte saţietatea, a scădea densitatea calorică a alimentelor, a descreşte absorbţia intestinală Efecte benefice ale acestor diete: scăderea valorilor tensionale; ameliorarea controlului DZ tip 2; creşterea toleranţei la glucoză; reducerea hiperinsulinismului; ameliorarea tabloului lipidic; ameliorarea apneei de somn, a insuficienţei respiratorii; ameliorarea încărcării grase hepatice, a valorilor transaminazelor, fosfatazei alcaline. Diete ce folosesc formule alimentare Există anumite preparate preambalate, care pot asigura 1000-1600 kcal/zi, sau se poate asigura un număr limitat de mese din aceste preparate, asigurând aproximativ 400 kcal/porţie. Avantaje: sunt preferate de pacienţi, creşte complianţa. Dezavantaje: costuri mari, nu ameliorează comportamentul alimentar. Reacţii adverse ale dietelor hipocalorice Hiperuricemie, precipitarea unui acces de gută; Litiază biliară colesterolică - prin metabolizarea lipidelor din depozite; Intoleranta la frig, fatigabilitate, astenie fizică, nervozitate, euforie, constipaţie sau diaree, tulburări trofice ale tegumentelor, anemie, modificarea firului de păr, tulburări ale ciclului menstrual; Moarte subită, prin aritmii cardiace, determinate de tulburări electrolitice, depleţia de proteine, ce ar produce atrofia fibrelor miocardice. Postul, definit prin scăderea ingestiei calorice sub 200 kcal/zi va fi descurajat de specialişt, existând un rise major al complicaţiilor enumerate. El constă în ingestia unei cantitati de 1,5 litri ceai neîndulcit plus vitamine. Se aplică astăzi numai în situaţii excepţionale, în condiţii de spitalizare, pentru 2-3 zile. Diete promovate de mass-media Sunt de scurtă durată de obicei; Nu au fundament ştiinţific, existând astfel riscuri. Diete „disociate”. Se bazează pe principiul de a nu amesteca alimentele, recomandând fie câteva zile numai un tip de aliment, fie numai un tip de aliment la masă. Diete proteice: dieta pe bază de lapte, dieta Dukan Diete cu conţinut scăzut în glucide: regimul Atkins (exclude glucidele, este foarte bogat în lipide), dieta Stillman, Diete sărace în lipide: Rice Diet Report, Eat More Weight Loss. Diete intens hipocalorice: regimul Scarsdale, foarte hipocaloric, 800-1000 kcal/zi.

• •

• •

• • • • • • •

• • • • • • • •

• •

•

Perioade de menţinere a noii greutati Odată cu atingerea greutatii ţintă se trece la perioade de menţinere a noii greutati, urmând ca după 3-6 luni să se înceapă o nouă cură de slăbire, până la atingerea greutatii stabilite. in perioada de menţinere a greutatii nu se va relua alimentaţia anterioară, consumul alimentar va creşte numai cu 200-300 kcal/zi şi se va asocia exerciţiu fizic. in caz contrar apare creşterea în greutate, prin: – scăderea consumului energetic bazal. – Prin slăbire se pierde 60-70% ţesut adipos şi 30^0% ţesut muscular, ce va antrena consum energetic mai mic; – consumul de energie în timpul efortului este mai mic la o greutate mai mică; – odată cu scăderea ponderală scade efectul termic al alimentelor. Tratamentul comportamental al obezitatii Evaluarea pierderii în greutate Este o etapă foarte importantă, pentru a nu duce la demoralizarea pacientului şi a medicului. Se ştie că fiecare 1 kg de ţesut adipos conţine 7 000 kcal. Dacă se urmează o dietă cu o scădere a kcal cu 500/zi se va slăbi 0,5 kg pe săptămână în medie şi 7 kg în 3 luni. O scădere mai rapidă în greutate poate fi periculoasă. in trei luni circumferinţa taliei scade cu 5-10 cm, acest parametru fiind foarte important în evaluarea scăderii ponderale. TRATAMENTUL CHIRURGICAL Obezitate grd. III sau morbidă (IMC >40kg/m2) (iniţial terapie medicamentoasă pentru 6 luni-1 an) IMC>35 kg/ m2 cu asocierea complicaţiilor medicale ale obezităţii Vârsta 18-60 ani Eşecul pierderii în greutate prin terapie conservatoare aplicat cel puţin un an Eşecul metodelor de menţinere a greutăţii Prezenţa de complicaţii medicale susceptibile de ameliorare prin reducerea greutăţii (artrite debilitante, esofagită de reflux severă, HTA, DZ tip 2, sindrom de apnee obstructivă în somn, dislipidemie etc) Pacient cooperant chirurgie bariatrică = – metode de reducere a capacităţii gastrice • gastroplastia, gastrobanda rigidă sau gonflabilă – Metode de diminuare a absorbţiei intestinale • by-pass-ul gastric, by-pass-ul bilio-intestinal, bypass-ul jejuno-ileal). HIPERLIPOPROTEINEMIILE

• •

Definiţie HLP = afecţiuni metabolice, produse prin acţiunea unor factori genetici şi de mediu asupra metab. lipidic, caracterizate prin creşterea şi modificarea raporturilor unor fracţiuni lipidice (lipoproteice) sanguine; – HLP = factor de risc major pentru ATS.

• • • • •

ETIOPATOGENIE Factori genetici (monogenetici şi poligenetici) Factori câştigaţi sau dobândiţi 1. Factorii genetici Defect cromozomial monogenic sau poligenic A) hipercolesterolemia familială (HLP tip Ila) – • gena responsabilă - situată pe acelaşi cromozom cu fracţiunea C3 a complementului. • Transmitere AR • Perturbarea degradării LDL→ acumularea lor în plasmă B) În formele poligenice - anomalii genetice polimorfe ale factorilor ce reglează sinteza şi degradarea lipidelor ± factorii câştigaţi (dieta hiperlipidică şi hiperglucidică). Predispoziţia ereditară poate deveni evidentă la orice vârstă (nu obligator de la naştere). 2. Factorii dobândiţi Excesele alimentare – alimentele bogate în grăsimi saturate, colesterol, glucide rafinate şi proteine animale. • alimente bogate în grăsimi saturate şi colesterol: untul, untura, slănina, carnea grasă, organele, mezelurile grase, smântână, brânza grasă, ouăle. • alimentele bogate în glucide rafinate: produsele zaharoase şi dulciurile concentrate → ↑ TGL. Consumul excesiv de alcool → ↑sintezei hepatice de TGL → prelungeşte hiperlipemia postprandială. Fumatul – fav. ↑ lipemiei prin mobilizarea grăsimilor din depozitele adipoase. Sedentarismul - ↑ LDL bogate în colesterol, ↓ HDL (rol protector antiaterogen). Stresul →↑ secr. de catecolamine, glucocorticoizi şi glucagon → mobilizarea lipidelor din depozitele adipoase. Obezitatea - cel mai frecvent asociată HLP. Afecţiuni asociate cu HLP: – DZ dezechilibrat, hipotiroidismul, sdr. nefrotic, pancreatita, icterele obstructive, disglobulinemiile. Medicamente: corticoizii şi anticoncepţionalele, – tulburări ale metabolismului lipidic. Vârsta şi sexul. –

• •

• • • • • •

• •

Prevalenta HLP – aprox. egală la bărbaţi/femei. vârsta: în primele decade este mică; valoarea max. între 40 şi 50 de ani, apoi o tendinţă de scădere. FIZIOPATOLOGIE Lipoproteinele (LP) = particule sferice cu un nucleu, format din esteri de colesterol şi trigliceride acoperit de fosfolipide amfifile şi proteine. – –

• •

•

•

• •

•

• • •

•

Clasificarea biochimică a lipoproteinelor – în funcţie de conţinutul în proteine - 5 clase de LP: • chilomicroni - 80-95 % TGL exogene; • VLDL (very low density lipoproteins); 55-65 % TGL endogene • IDL (intermediate-density lipoproteins) 35% TGL + 35% colesterol esterificat; • LDL (low-density lipoproteins); 45% colesterol + fosfolipide • HDL (high density lipoproteins) 3% colest. esterificat + 1 4 % colesterol liber + 22% fosfolipide. Apo(lipo)proteinele corespunzătoare claselor de LP: – chilomicroni - apoproteina B48: – VLDL - apoproteina B100: – IDL - apoproteina B100: – LDL - apoproteina B100: – HDL - apoproteina A1 şi A2: LP şi ateroscleroza Aterogenice – LDL – IDL – Remnanţii din chilomicroni ( ? ) – Beta-VLDL – LDL modificate – Lipoproteina (a) Non-aterogenice – Chilomicronii – VLDL(? ) Anti-aterogenice – HDL TABLOU CLINIC Xantomatoza - Xantoamele de tip: – eruptiv (fese şi coate), tendinos (tendonul lui Ahile, extensorii de la membrul superior), tuberos (la coate), palmar („palmele galbene"). Stigmate oculare – xantelasma, arcul cornean şi aspectul denumit “lipemia retinalis".

•

Manif. digestive: dureri abdominale, pancreatită, hepatosplenomegalie.

•

Manif. ale aterosclerozei cerebrale, coronariene şi periferice pot fi predominante. – caracteristice - manif. de cardiopatie ischemică, care pot începe la vârste neobişnuit de tinere. Simptome osteoarticulare – rareori proeminente. INVESTIGAŢII BIOCHIMICE Concentraţiile sangvine ale colesterolului (CT): – < 200 mg% - concentraţia ideală (risc ↓ de CI); – 200-239 mg% - risc mediu de ateroscleroză; – 240-300 mg% - hipercolesterolemie ; – > 300 mg% - hipercolesterolemie cu risc foarte mare de ATS şi x 4 de CI. Valorile normale HDL-colesterol (HDL-col): – bărbaţi 31-70 mg%; femei 50-80 mg%. Astăzi valorile normale şi patologice ale LDL-col: – < 130 mg% - NORMAL; – 130-159 mg % - risc mediu pentru ATS; – > 160 mg % - risc înalt pentru ATS şi CI (rolul hipertrigliceridemiei ca factor de risc < decât al hipercolesterolemiei. – LDL-colesterolul se poate calcula prin formula lui Friedewald: • în mg/dl: LDL-colesterol = colesterol-HDL colesterol-(trigliceride/5). Valorile normale pentru VLDL-colesterol sunt: – bărbaţi 6-50 mg%; femei 3-40 mg%. FORME CLINICE Clasificare biochimică (practica medicală): – hipercolesterolemii; – hipertrigliceridemii; – hiperlipidemii combinate („mixte").

• • •

• •

• • •

•

• • • • • • • • • •

Clasificare etiopatogenică – HLP primare – HLP secundare CLASIFICAREA HLP Hiperlipoproteinemii (secundare) diabetul zaharat; abuzul de alcool; hipotiroidismul; boli renale - sindromul nefrotic, dializa renală; boli hepatice - colestaze de diferite cauze; hepatite; disgamaglobulinemia; boli prin stocare de glicogen; adm. de medicamente cu ef. hipercolesterolemiant: corticosteroizi, diuretice tiazidice, estrogeni, β-blocante, retinoizi, steroizi anabolizanţi.

•

Sarcina

• •

REGIMUL ALIMENTAR ÎN DISLIPIDEMII Tratamentul dislipidemiilor variază de la un pacient la altul, în funcţie de – severitatea dislipoproteinemiei, – a stării de risc (riscul global), – a prezenţei aterosclerozei. Obiectivele terapeutice lipidice se stabilesc în funcţie de star de risc şi urmăresc reducerea maximă a stării de risc şi menţinerea ei la acest nivel toată viaţa. Programul terapeutic constă în: – optimizarea stilului de viata; – ± medicaţie hipolipemiantă.

• •

• • •

Necesarul caloric Va fi calculat în funcţie de consum şi greutatea corporală, fiind hipocaloric la persoanele obeze, normocaloric la persoanele cu greutate normală. Aportul crescut de calorii duce la: – obezitate, care stimulează lipoliza TG din adipocite, create fluxul AGL în plasmă şi deci sinteza de TG şi de VLDL în ficat; – inhibă LPL scăzând astfel clearence-ul VLDL, chilomicronilor, IDL şi crescând trigliceridemia paralel cu scăderea Col HDL.

•

Dietele hipocalorice cu conţinut redus de Col, sub 300 mg% reduc nivelul Col şi TG, crescând nivelul HDL Col.

• •

Împărţirea caloriilor pe principii nutritive Lipidele vor asigura < 30% din raţia alimentară şi vor fi reprezentate de: – lipide saturate (grăsimi animale) < 10%; – lipide mononesaturate (ulei de măsline) 10-15%; – lipide polinesaturate (uleiuri vegetale: floarea soarelui, soia, porumb; ulei de peşte) < 10%. – Lipidele mononesaturate şi polinesaturate forma „cis” vor reprezenta baza aportului lipidic. – scăderea aportului de colesterol sub 300 mg/zi; – această restricţie lipidică va fi urmată 3 luni, se numeşte dietă treapta 1. Dacă valorile lipidice nu s-au redus se trece la dietă treapta 2, mai restrictivă, cu scăderea lipidelor saturate sub 7% din caloriile totale şi a ingestiei de colestrol sub 200 mg/zi.

•

•

Dacă după 3 luni nu s-a ameliorat profilul lipidic, se trece la dietă treapta 3, cu scăderea lipidelor în alimentaţie sub 20% şi a ingestiei de colesterol sub 100 mg/zi.

•

Dieta reuşeşte o scădere a Col cu 5-7% în dietă treapta 1 şi cu 5-13% în dietă treapta 2.

• • • •

in cazurile rare de sindrom chilomicronic, restricţia lipidică va fi severă (sub 10% din totalul caloric), pe durată scurtă. Dieta pacientului cu dislipidemie va confine astfel o cantitate crescută de legume, cereale, verdeţuri, fructe. Dintre produsele animale se va consuma carne slabă, preferabil piept de pui, fără piele, peşte, lactate cu conţinut scăzut de grăsimi. Se recomandă evitarea consumului de alimente prăjite, grăsimi animale, sosuri grase, produse fast food etc.

•

Consumul total de lipide – Consumul crescut de lipide duce la obezitate şi suprapunerea altor factori de risc cardiovascular. – Consumul crescut de lipide creşte lipemia şi chilomicronii postprandial.

• •

Lipidele saturate (AGS) Recomandările internaţionale presupun în primul rând scăderea aportului de acizi graşi saturaţi la mai puţin de 10% din raţia calorică. Lipidele polinesaturate (AGPNS) Se recomandă ca grăsimile polinesaturate să nu depasească 10% din raţia calorică, astfel ele pierzându-şi efectele benefice. AGPNS consumaţi în procent caloric de 10% sunt protectori. Consumaţi în exces devin aterogeni. Profilul lipidic optim se realizează când dieta este hipolipidică, săracă în AGS şi cu un conţinut crescut de ω3, care să depasească 2% din calorii. in funcţie de doză TG pot să scadă cu până la 50%. la pacienţii cu hipertrigliceridemie se recomandă un aport crescut de AGPNS ω 3. – consumul de 1-3 ori pe săptămână a macroului, sardinelor, heringilor, peştelui albastru, somonului, sturionului atlantic. AGPNS din seria ω6 (cap de serie acidul linoleic) au o acţiune hipocolesterolemiantă mult mai redusă decât cei din seria ω3 (cap de serie acidul linolenic). – Uleiul de nucă, care conţine acid linolenic, este mai recomandat decât uleiul de porumb, care conţine acid linoleic şi este sărac în acid linolenic. – AGPNS ω6 în exces reduc concentraţia sanguină a Col HDL (uleiul de porumb). Ei sunt precursorii acidului arahidonic, din care derivă tromboxanul, puternic proagregant trombocitar, favorizând astfel aterogeneza. în cursul prelucrării industrial apare un procent crescut de AG „trans”. Lipidele polinesaturate „trans” au acelaşi efect ca cele saturate. Acizii graşi „trans” (transformaţi) - sunt stereoizomeri ai AG. – Ei apar prin procesul de hidrogenare, în timpul preparani industriale (margarine) sau uzual (gătitul, prăjitul alimentelor).

• • • • • • •

•

• • •

– – – – •

• • • •

•

• • • • •

• • • • •

50% provin din alimente animate (carne, unt, lapte) şi 50% provin din hidrogenarea uleiurilor vegetale. au următoarele acţiuni: cresc Col total mai mult chiar decât AG saturaţi, scad VLDL Col, cresc Lp(a) cu aproximativ 30%, având astfel rol intens aterogen. Surse: margarina tare (25-33%), margarina moale (15-25%), uleiul de soia hidrogenat selectiv (15%), preparatele de carne. Lipidele mononesaturate (AGMNS)

AGMNS se recomandă uzual într-un procent de 10% din raţia calorică, atingând în tarile dezvoltate 12,5% din raţie, iar în unele colectivitati atingând un procent mult mai mare alimentaţia mediteraneană. Reprezentantul cel mai important este acidul oleic (C18:1), care se găseşte în concentraţie mare în uleiul de măsline. AGMNS sunt antiaterogeni, întrucât prezenţa lor în Col LDL scade oxidarea acestora (LDL oxidate sunt extrem de aterogene). AGS dau cea mai mare creştere postprandială a TG, urmaţi de ingestia de uleiuri vegetale ω6 AGPNS, iar cea mai mică creştere o dă uleiul de peşte, ce confine AG ω3 AGPNS. Dacă după 6 luni de regim alimentar, trecând prin cele două trepte, nu se obţin obiectivele terapeutice, se va asocia medicaţie hipolipemiantă, cu menţinerea regimului alimentar toată viaţa. Colesterolul: Valorile colesterolemiei sunt date de: – cantitatea de Col şi de AG (în special saturaţi) ingerată, – sinteza hepatică de Col (aproximativ 600 mg/zi), – degradarea Col etc. Aportul exogen de colesterol zilnic este, în medie, de 400 mg. Aportul exogen influenţează variabil colesterolemia, în general, 25 mg de colesterol exogen cresc colesterolemia cu 1 mg%. El creşte colesterolemia mai puţin decât o cresc AGS. in DLP se recomandă scăderea aportului de Col sub 300 mg/zi. In tipurile I şi V de dislipidemie nu se impune restricţia de colesterol, ele fiind caracterizate prin creşterea TG. Glucidele în dislipidemii Vor reprezenta 50-60% din caloriile totale; Glucidele simple vor reprezenta 10-15% din totalul caloric, la care se adaugă 40 grame de fibre alimentare pe zi (din cereale, legume, fructe). fructoza are eel mai mare potenţial hipertrigliceridemiant, influenţa fiind mai mică din partea zaharozei şi Cele mai sensibile la regimul alimentar sunt trigliceridele endogene, sintetizate la nivel hepatic, din glucide.

•

• • •

• •

in tipul IV, III, lib şi V de dislipidemie, în care sunt crescute trigliceridele endogene, regimul alimentar va fi hipoglucidic (sub 40-45% din raţia calorică), sau normoglucidic la limita inferioară, cu interzicerea zaharurilor rafinate. Tipul I şi Ha de dislipidemie nu impun restricţie de glucide, dacă nu se asociază cu diabet zaharat. Proteinele în dislipidemii Vor reprezenta 10-20% din caloriile totale, cu accent pe proteinele de clasa I (cu conţinut crescut în aminoacizi esenţiali), deci proteine cu valoare biologică mare. Consumul de proteine animate, în special de cazeină, poate duce la hipercolesterolemie în absenţa colesterolului Cea mai puternică hipercolesterolemie este indusă de lactalbumină şi cazeină, apoi de carnea de vită şi de porc şi neînsemnată de proteinele din ou.

•

Proteinele vegetale, dar în special cele din soia, au un puternic efect hipocolesterolemiant

• • •

Alte recomandări Sodiul va fi ingerat în cantitate de 70-100 mEq/zi (4-6 g NaCl/zi). Alcoolul va fi redus sub 30 g/zi. – El creşte sinteza şi secreţia VLDL-TG. – Consumul de alcool sub 30 g/zi creşte Col HDL, scade mortalitata cardiovascular!

•

Cafeaua turcească creşte Col seric datorită kaweolului şi cafestolului, metaboliţi care în cazul preparării cafelei prin filtru nu apar.

•

Ceaiul nu influenţează lipidele serice; are acţiune antiaterogenă, datorită efectului antioxidant al flavonoizilor pe care îi conţine.