Licenta Vs [PDF]

Zitiervorschau

INTRODUCERE Actualitatea temei cercetate: Turismul se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX şi XXI. Călătoriile și turismul reprezintă la ora actuală o piață globală, de dimensiuni uriașe, unde se manifestă cererea consumatorilor pentru o imensă varietate de produse și servicii. Nu doar dimensiunile și ritmurile sale de creștere fac această piață foarte atractivă, ci și potențialul său de viitor, nici pe departe epuizat. Potrivit Organizației Mondiale a Turismului (OMT), volumul fluxurilor turistice la nivel global va cunoaște o creștere de 27.6% în perioada 2011-2020, ajungând la circa 1.56 miliarde de turiști în anul 2020 (față de 696 milioane în anul 2000) [30]. Motivul sejurului este criteriul ce ne ajută să distingem grupurile de călători care fac parte din categoria turiștilor de cele care nu aparțin acestei categorii. În acest context, un loc aparte în cadrul formelor moderne de turism, o ocupă turismul religios. Turismul de factură religioasă apare în a II- a etapă a evoluției turismului, numită etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei Evului Mediu timpuriu și mijlociu până în Epoca Renașterii. Pelerinajele se îndreptau spre Roma și Ierusalim pentru creștini, Meka și Medina în Arabia Saudită pentru musulmani, Lhasa și sanctuarele din India pentru budiști, Muntele Fuji pentru japonezi. Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicații de ordin spiritual. Noțiunea de religios s-a dezvoltat de la înțelegerea motivațiilor turiștilor. Diferența între această formă de turism și altele o constituie motivația religioasă a turiștilor. Suport metodologic și teoretico-științific: În dezvăluirea tematicii cu privire la complexele monastice din Republica Moldova și Rusia, au fost utilizate următoarele surse: Legea cu privire la organizarea și desfașurarea activității turistice în Republica Moldova, adoptată la 02.02.2007, de asemenea literatura autorilor autohtoni , Turcov E., Livandovschi 1

R., Ostrofeț L., Bolocan D., Apetrei A., Barbu Gh., Bobeico T., Buzilă B., Ciangă N., Glăvan V., Platon N., și autori străini Донини Амброджо, Зорин И., Квартальнов В. Scopul și sarcinile cercetării: Scopul prezentei teze este studiul și valorificarea complexelor monastice din Republica Moldova. În realizarea scopului dat, au fost formulate următoarele sarcini: 

Noțiuni și definiții privind turismul religios;



Turismul cultural- religios în lume;



Înțelesul și folosul pelerinajului;



Istoria apariției turismului religios în Republica Moldova și Rusia;



Complexe monastice ca monumente antropice ale Rusiei;



Turismul religios din Republica Moldova;



Analiza organizării complexelor monastice din Republica Moldova și Rusia;



Analiza indicatorilor economici din turismul religios al Republicii

Moldova și Rusia; 

Analiza fluxului de pelerini în Republica Moldova și Rusia;



Ofertele Centrelui de Pelerinaj “Pelerinul Ortodox” din Republica Moldova;



Concepția dezvoltării turismului religios și de pelerinaj în Republica Moldova utilizînd experiența altor popoare creștine. Reeșind din scopul și sarcinile cercetării, această lucrare este structurată în felul

următor: introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie și anexe. Capitolul I al tezei – Complexe monastice din Republica Moldova – este orientat în întregime spre cercetarea aspectelor teoretice ale lucrării, și anume noțiuni și definiții privind turismul religios; turismul cultural – religios în lume; înțelesul și folosul pelerinajului, și deasemenea este ralatată, istoria apariției turismului religios în Republica Moldova și Rusia . În capitolul II - Analiza comparativă a resurselor turistice religioase din Republica Moldova și Rusia– cuprinde analiza complexelor monastice ca monumente antropice ale

2

Rusiei; tot aici este prezentat

turismul religios din Republica Moldova și

analiza

organizării complexelor monastice din Republica Moldova și Rusia. Capitolul III - Valorificarea resursului monastic și dezvoltarea turismului receptor realizat de către Centrul de Pelerinaj “Pelerinul Ortodox” din cadrul departamentului Mitropolitan Relaţii Externe înfiinţat prin binecuvîntarea Î.P.S. Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi a Întregii Moldove – este valorificat resursul monastic prin analiza indicatorilor economici din turismul religios al Republicii Moldova și Rusia; analiza fluxului de pelerini în Republica Moldova și Rusia. De asemenea, capitolul respectiv cuprinde ofertele Centrelui de Pelerinaj “Pelerinul Ortodox” din Republica Moldova și concepția dezvoltării turismului religios și de pelerinaj în Republica Moldova utilizînd experiența altor popoare creștine Metodologia cercetării: Studiul de față este realizarea combinării tehnicii de studiu investigativ cu un procedeu de cercetare cvadruplu. Acestei afirmații îi corespunde metoda de cercetare sistemică. Aceasta se manifestă prin următorul fapt: unui paragraf din capitolul unu al lucrării îi corespunde altul din capitolul doi și trei. Un studiu finisat la adresa unui oarecare paragraf din capitolul unu, impunea , implicit, studiul paragrafului similar din capitolul doi și trei. De fapt nu a fost cercetat un capitol apoi altul, cum de obicei se obișnuiește, ci toate au avut aceleași tempouri investigative. Noutatea științifică a rezultatelor obținute este reflectată de gradul insuficient de studiere. În acest sens, fenomenul turismului religios în Republica Moldova și Rusia este cercetat în ansamblu, cu evidențierea elementelor cheie în practicarea unor politici manageriale contemporane. În cadrul tezei au fost elaborate și argumentate concepte și practici inovatoare pentru Republica Moldova și Rusia, care pot contribui la soluționarea numeroaselor probleme din industrie. Cuvintele cheie în jurul cărora se anexează materialul prezentat în lucrare sunt următoarele: 3

- turism religios; - pelerinaj; - pelerin; - turiști; - mănăstire; - edificii religioase; Volumul și structura tezei. Teza este structurată pe trei capitole. Conținutul este expus în 54 pagini, ilustrate cu tabele, grafice, scheme. În plus, lucrarea conține cuprins, introducere, încheiere, surse bibliografice și anexe.

4

CAPITOLUL I Complexe monastice din Republica Moldova și Rusia 1.1. Noțiuni și definiții privind turismul religios Abordînd în cadrul paragrafului dat aspectele teoretice privind turismul religios, vom porni de la delimitarea generală a termenului de turism. Astfel, abordînd din punct de vedere teoretic noțiunea de tursim, vom începe cu faptul conform căruia definițiile care au încercat să explice noțiunea de turism au pus accent pe ideea deplasării în scopul agrementului dar și pe caracterul temporar și nelucrativ al practicanților turismului. În lucrarea ”Economia și politica turismului internațional” [14, pag. 7] sunt redate o serie de definiții care reprezintă încercările unor specialiști ai turismului să clarifice acest termen. Guy Freuler consideră în 1880 că “turismul este un fenomen bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului înconjurător, cultivarea sentimentului pentru frumusețile naturii… ca rezultat dezvoltării comerțului, industriei precum și a perfecționării mijloacelor de transport”. În 1938 Leveille-Nizerolle luând în calcul și criteriul consumului a definit turismul ca ansamblul activităților non lucrative a omului în afara ariei de reședință. În definirea turismului s-au implicat și sociologii. Astfel, pentru M.D.Mayer turismul este ansamblul deplasărilor umane și activităților care rezultă, provocate de exteriorizarea și realizarea dorinței de evadare care există în intensități doferite în fiecare individ. Turismul poate fi privit și prin prisma efectului social contribuind la menținerea echilibrului biologic și fiziologic al omului contemporan și apare ca un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de cunoaștere, permițând accesul la valorile culturale ale civilizației [5, pag 69]. Turismul se prezintă ca o activitate destul de complexă din motivul că, pe de o parte, generează circulația unui număr de sute și sute milioane de persoane, a unor sume uriașe de bani, iar pe de altă parte, stimulează dezvoltarea activităților

5

economice colaterale, contribuie la întreprinderea unor măsuri în favoarea protecției mediului înconjurător, pentru restaurarea și protecția monumentelor istorice și de arhitectură, la fel și al protecției culturii tradiționale autohtone. Acesta la rîndul său, deplasează persoanele prin cele mai minunate și interesante locuri în scopul recreerii și satisfacerii din plin a cerințelor spirituale [8, pag 6]. Noțiunea de turism definește activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru mai puțin de o perioadă specificată de timp și al cărui scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare: 

termenul, mediu obișnuit, exclude călătoriile în interiorul locului de reședință și

călătoriile de rutină (la locul de muncă); 

termenul, mai puțin de o perioadă specificată de timp, exclude migrarea pe

termen lung; 

termenul, exercitarea unei activități remunerate la locul vizitat, exclude migrarea

pentru angajare temporară [27, pag 19]. În continuare vom menționa că în anul 2003, autorii I. Muntele, C. Iațu [26, pag 87] au propus o clasificare mai simplă a turismului, care ține cont mai ales de motivația deplasărilor turistice, distingînd în această listă și turismul religios. Turismul religios este o formă de turism care există, de secole și care mai păstrează încă unele trăsături, în privința pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implică din partea turiștilor un nivel de instruire și un grad de cultură ridicate care să permită aprecierea obiectivelor cultural-religioase din punct de vedere al arhitecturii, construcției, valorii, semnificațiilor spirituale și conținutului de obiective de artă [20, pag 96]. Se păstrează încă perelinajele determinate de tradițiile religioase din diferite țări (perelinajul obligatoriu la Mecca), sau cele legate de evenimente și manifestări specifice (moaște de sfinți, icoane făcătoare de minuni). Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare și diversificare, păstrîndu-și 6

însă elementul de bază care l-a consacrat: religia. Turismul religios, este legat de deplasarea spre locurile sfinte de către reprezentații diferitor religii, iar turismul de perelinaj, fiind cauzat de deplasările credincioșilor spre locurile sfinte [18, pag 14]. Turismul de factură religioasă apare în a II - a etapă a evoluției turismului, numită etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu și mijlociu până în epoca renașterii. Pelerinajele religioase se îndreptau spre Roma și Ierusalim pentru creștini, Mecca și Medina în Arabia Saudită pentru musulmani, Lhasa și sanctuarele din India pentru budiști, muntele Fuji pentru japonezi. Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicații de ordin spiritual. Noțiunea de religios s-a dezvoltat de la înțelegerea motivațiilor turistilor. Diferența dintre această formă de turism și altele o constituie motivația religioasă a turiștilor. Formele de manifestare ale turismului religios sunt diverse [15, pag 127]: 

vizite la lăcașurile sfinte;



pelerinaje religioase;



tabere religioase pentru tineret. Pornind de la noțiunea de turism cultural-religios se poate vorbi de două mari

tendințe de călătorii: 

Călătorie unifuncțională, care are un singur scop de natură religioasă. Un

exemplu foarte bun în cazul Republicii Moldova sunt călătoriile religioase efectuate la lăcașuri cu icoane facatoare de minuni. Participantul la acest gen de călătorie este strict pelerinul. 

Călătorie plurifuncțională, care îmbina aspectele religioase ale călătoriei cu cele

strict culturale, și care permit vizitarea unui numar mai mare de obiective turistice. Atunci când elementul de atracție pentru turiști se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură religioasă, se poate vorbi de turism în spațiu religios. 7

O altă tendință a ultimelor

decenii ale secolului trecut este de a petrece un sejur

în apropierea unor lăcașe de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale și-au propriile case de oaspeți în care primesc un număr redus de credincioși și în care trebuie respectate anumite norme pe durata șederii, pentru a nu perturba ordinea activității monahale. Între turism și religie există nenumarate interacțiuni și combinații pe baza relației dintre locul sacru și motivația turistului. Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de promovare a spiritualității și culturii în contextul ecumenic local și internațional. Acestea au rolul de a dirija, coordona și controla procesul de organizare al pelerinajelor. Acestea oferă o serie de servicii cum ar fi [7, pag 6]: 

excursii pentru crestini din tara si strainatate;



pelerinaje pentru pelerini de alte confesiuni, în special din Europa Occidentala;



tururi de orase;



expeditii si tabere de studii;



cazare în case de oaspeti si spatii de primire ale bisericii;



consiliere pelerinaje;



servicii de informare pentru turismul religios. În continuare, după cum afirmă Niță I., [29, pag 117] turismul religios atrage

turiștii prin două elemente. În primul rând ele au general și generează încă mari pelerinaje, prin ele însele, prin relicvele sfinte pe care le adăpostesc sau prin evenimentele pe care le marchează prin existența lor. În al doilea rând edificiile religioase au atras și continuă să atragă vizitatori prin arhitectura și decorațiile lor interioare, cel mai adesea remarcabile și aparținând unor nume mari ale artei mondiale. În ambele cazuri însă importanța edificiilor religioase ca resurse ale turismului religios este indiscutabilă. Construcțiile religioase au fost ridicate în locuri retrase, chiar ascunse, pentru meditație sau rugăciune. De la peșterile și grotele utilizate inițial în acest scop, 8

oamenii și-au construit trepatat altare de cult care au îmbrăcat diferite forme. Formele lor, ca și modul de amenajare și decorare, au progresat o dată cu dezvoltarea societății și s-au diversificat ca urmare a varietății religiilor, tradițiilor și vechimii populării regiunii. Ele au devenit obiective turistice, răspândite pe toate continentele, unde îmbracă culoarea locală, specifică. Aceste edificii se află în grade diferite de păstrare, în funcție de distrugerile pe care le-au suferit. Edificiile cu funcție religioasă care au intrat în circuitul turistic sunt specifice cultelor pe care le servesc: temple, sanctuare, biserici, catedrale, mănăstiri, moschei, sinagogi, mausolee, cimitire [17, pag 197]. Cele mai vechi edificii religioase sunt sanctuarele, care reprezintă incinte delimitate prin pietre de hotar sau ziduri cu semnificații religioase dedicate zeilor. Renumită pentru numărul mare de sanctuare datând din antichitate este Grecia, cel mai cunoscut fiind cel de la Delfi, dedicat lui Apollo. Lui i se adaugă alte sanctuare (în jur de 20), dintre care mai renumite erau: de la Patras, Olympia, Delos, Epidaur, Dodona, Didzna și Eleusis. Un număr mare de sanctuare shintoiste se află în Japonia, renumite fiind cele de la Nikko, Izumo, Nagoya etc. Templele sunt o altă formă a edificiilor religioase, cu o istorie foarte veche. Cele mai vechi sunt templele subterane indiene, așa cum sunt cele din insula Elephanta, aproape de Bombay, săpate în granit și de dimensiuni apreciabile. Tot în India se află templele subpământene de la Ellora, care poartă numele zeilor cărora le-au fost dedicate. Cu siguranță mai cunoscute și mai bine integrate în circuitul turistic mondial sunt templele de pe valea Nilului, fie subterane, ca cel de la Abu Simbel, fie ridicate la suprafața pământului, ca cele de la Kamak, Luxor, Teba sau Napata. Templele nu lipsesc nici în Grecia, acestea sunt printre cele mai importante obiective turistice, răspândite pe tot teritoriul. La Delphi se păstrează incinta și coloanele templului lui Apollo, la Olympia se află templul lui Zeus și al Herei, templele Artemisei de la Delos și Efes și templul lui Zeus de la Samotrace etc. Dintre construcțiile cu funcție

9

religioasă aparținând antichității grecești, cel mai bine conservat și cel mai mult vizitat de turiști este complexul arhitecrural Acropole din Atena. Deși creștinismul și islaismul au însemnat și renunțarea la temple în favoarea altor lăcașe de cult, ele nu au dispărut cu totul nici în timpurile mai recente. S-au menținut în Asia de sud-est, exemplul cel mai cunoscut fiind probabil cel al templului de la Borobudur din I. Jawa. Vechii locuitori ai Americii și-au manifestat și ei credința religioasă prin temple, celebru fiind Templul Soarelui din Machu Picchu (Peru) [12, pag 102]. Bisericile sunt edificii religioase specifice spațiului euro-american și atrag, mai mult decât altele din această categorie, prin stilul arhitectonic și decorațiile interioare, dar și datorită funcției lor, vechimii sau noutății. Dintre bisericile foarte cunoscute, introduse în circuitul turistic pot fi menționate: Sainte Chapelle din Paris, în stil gostic, cu 1.314 vitralii, construită în secolul al XIII-lea, San Ambroggio din Milano, în stil romanic, din secolul al XI-lea. Perigueux și Arles din Franța, Kondopog din ucraina, cea mai înaltă dintre bisericile de lemn ale lumii. Catedralele reprezintă edificii religioase de o mare grandoare, în care complexitatea arhitecturii atinge apogeul. Catedrale intrate în circuitul turistic mondial, aparținând stilului romanic sunt: basilica Sfânta Sofia din Istambul, construită în secolul al VI-lea d.Hr. de către împăratul Iustinian, basilica San Marco din Veneția, în care pot fi admirate valori artistice create în alte locuri, așa cum sunt de pildă, coloanele de marmură policromă egiptene, precum și relicvele Sfântului Marcu, catedralele San Vitale și Sant Apollinaire Nuovo din Rvena, cele din Pisa, Florența sau din Germania, de la Mainz, Limburg. Catedrale în stil romanic ce au suscitat interesul turiștilor se află și în Franța, la Angouleme și Clouny, în Marea Britanie, la Durham, în Spania, la Santiago de Compostela (unde se află mormântul Sf. Iacob ) [21, pag 107]. În timpul Renașterii în arhitectura europeană se conturează două mari curente: clasicismul și barocul, care își vor pune amprenta și asupra stilului arhitectonic al 10

catedralelor. Catedrala San Pietro de la Vatican, cea mai vastă construcție religioasă din lume poate fi considerată expresia de vârf a artei baroce, ei adăugându-se alte catedrale din Spania (Salamanca, Madrid), Germania, Austria, Rusia (catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova). Expresia cea mai remarcabilă a clasicismului o constituie, fară îndoială, catedrala Sf. Paul din Londra. Cele mai numeroase însă și mai variate constructiv pe plan european sunt catedralele gostice. Celebre sunt catedralele Notre Dame și Chartres din Franța, prima putând să adăpostească 6.500 persoane, a doua cunoscută mai ales pentru suprafața imensă a vitraliilor dominate de „albastrul de Chartres”. În Franța catedrale celebre în stil gotic sunt și cele de la Reims li Amiens, iar lor li se adaugă, în Europa, catedralele de la Cantebury – cu cele mai vechi vitralii engleze - , Salisbury, York, Londra – Westminster (în Marea Britanie), Koln, Ulm, Freiburg (Germania), Burgos, Leon, Sevilla – cu mormântul lui Cristofor Columb (Spania), Milano – Domul din Milano - , Siena – centrul arhitecturii gotice italiene, Orvietto (Italia) [11, pag 88]. Nu pot fi trecute cu vederea nici catedralele din Europa de Est, în arhitectura cărora se amestecă influențe apusene și orientale. Pot fi menționate în acest context catedralele Sfânta Sofia din Kiev, Vasile Blajenii și Uspenski din Moscova, Kazan și Sf. Isaak din Sankt Petersburg. Catedrale monumentale există și în America Latină, construite de cuceritoriii spanioli și portughezi și menite să înlocuiască vechile temple aztece sau incașe. Se disting catedrale din Mexico City, Leon, Caracas, Bogota, Lima, Santiago de Chile, Buenos Aires, Sao Paolo, Rio de Janeiro. Lumea islamică și-a exprimat adorația divină prin moschei, prezente în toată lumea musulmană, dar și în vechile teritorii cucerite de musulmani în Europa, Asia și Africa, care au aparținut o vreme musulmanilor. Celebre prin grandoare și mozaicuri sunt: Moscheea Albastră din Istambul, Kalean din Buhara, Ubn Tulun și Al-Azhar din Cairo, Marea Moschee din Cordoba, transformată în catedrală, Moscheea Omeazilor din Damasc, El Mansur din Marachech, Moscheea lui Mahomed de la Medina, 11

Moscheea Șahului din Ispahan (Iran). Moscheele atrag prin valoarea bolților și a mozaicurilor lor, dar și printr-un element arhitectonic, minaretele, asemănătoare campanillelor, în forme diferite, ornamentații și picturi remarcabile, care sunt turnuri destinate chemării credincioșilor la rugăciune. Sinagogile sunt edificii religioase ale lumii semite, prezente cu predilecție în Israel (Ierusalim, Tel Aviv, Haifa), dar și în alte țări europene care au adăpostit comunități importante de evrei. Mănăstirile reprezintă ansambluri arhitectonice centrate în jurul unui edificiu de cult din categoria bisericilor sau catedralelor. Mănăstirile atrag turiști prin funcția lor religioasă, dar și prin funcția lor rezidențială, ele oferind celor dispuși să le respecte regulile, o oază de liniște. În același timp mănăstirile sunt și producătoare de bunuri și produse artizanale, de o reală valoare artistică. Situate în locuri retrase și pitorești, de o deosebită valoare peisagistică, mănăstirile funcționează ca un model de comunitate, legată de idealurile comune ale celor care au ales să traiască acolo. Majoritatea mănăstirilor și-au cîștigat un renume bine cunoscut în turism, pentru că au o chemare spre viață liniștită și lipsită de stres, exact ceea ce caută o anumită categorie de turiști. În timpuri istorice, unele mănăstiri au devenit centre de cultură și învățământ, deschizînd școli și tipografii, adunînd tipărituri, cărți vechi, manuscrise în biblioteci, obiecte de cult de valoare artistică în muzee, motive care atrag spre aceste locașe în permanență un număr impunător de vizitatori. Pe lîngă funcția religioasă, mănăstirile au căpătat renume și pentru că și-au dezvoltat funcția turistică, oferind chilii ca spații de cazare și, de asemenea, mîncare specifică din propria gospodărie [8, pag 68]. Vom menționa câteva mănăstiri foarte recunoscute la nivel european. Mănăstirile de pe Muntele Athos, care poate fi considerat centrul ortodoxiei, nu sunt generatoare de fluxuri turistice. Regulile stricte și sacralitatea lor interzic cu desăvârșire prezența femeilor și a camerelor de filmat, iar numărul vizitatorilor masculini este și el limitat. Se mai pot menționa mănăstirile Voroneț și Putna din România, Rila și Nesebar din Bulgaria, (Pecersca Lavra din Kiev, Poceaev) din Ucraina, (480 de mănăstiri, dintre 12

care cea mai importantă Sfânta Treime de la Serghiev Posad de lingă Moscova) Rusia, de asemenea se pot menționa și mănăsirile catolice Pavia și Monte Casino din Italia, Grand Chartreuse, Clouny și Mont Saint Michel din Franța, Nara din Japonia. Indiferent de cultul religios pe care îl reprezintă, edificiile religioase au conturat distinct turismul religios, parte a turismului cultural, care mobilizează anual circa 250 milioane de pelerini. Ele constituie și în obiective vizitate de turiști care practică altă formă de turism (balnear, curativ, recreativ sau de litoral) atunci când se află în apropiere. În aceeași categorie a edificiilor religioase autorii menționați includ și o altă categorie și anume aceea a edificiilor care au menirea de a adăposti rămășițele pământești ale unor personalități. Intră în această categorie stupele, tumulii, mausoleele și cimitirele. Stupele reprezintă movile de pământ de mari proporții placate cu sculpturi, statui, coloane sau porticuri și sunt specifice spațiului sud-est asiatic. Tumulii sunt într-un fel echivalentul stupelor în lumea europeană, numai că movilele sunt neplacate, motiv pentru care de multe ori trec neobservate. Mausoleele reprezintă expresia cea mai înaltă a artei de sorginte funerară, cel mai celebru fiind Taj Mahal din Agra (India), la care se adaugă cel din Kremlin (Rusia), mausoleele shogunilor din Nikko și Edo (Japonia). Piramidele au aceeiași funcție ca și mausoleele, dar arhitectura lor este deosebită. Ele impresionează și astăzi prin tehnica abordată în vechime pentru construirea lor. Construcția și multele labirinte interioare, ca și încăperile secrete greu de identificat, inscripțiile și desenele (unele neînțelese nici astăzi) au țesut o aură misterioasă în jurul lor și le-au făcut renumite. Le întâlnim pe Glob în două locații celebre: pe valea Nilului (ansamblul de la Gizeh) și în America Centrală (piramidele maya de la Chichen Itza și de la Teotihuacan). Cimitirele reprezintă locuri de atractivitate numai în măsura în care acolo sunt înhumate personalități de renume național sau mondial. 13

Între cimitirele celebre care au intrat în circuitele turistice pot fi menționate: Pere Lachaise

(Paris),

Arlington

(Washington),

Piskariovsky

(Sankt

Petersburg),Novodevici (Moscova), Bellu (București) Eternitatea (Iași). 1.2. Turismul cultural - religios în lume În ultimele decenii ale secolului XX, turismul mondial şi-a diversificat formele de manifestare pe plan internaţional, încercând să valorifice cele mai valoroase obiective culturale și religioase din patrimoniul cultural religios al unei ţări. Între turism şi cultură respectiv, între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei dintre obiectivul cultural - locul sacru şi motivaţia turistului în funcţie de care se pot analiza mai multe aspecte. Această formă de turism este veche de mii și mii de ani, iar acum ia amploare cu ajutorul unei alte viziuni asupra turismului religios şi de pelerinaje. Noile sale dimensiuni o fac un domeniu atractiv pentru agenţiile de turism, autorităţile naţionale şi locale, tour-operatorii, companiile de transport, mediile universitare, administraţiile publice, cele care se ocupă de infrastructura generală şi specifică, precum şi altele. Organizaţiile interne şi internaţionale vin în întampinarea celor interesaţi şi elaborează modele de succes pe care aceştia să le urmeze. Cea mai cunoscută şi unică în domeniu este Asociaţia Mondială de Turism Religios înfiinţată în 2006 în SUA. Vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric, cum ar fi vestigii arheologice, istorice, monumente, castele, edificii religioase, ansambluri urbane şi rurale, parcuri şi grǎdini reprezintǎ una din componentele turismului cultural. Se observǎ cǎ o pondere din ce în ce mai mare, circa 40%, din totalul vizitelor revine turismului cultural, iar ca o cǎlǎtorie sǎ fie inclusă în sfera turismului cultural, ea trebuie sa îndeplineascǎ trei condiţii: sǎ fie determinatǎ de dorinţa, de cunoaştere și de cultivare, sǎ aibǎ loc consumul unui produs turistic cu semnificaţie culturalǎ (monument, operǎ de artǎ, spectacol, schimb de idei) si sǎ presupunǎ intervenţia unui mediator – persoanǎ, document scris, material audio-vizual, care sǎ punǎ în valoare, sǎ realizeze produsul cultural. Dupǎ cum se observǎ, turismul religios şi de pelerinaje este inclus în aceastǎ 14

mare categorie a turismului cultural. După cum s-a menționat mai sus, turismul religios are o vechime de secole. Scopul acestui tip de turism, dincolo de nevoia de cunoaștere și de vizită, este dorința ființei omenești de a se întîlni în mod spontan și mesterios cu Dumnezeu. Acesta este motivul ce sta la baza păstrării pelerinajelor determinate de tradițiile religioase (pelerinajul la Mecca) sau cele legate de evenimente și manifestări specifice (moaște, icoane făcătoare de minuni). Oricare ar fi motivele ce stau la baza sa, fie că este vorba de interes istoric și cultural sau doar de devotament spiritual, turismul religios atrage un numar mare de adepți, iar în funcție de densitatea vizitatorilor s-a realizat un top al celor mai frecventate desținatii religioase din întreaga lume: 1. Templul Senso-ji, Tokio, Japonia se află pe primul loc cu 30 de milioane de vizitatori pe an. Acest templu a fost ridicat în cinstea zeiței budhiste a fericirii și milei, Khannon. 2. Mormântul “Our Lady of Guadalupe”, Mexico City, Mexic se poate lăuda cu 20 de milioane de vizitatori anual. Legenda ce stă la baza acestei locații vorbește despre un țăran sărac pe nume Juan Diego, căruia i s-a arătat Fecioara Maria în anul 1531 și a cărei imagine s-a imprimat pe mantaua lui. Acum ea se află deasupra altarului dintr-o bazilică construită pe locul unde Diego a avut viziunea. Diego a fost canonizat de Papa Ioan Paul al II- lea în 2002. 3. Vatican - Biserica Sf. Petru, Roma, Italia. Vatican adăpostește casa oficială a Papei (Palatul Apostolic), precum și Capela Sixtină, câteva muzee și Biserca Sf. Petru, primul papa, al cărui mormânt se află sub altarul principal. UNESCO susține că biserica este cea mai mare clădire religioasă din lume. Se estimează că intre 5.000 și 20.000 de persoane vizitează zilnic biserica, iar anual numărul acestora ajunge la 18 milioane. 4. Mormântul lui Imam Reza, Mashad, Iran. Numele celui mai sfânt oraș din Iran se traduce ca "loc al martirilor", după al optulea siit Imam Reza, un descendent direct al

15

lui Mohammed. Mormântul lui Imam este cel mai important loc Siit din Iran, iar numărul vizitatorilor este estimat la o cifră între 12 și 20 milioane. 5. Locurile sfinte și căile de pelerinaj din Munții Kii, Range, Japonia. Conform World Heritage Center "trei locuri sacre - Yoshino și Omine, Kumano Sanzan, Koyasanlegate de vechile orașe capitala Nara și Kyoto prin drumuri de pelerinaj reflectă contopirea religiei native a Japoniei, Shinto, care își are rădăcinile în tradiția cultului naturii din Japonia, și Budismul, care vine din China și Peninsula Coreea". Locația atrage aproximativ 15 milioane de vizitatori anual. 6. Catedrala Notre Dame, Paris, Franța. Catedrala a fost ridicată în cinstea Fecioarei Maria de către Episcopul Parisului în secolul XII. Monumentul construit în stil gotic a fost în centrul unor evenimente istorice: cruciații s-au rugat aici înainte de a părăsi războaiele sfinte, biserica a fost jefuită în timpul revoluției franceze, iar Napoleon a fost încoronat chiar aici ca împarat. Astăzi, Notre Dame este o catedrală romano catolică ce primește 13 milioane de turiști anual. 7. Bazilica Sacre Coeur, Montmartre, Paris, Franța. Basilica „Sacre Coeur” a fost terminată în 1914 și conține unul din cele mai mari mozaicuri din lume, care îl înfățișează pe Iisus cu brațele larg deschise. Biserica romano-catolică se află pe locul cel mai înalt din Paris. Monmartre a fost și el la rândul său destinație sfântă de-a lungul timpului. Acum, 13 milioane de pelerini și vizitatori se opresc să vadă bazilica. 8. Sabarimala, Kerala, India. Acest centru hindus de pelerinaj din muntele vestic Ghat al Indiei adăpostește templul Sastha, care conform website-ului guvernului Kerala, “este dedicat lordului Ayyappa”. Perioada de pelerinaj este din noiembrie până în ianuarie, însă estimările turiștilor variază destul de mult, de la 5 milioane la 60 de milioane. Juan Campo, profesor de studii religioase la Universitatea Santa Barbara din California, spune că cifra se află aproape de 10 milioane. 9. Aparecida do Norte, Brazilia. Aparecida este orașul care adăpostește cel mai mare sanctuar în cinstea Fecioarei Maria din lume, care primește 8 milioane de vizite anual. Sanctuarul a fost ridicat în secolul XVIII, când niște pescari au scos la suprafață o 16

statuie a Fecioarei Maria fără cap. În 1955 o a două bazilică a fost construită, care poate primi 45.000 de persoane, a doua cea mai mare bazilică din lume, după Sf. Petru. 10. Mormântul lui Padre Pio, Rotonda San Giovanni, Italia. Padre Pio, a fost un călugar catolic capucin "a ieșit în evidență în 1918 când au început să-i sângereze mâinile, picioarele și fruntea. Este primul preot care a avut stigmată Sf. Francis în secolul XIII. Unele persoane cred că avea și alte daruri supranaturale, inclusiv abilitatea de a se afla în doua locuri deodată sau a emite un miros strident de flori". Mormântul său și biserica, dintr-un munte îndepărtat din sudul Italiei, atrage între 6 și 7 milioane de pelerini anual. 11. Catedrala Cologne, Germania. Catedrala construită în stil gotic este una dintre cele mai mari biserici ale lumii și a fost construită pe locul unde primii creștini s-au reunit în Cologne, în vremurile romane vechi. Conform web-site-ului catedralei "când episcopul Rainaldi von Dassel a adus relicvele magilor la Cologne, în 1164, catedrala a devenit una dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Europa. Astăzi, catedrala primește aproximativ 6 milioane de turiști anual." 12. Lourdes, Franta. Este locul care a jucat un rol foarte important în istoria Bisericii Catolice franceze. În 1858, Bernadette Soubiros, o fată în vârstă de 14 ani a văzut o apariție a Fecioarei Maria într-o grotă în afara satului din sudul Franței. Bernadette a susținut că a văzut-o pe Fecioara Maria de 18 ori. Apa din grotă se crede că are puteri vindecătoare. Oficiul de turism din Lourdes susține că anual vin aici 5 milioane de turiști. 13. Mormântul lui Imam Hussein, Karbala, Irak. Pentru musulmanii siiți, mormântul din aur al nepotului lui Mohamed, Hussein, este locul cel mai sfânt în afară de Meca și Medina. Arbaeen, ritualul care îi comemorează moartea, atrage adesea între 3 și 7 milioane de pelerini. 14. Bazilica Sf. Francis, Assisi, Italia. Orașul medieval este și locul de naștere al Sf. Francis. Două milioane de pelerini au vizitat Assisi în 1926 pentru al șaptelea centenar 17

de la moartea Sf. Francis. Acum, între 4 și 5 milioane de vizitatori vin anual la Assisi. 15. Jasna Gora, Czestochowa, Polonia. Mănăstirea din centrul Poloniei adăpostește Madona Neagră, o icoană care se presupune că are puteri miraculoase. Jasna Gora este un loc de pelerinaj reînnoit, iar mulți dintre vizitatori vin pe jos până aici. În fiecare an, între 4 și 5 milioane de turiști vin aici. 16. Fatima, Portugalia. În 1917, trei copii ciobani au susținut că au văzut-o pe Fecioara Maria, care se pare că le-a împărtășit trei secrete: o viziune a iadului, începerea celui de-al Doilea Război Mondial, iar a treia a rămas necunoscută. Ea a cerut să i se construiască o capelă. Capela Viziunilor se află pe locul revelațiilor și este vizitată de 4 milioane de turiști anual. 17. Mecca și Medina, Arabia Saudită. În fiecare an, timp de patru zile, leagănul credinţei islamice atrage milioane de credincioşi musulmani la Mecca, locul naşterii profetului Muhammad. Musulmanii ar trebui să facă pelerinajul său hajj către Mecca cel puțin o dată în viață. Asta înseamnă o serie de ritualuri, inclusiv să meargă de șapte ori în sensul acelor de ceasornic în jurul Kabba, clădirea cubică la care se roagă toți musulmanii. Numai musulmanii au voie sa facă pelerinajul, iar Arabia Saudită limitează numărul celor care fac călătoria. Anual, ajung la aproximativ între 2 și 4 milioane de persoane. 18. Ierusalim, Israel. Un teritoriu încărcat de istorie, Ierusalimul este apreciat drept pământ sfânt de către iudei, musulmani și creștini, trei din totalul celor patru mari credințe monoteiste ale lumii. De aici derivă importanța sa strategică, cât și inestimabilă valoare cultural-religioasă demonstrată. Un centru spiritual foarte important, Ierusalim adăpostește câteva locații religioase destul de importante, inclusiv Zidul Plângerii, Moscheea Al Asqa, Biserica Sfântului Mormânt și Domul Stâncii. Aproximativ 1,5 milioane de turiști vin aici în fiecare an. 19. Varanasi, India. Cel mai sfânt oraș pentru hinduși, Varanasi se află pe marginea râului Gange, iar legenda spune că zeița hindusă Shiva a locuit la un moment dat aici. Varanasi aduce un milion de turiști aici pentru a ajunge la râul Gange. Ei vin aici să își 18

spele păcatele în râul Gange sau chiar ca să moară aici. Se spune că, dacă mori în Varanasi, vei primi eliberarea din ciclul renașterii. 20. Bodh Gaya - Complexul templului Mahabodhi, India. Conform Departamentului de Turism al Indiei, "acesta este locul unde prințul ascet Siddharth a primit Iluminarea ca să devină Buddha, după care și-a dedicat viața pentru a înlătura omenirea de la ciclul suferinței și al renașterii". Acesta este cel mai sfânt loc de pelerinaj budhist care primește un milioan de turiști anual [39]. Nu în ultimul rând trebuie de amintit și despre Grecia care este una din cele mai importante ţări ortodoxe, iar turismul cultural-religios are o pondere însemnată în activitatea turistică. Muntele Athos sau Sfântul Munte, cum mai este cunoscut, se află la loc de cinste printre celelalte centre spirituale, Grecia având cea mai importantă comunitate monahală ortodoxă din lume [40]. Numit şi "Grădina Maicii Domnului", muntele Athos este un loc special de pelerinaj, care fascinează prin cele 20 de mănăstiri impresionante risipite pe stânci, dintre care 17 mănăstiri grecești, o mănăstire rusească, una sârbă și una bulgară: Căreia (cu rol de "capitală" pentru republica monahală Athos), Constamonit, Dochiaru, Xenofont, Pantelemon, Xeropotamu, Simonpetra, Grigoriu, Dionisiu, Sf.Pavel, Lavra, Caracalu, Filoteu, Iviru, Cutlumulus, Stavronichita, Pantocrator, Vatopedu, Zografu, Esfigmenu, Hilandaru. Se adaugă Meteorele, în traducere liberă “ Suspendat în aer” , Meteora este o comunitate de mănăstiri construite într-o zonă străjuită de stânci din munții Pindus din Grecia. Este monument de patrimoniu UNESCO. Cei mai mulţi pelerini aleg să meargă pe Muntele Athos pe 22 iulie la moaştele care se găsesc la Mănăstirea Simonos Petra - mâna stângă a Mariei Magdalena, capul Sfântului Pavel mărturisitorul şi părticele de la Sfânta Varvara. Sfântul Munte Athos a fost și este cheagul ortodoxiei de pretutindeni și centrul prin excelență al monahismului ortodox.

19

Una dintre cele mai mari bogății ale Bulgariei sunt mănăstirile, fiind de un număr foarte mare, situate pe vârfuri inabordabile sau înconjurate de masive muntoase impresionante, construite într-un mediu natural pitoresc. Mănăstirile bulgare au o arhitectură unică, icoane și fresce prețioase făcute de meșteri iscusiți, păstrând datini și legende despre aceste lăcașe sfinte de cult. În prezent, pe teritoriul țării există 160 de mănăstiri în funcțiune, unele dintre care sunt monumente arhitecturale și culturale incluse în Lista monumentelor protejate de UNESCO. Printre acestea se numără și mănăstirile impresionante pe stânci din Ivanovo, Bulgaria și mănăstirea Rila. Un procent important din numarul total de turiști, ajung aici pentru a vizita mănăstirile și alte monumente culturale care sunt unice, neavând analog în Europa sau în lume [41]. Aflată în Muntenegru, mănăstirea Ostrog este al treilea loc de pelerinaj din lume, și cel mai important din întreaga Peninsula Balcanică. A fost fondată în secolul XVII și găzduiește moaștele Sfântului Vasilie de Ostrog. Este vizitată de milioane de credincioși ortodocși, catolici, dar și de musulmani, care își caută vindecare trupească și izbăvire sufletească la moaștele Sfântului Vasilie Ostroschi, mare făcător de minuni. Săpată în piatră la o altitudine de peste 900 de metri, mănăstirea este un cuib al credinței și al speranței, un loc în care, chiar dacă n-a existat înainte, se poate naște dragostea de Dumnezeu. Ca să ajungi până acolo, trebuie să înveți însă lecția smereniei și a răbdării, pe drumul care urcă șerpuit spre cer [42]. Mănăstirea Diveevo, ctitorită de Sf. Serafim de Sarov, locul în care acum se află sfintele sale moaște, este unul dintre cele mai speciale locuri de pelerinaj din lume. Pelerinul ajuns la Diveevo primește nu doar binecuvantarea Măicuței Domnului (prin participarea la procesiunea de fiecare seară de pe Kanafka), a blândului Batiuska Serafim (prin închinare la sfintele sale moaște, participare la slujbele din biserică, împărtășanie), ci și sănătate trupească (baia în apele reci, tămăduitoare, ale izvorului din pustia de aproape). De zeci de ani, mii de pelerini catolici şi ortodocşi din toată lumea merg pentru a se închina la moaştele Sfântului Nicolae din Biserica San Nicola din Bari, (Italia) în special în zilele de 6 decembrie şi 9 mai. Sărbătoarea marchează aducerea la Bari în anul 1087 de către cruciaţi a 20

moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae, un sfânt important atât pentru catolici, cât şi pentru ortodocşi. Pelerinajul de Rusalii de la Şumuleu-Ciuc, România, se repetă, an de an, de mai bine de patru secole, celebrând victoria secuilor din zona Ciucului împotriva armatei principelui Ioan Sigismund al Transilvaniei, care în anul 1567 încerca să-i forţeze să abandoneze catolicismul şi să treacă la credinţa unitariană. În timpul luptei, femeile, bătrânii şi copiii s-au refugiat în biserica de la poalele dealului, care adăpostea statuia Fecioarei Maria, implorând-o să facă o minune. Minunea s-a înfăptuit, iar de atunci, în fiecare an, mii şi mii de catolici nu doar din toată ţara, ci din întreaga Europă, ba chiar şi de peste Ocean, din Canada, SUA şi Australia, pornesc de Rusalii în pelerinaj la Şumuleu-Ciuc, pentru a se închina la statuia Fecioarei Maria, în Catedrala Franciscană construită în secolul al XVIII-lea în locul vechii biserici datând din veacul al XV-lea. Santiago de Compostela este capitala istorică a provinciei spaniole Galicia. Numele, Santiago, provine de la apostolul Iacob, fratele evanghelistului Ioan. O tradiţie veche spune că moaştele sfântului ar fi fost aduse în Peninsula Iberică printr-o minune. Conform unei tradiţii ce nu poate fi găsită mai înainte de secolul al XII-lea, moaştele ar fi fost găsite în anul 835 de către Theodomir, episcop din Iria Flavia. Acesta ar fi fost ghidat la locul unde erau moaştele, de o stea. Mănăstirea “Santa Maria a Real do Sar” a fost întemeiată în secolul al XII-lea, la 1136, de către Don Diego Gelmirez, primul arhiepiscop de Compostela. Compostela a devenit unul dintre cele mai renumite locuri de pelerinaj din Europa. Pelerinajul de la Compostela este o moştenire spirituală care continuă să fie fundamentală pentru viitorul Uniunii Europene. Este un loc de întâ lnire între oameni şi popoare. Pelerinajul este o ocazie de a parcurge peste 800 de kilometri de la Pirinei la Atlantic. Anual, peste 100.000 de oameni parcurg acest drum, la care se adaugă în jur de 3 milioane de turişti [4, pag 9 ]. Milioane de oameni merg anual în vizită sau în pelerinaj la locurile sfinte. Turiștii mai mult sau mai puțini religiosi sunt o sursă importantă de venit pentru țările care adăpostesc aceste locuri sfinte. Cu toate că locurile atrag milioane de oameni, mănăstirile, bisericile, templele sau alte locuri sfinte aduc turiști din motive pe cât se 21

poate de diverse. Pe de o parte, avem credincioșii devotați care se duc pentru o experiență religioasă, iar pe de altă parte mai sunt și curioși care vor să vadă un templu budist. Turismul religios este una din cele mai importante forme de turism din lume. 1.2.1. Înțelesul și folosul pelerinajului În ultimii ani când turismul a cunoscut o evoluție spectaculoasă, pelerinajul a început sa se apropie din ce în ce mai mult de turismul religios. Pelerinajul este un fenomen religios cu dimensiuni foarte largi în timp şi spaţiu, care decurge dintr-o experienţă religioasă. Originile sale se pierd în timp, iar ca extindere geografică, este aproape planetar, iar a pleca în pelerinaj este un act important în viaţa oricărui credincios. Componentă a antropologiei religioase, acesta este un fenomen ce interesează direct sau indirect pe istorici, geografi, economişti, folclorişti, filosofi, sociologi, etnologi şi, nu în ultimul rând, pe teologi. Pelerinajul este o formă de procesiune religioasă care se prezintă sub forma unei deplasări a unui grup de credincioşi pelerini, pe jos sau mai nou cu diferite milloace de transport la un loc declarat sfânt. Pelerinajul se practică în toate religiile din lume, unele drumuri şi locuri de pelelerinaj devenind renumite. Fără a fi o excursie de plăcere, pelerinajul îmbină conceptul de turism religios cu cel cultural. Concepţia despre pelerinaj a fiecărei persoane ce se hotărăşte să pornească într-o astfel de călătorie depinde foarte mult de nivelul de instruire al acestuia şi de apartenenţa la o anumită religie sau alta. Sau pur şi simplu totul se rezumă la diferenţa fundamentală între un turist şi un pelerin. Datorită acestor considerente principale chiar efectele sunt altele pentru fiecare fiinţă în parte. Abordările şi nuanţele prezentate în continuare vor ajuta la formarea unei păreri complexe despre termenul de pelerinaj. În studiul termenilor pelerin – pelerinaj se detaşează patru mari arii culturale, şi anume:  drumul – a se îndrepta spre casa lui Dumnezeu pe pământ pentru a dobândi casa 22

cerească, mersul implicând o încercare şi un scop; 

ritualul care trebuie îndeplinit în timpul drumului şi la sfârşitul acestuia:

rugăciuni, cântări etc.;  încercarea de transformare lăuntrică pentru a corespunde cerinţelor acceptării omului în împărăţia cerească; 

sărbătoarea – celebrarea unui timp sacru care consacră orice manifestare

pelerină. Pelerinajul este o constantă a umanităţii, având motivaţii multiple şi semnificaţii spirituale profunde, când este trăit intens şi înţeles corect, deoarece pelerinii sunt oameni care doresc nu numai să viziteze ci şi să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaştele sfinţilor, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici renumiţi. Pelerin este numit creștinul care merge să se închine la Locurile Sfinte, fie în Țara Sfântă (Israel, Palestina, Iordania, Egipt, Liban), la Muntele Athos, la mănăstiri sau în alte locuri unde au trăit sfinții Bisericii și se găsesc Sfintele lor Moaște. Pelerinajul este un memorial vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea și lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni și prin oameni [16, pag 143]. Mulţi pleacă pentru a vedea frumuseţea locurilor, însă credinţa puternică a preoţilor care însoţesc grupul, rugăciunile, pacea sufletească şi credinţa care domnesc în timpul pelerinajului îi face să regăsească în sufletul lor o scânteie a credinţei. La locurile de pelerinaj vin oameni diferiți din regiuni sau țări diferite. Motivațiile și dorințele lor sunt diferite. Vârstele, starea socială, gradul de cultură, intensitatea sensibilitatea spirituală - toate sunt diferite. Această diversitate adunată laolaltă se vede mai ales la pelerinajele legate de hramurile locurilor sfinte sau sărbătorile sfinților ocrotitori sau patroni spirituali ai acestor locuri. Un teolog apusean descrie participarea oamenilor într-un loc de pelerinaj în aceste cuvinte: "Locurile de pelerinaj atrag turistul și pelerinul, tânărul și bătrânul, omul sănătos și bolnavul, familiile și indivizii, evlaviosul și uriosul, cel ce face milostenie și hoțul de buzunare, cel ce caută 23

de suflet și negustorul. Natura însăși a pelerinajului face ca diferențele sociale obișnuite să dispară, deoarece pelerinii, în marea lor diversitate, trăiesc experiența unui loc comun, bazat pe experiența unificatoare a pelerinajului. Pelerinajul însuși reflectă nu numai realitatea fundamentală a Bisericii, popor al lui Dumnezeu săvârșind pelerinajul vieții, ci încă mai mult, realitatea umanității însăși, totalitatea oamenilor în drum spre tainicul de-dincolo de lume. Acest misterios de-dincolo al umanității se poate vedea și trăi oarecum în pelerinaj”. Experiența pelerinajului este un prilej de împrospătare a vieții spirituale și de întărire a credinței. În experiența spirituală a pelerinajului, cei ce au credința mai slabă au prilejul să o întărească văzând credința mai puternică a altora; cei ce au răbdare mai puțină se întăresc văzând răbdarea altora; cei ce se roagă mai puțin și mai superficial se îmbogățesc și se înnoiesc din rugăciunea fierbinte a altora, a tuturor. În general sunt oameni însetați de mai multă viață spirituală, pe care nu o oferă totdeauna propria lor parohie sau mănăstire, sau pentru că s-au prea obișnuit cu acestea. Pelerinajul învinge rutina. În pelerinaj Duhul Sfânt trezește în om o dorință mai mare de sfințenie, de înnoire a vieții [43]. Lumina și frumusețea de pe fețele pelerinilor în timpul slujbelor religioase ale pelerinajului arată lumina adunată de ei în suflet prin rugăciunea comună a sărbătorii. Există speranța că în fiecare pelerinaj, pelerinii trăiesc cu multă intensitate taina sfințirii timpului și bucuria întâlnirii cu Hristos și cu sfinții Lui. Pelerinajul ne învață că de fapt esența misiunii Bisericii este căutarea sfințeniei și cultivarea ei, ca plinătate a vieții omului în Dumnezeu. O călătorie turistică nu devine pelerinaj decât dacă este însoțită de o călătorie mistică, de un pelerinaj interior, de apropiere de Dumnezeu prin rugăciune și convertire sau înnoire duhovnicească [23, pag 192]. Pelerinajele au avut de-a lungul veacurilor o influență benefică asupra vieții persoanelor și popoarelor: au contribuit la întărirea și înnoirea vieții religioase, au contribuit la apropierea între Biserici naționale diferite și între grupuri etnice diferite, 24

au contribuit la îmbogățirea culturii popoarelor și au imprimat civilizației umane universal dinamica progresului spiritual, căutarea sacrului și a vieții veșnice. Pelerinajul adevărat este o multiplă binecuvântare pentru persoane și popoare mai ales când devine răspuns la apelul-îndemn: "Căutați pacea cu toți și sfințenia fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu" (Evrei 12, 14). 1.3. Istoria apariției turismului religios în Republica Moldova și Rusia Istoria apariției turismului religios în Republica Moldova Încă de la începuturi, acest popor a avut parte, prin harul lui Dumnezeu, de conducători credincioşi care au ridicat locaşe sfinte, în care se adunau credincioşii la fiecare sărbătoare pentru a da slavă lui Dumnezeu, locaşe care s-au dovedit a fi adevărate podoabe arhitecturale. Înscrierile istorice atestă dezvoltarea turismului religios în Republica Moldova începând cu secolul X. Astfel, turismul religios în Principatul Moldovei, începe odată cu pătrunderea artei bizantine, care a pătruns prin filiera Greacă, prin călugării de pe muntele sfânt Athos, cu care se stabiliseră legături încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Încă din secolul X, după fondarea mănăstirii „Lavra” (anul 963), muntele Athos devine centrul creștinismului ortodox și al artei religioase bizantine. Un merit deosebit în propagarea turismului religios i-a revenit călugărului Grigore Țamblac (anii 1364-1418) care, pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, a exercitat funcția de sol al Principatului Moldovei la Constantinopol (anul 1401). Grigore Țamblac

a

reînoit

relațiile

dintre

biserica

moldovenească

și

patriarhia

Constantinopolului. Un loc important în apariția turismului religios în Republica Moldova, a fost dat de fondarea Mănăstirii Țîpova. Mănăstirea este săpată în rocă pe vârful unei stânci abrupte, deschizând o priveliște fermecătoare a luncii fluviului Nistru. Pe poteci înguste, pline de taine, urcînd printre stânci abrupte, ajungi la intrarea în mănăstirea care e situată la mare înălțime. Ea a fost fondată la începutul secolului XVI, unele documente istorice atestînd-o mai devreme în secolul XII-XIV. 25

În continuare vom menționa că o altă etapă în evoluția turismului religios în Republica Moldova a fost dată de construcția mănăstirii Hîrbovăț. Mănăstirea a fost întemeiată în 1730 de către boierul Constantin Cartuz. Unii specialiști consideră, însă, că a fost întemeiată în 1730 de niște călugări fugari, veniți din Podolia. Pînă în 1812 mănăstirea a fost de trei ori incendiată și distrusă de către turcii și tătarii năvălitori din Bugeac. A fost nimicită întreaga arhivă a mănăstirii. În mănăstire există o biserică de zid, cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”, construită în 1816 de fostul șef al jandarmeriei din Chișinău, Ștefan Lupul și de soția acestuia Elena, născută Braiescu. În această biserică se află vestita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovăț, dăruită în 1790 de soția colonelului rus Nicolae Albaduiev, omorît de un cal nărăvaș chiar la poarta mănăstirii. Icoana a fost imbrăcată în argint, aurită și împodobită cu pietre scumpe din contul mai multor donatori din orașul Chișinău. Primăvara, în ziua de 23 aprilie, se readucea la mănăstire, rămînând acolo întreaga vară. În mănăstire se mai păstrau unele documente domnești, privitoare la posesiunile pământurilor mănăstirești, cel mai vechi fiind semnat de Ioan Duca Voievod la 1671 [3, pag 14]. Istoria apariției turismului religios în Rusia Încă din cele mai vechi timpuri, turismul religios a fost o parte componentă a turismului în general. Încă din cele mai vechi timpuri, turismul religios în Rusia era privit ca o formă de cumunicare cu Dumnezeu și de dobândire a sfințeniei. Documentele arheologice rusești, din cele mai vechi timpuri, ne dovedesc faptul că omul a avut credință, atunci când a apărut în istorie, atunci când i s-au descoperit urmele cele mai ancestrale [19, pag 23]. Începând cu anul 982 de când a fost Rusia încreștinată, turismul religios în Rusia capătă conotații cu îndreptar cultural. În sensul dat, el era privit ca o modalitate de vizitare a edificiilor religioase de mare amploare cu implicații de ordin spiritual. Noțiunea de religios s-a dezvoltat de la înțelegerea motivațiilor turiștilor ruși. 26

Deja către secolul XIX în Rusia, formele de manifestare a turismului religios fiind următoarele:  vizite la lăcașurile sfinte;  pelerinajele religioase. În viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse s-au distins, în secolul al XIX-lea, prin viaţa monahală, unii sfinţi şi stareţi ai unor mănăstiri de la Lavra Peşterilor din Kiev, numită și Ierusalimul Rusiei, și de la Lavra „Sfântului Serghie“ de la Zagorsk, de lângă Moscova, având și astăzi un rol important în viața Bisericii Ortodoxe. Unul dintre cei mai cunoscuţi monahi şi mistici ai Bisericii Ortodoxe Ruse a fost Sfântul Serafim de Sarov († 1833). Astfel, în Rusia turismul religios are o vechime de secole, manifestat de cele mai multe ori sub forme de pelerinaj, el implică din partea turiștilor ruși un anumit nivel de instruire și de cultură pentru a putea aprecia obiectivele din punct de vedere al arhitecturii, al valorii și semnificațiilor spirituale. Deasemenea, dorința unei experiențe și comunicări divine a fost și este motivul ce stă la baza pelerinajului în Rusia, fiind determinate de tradiții religioase, evenimente și manifestări specifice în Rusia ortodoxă (moaște, icoane făcătoare de minuni). În concluzie la cele spuse mai sus, vom sublinia că dintotdeauna turismul religios a fost considerat o formă de călătorie sacră sau spirituală. Trebuie să pleci, să ieși din mediul tău obișnuit pentru a te regăsi. Călătoria cu orice scop înseamnă o desprindere, o nouă experimentare care influențează și de multe ori schimbă persoana.

27

CAPITOLUL II Analiza comparativă a resurselor turistice religioase din Republica Moldova și Rusia 2.1. Complexe monastice ca monumente antropice ale Rusiei Prezentând în cadrul paragrafului dat complexele monastice ale Rusiei, vom porni de la faptul că la momentul actual, Biserica Ortodoxă Rusă are peste 23.000 de parohii, dintre care peste 50 % (14.700) se află în Ucraina [34, pag 22], 154 episcopii, 635 mănăstiri, 102 școli bisericești, în primul rând pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, deși există un mic număr de parohii și în alte țări. Până la revoluția bolșevică, Biserica Ortodoxă era cel mai mare proprietar de pământuri din Imperiul Rus, (aproximativ 49.000 km ²). O bună parte a acestor terenuri au fost retrocedate Bisericii până în anul 2004. Prin vechile așezări călugărești, cu un important și glorios trecut istoric, străjuitoare de veacuri, cu o arhitectură grandioasă și ca monumente de cultură, edifiiciile religioase din Rusia prezintă un mare interes turiștilor. În continuare vom prezenta cele mai importante complexe monastice ale Rusiei, și anume: 

Complexele monastice din Novgorod și împrejurimile acestei. Situată pe ruta

comercială veche între Asia Centrală și Europa de Nord, Novgorod a fost capitala rusiei în secolul al IX-a. Înconjurat de biserici și mănăstiri, a fost un centru de spiritualitate ortodoxă, precum și arhitectură rusă [10, pag 36]. 

Ansamblul complexelor monastice din Insulele Solovetsky. Arhipelagul

Solovetsky cuprinde șase insule din partea de vest a Mării Albe, care acoperă 300 km².

28

Acestea au fost locuite încă din secolul V î.Hr. și deține urme importante ale unei prezențe umane încă din mileniul Va î.Hr., și care desigur pot fi găsite acolo. Arhipelagul a fost locul de activitate monahal încă din secolul XV, și există mai multe biserici datând din secolul al XVI-lea – al XIX-lea [32, pag 13]. 

Complexe monastice de Vladimir și Suzdal. Aceste două centre artistice din

Rusia centrală dețin un loc important în istoria arhitecturală a țării. Există un număr de 12 mănăstiri, clădiri religioase, mai presus de toate fiind Biserica Sfântului Dimitrie și Catedrala Adormirea Maicii Domnului. 

Biserica Înălțării, Kolomenskoye. Biserica Înălțării a fost construită în 1532

pe moșia imperială Kolomenskoye, în apropiere de Moscova, pentru a sărbători nașterea unui domn care avea să devină Tsar Ivan IV („cel cumplit”). Unul din cele mai timpurii exemple, reprezentând un cort tradițional de lemn – biserica este alcătuită din piatră și cărămidă. Ea a avut o mare influență asupra dezvoltării ruse ecleziastice. 

Ansamblul arhitectural monastic al Sergius Lavra Sfintei Treimi, în

Sergheev Posad. Acesta este un exemplu demn de o mănăstire ortodoxă, cu caracteristici tipice militare datând între secolele XV-XVIII, perioada în care s-a dezvoltat cel mai mult.Biserica principală Lavra, Catedrala Adormirea Maicii Domnului (Catedrala Kremlinului cu același nume), conține mormântul lui Boris Godunov. Printre comorile Lavrei este icoana de renume, Trinit, de Andrei Rubliov. 

Ansamblul Mănăstirii Ferrapontov. Mănăstirea Ferapontov, în regiunea

Vologda, în nordul Rusiei, este excepțional de bine conservată și un exemplu complet al unui complex monastic Ortodox Rus din secolele XV-XVII-lea, o perioadă de o importanță majoră în dezvoltarea statului unificat rus și a culturii sale. Arhitectura mănăstirii este remarcabilă în inventivitate și puritate. Interiorul este înfrumusețat de picturile magnifice ale lui Dionis, cel mai mare artist rus de la sfârșitul secolului XV. 

Ansamblul complexelor monastice Novodevici. Fiind amplasate în sud-vestul

Moscovei și construite în secolele XVI și XVII în așa-numitele stil baroc, au fost parte

29

dintr-un lanț de ansambluri monahale care au fost integrate în sistemul de apărare al orașului. Mănăstirea a fost direct asociată cu istoria politică, culturală și religioasă din Rusia, și strâns legată de Kremlinul de la Moscova. Aceasta a fost folosită de către partea femenină a familiei țarului și aristrocrația. Membrii familiei țarului și anturajul, de asemenea, au fost îngropați în cimitirul acesteia. Mănăstirea oferă un exemplu de cele mai înalte realizări ale arhitecturii ruse cu interioare bogate și o importantă colecție de picturi și artefacte religioase [38, pag 15]. 

Complexul monastic Optina este o mănăstire de călugări lîngă Kozelsk care

a fost cel mai important centru spiritual al Bisericii Ruse din secolul al XIX-lea. Mănăstirea era faimoasă pentru mișcarea de reînnoire monastică din Rusia bazată pe tradiția isihastă care în majoritatea teritoriilor rusești se pierduse în secolul al XVIIIlea [37, pag 234]. Odată cu perestroika și legea politicilor ateiste a guvernului sovietic referitoare la Biserica Rusiei, Mănăstirea Optina a fost reînființată în 1987. A fost una din primele mănăstiri restituite Bisericii. Acest eveniment a fost urmat de canonizarea soborului de la Optina în 1990 de către Sinodul Bisericii Rusiei din afara granițelor și în 1996 de către Patriarhia Moscovei. Părintele Ambrozie este considerat prototipul Părintelui Zosima din romanul lui Dostoievski Frații Karamazov. El a adormit în 1891. Ieromonahul Isaac cel tânăr, ultimul stareț de dinainte de revoluția bolșevică a fost executat în 26 decembrie 1937, în Tula. Soborul Sfinților de la Optina este prăznuit în 11 octombrie. 

Mănăstirea Valaam a Schimbării la Față a Mântuitorului, cunoscută

popular sub numele de Mănăstirea Valaam este o mănăstire din Biserica Ortodoxă Rusă, situată în Karelia din nord-vestul Rusiei, pe insula Valaam din Lacul Ladoga. Mănăstirea a fost un avanpost al evanghelismului din nordul Rusiei. În 1790, mănăstirea a furnizat un grup de opt misionari care au fost trimiși în Alaska, în nordvestul Americii de Nord pentru a-i evangheliza pe nativi la creștinismul ortodox. Acest grup de monahi îi cuprindeau și pe Sfântul Gherman și Sfântul Iuvenalie. 30

Spre sfârșitul anilor 1990, Mănăstirea Valaam a câștigat putere legală din ce în ce mai importantă în insulă sub Patriarhul Alexei al II-lea. În încercarea de a reîntoarce insula la starea de izolare spirituală și ispitită de posibilitatea monopolizării industriei turistice în insulă, mănăstirea i-a obligat pe mulți rezidenți să se mute pe continent. După ani de proceduri legale eșuate, mulți rezidenți ai insulei au ales să plece decât să continuie lupta, astfel încât au mai rămas doar câțiva, până în prezent. 

Mănăstirea Sarov se află în Eparhia Tambov din județul Temnicov, la 38 de

verste de orașul Temnicov, la hotarul județelor Nijegordsk și Tambov. Mănăstirea e situată la o distanță de 400 de verste de orașul Moscova, 60 de verste de orașul Arzamas, 170 de verste de orașul Nijnii și 120 de verste de orașul Murom din eparhia Vladimir. Ea este situată pe un deal, într-o pădure, între două râuri – Sarovka și Latiș ce se unesc între ele chiar sub mănăstire. Cea mai apropiată localitate se află la o distanță de 5 verste de mănăstire [36, pag 100]. Despre această mănăstire se poate spune că a fost cu adevărat o mănăstire pilduitoare și renumită datorită frumuseții exterioare, cât și a celor interioare. 2.2. Turismul religios din Republica Moldova Numeroase sunt monumentele monastice, ce au fost și sunt nu numai lăcașe purtătoare de credință, ci și simboluri naționale purtătoare de tradiții istorice și culturale. Majoritatea mănăstirilor din Republica Moldova sunt situate în locuri pitorești, înconjurate de păduri, aproape de izvoare și ape curgătoare, trezind un deosebit interes atât turiștilor de pe teritoriul republicii, cât și celor dinafară [18, pag 61]. La momentul actual, pe teritoriul Republicii Moldova în raza comunităților rurale sunt amplasate marea majoritate a resurselor cu funcționalitate turistică religioasă. Astfel, marea majoritate a lăcașelor de cult sunt ortodoxe, însă pe teritoriul actualei Republici Moldova au existat edificii ce au aparținut diferitor confesiuni religioase (cel mai vechi este sanctuarul geto-dacic de formă crucială din secolul III-II î.e.n., 31

descoperit în Orheiul Vechi, iar în perioada dominației otomane au existat și lăcașe musulmane). Bisericile și lăcașele de cult creștine au apărut pe teritoriul dintre Nistru și Prut din primele secole ale evului mediu, înainte de întemeierea statului feudal Moldova. Pînă în prezent aceste lăcașe s-au păstrat în schiturile rupestre (Țîpova, Saharna, Japca, Orheiul Vechi, atribuite de savanți perioadei dintre secolele IX-XVI). În registrul monumentelor ocrotite de stat sunt înscrise 891 edificii ecleziastice. În localitățile rurale pe parcursul întregii perioade medievale au existat biserici din lemn (la început asemănătoare caselor țărănești, apoi stilizate potrivit necesităților canonice) [33, pag 99]. Dintre cele circa 30 păstrate pînă azi, 12 sunt protejate ca monumente de arhitectură religioasă în Târnova, Hârbova, Rotunda, Sudarca, Braicău, Călărășăuca, Măcărești, Palanca, Larga ș.a. Mai recente, însă de o diversitate mai mare sunt, bisericile din piatră (tip casă țărănească – Pererâta; tip navă – Căușeni, Ocolina, Coșernița; stilizate – Cuhurești, Ungheni, Soroca). S-a conservat aproximativ 40 de mănăstiri în Republica Moldova, unele vechi din secolele XV-XVII

(exemplu:

Vărzărești, Căpriana, Țâpova, Saharna, Orhei Vechi, Japca, Călărășăuca, Hâncu, Hârjauca, Hirova, Hârbovăț ) [22, pag 72]. În continuare vom menționa că mănăstirile moldovenești sunt printre cele mai solicitate destinații turistice naționale din mediul rural. Valoarea turistică au cca. 20 de mănăstiri cu 40 de biserici vechi și schituri rupestre importante, prezente în oferta turistică a agențiilor naționale. 11 dintre complexele monahale sunt amplasate pe teritoriul sau în vicinătatea zonelor naturale protejate, fapt care le sporește atractivitatea și motivează suplimentar călătorii și pelerinii (conform Tabelul 2.1.). Tabelul 2.1. Sructura vizitelor la mănăstirile incluse în oferta agențiilor de turism naționale Traseu Căpriana

Localități incluse Mănăstiri Biserici Schituri rupestre 5 1 3

Muzee Bibliotecă 1

Arii naturale 1 32

Total 6

Noul Neamț Condrița Saharna Țîpova Hârbovăț Curchi Hârjauca Rudi Vărzărești Japca Răciula Hâncu Hirova Suruceni Călărășăuca Orheiul Vechi Cosăuți Tabăra „Sf. Teodor Tiron” Total

12 2 12 10 9 7 8 25 10 22 7 5 10 5 28 6 22 8 1

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

5 2 2 1 2 2 2 2 2 2 1 3 2 2 2 1 1 2 1

134

20

40

1 1 1 1

1 1

1

7 4 5 4 3 3 4 5 4 6 2 5 3 3 4 7 3 3 2

1 1 1

1 1 1 1

2

2

1 1 1

5

5

11

81

Sursa: Miron V., Resursele naturale și antropice din mediul rural și folosirea legală în scopul de recreare, turism și odihnă, martie, 2006

În continuare vom menționa ca Chișinău este cea mai bogată zonă turistică cu monumente religioase a țării. Aici pot fi vizitate următoarele biserici: „Nașterea Maicii Domn ului” (Măzărache, anul 1752, stil vechi moldovenesc), „ Sf. Împărați Constantin și Elena” (anul 1777, stil vechi moldovenesc), “Buna Vestire” (secolul XVIII-XIX, stil vechi moldovenesc), Catedrala “Nașterea Maicii Domnului” (anii 1830-1836, arh. A. Melnicov, stil neoclasic), “Sfântul Panteleimon” (anul 1891, arh. A. Bernardazzi, stil neobizantin), „Sfântul Teodor Tiron ” (Ciuflea, sfârșitul secolului XIX), „Sfântul Gheorghe” (anul 1819), „Înălțarea Domnului” (anul 1830), „Sfânta Treime” (mijlocul sec. XIX), „Sfânta Teodora de la Sihla” (sfârșitul sec. XIX, arh. A. Bernardazzi, stil neobizantin), Capela voluntarilor bulgari (anul 1882), Biserica Armenească (sec.XIX), Biserica catolică „Sf. Providență” (anii 1830-1841) [24, pag 6].

33

O altă regiune cu o pondere majoră în dezvoltarea turismului religios moldovenesc, o constituie raionul Călărași. Aici se află 20 biserici – monumente ecleziastice de o importanță națională, 4 mănăstiri, 3 conace boierești din secolul XIX (conform Tabelul 2.2.). Călătorul prin raionul Călăraşi rămâne impresionat de originalitatea zonei începând de la relieful colinar din preajma râului Bâc, în cea mai mare parte având culmile împădurite, iar prezenţa unor mănăstiri medievale sunt un adevărat tezaur de o importanță națională. Tabelul 2.2. Biserici de importanță națională ocrotite de stat din raionul Călărași Localitate Bahmut Buda Căbăiești Călărași Dereneu Hirova Hoginești Horodiște Mândra Meleșeni Nișcani Novaci Onișcani Păulești Pârjolteni Peticeni Pitușca Rădeni Sipoteni Țibiricca Vălcineț

Denumirea bisericii

Anul întem. satului Sf. Nicolae 20.03.1584 Sf. Treine Sec. XVI Acoper. Maicii Domnului 10.02.1432 Sf. Treime 4.01.1432 Adorm. Maicii Domnului 1495 Sf. Nicolae Cuvioasa Parascheva 1600 Cuvioasa Parascheva 25.04.1420 Sf. Dumitru 28.06.1644 Înălțarea Domnului 9.05.1681 Sf. Cuvioasa Parascheva 1432 Sf. Gheorghe 6.03.1443 Sf. Arh. Mihail 9.03.1654 Sf. Nicolae 1545 Sf. Nicolae 10.02.1429 Sf. Dumitru Sf. Arh. Mihail și Gavriil Adorm. Maicii Domnului 20.12.1437 Cuvioasa Parascheva 20.06.1440 Sf. Nicolae 17.09.1603 Sf. Nicolae 17.07.1436

Anul înălțării bisericii

Nr. înregistrare Sec. XIX 1878 170 172 1809 (în locul uneia din lemn)160 174 178 1788, lemn 183 Sec.XVII, cea mai veche din raion 184 190 188 191 193 194 1887 198 209 201 204 215 Sec. XIX 228 1911 (în locul uneia din lemn)235 1812, stil vechi moldovenesc 237

Sursa: Nicolaev Gh., Unele aspecte ale ocrotirii monumentelor de istorie și cultură în R. S. S. Moldovenească (anii 1940-1980)/ Gheorghe Nicolaev// Valori și tradiții culturale, Chișinău: Știința, 1993

La fel, monumente de importanță națională din teritoriul raionului Călărași sunt 21 de biserici parohiale și 3 mănăstiri. Din acestea 2 sunt din lemn (Hoginești, Mândra), 1 reprezintă stilul vechi moldovenesc (Vălcineț), iar cea mai veche biserică

34

din raion este din sec. XVII (Horodiște). Mănăstirile în raionul Călărași sunt plasate în oferta agențiilor turistice naționale [28, pag 106]. 2.3. Analiza organizării complexelor monastice din Republica Moldova și Rusia Evidențierea asemănărilor și deosebirilor cu complexele monastice moldovenești prin prisma caracterizării specificului bisericilor și mănăstirilor similare din Rusia Inițial vom porni de la faptul că complexele monastice din Rusia se află sub tutela Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica Ortodoxă Rusă, cunoscută sub numele de Patriarhia Moscovei, este o biserică ortodoxă autocefală, a cincea în ordine după Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim și aflată în comunitate cu acestea. Își exercită jurisdicția asupra creștinilor ortodocși și reprezentanțe patriarhale din întreaga lume. De asemenea, își exercită jurusdicția și asupra Bisericii Japoniei și asupra creștinilor ortodocși din China. Actualul întâistătător al Bisericii Ruse este Sanctitatea Sa Chiril I. Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii. Bisericile cu drept de auto-guvernare primesc Sfântul Mir de la Patriarhia Moscovei și își desfășoară activitatea pe baza unui tomos patriarhal. Dreptul Moscovei de jurisdicție asupra acestora este contestat de alte Biserici ortodoxe, în unele cazuri [3, pag 14]. Bisericile ortodoxe din Rusia au toate caracteristicile bisericilor ortodoxe din est și acestea le diferențiază de bisericile catolice. Interioarele sunt bogat decorate cu fresce care acoperă întreaga suprafață a zidurilor, unele dintre ele înfățișând chipurile sfinților, imagini biblice sau scene din viața de zi cu zi. Pe tavanul cupolei se află porteretul lui Iisus Pantokrator (Creatorul A Tot Ce Există). Icoanele lui Iisus Pantokrator subliniază simultan atât umanitatea lui cât și divinitatea lui, aceasta având semnificația că Iisus este un om și totuși este Dumnezeu fără început și fără sfârșit. Nu există rânduri de bănci, ci numai câteva strane.

35

Multe biserici au fost, sau mai sunt cu lumânări, astfel că multe fresce au fost afumate și au nevoie de restaurări. Toate bisericile au suporturi pentru candele și lumânări în fața ioanelor. Credincioșii cumpără lumânări din standurile bisericilor și le aprind în fața icoanelor spunând rugăciuni pentru sufletele celor morți, sau pentru a primi ajutorul divin. Toate bisericile ortodoxe au un iconostas care separă naosul (nava bisericii) de altar. El este acoperit cu icoane, împiedicând vederea, dar permițând gândurilor credincioșilor să treacă. Culorile cupolelor bisericilor ortodoxe ruse au următoarele semnificații: Negru – supunere. Cupolele negre sunt văzute la mănăstiri; Verde – Sfânta Treime; Albastru Sfântul Duh; Auriu – Iisus. Cupolele aurii puse pe turnurile cilindrice au fost astfel construite pentru a arăta precum lumânările aprinse, dacă sunt privite din depărtare. Cupolele argintii se întâlnesc în zilele noastre, culaorea neavând o semnificație deosebită, arătând că sunt proaspăt ridicate și nu au fost bani sau timp pentru a fi pictate în culorile tradiționale. Numărul de cupole are de asemenea anumite semnificații: Una este cea care-l indică pe Iisus; Trei indică Sfânta Treime; Cinci îi indică pe Iisus și cei patru evangheliști; Crucile din vârfurile cupolelor au la baza lor o semilună așezată cu colțurile în sus. Aceasta este de fapt o ancoră, indicând că biserica este o corabie a credinței într-o mare de deșertăciuni. Multe biserici, Catedrala Sfântului Vasile din Moscova fiind cel mai cunoscut exemplu, nu sunt structuri simetrice. Acest lucru nu este întâmplător, fiind bazat pe credința că simetria este dușmanul frumuseții. Evidențierea asemănărilor și deosebirilor cu complexele monastice rusești prin prisma caracterizării specificului bisericilor și mănăstirilor similare din Republica Moldova Inițial vom menționa că în Republica Moldova, la momentul actual, activează două mitropolii ortodoxe: Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove (Patriarhia Rusă) și 36

Mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română). Reactivarea Mitropoliei Basarabiei, care a avut loc în 1992, a generat un conflict atât de ordin politic cât și eclesiologic. După mai mulți ani de procese juridice interne, Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg a dat un verdict favorabil recunoașterii Mitropoliei Basarabiei. În iulie 2002 Serviciul de Stat pentru Culte al Republicii Moldova a fost nevoit să înregistreze Mitropolia Basarabiei din cadrul Patriarhiei Române. Biserica Ortodoxă din Moldova este o biserică ortodoxă autonomă, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei. Din anul 1989 întâistătător al acestei biserici este mitropolitul Vladimir Cantarean, care poartă titlul Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove. Scaunul mitropolitan al Bisericii Ortodoxe din Moldova se află la Chișinău, iar catedrala mitropolitană este Catedrala„Nașterea Domnului” din Chișinău. Biserica Ortodoxă din Moldova se prezintă azi ca o instituție bisericească sau așezământ vazut și organizat după norme religioase, dar și după rânduieli comune omenești de conviețuire socială, care unește la un loc pe toți dreptcredincioșii creștini ortodocși de pe teritoriul patriei noastre. Biserica este și unitară în organizarea sa, ceea ce înseamnă că Biserica are aceeași organizare pe întreg cuprinsul ei, respectând aceleași legi, având același cult cu forme de exprimare a unității de credință. Dreptul Bisericii de a exercita, în limitele posibile, jurisdicția asupra diasporei proprii, este garantat de întreaga tradiție și de acele canoane care opresc în mod expres amestecul străin în treburile Bisericilor Autocefale [9, pag 6]. Biserica Ortodoxă din Moldova are conducere sinodal – ierarhică. Aici se arată că la baza managementului Bisericii stau două principii fumdamentale: principiul ierarhic și cel sinodal, ceea ce înseamnă că în Biserică organizarea, lucrarea și conducerea rebine clerului de instruire divină organizat în trepte ierarhice, care se deosebesc între ele prin starea lor harică, și anume: diaconatul, presbiteratul și episcopatul, și că organele superioare de conducere a Bisericii nu sunt cele individuale, reprezentate de câte o 37

persoană, ci cele constituite sub formă de sinoade, adică sub formă de organe colegiale sau colective. Specificul arhitecturii mănăstirilor din Republica Moldova este determinat de elementele arhitecturale rurale, de tipul și decorul chiliilor și al construcțiilor auxiliare, de planul sistematizat al unităților administrativ-teritoriale, de respectarea particularităților peisajului din jur. Formele mici ale arhitecturii, importanța lor practică și estetică caracterizează complexul monastic, redând totodată și fondul plastic tradițional al arhitecturii ecleziastice a timpului. În concluzie vom menționa că în Republica Moldova și Rusia, între turism și religie există nenumărate interacțiuni și combinații pe baza relației dintre locul sacru și motivația turistului. De astfel, toate așezările geografice ale mănăstirilor menționate sunt pitorești și încântă sufletul oricărui pelerin. Deasemenea menționăm că în baza analizei întreprinse cu privire la analiza comparativă a resurselor turistice religioase din Rusia și Republica Moldova, putem să spunem că în ambele state, complexele monastice prin funcționarea lor exprimă o orientare deplin canonică și în concordanță desăvârșită cu cea mai autentică tradiție ortodoxă și că pe baza acesteia conducerea Bisericii noastre și ce a Rusiei respectiv, își îndreaptă atenția spre slujirea evanghelică a dreptcredincioșilor săi fii.

38

CAPITOLUL III Valorificarea resursului monastic și dezvoltarea turismului receptor realizat de către Centrul de Pelerinaj “Pelerinul Ortodox” din cadrul departamentului Mitropolitan Relaţii Externe înfiinţat prin binecuvîntarea Î.P.S. Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi a Întregii Moldove 3.1. Analiza indicatorilor economici din turismul religios al Republicii Moldova și Rusia Prezentând inițial analiza indicatorilor economici din turismul religios al Republicii Moldova, vom porni de la faptul că problemele cu care se confruntă managementul serviciilor turistice bisericești în procesul de creare a condițiilor necesare pentru funcționarea Bisericii în mare măsură, depind de nivelul de dezvoltare economică a țării. În sensul dat, activitățile economice, în special cele legate de turismul religios, în rețelele creștinismului ortodox sunt însemnate, și deloc nu pot fi neglijate. Rețelele duhovnicești din Republica Moldova dispun de venituri acumulate din activitățile turistice, fapt care asigură anumite cheltuieli pentru salarii, materiale, servicii, burse, reparații curente, deplasări, reparații capitale, transporturi, construcții capitale, dotarea lăcașelor sfinte cu cele necesare conform canoanelor bisericești etc. Fiecare leu, cheltuit de către Biserică, devine un multiplicator în dezvoltarea economică a țării.

39

În continuare vom menționa că în prezent aportul turismului religios în economia națională este relativ nesemnificativ. În ultimii 10 ani, evoluția circulației turistice religioase în Republica Moldova manifestă o tendință relativă de reducere a numărului de vizitatori – pelerini, ca rezultat al efectelor negative din sfera economico-socială a țării. Astfel, începând cu anul 1998, numărul străinilor veniți în Republica Moldova în scopuri de turism religios s-a aflat pe o pantă ascendentă, atingând 25.000 în 2008, majoritatea proveniți din Rusia, Ucraina, Ungaria, Turcia, Romnânia sau Bulgaria. Cât despre veniturile din activitățile de turism religios din Rusia, vom spune că anual în Rusia, zeci de mii de turiști se înghesuie la mănăstiri cu ocazia diferitelor sărbători pentru a săruta moaștele unor sfinți. Fețele bisericești din Rusia au învățat că posibilitatea de cazare este o regulă sfântă a turismului religios. În Novgorod, spre exemplu, nu există oficial nici o mănăstire care să facă turism. Neoficial, mănăstirile dispun însă de locuri de cazare pe care le oferă, contra-cost „creștinilor”. Operatorii de turism ruși susțin că acest segment, al turismului religios este singurul care nu a încetenit în urma înrăutățirii situației economice, pentru că pelerinii și credincioșii ruși în general vor să trăiască aceleași experiențe. Momentul culminant al acestui tip de turism în Rusia, este Paștele. Biserica Ortodoxă Rusă susține că, dacă vremea este bună, peste 200.000 de credincioși din toată țara ar putea participa la slujbele de Înviere. 3.1.1. Analiza fluxului de pelerini în Republica Moldova și Rusia Biserica întotdeauna trebuie să țină ușa deschisă oamenilor, iar porțile a multor mănăstiri din Rusia și Republica Moldova dau mărturie despre aceasta. O dată cu destrămarea Uniunii Sovietice și deschiderea hotarelor, dar și schimbarea produsă în politica promovată de către stat față de Biserică, a crescut și numărul pelerinilor care au reușit să fie mai aproape de locurile sfinte. Ceea ce a 40

contribuit la crearea unor structuri speciale, ca exemple sunt: „Centrul de Pelerinaj Educație” din cadrul Patriarhiei Ruse și respectiv crearea Centrului de Pelerinaj „Pelerinul Ortodox” din cadrul Mitropoliei Moldovei, înființat în anul 2002. Atât în Rusia, cât și în Republica Moldova, fie că este vorba de interes istoric sau doar devotament spiritual, turismul religios atrage un număr mare de turiști în ambele țări. Însă Republica Moldova la categoria evidențierea turiștilor se poate spune că stăm foarte prost, și cu toate acestea știind foarte bine că, în momentul de față industria turistică reprezintă una din cele mai importante componente ale economiei mondiale care atestă ritmuri înalte de dezvoltare [31, pag 5]. Republica Moldova devine tot mai atractivă pentru cetăţenii străini. Cel puţin aşa arată datele Biroului Naţional de Statiscă. În primele şase luni ale anului 2010 numărul turiştilor s-a majorat cu 20 la sută, comparativ cu perioada similară a anului 2009. În total aproximativ 9 mii de turişti au vizitat obiectivele turistice din ţară în primele şase luni ale anului 2010. 69 % dintre oaspeţi au fost cetăţeni moldoveni, iar restul au venit de peste hotare. Turiștii care s-au odihnit în Republica Moldova sunt din România, Ucraina, Federaţia Rusă, Italia, Germania şi Statele Unite ale Americii. Datele arată că majoritatea turiştilor au stat în hoteluri şi moteluri, puţini dintre ei s-au cazat în pensiuni [6]. Conform datelor oferite de Biroul Național de Statistică din Republica Moldova, numărul de plecări ale vizitatorilor moldoveni în Federația Rusă în anul 2008, a fost estimat la 750 de turiști, dintre care 87 de pelerini au plecat spre locurile sfinte din Rusia prin intermediul Centrului de Pelerinaj “Pelerinul Ortodox”, în anul 2009 din 196 de turiști, 92 de pelerini prin intermediul acestui centru și respectiv în anul 2010, din 1294 de persoane care au vizitat Rusia cu scop turistico-cultural 52 de pelerini au apelat la Centrul de Pelerinaj din Republica Moldova. Cu părere de rău, numărul pelerinilor care se adresează acestui Centru de Pelerinaj este în scădere, și aceasta nu datorită crizei care se abate mai mereu în țara noastră, ci din cauza că Centrul de Pelerinaj „Pelerinul Ortodox” nu are specialiști în domeniul turismului, nu sunt bine 41

informați despre componentele importante ale industriei turistice, și managementul turistic al acestui centru, nu este dezvoltat la nivel de domeniu. Iar aceste aspecte limitează ariile de dezvoltare al centrului.

Figura 3.1. Structura numărului de pelerinilor plecați în Rusia prin intermediul Centrului de Pelerinaj „Pelerinul Ortodox” Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Centrului de Pelerinaj „Pelerinul Ortodox”

Iar numărul pelerinilor ruși veniți în Republica Moldova cu scop culturalreligios, este dificil de estimat. Totuși, Biroul Național de Statistică din Republica Moldova ne oferă date despre numărul de sosiri a vizitatorilor ruși în Republica Moldova cu scop turistic, respectiv în anul 2009 au sosit 1713 persoane, iar în anul 2010 – 1327 de persoane, și nu putem nega faptul că mulți dintre cei care vizitează Republica Moldova, merg și la locurile sfinte, unde domnește istoria strămoșilor noștri, fiind locuri de cult și de un interes specific. 3.2. Ofertele Centrelui de Pelerinaj “Pelerinul Ortodox” din Republica Moldova Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de promovare a spiritualității și culturii în contextul ecumenic local și internațional. Acestea au rolul de a dirija, coordona și controla procesul de organizare al pelerinajelor. Centrul de Pelerinaj din cadrul departamentului Mitropolitan Relaţii Externe este înfiinţat prin binecuvîntarea Mitropolitului Chişinăului şi a Întregii Moldove pe data de 10.09.2002 . Centrul este înregistrat la serviciul de stat pentru problemele cultelor pe lîngă guvernul RM pe data de 25.09.2002 – certificat de înregistrare №1661 . 42

Scopul principal al Centrului de Pelerinaj este buna organizare, desfăşurare şi coordonare a pelerinajelor la locurile sfinte din ţară şi de peste hotare. Pe parcursul anilor de activitate Centrul de Pelerinaj și-a diversificat ofertele spre mai multe direcții ale locurilor sfinte renumite în întreaga lume [44]. Centrul de Pelerinaj “Pelerinul Ortodox” organizează pelerinaje la mănăstirile din: 

Republica Moldova. În total pentru anul 2008 au apelat la ofertele Centrului

de Pelerinaj pentru a vizita mănăstirile din țară 850 de pelerini, în anul 2009 – 760 și respectiv, în anul 2010 – 630 de pelerini. 

Ucraina – Conform datelor oferite de către Centrul de Pelerinaj „Pelerinul

Ortodox” anual se deplasează spre Poceaev cca 500 – 600 de pelerini, spre Kiev 120 – 130 de pelerini și spre Odesa în anul 2010 au plecat prin intermediul centrului 120 de pelerini. 

Rusia – Ofertele spre Rusia include următoarele:

1.

Rusia (cercul de aur)

2.

Rusia (Moscova)

3.

Rusia (Moscova, Sankt-Petersburg, Diveevo)

4.

Rusia (Moscova, Sankt-Petersburg, Valaam) [25]

 

România Ţara Sfîntă (Israel) şi Sinai (Egipt) - Țara Sfîntă (Israel) și Iordania. Aici

în perioada anului 2008 au plecat 350 de pelerini, în anul 2009 – 260, iar în anul 2010 – 186 de pelerini au vizitat pământul sfânt încărcat de o istorie a tuturor veacurilor. 

Grecia – fiind una din cele mai importante țări ortodoxe a fost vizitată

prin intermediul Centrului de Pelerinaj de către 40 de pelerini în anul 2008, 34 de pelerini în anul 2009 și 26 de pelerini în anul 2010. 

Italia – un tărâm cu vechi relicve, moaște și edificii religioase de mare

amploare 

Bulgaria 43



Germania



Franţa



Serbia și Muntenegru



Asia Mică



Crimeea Tabelul 3.1. Numărul pelerinilor plecați la locurile sfinte prin intermediul Centrului de Pelerinaj „Pelerinul Ortodox”

Anul Țara Republica Moldova Israel Grecia

2008

2009

2010

850 350 40

760 260 34

630 186 26

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Centrului de Pelerinaj „Pelerinul Ortodox”

Analizând datele din tabel, observăm și aici o tendință de scădere a numărului de pelerini, din cauza lipsei de stimulare a centrelor de pelerinaj și a lipsei de operatori specializați în activitățile turismului religios și de pelerinaj. În acest sens, sunt absolut necesare acțiuni de valorificare a centrului, prin colaborarea acestuia cu Ministerul Culturii și Turismului, cu administrațiile publice locale, deasemnea și prin elaborarea unor proiecte de specializare în domeniu, în urma cărora atât Centrul de Pelerinaj, cât și pelerinajele la locurile sfinte vor beneficia de popularitate și o dezvoltare durabilă. 3.3. Concepția dezvoltării turismului religios și de pelerinaj în Republica Moldova utilizînd experiența altor popoare creștine Paleta largă de biserici și mănăstiri, amplasate pe tot teritoriul țării, reprezintă un important potențial pentru dezvoltarea turismului religios. Includerea bisericilor și mănăstirilor în circuitul turistic va implica acțiuni importante de amenajare teritorială:

44

căi de acces, indicatoare, parcări, blocuri sanitare, unități de comerț, structuri de cazare etc [35, pag 173]. La etapa actuală Republica Moldova este plasată în cadrul unui context economic problematic caracterizat de criza economică, instabilitatea politică şi intemperii sociale. Această conjunctură manifestă un impact extrem de negativ asupra dezvoltării armonioase a ţării în ansamblu. Turismul religios în acest context ar putea purta ipostaza de panacee, în condiţiile valorificării efective a potenţialului turistic religios dar totodată şi promovarea unei politicii de anihilare a consecinţelor unei dezvoltări supra-intensive. În calitate de concept turismul religios reprezintă în sine ansamblul de activităţi legate de prestarea serviciilor şi satisfacerea necesităţilor turiştilor, care se îndreaptă spre locuri sfinte şi centre religioase, situate în afara mediului lor obişnuit de rezidenţă. Dincolo de pragmatismul definirii se ascund cifre extrem de interesante pentru dezvoltarea economiei naţionale ca de exemplu: conform datelor OMT peste 220 milioane motiv religios anual din care:150 milioane creştini (majoritatea, ceea ce în cazul Republicii Moldova este un atu), 25 milioane hinduşi, 20 milioane musulmani, 20 milioane budişti, 5 milioane alţii, iar Asociaţia Mondială a Turismului Religios raportează că această formă de turism generează beneficii financiare în jur de 18 mlrd $ anual. Menţionăm că această formă de turism este cea mai dinamică (în valoare relativă), devansând pe cele tradiţionale de refacere a sănătăţii şi recreere. Deşi turismul religios în toată lumea reprezintă un nou trend, prioritate naţională şi specializare, totuşi în Republica Moldova, situaţia este diametral opusă. Legislaţia statului nu a inclus această formă de turism în ierarhia priorităţilor. De menţionat că în Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015 şi Legea Nr. 352 din 24.11.2006 cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica Moldova nici măcar nu este indicată sintagma turimul religios, nemaivorbind de o analiză şi evaluare a acestuia cât şi beneficiilor şi programului

45

operativ de valorificare a potenţialului său, aceasta în pofida multiplelor avantaje şi beneficii pe care le poate genera. Analiza SWOT a turismului religios în Republica Moldova a revelat anumite premise favorabile pentru iniţierea procesului de valorificare a potenţialului turistic religios al ţării. Din cadrul „punctelor tari” au fost atestate ponderea mare a populaţiei credincioase, omogenitatea religioasă a populaţiei, oferta diversificată şi atractivă, preţurile accesibile la produsul turistic religios, potenţial turistic religios major, tendinţa de renovare şi construcţie a obiectivelor turistice de cult, protejarea monumentelor arhitecturale de cult. Din acest punct de vedere turismul religios are premise solide pentru dezvoltare, acestea fiind concretizate şi întărite de oportunităţile ce pot facilita procesul de valorificare a potenţialului turistic religios, şi anume: creşterea simţului de unitate şi sentimentului de patriotism, reorientarea vectorului valorilor umane spre spiritualism, dezvoltarea estetică şi armonioasă a ansamblului arhitectectural, tendinţa de creştere dinamică a turismului religios în lume, conştientizarea beneficiilor turismului religios de către agenţii economici. Cu toate acestea aspectele pozitive întru susţinerea dezvoltării turismului religios sunt contrate de punctele slabe ca cererea modestă la produsul turistic religios, lipsa promovării turismului religios ca formă turistică aparte, lipsa competenţelor combinate din domeniul turismului şi teologiei a personalului de deservire turistică, starea proastă a căilor de acces la obiectivele turistice, insufucienţa structurilor de primire

turistică

(cazare,

alimentaţie),

infrastructura

generală

şi

turistică

subdezvoltată, vidul legislativ, lipsa susţinerii turismului religios din partea statului, lipsa coordonării acţiunilor actorilor din turism pentru valorificarea potenţialului turistic religios. Aceste puncte slabe pot descuraja total procesul de dezvoltare a turismului religios în Republica Moldova impunând o strategie defensivă. Din cadrul ameninţărilor identificăm: migraţia populaţiei, criza economică, nivelul înalt al sărăciei în stat şi imaginea turistică insuficient promovată a Republicii Moldova.

46

Mănăstirile noastre rupestre, Saharna, Țîpova, Orheiul Vechi unicate fiind, întemeiate în locuri pitorești, irepetabile, anume alese de Dumnezeu pentru închinare și rugăciuni, au fost dintotdeauna o mare bogație materială a Bisericii și o podoabă morală a poporului. Adăposturi religioase, cetăți de eroism și rugăciune în vremuri de restricții, centre de cultură de-a lungul anilor , ele, mănăstirile au păstrat nestinsă făclia credinței în Dumnezeu, candela conștiinței naționale, au fost sprijinul moral al omului împovărat de grijile existenței. E de datoria noastră să ne cunoaștem trecutul, căci fără de el nu există prezent și viitor, deaceea dezvoltarea turismului religios și cel de pelerinaj în Republica Moldova se poate realiza cu succes prin utilizarea experienței altor popoare creștine care nu au lăsat ca trecutul să fie uitat. Și pe cât de renumite în întreaga lume au devenit, pe atât turiștii mai mult sau mai puțini religiosi sunt o sursă importantă de venit pentru țările care adăpostesc aceste locuri sfinte, ceea ce ar trebui să luăm și noi aminte. Printre aceste țări se numără Țara sfântă Israel, un teritoriu încărcat de istorie, scena a unor permanente conflicte de natură religioasă, Israelul caută să își dezvolte conștiința națională prin intermediul Ierusalimului, o regiune cumulând esența secolelor sale de existență tensionată. Simbol al turismului de factură spirituală, Ierusalimul este apreciat drept pământ sfânt de către iudei, musulmani și creștini, trei din totalul celor patru mari credințe monoteiste ale lumii. De aici derivă importanța sa strategică, cât și inestimabila valoare cultural-religioasă demonstrată. Situat la granița dintre Israel și Autonomia Palestiniană, orașul și-a triplat suprafața odată cu reunificarea teritoriilor în 1967, anul cuceririi sale de către forțele militare sioniste. Tot atunci, guvernul israelian a adoptat o lege prin care permitea accesul liber la Locurile Sfinte al tuturor pelerinilor, indiferent de orientarea religioasă dovedită. Astfel, noua capitală a putut să-și dezvolte pe parcursul ultimelor decenii o serie de circuite turistice, cu semnificație istorică și culturală aparte, destinații cu puternică influență spirituală și importante centre de pelerinaj. 47

Grecia este un alt exemplu, este una din cele mai importante ţări ortodoxe iar turismul cultural-religios are o pondere însemnată în activitatea turistică. O vizită în cea mai importantă citadelă a ortodoxiei de pe pământ elen începe la Daphni, capitala regiunii Athos. Aici se află cea mai veche biserică a peninsulei Protatos, construită în sec. X, care este decorată cu fresce de Monouil Panselinos, ultimul mare pictor al şcolii macedoniene de artă bizantină. Un loc aparte îl ocupă Sf. Munte Athos, care este protejat din 1922 ca arie naturală specială, având statut de zonă autonomă a comunității creștine ortodoxe. Pentru a vizita Sfântul Munte Athos, se impune turiştilor respectarea unor cutume care datează din secolul al XI-lea: obţinerea unui permis individual sau de grup, de la Ministerul de externe şi Directoratul Bisericilor de la Atena. Muntele Athos sau Sfântul Munte, cum mai este cunoscut, se află la loc de cinste printre celelalte centre spirituale, Grecia având cea mai importantă comunitate monahală ortodoxă din lume. Din punct de vedere al turismului religios sunt mai multe aspecte importante care trebuie analizate. În cazul României nu se poate vorbi de morminte sfinte, în schimb există mai multe monumente de cult care adăpostesc rămășițe pământești ale unor sfinți (moaștele Sf. Paraschiva la Iași) sau martiri (osemintele primilor patru martiri creștini români de la mănăstirea Cocos din nordul Dobrogei). Bunuri cultural-religioase care au statut de monumente arhitectonice și artistice și care sunt considerate mari atracții turistice. Din acest punct de vedere România are un mare avantaj datorita unor monumente renumite: mănăstirile din Bucovina cu biserici ai căror pereți sunt pictați la exterior, fiind fără pereche în lume (exemplu, Mănăstirea Voroneț - o clădire ca o Biblie deschisă, ridicată mai bine de 500 de ani); mănăstirile din Oltenia sau Moldova; bisericile fortificate din Transilvania, care s-au păstrat uimitor de bine de-a lungul vremurilor. Alte exemple: Dobrogea, Buzău, Banat, Muntenia etc. Istoria românilor, dar mai ales a ortodoxiei, nu poate fi scrisă fără cea a mănăstirii Neamț și a sfinților ei. Iar numărul turiștilor care practica turismul cultural și religios în România depășește sigur cifra de 2.000.000. 48

În concluzie vom menționa că atât în Rusia, cât și în Republica Moldova, pentru sporirea profitului din activitățile de turism religios, se impune necesitatea intensificării activităților creștin-ortodoxe care ar stimula atracția turistică; utilizarea cât mai rațională a resurselor economice; prognozarea evoluției numărului de pelerini activi; elaborarea măsurilor economice adecvate pentru antrenarea în activitățile legate de turism a Bisericii creștin-ortodoxe a creștinilor pasivi; elaborarea metodologiilor economice care pot fi puse la baza deciziilor în managementul turistic bisericesc, elaborarea unor noi criterii de evidență statistică a torentului turistic cât și a pregătirii speciale a operatorilor pentru activitatea în turismul cultural – religios și de pelerinaj.

ÎCHEIERE Reieșind din cele menționate mai sus, vom coincide asupra următoarelor momente: 

Turismul este un fenomen bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și

schimbarea mediului înconjurător, cultivarea sentimentului pentru frumusețile naturii... ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei precum și a perfecționării mijloacelor de transport. 

Turismul poate fi privit și prin prisma efectului social contribuind la menținerea

echilibrului biologic și fiziologic al omului contemporan și apare ca un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de cunoaștere, permițând accesul la valorile culturale ale civilizației. 

Turismul religios este o formă de turism care există, de secole și care mai

păstrează încă unele trăsături, în privința pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. De astfel, turismul religios este considerat ca fiind una din cele mai importante forme de turism din lume. 49



Astăzi turismul religios implică din partea turiștilor un nivel de instruire și un

grad de cultură ridicat care să permită aprecierea obiectivelor cultural-religioase din punct de vedere al arhitecturii, construcției, valorii, semnificațiilor spirituale și conținutului de obiecte de artă. 

Turismul de factură religioasă apare în a II-a etapă a evoluției turismului,

numită etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu și mijlociu până în epoca renașterii. 

Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor

religioase cu implicații de ordin spiritual. Noțiunea de religios s-a dezvoltat de la înțelegerea motivațiilor turiștilor. Diferența dntre această formă de turism și altele o constituie motivația religioasă a turiștilor 

Între turism și religie există nenumărate interacțiuni și combinații pe baza

relației dintre locul sacru și motivația turistului. Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de promovare a spiritualității și culturii în contextul ecumenic local și internațional. Acestea au rolul de a dirija, coordona și controla procesul de organizare al pelerinajelor. 

Turismul religios atrage turiștii prin două elemente. În primul rând ele au

general și generează încă mari pelerinaje, prin ele însele, prin relicvele sfinte pe care le adăpostesc sau prin evenimentele pe care le marchează prin existența lor. În al doilea rând edificiile religioase au atras și continuă să atragă vizitatori prin arhitectura și decorațiile lor interioare, cel mai adesea remarcabile și aparținând unor nume mari ale artei mondiale. 

În ambele state, complexele monastice prin funcționarea lor, exprimă o

orientare deplin canonică și în concordanță desăvârșită cu cea mai autentică tradiție ortodoxă și că pe baza acesteia conducerea Bisericii noastre și Ruse respectiv, și care își îndreaptă atenția spre slujirea evanghelică a dreptcredincioșilor săi fii. 

Turismul religios în Republica Moldova se confruntă cu o serie de probleme,

dintre cele mai grave sunt: cererea modestă, infrastructura subdezvoltată, insuficienţa 50

sprijinului Statului şi insuficienţa specialiştilor vizaţi în domeniu. Legislaţia naţională nu stimulează dezvoltarea turismului religios. 

Atât în Rusia, cât și în Republica Moldova, pentru sporirea profitului din

activitățile de turism religios, se impune necesitatea intensificării activităților creștinortodoxe care ar stimula atracția turistică; utilizarea cât mai rațională a resurselor economice; prognozarea evoluției numărului de pelerini activi; elaborarea măsurilor economice adecvate pentru antrenarea în activitățile legate de turism a Bisericii creștin-ortodoxe a creștinilor pasivi; elaborarea metodologiilor economice care pot fi puse la baza deciziilor în managementul turistic bisericesc, elaborarea unor noi criterii de evidență statistică a torentului turistic cât și a pregătirii speciale a operatorilor și ghizilor – interpreți pentru activitatea în turismul cultural – religios și de pelerinaj.

BIBLIOGRAFIE Legi și acte normative ale Republicii Moldova 1.

Legea Nr. 352 din 24.11.2006 cu privire la organizarea şi desfăşurarea

activităţii turistice în Republica Moldova 2.

Anuarul statistic al Republicii Moldova – Chișinău: Departamentul Statisticii al

Republicii Moldova, 2009 Manuale, monografii, cărți și broșuri 3.

Apertei A., Religia în Rusia, București, Editura Meteor Press, 2007

4.

Atlasul Lumii Creștine, Ed. Frăția, anul I, nr. 3 mai/iunie 2007

5.

Barbu Gh., Turismul și calitatea vieții, Ed. Politică, București, 1980

6.

Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. http://www.statistica.md/

51

7.

Bobeico T., Șansele domeniului meșteșugăresc în contextul dezvoltării

turismului în Republica Moldova, Revistă informativ-analitică a Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova, nr. 7-8 iulie-august 2005 8.

Bolocan D., Geografia turismului, Ed. Universul, Chișinău, 2010

9.

Buzilă B., Din istoria vieții bisericești din Basarabia. Chișinău: Ed. Științe,

1996 10.

Chivu. I., Din viața bisericilor ortodoxe surori. Biserica Ortodoxă Rusă, în

Biserica Ortodoxă Română, an CVII nr. 7- 10, București, 1989 11.

Ciangă N., Geografia turismului – Partea Întâi, Presa Universitară Clujeană,

Cluj-Napoca, 2001 12.

Cocean P., Gh. Vlăsceanu, B. Negoescu – “Geografia generală a turismului” ,

Editura Meteor Press, București, 2002 13.

Constantin Marian, Dimensiuni și structuri socio-economice ale potențialităților

ofertei turistice.// Realizări și perspective în economia sectorului turistic. Materialele simpoz. și int. Dedicat aniversării a 40 ani de la fondarea Fac. De Econ. – Chișinău: Centrul ed. al UASM, 2005 14.

Cristureanu Cr., Economia și Politica turismului Internațional, - București: Ed.

Abeona, 1992 15.

Cristureanu Cristina., Neașcu N., Băltărescu An., Turism internațional, Ed.

Oscar Print, București, 1999 16.

†Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Locțiitor de Mitropolit al

Moldovei și Bucovinei, Comori ale Ortodoxiei - Explorări teologice în spiritualitatea liturgică și filocalică, Edit. Trinitas, Iași, 2007 17.

Dinu M., Geografia turismului, ediția II, Editura didactică și pedagogică, R.A.

București, 2004 18.

Florea S., Potențialul turistic al Republicii Moldova, Monografie , Tipografia

Centrală, Chișinău Î.S.F.E., 2005 19.

Jurcan E., Istoria religiilor, Lumea religioasă veche, note de curs, 2007 52

20.

Gherasim T., Marketing turistic, București, 1999

21.

Glăvan V., Resurse turistice pe Terra, Ed. economică, București, 2000

22.

Livandovschi R., Direcții strategice privind dezvoltarea turismului rural în Republica

Moldova: avantaje și deficiențe.//Simpozion Internațional al tinerilor cercetători 18-19 aprilie, ediția 1, Chișinău, ASEM, 2003 23.

„Marturisirea unui pelerin despre lucrarea plina de har a rugaciunii lui Iisus”

(Pelerinul rus), traducere de Gherontie Cruceada, Editura Axis Mundi, Chisinau, 1992 24.

Miron V., Resursele naturale și antropice din mediul rural și folosirea legală în

scopul de recreare, turism și odihnă./Viorel Miron// Agricultura Moldovei, 2006, martie 25.

Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove. http://www.mitropolia.md/

26.

Muntele I., C. Iațu, Geografia turismului – concepte, metode și forme de

manifestare spațio-temporală, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003 27.

Negucioiu A., Tranziția și reforma economică în România. Unele aspecte ale

conținutului și mersului lor, Reforma în România – aspecte economice, sociale și juridice, Culegere de comunicări prezentate la Sesiunea din 16-17 mai 1997, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Institutul de Educație și Studii Sindicale al C.N.S.L.R. – Frăția, București 28.

Nicolaev Gh., Unele aspecte ale ocrotirii monumentelor de istorie și cultură în

R. S. S. Moldovenească (anii 1940-1980)/ Gheorghe Nicolaev// Valori și tradiții culturale, Chișinău: Știința. 1993 29.

Niță I., Niță C., Piața turistică a României, Ed. ECRAN Magazin, Brașov, 2000

30.

Organizația Mondială a Turismului. http://unwto.org/

31.

Ostrofeț L., Dezvoltarea turismului eco-rural aplicat în Republica Moldova –

proiect deschis pentru integrarea europeană; Univer. Liberă Intern. din Moldova, Dep. Șt. Econ., Catedra „Economie și R.E.I” – Ch.: S.n., 2010, Ed. Tipografia „Bonos Offices” S.R.L

53

32.

Pistrui Ch., „Biserica Ortodoxă Rusă 1918-1958”, în Mitropolia Ardealului, an

V, nr. 1-2, Sibiu, 1999 33.

Platon N., Politici și mecanisme de susținere și valorificare a turismului rural în

Moldova.//Economica. Revista științifico-didactică, Chișinău: Editura ASEM, an XII, 2004, Nr.3 (47) 34.

Popescu M., Pr.Teodor Bodogae, Pr.George Gh. Stănescu, “Biserica rusă.

Activitatea ei misionară”, din Istoria Bisericească Universală, vol.II, Ed. Institutului biblic și de misiune Ortodoxă, București, 2006 35.

Turcov E., Coordonarea Turismului, - Chișinău : Ed. ASEM, 2006

36.

Донини Амброджо, Люди, идолы и боги, Госполитиздат, Москва, 2002

37.

Зорин И., Квартальнов В., Толковой словарь туристских терминов,

Москва-Афины, Infogroup, 1994 38.

Фомин И., Как заработать на внутреннем туризме? , Экономическое

обозрение, 2002, No40 (488) Surse web 39.

http://www.businesstime.ro/

40.

http://www.unica.ro/

41.

http://www.erooms.ro/

42.

http://www.formula-as.ro/

43.

http://basilicatravel.ro

44.

http://ciuflea.md/

54

55