Licenta Mar [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ/ PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator ştiinţific, Prof. univ. Dr. TĂLMACIU MIHAI Absolvent, Pluteanu Marius

2016

1

UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI FACULTATEA DE HORTICULTURĂ SPECIALIZAREA...................................

Observaţii cu privire la produsele pesticide utilizate în plantațiile pomicole de măr şi entomofauna existentă

Coordonator ştiinţific, Prof. univ. Dr. TĂLMACIU MIHAI Absolvent, Pluteanu Marius

IASI 2016

2

DECLARAȚIE,

Subsemnatul Pluteanu Marius , student la Universitatea de Ştiințe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, Facultatea de Horticultură specializarea ..............................., declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal, privind falsul în declarații, că lucrarea cu titlul “ Observaţii cu privire la produsele pesticide utilizate în plantațiile pomicole de măr şi entomofauna existentă”nu este un plagiat, fiind creația mea personală. Lucrarea este elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului: − toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă, sunt scrise între ghilimele şi dețin referința precisă a sursei; − reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă; − rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original. Am luat la cunoştință de faptul că, în cazul în care se va dovedi că lucrarea a fost plagiată, voi fi exmatriculat sau, dacă plagiatul va fi dovedit după absolvirea studiilor, îmi va fi anulată diploma obținută.

Iaşi, data ………

Absolvent, Pluteanu Marius Semnătura................

3

Cuprins

Introducere ..................................................................................................................6 Lista tabelelor şi a figurilor ........................................................................................5 PARTEA I - CONSIDERAȚII GENERALE Capitolul 1. STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII.................................................8 Capitolul 2. CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI DE CERCETARE......19 2.1 Aşezarea geografică şi caracterizarea cadrului natural al județului Iaşi.........19 2.2. Condițiile climatice din perioada de cercetare........................................................21 PARTEA a II-a - CONTRIBUȚII PROPRII Capitolul 3.OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII .......................25 3.2 .Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr..................25 Capitolul 4.DĂUNĂTORII ȘI BOLILE CULTURII DE MĂR..............................30 4.2 .Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor..............................36 4.3 Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr .................................................................................38 4.4.Avertizarea aplicării tratamentelor......................................................................50 Concluzii .......................................................................................................................52 Bibliografie ...................................................................................................................53

4

Lista tabelelor Tabelul 1.................................................................................................... 11 Tabelul 2. ...................................................................................................12 Tabelul 3......................................................................................................18 Tabelul 4. ................................................................................................... 21 Tabelul 5,6...................................................................................................22 Tabelul 7,8....................................................................................................23 Tabelul 9.......................................................................................................24 Tabelul 10.....................................................................................................40 Tabelul 11.....................................................................................................42

Lista figurilor

Figura 1.................................................................................................11

5

INTRODUCERE

În momentul de faţă, în lume, există peste 10.000 de soiuri de măr şi numărul lor continuă să crească, în principal, datorită schimbărilor ce au loc în preferinţele consumatorilor. Este datoria specialiştilor în pomicultură să elaboreze cele mai adecvate tehnologii de cultură pentru aceste noi soiuri, să stabilească măsura în care soiurile noi sunt adaptate unor condiţii naturale şi de tehnologie specifice anumitor zone de pe Terra. Mărul este una din cele mai importante specii fructifere de pe glob acest fapt datorându-se în primul rând calitâţii nutritive şi organoleptice deosebite ale fructelor, precum şi a păstrării lor pentru perioade mai lungi. Valoarea alimentară ridicată a merelor se datorează compoziţiei lor foarte echilibrate, a accesibilităţii componentelor biochimice pentru organismul uman şi nu în ultimul rând a diferiţilor excitanţi olfactivi, vizuali şi gustativi. Numai în alcătuirea aromei au fost identificate peste 170 de substanţe. Datorită acestor însuşiri merele sunt cele mai apreciate fructe. De asemenea şi valoarea terapeutică a merelor este deosebit de importantă datorită efectului tonic asupra organismului. O problemă majoră este dată însă de pierderile provocate de numărul mare de boli şi dăunători producţia putând fi redusă cu 20 % - 30 % sau chiar poate fi compromisă total. Din această cauză protecţia plantelor, are în prezent un rol hotărâtor în limitarea pagubelor produse de dăunători şi agenţi patogeni (Lazăr. şi colab., 1980). Percher a întocmit o listă, care cuprinde nu mai puţin de 80 de agenţi patogeni care atacă această specie, fiind provocate de virusuri, micoplasmoze, bacterii, 64 specii de insecte şi acarieni, 8 specii de nematozi şi cel puţin 3 specii de rozătoare. În livezile de măr din România sunt consideraţi ca dăunători care pot influenţa producţia de fructe un număr de aproximativ 30 de specii dintre care 8 specii pot fi consideraţi dăunători cheie (Baicu & Săvescu, 1986). Cultura mărului acoperă întreaga zonă temperată, cuprinsă între 30-60o latitudine nordică şi 30-70o latitudine sudică precum şi unele zone restrânse subtropicale. Suprafaţa cultivată în lume se situează în prezent la cifra de peste 4,5 milioane hectare, înregistrându-se în anul 2011 o producţie totală de fructe de 75.635.283 tone iar ca ţări mari producătoare de mere sunt: China, S.U.A, Iran, Turcia, Polonia, Italia, Franţa, Germania, România, Ungaria, etc. În România, mărul este cea mai importantă cultură pomicolă, principalele regiuni producătoare de mere din ţara noastră fiind situate în arealul dealurilor subcarpatice, în zona pădurilor de fag şi stejar, etc. Primele 5 judeţe enumerate în ordinea producţiei de mere sunt Bistriţa-Năsăud, Argeş, Maramureş, Vâlcea şi Suceava, realizând circa 40% din producţia totală a ţării. În zonele temperate ale globului, mărul este specia dominantă datorită importanţei fructelor în alimentaţia omului şi datorită existenţei unui conveier varietal care permite asigurarea cu fructe 6

proaspete a pieţei. Fructe în stare proaspătă pot fi găsite pe piaţă, practic tot timpul anului, în perioada iulie-octombrie direct din livada, iar în perioada noiembrie-iulie din depozite, prin păstrarea soiurilor de iarnă. Considerat că rege al fructelor, mărul are în compoziţia să o serie de elemente în cantităţi apreciabile, indispensabile corpului omenesc, după cum urmează (la 100 g pulpă): hidraţi de carbon 14,9%, celuloză 1,5%, lignină 0,4%, acizi liberi 0,6%, pectină 0,4%, calciu 7 mg, fosfor 12 mg, fier 0,36 mg, magneziu 8 mg, vitamina A 112 U.I., vitamina B1 40 U.I., vitamina B2 10-43 U.I., vitamina C 2-15 mg etc. De remarcat este faptul că, în epicarp, cantitatea de ioni minerali şi vitamine este mult mai mare decât în pulpă, de aceea se recomandă consumul fructelor cu epicarp. Corpul omenesc beneficiază de toate componentele biochimice ale merelor, numai dacă acestea sunt consumate în stare proaspătă. Prin prelucrare, o parte din aceste componente sunt diminuate sau distruse. Merele constituie o bună materie prima pentru prelucrare industrială sau la nivel familial sub formă de compot, gem, marmeladă, suc şi nectar, sau preparate alcoolice: cidru şi rachiu. De asemenea, oţetul de mere este foarte apreciat în alimentaţie datorită efectului benefic în menţinerea echilibrului acidobazic din organism. Pe lângă valoarea alimentară deosebită, merele au o serie de proprietăţi terapeutice recunoscute, având un bun efect tonic asupra sistemului muscular şi nervos, efect antireumatismal, reduc nivelul colesterolului din sânge, rol antiseptic intestinal, depurativ sanguin, rol laxativ, este un bun protector gastric, regenerator al ţesuturilor etc., (J. Valnet, 1991). Prin producţiile pe care le înregistrează, mărul este o cultură foarte rentabilă atât pentru micul proprietar de teren cât şi pentru producătorul industrial de mere. Scopul cercetărilor care vor fi efectuate au avut rolul de a realiza observaţii cu privire la produsele pesticide utilizate în plantațiile pomicole de măr şi entomofauna existentă, măsurile de prevenire şi combatere care se impun. Obiectivele propuse sunt: 1. Identificarea entomofaunei din plantațiile pomicole de măr, 2.Identificarea bolilor care afectează plantațille pomicole de măr, 3.Realizarea unor scheme de tratamente chimice eficiente împotriva bolilor și dăunătorilor din planta țiile pomicolede măr.

7

CAPITOLUL I STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

1.1. IMPORTANŢA CULTURII MĂRULUI

Mărul cultivat (Malus domestica Borkh) face parte din familia Rosaceae, subfamilia Pomoideae şi este specia pomicolă ce prezintă o deosebită importanţă deoarece asigură, împreună cu bananierul şi portocalul, cea mai mare parte a producţiei de fructe de pe glob. Importanţa mărului rezidă din valoarea alimentară a fructului, în potenţialul său productiv ridicat, în plasticitatea sa ecologică accentuată, în pretabilitate la tehnologii de cultură foarte variate şi, în acelaşi timp, foarte diferite. (POPESCU şi colab., 1992, GHENA şi BRANIŞTE, 2004). Valoarea alimentară ridicată a merelor şi importanţa acestora în consumul uman constituie obiectivul principal al cultivării mărului. Valoarea alimentară a fructului este dată, în primul rând, de consumul în stare proaspătă, merele fiind consumate cu prioritate ca fructe de desert şi în mai mică proporţie (până la 30%) sub formă preparată (GHENA şi colab., 2004). Valoarea terapeutică. Merele, prin cantitățile de

substanţele minerale pe care le conțin,

au un rol deosebit în organismul uman influenţând secreţia diferitelor glande, servind totodată ca substanţe tampon în metabolismul intern, în special în cel al sucului gastric. Alături de sărurile minerale, acizii (cu precădere acidul malic) joacă un rol deosebit în secreţia diferitelor glande şi au de asemenea, avantajul că nu măresc aciditatea sucului gastric fiind, în general, acizi slabi, uşor metabolizaţi şi descompuşi în alte substanţe mai simple. biocatalizatori ai

Vitaminele,

ȋn

calitatea

lor

de

proceselor vitale, sunt indispensabile vieţii, lipsa lor din organism provocând

grave tulburări funcţionale me- tabolismului. Dintre vitaminele absolut necesare pentru buna funcţionare şi dezvoltare a organismului uman (A1, B1 C, D, E, F, K, PP), majoritatea se găsesc în mere, în cantităţi diferite, în funcţie de genotipul speciilor şi soiurilor de măr luate în considerare. Proverbul englezesc “ An apple a day keeps the doctor away” demonstrează recunoaşterea generală a valorii terapeutice a merelor. Importanţa ca materie primă pentru industrie. Datorită caracterului sezonier al producţiei de mere, al dezechilibrului dintre producţie şi consum din unele perioade cât şi nevoii aportului de fructe în alimentaţie în cursul întregului an, industria prelucrării fructelor a luat o dezvoltare deosebită. 8

Sortimentele în care se transformă fructele de măr şi derivatele în care se folosesc sunt tot mai diversificate: sucuri naturale concentrate, nectaruri, siropuri, băuturi răcoritoare, băuturi alcoolice (slabe şi tari), compoturi, jeleuri, gemuri, marmelade, dulceţuri, bomboane, îngheţată, fructe deshidratate, congelate etc. Tendinţa actuală, în consumul de fructe, nedorită sub aspect fiziologic dar impusă de alţi factori, este acea de sporire a proporţiei fructelor sub formă prelucrată, în comparaţie cu cele proaspete. În ţara noastră, deocamdată, structura consumului de fructe este de 77% în stare proaspătă şi 23% prelucrată (din care 21% conservată, 0,5% congelate şi 1,5% uscate). Importanța agrotehnică a mărului se exercita prin valorificarea eficientă a unor terenuri improprii pentru alte culturi. Mărul este adesea întâlnit pe terenuri în pante, cu soluri argiloase, în zona dealurilor, cât şi pe nisipurile din sudul şi nord-vestul ţării, terenuri improprii pentru culturile de cereale. Sistemul radicular al speciilor pomicole, în general şi al mărului, în special, valorifică şi astfel de terenuri asigurând, în condiţiile unor tehnologii adecvate, producţii eficiente din punct de vedere economic. Fondul naţional de germoplasmă, la pomii fructiferi, ȋn general, şi la măr, ȋn special, constituie o rezerva inestimabilă de resurse genetice necesare lucrărilor actuale şi viitoare de ameliorare a acestor specii. COCIU (1990) citează existenţa, în colecţiile pomologice, a peste 943 soiuri şi tipuri autohtone, dintre care la măr 118. La acestea se adaugă noile soiuri, create în ultimul timp pe baza programelor de cercetare din unităţile de cercetare şi învăţământ (47 omologate), între care Frumos şi Delicios de Voineşti, Aromat de Bistriţa etc. Numărul soiurilor în colecţiile pomologice al ICDP Piteşti-Mărăcineni, inclusiv cele străine, se ridică la peste 3 500. Importanţa social economică. Suprafaţa însemnată pe care o ocupă plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi, sutele de mii de tone de fructe care se realizează, absorb o parte a populaţiei care lucrează, fie direct la aplicarea tehnologiilor în livezi, fie în activităţile conexe (industria prelucrătoare, comerţul cu fructe, transporturi, construcţia de maşini şi unelte, industria chimică, ambalaje etc.). De asemenea, cu deosebire în ultimul timp, tot mai mulţi specialişti cu pregătire medie şi superioară, îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cercetare şi proiectare, în învăţămîntul superior şi şcolile de nivel mediu cu caracter horticol sau chiar pomicol.

9

1.2.

SUPRAFAŢA CULTIVATĂ CU MĂR ŞI PRODUCŢIA AFERENTĂ ACESTEIA

1.2.1. Producţia de mere pe plan mondial

Ponderea ce mai mare a producţiei se realizează între paralela 30o

şi 50o

din

emisfera nordică, care deţine 90% din producţia mondială de mere. Producţia mondială de mere totaliza, în anul 2000, conform World Apple Review 2002, o cantitate de 59,4 milioane tone. Din această cantitate, cca. 42,42% s-a produs în Asia, cel mai mare furnizor de mere, urmat de Europa cu 22,89% , de asemenea furnizor important de mere, şi America de Nord cu 9,42%. În emisfera sudică se realizează 6,73%, iar în alte ţări 16,0% din totalul producţiei. Dintre ţări, cea mai mare producătoare de mere s-a dovedit a fi China, care a produs 20,5 milioane tone, reprezentând 34,5% din totalul producţiei mondiale şi ţările Uniunii Europene (UE - 15), care au produs 13,6 milioane tone, reprezentând 16,6% din nivelul mondial al anului 2000. Ţări mari producătoare de mere ale Uniunii Europene sunt: Franţa, Italia, Germania, Spania, Polonia, Belgia, Ungaria ş.a.m.d. Alţi producători importanţi, în Europa, sunt Anglia, Rusia, Ucraina, România, Moldova, Turcia etc. 1.2.2. Producţia europeană de mere Deşi în ultimii ani Europa a cedat primatul la producţia de mere, totuşi, ei îi revine un rol important, deoarece aici se produce 30% din recolta mondială. Dintre principalele trei ţări producătoare de mere, numai Italia a înregistrat o creştere de 20,5%, în Franţa şi Germania producţia scăzând cu 318 şi, respectiv, 232 mii t. Mari producătoare de mere în Europa sunt şi Polonia, Rusia, Ucraina. În Polonia, volumul producţiei de mere în anii 1998-1999 a crescut cu 58%, comparativ cu media anilor 1978-1979, în prezent, în ierarhia ţărilor europene, această ţară ocupând locul patru după Germania (MAKÓSZ P., 1998) 10

Asia Europa America Africa

Tone 24.826.120 12.884.150 8.944.786 1.479.179

% 50,7 26,3 18,3 3,0

Asia Europa America Africa

822.000

1,7

Australia

48.956.235

100

Total

Australia Total

Tone 49.040.359 14.970.504 9.264.435 2.366.376

% 64,2 19,6 12,1 3,0

737.064

1,1

76.378.738

100

Fig. 1. Producţia mondială de mere structurată pe continente

Tabelul 1.

Principalele ţări producătoare de mere din Europa (tone),(Anuarul statistic FAO 2000)

Ţara Country Franţa Italia Germania Turcia Polonia Spania România

Anul / Year 1997

1998

1999

2000

2.473.000 1.835.190 1.602.100 1.738.000 2.098.279 942.000 664.063

2.208.800 2.115.470 2.276.200 1.975.000 1.687.226 719.000 364.619

2.061.100 2.115.470 2.025.800 2.100.000 1.600.000 792.000 425.000

2.308.000 2.120.000 2.127.000 2.010.500 1.540.000 810.000 420.000

1.3. SUPRAFAŢA CULTIVATĂ CU MĂR ŞI PRODUCŢIA AFERENTĂ 11

ACESTEIA ÎN ROMÂNIA

În România mărul este cultivat, în principal, pe dealurile subcarpatice din zona pădurilor de stejar şi fag. (MITRE V. 2001). Suprafața ocupată cu măr a manifestat o ascensiune accentuată începând cu anii 1955-1960, ajungându-se în 1999 la 79 000 ha din care în sistem intensiv 49 278 ha (BRANIŞTE şi DRĂGOI, 1999). Producţia medie în anii 1985-1989 a fost 718 900 tone (JURCĂ SIMONA 2006), la nivelul anului 1998, România producând doar 365 mii tone de mere faţă de 1000 mii tone în anul 1989 (MITRE V., 2001) Suprafaţa cultivată cu măr, în anul 2004, era de 71 000 ha (FAO 2004), urmată fiind de cea ocupată cu prun, specie pomicolă situată pe locul I privind suprafaţa, în ierarhia culturilor pomicole din România. Evoluţia raportului dintre specii situează în schimb pe poziţie favorabilă mărul, având în vedere că în anul 1938 acesta ocupa doar 16% în rândul speciilor pomicole, iar prunul 62,7% (GLĂMAN 1966 ). 1.4 SORTIMENTUL DE SOIURI

La măr, soiul reprezintă una din verigile de bază ale tehnologiei de producţie şi valorificare, fiind totodată un element mobil cu posibilităţi continue de îmbunătăţire (COCIU V., 1990) Tabelul 2 Producţia medie (t/ha) şi producţia totală (mii tone) de mere realizată în România în perioada 1993-2004 (Anuarul statistic F.A.O. 2004)

Anul 1993 1994 1995 1996 1997 1998

Producţia

Producţia totală

medie (t/ha) 10,97 5,19 5,34 8,07 8,20 4,59

t× 1000 1097,2 363,04 457,20 659,72 664,06 364,62

Anul 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Producţia

Producţia toală

medie (t/ha) 3,91 6,90 6,95 6,79 11,33 14,96

t× 1000 315,00 490,30 507,44 491,50 811,10 1097,84

În plantaţiile de măr înfiinţate în ultimii ani în Ţările Comunităţii Europene predomină următoarele soiuri: Jonagold, Gala, Golden Delicious, Red Delicious, Granny Smith, Elstar, Braeburn, 12

Fuji, Boskoop şi Cox Orange Pippin. Aceste soiuri sunt caracteristice şi altor ţări producătoare de mere ca: Australia, Noua Zeelanda, Chile, Argentina, Brazilia etc. La reducerea numărului de soiuri a contribuit şi modernizarea tehnologiei de păstrare a fructelor prin utilizarea depozitelor frigorifere cu atmosferă controlată, care oferă posibilitatea de a păstra merele în stare proaspătă în decurs de un an, fapt care, într-o oarecare măsură, poate reduce ponderea soiurilor de mere cu epoca de coacere a fructelor de vară. Situaţia este similară şi în România unde există un bogat fond genetic format atât din soiuri autohtone cât şi străine, dar în cultură se găsesc 10-15 soiuri de bază: Golden Delicious, Jonathan, Starkrimson, Jonagold, Idared, Prima, Florina etc. precum şi de soiuri obţinute la noi în ţară: Romus 1, 2, 3, Generos, Pionier, Voinea, Frumos de Voineşti, Rădăşeni, Fălticeni, Roşu de Cluj. 1.5 MĂSURI AGROTEHNICE

În pomicultură sarcinile principale ale agrotehnicii sunt următoarele: obţinerea unor recolte constante şi superioare atât cantitativ, dar mai ales calitativ, menţinerea speciilor pomicole în stare bună şi asigurarea longevităţii lor privind productivitatea, precum şi întreţinerea corespunzătoare a livezilor, în vederea reducerii contaminării ecosistemului pomicol cu substanţe poluante. Pomicultura modernă şi durabilă se bazează pe tehnologii de cultură îmbunătăţite, în acest scop urmărindu-se intervenţia raţională şi sistematică a omului în viaţa speciilor pomicole, de-a lungul întregii lor perioade de creştere şi dezvoltare individuală. Reducerea gradului de poluare a ecosistemului pomicol, prin realizarea tratamentelor cu substanţe chimice la momentul optim, ţinând cont de programele de prognoză şi avertizare şi folosind, desigur, substanţele potrivite, în dozele recomandate, folosirea unei tehnologii de cultură cât mai ecologică, cu efecte pozitive asupra solului şi speciilor pomicole cultivate, precum şi întreţinerea solului prin sisteme eficace: înierbarea intervalelor, mulcirea pe rândul de pomi şi folosirea unui număr cât mai redus de erbicide, sau chiar reducerea acestuia prin combaterea buruienilor pe cale mecanică sau prin lucrări agrotehnice sunt doar câteva dintre verigile tehnologice îmbunătăţite de-a lungul timpului în vederea sporirii producţiei şi calităţii acesteia. De asemenea, cultivarea soiurilor rezistente la boli şi dăunători, reducând astfel numărul de tratamente, a soiurilor rezistente la factorii climatici nefavorabili (secetă, îngheţ, exces de umiditate), reducând astfel pagubele determinate de aceştia şi cultivarea unui număr redus de soiuri dintr-o specie altoite pe portaltoi de vigoare foarte mică sau, care menţin pomii la o înălţime mică favorabilă executării operaţiunilor de îngrijire a acestora sunt tendinţe importante în dezvoltarea pomiculturii. Intervenţia raţională a omului în cultura speciilor pomicole 13

constă în dirijarea conştientă a creşterii şi dezvoltării acestora, printr-o serie întreagă de acţiuni conştiente, aplicate la timp, atât asupra mediului înconjurător (lucrările solului, irigarea, aplicarea îngrăşămintelor, îmbunătăţirea condiţiilor de temperatură, lumină etc.), cât şi direct asupra speciilor pomicole (tăieri, tratamente, normarea încărcăturii). În livezile intensive, toate eforturile sunt îndreptate în direcţia asigurării condiţiilor optime de creştere a pomilor, ca urmare lucrările solului şi cele de protecţie a pomilor împotriva bolilor şi dăunătorilor se execută ireproşabil. Solul trebuie întotdeauna menţinut curat de buruieni şi fără crustă, prin praşile cât mai dese pe rând şi lucrări repetate între rânduri. Lucrările solului reprezintă veriga principală în tehnologia culturilor, acţionând asupra însuşirilor fizice, chimice, biologice şi în final, asupra fertilităţii solului care reprezintă „suportul” pentru fiecare cultură agricolă. În tehnologia de cultură a pomilor şi arbuştilor fructiferi alegerea sistemului de întreţinere şi lucrare a solului constituie o operaţiune importată deoarece trebuie să ţinem cont de: condiţiile pedoclimatice ale zonei de cultură, sistemul de cultură, particularităţile biologice ale speciei, soiului şi portaltoiului, dotarea tehnică. Prin alegerea celui mai bun sistem de întreţinere şi lucrare a solului pomii nu vor fi concuraţi de buruieni pentru absorbţia substanţelor nutritive şi, astfel, se vor obţine producţii de fructe constante şi de calitate. Întrucât o tehnologie de cultură a pomilor integrată presupune folosirea metodelor preventive şi curative în orice verigă tehnologică (combaterea buruienilor, a bolilor şi dăunătorilor) se va căuta realizarea metodelor cel mai puţin poluante pentru ecosistemul pomicol. Dintre speciile de climat temperat, mărul deţine primul loc pe plan mondial atât în ceea ce priveşte suprafaţa livezilor cât şi producţia de fructe şi va reprezenta în continuare o pondere însemnată din totalul patrimoniului pomicol naţional (36%) cât şi din totalul producţiei de fructe (51,6%), fiind urmat de păr, piersici şi nectarine şi prun. Importanţa culturii mărului reiese din vechimea culturii, plasticitatea ecologică, productivitatea şi pretabilitatea la cele mai diverse tehnologii de cultură ale soiurilor, capacitatea mare de păstrare a fructelor în timpul iernii şi existenţa unui număr mare de soiuri cu coacerea eşalonată, valoarea alimentară, dietetică şi terapeutică a fructului, suprafaţa şi producţia obţinută. Dar ca orice cultură prezintă şi unele dezavantaje ale culturii şi anume: este o specie pretenţioasă la umiditate şi sol, este vulnerabilă la atacul bolilor şi dăunătorilor, are predispoziţie genetică la alternanţa de rodire care se combate destul de greu şi necesită un volum mare de lucrări mai ales pentru tăieri, tratamente fitosanitare şi recoltare. În livezile de măr pe rod, sistemele de întreţinere a solului cele mai eficiente sunt: ogorul lucrat, singur sau combinat cu culturi de acoperire, precum şi alternarea benzilor înierbate temporar (1-3 ani) cu ogorul lucrat (pe terenuri expuse eroziunii, în zone cu precipitaţii suficiente sau în condiţii de irigare). În astfel de livezi arătura adâncă de toamnă se face la adâncimea de 18- 20 cm, dacă sunt portaltoi generativi şi la 10-14 cm pentru portaltoi vegetativi, cu 20-25 zile înainte de căderea frunzelor la pomii de pe care s-au recoltat fructele şi imediat după recoltat la ceilalţi. Primăvara, după efectuarea 14

tăierilor şi a tratamentelor fitosanitare, solul se lucrează cu cultivatorul la 10-12 cm adâncime, iar în cursul perioadei de vegetaţie se aplică până la 6-8 praşile. Îmbunătăţirea sistemelor de întreţinere a solului în livezile de măr este şi va fi o problemă pentru pomicultori, deoarece un sol bine întreţinut pe de o parte uşurează realizarea celorlalte verigi tehnologice, iar pe de altă parte sporeşte producţia de fructe. Calitatea fructelor, alături de productivitate, reprezintă un obiectiv de mare importanţă în pomicultură. Aceasta este o însuşire genetică puternic influenţată de condiţiile de mediu şi de tehnologia de cultură. Conţinutul în metaboliţi primari este caracteristic pentru fiecare specie şi soi în parte şi se găseşte între anumite limite. Depăşirea limitei superioare este un deziderat urmărit permanent în cercetarea pomicolă. Parametri calitativi ai producţiei sunt completaţi cu însuşirile morfo-fiziologice ale fructelor, iar la fructele destinate consumului direct în stare proaspătă aceste însuşiri determină în mod hotărâtor valoarea lor comercială.

1.6.CERINȚELE MĂRULUI FAȚĂ DE FACTORII DE MEDIU 1.6.1.Lumina Cerinţele mărului faţă de lumina sunt moderate, ele putând fi satisfăcute în toate zonele pomicole ale ţării. Totuşi, pentru a obţine fructe de calitate, mai colorate, cu o cantitate mai mare de acumulare a substanţei uscate şi mai aromate, este nevoie de o bună iluminare a coroanelor, prin corelarea distanţei de plantare cu vigoarea pomilor, alegerea formei de coroana care corespunde cel mai bine unui soi (atenţie la soiurile cu deficienţe de colorare), altfel fructele au o calitate inferioară potenţialului soiului. Coroanele zvelte sau aplatizate sunt favorabile unei bune expuneri a fructelor, a frunzelor şi ramurilor. Frunzele bine expuse la lumina au o capacitate mai mare de sinteză. Ramurile de rod şi de semischelet care sunt bine luminate pe perioada de vegetaţie sunt mai rezistente la iernare, au o longevitate mai mare, iar degarnisirea lor se face foarte lent. Lumina este importantă şi în sinteză pigmentilor la nivelul epicarpului fructelor, fructele expuse la lumina se colorează mai bine decât cele umbrite. 1.6.2.Căldura Mărul creşte bine în toate zonele unde temperatura medie anuală este cuprinsă între 8 şi 11°C, unele soiuri se pot cultivă şi la o temperatura medie de 7,5°C. Pragul biologic la care mugurii micşti pornesc în vegetaţie este de 8°C, dar deschiderea în masă a florilor, nu se realizează decât după atingerea temperaturii de 11°C. Polenul nu germinează decât foarte puţin la temperatura de 10°C, optimul fiind la 21-27°C, în funcţie de soi. Soiurile din grupa delicioaselor roşii (Starkrimson, Starking delicious, 15

Richared etc.) au nevoie pentru înflorire de 15-17°C temperatura medie zilnică, de aceea plantarea lor în zone unde aceste temperaturi nu se realizează, nu se justifică economic, prin producţia şi mai ales calitatea obţinută. Soiul Starkrimson, leagă bine şi la temperaturi ceva mai mici, dar calitatea fructelor este slabă. În timpul perioadei de vegetaţie (mai-octombrie), temperatura medie trebuie să fie cuprinsă între 12 şi 19°C, limita mică fiind specifică unor soiuri de vara, în timp ce soiurile de toamna şi de iarnă au nevoie de peste 15°C. Există şi soiuri ceva mai pretenţioase la temperatura, care au nevoie de căldură mai mare pentru a-şi matură fructele, un exemplu tipic fiind soiul Granny Smith. Pe perioada iernii, nu se înregistrează pierderi de muguri care să afecteze producţia. Temperaturile limita la care rezistă organele epigee sunt de -33-35°C pentru pomii care au fost bine pregătiţi pentru iernare, iar rădăcinile pot suportă geruri de până la -10-12°C, fiind una dintre speciile pomicole cele mai rezistente din climatul temperat. Mărul, pentru o bună înflorire şi fructificare, are nevoie de temperaturi pozitive joase (1-7°C) suma de temperatura cunoscută cu numele de 'necesar de frig' pentru distrugerea inhibitorilor care menţin mugurii în stare de repaus, de la 400 ore (Primicia, Winter Banană, Anna), la 1500 ore (Frumuseţea Romei). Satisfacerea necesarului în frig la soiurile de măr constituie un factor restrictiv de extindere a culturii în zonele mai calde ale globului. Nerealizarea necesarului în frig determina pornirea târzie în vegetaţie a pomilor, înflorirea anormală, anomalii ale organelor florale şi o legarea foarte slabă. Prin crearea unor soiuri cu pretenţii scăzute faţă de frig: Centenaria, Adina, Galicia, Marquesa, Princesă, Primicia etc., este posibilă cultivarea mărului în unele zone mai calde din Australia, Africa de Sud, Brazilia etc. 1.6.3.Temperatura Temperatura are influenţă mare şi asupra colorării fructelor, prin contrastul termic care se realizează toamna. Soiurile care se colorează mai greu (Wagener premiat, Jonagold) trebuie plantate acolo unde contrastul termic dintre zi şi noapte este de 8-10°C, toamna înaintea recoltatului. 1.6.4.Apa Faţă de apă, pretenţiile mărului sunt mari, rezultate bune obţinându-se în zonele cu cel puţin 650-700 mm precipitaţii anual şi acestea bine distribuite în cadrul perioadei de vegetaţie. Conţinutul optim de apă din sol trebuie să fie de 70-75% din capacitatea de câmp. Există diferenţe între soiuri din punct de vedere al necesarului de apă, soiurile de zona înalta (Renet de Canada, Frumos de Boskoop, De Kalter, Patul) au cerinţe mai mari decât alte soiuri (Jonathan, Golden delicious) care pot suportă şi perioade de seceta. De asemenea, soiurile de vara au nevoie de mai puţină apă decât soiurile de iarnă (Negrilă, 1967), rol important în acest sens având şi portaltoiul. Umiditatea atmosferică ridicată 16

favorizează atacul rapănului, boală cea mai păgubitoare a plantaţiilor de măr. Majoritatea soiurilor preferă o umiditate relativă a aerului de 65-70%.

1.6.5.Solul Prin multitudinea portaltoilor care există, mărul poate valorifica aproape toate tipurile de sol. Nu suportă stagnarea apei mai mult de 3-5 zile în perioada de vegetaţie şi 10-12 zile în perioada de repaus. Mărul preferă solurile cu reacţie slab acidă până la neutră şi cu un conţinut în săruri solubile care să nu depăşească 0,1%. Datorită producţiilor mari pe care le asigura, mărul necesită soluri cu o fertilitate naturală sau artificială bună. Conţinutul în fosfor mobil şi potasiu asimilabil din sol trebuie să fie de 25-30 mg/100 g, iar conţinutul magneziu de 15-20 mg/100 g sol. Conţinutul în materie organică, calculat în carbon organic, să fie mai mare de 0,9 mg/100 g, în solurile lutoase, peste 1,2 mg/100 g sol în cele nisipoase. Mărul este pretenţios la conţinutul de calciu din sol. Majoritatea soiurilor dau rezultate bune dacă solul are 120 mg/100 g sol, dar soiurile sensibile la bitter-pit (Jonathan, Mutsu) au nevoie de 130-140 mg/100 g sol. Dintre microelemente, borul trebuie să fie de 3-4 mg/100 g sol, iar zincul solubil 3,5-3,7 mg/l. Nivelul pânzei de apă freatică nu trebuie să fie peste 1,5 m la portaltoii de vigoare mică şi 2,5 m la cei cu înrădăcinare profundă.

17

Tabelul 3.Soiuri de măr testate în condiţiile de cultură din România

Nr.

Proveniența

Caracteristici pom

Soiul

Tip de

crt.

Caracteristici fruct

Observaţ ii

Greutate

Vigoare

Forma

Culoarea

recomandări

fructificare medie (g) Soiuri de vară 1

Inițial

Franța

mare

standard

190

conic

roţ u pe¾

2

Nela

Cehia

medie

standard

160

sfero-conic

bicolor

Olanda

mare

standard

170

sferic

roţ u striat

Soi triploid Coacere eţ alonată

Soiuri de toamnă 3

Elstar + clone

Bun polenizator Necesită rărire

4

Gala + clone

Noua Zeelandă

medie

standard

180

conicglobulos

5

Priam

Franşa, Angers

medie

standard

165

conic

galben auriu cu Calităşi gustative roţ u portocaliu deosebite

roţ u intens

alungită

Sensibil la rapăn Rezistenşă de tip Vf la rapăn

Soiuri de iarnă 6

Braeburn+ clone

Crimson Crisp 7

Noua Zeelandă

USA

medie

medie

standard

standard

155

160

(sin. Coop 39)

sferic, uţ or

galben cu roţ u

aplatizat

pe 50%

simetric,

roţ u

Rezistenşă Vf la rapăn Sensibl la făinare

aproape sferic

8

Fuji + clone

Japonia, Tohoku

medie

standard

170

conic spre cilindric

galben cu roţ u Sensibil la rapăn pe 50%

Rezistenşă Vf la rapăn Sensibil la făinare Recoltare târzie, în

Goldrush 9

(sin. Coop 38)

USA

medie

semispur

160

sferic alungit

verde gălbuie

etape Pulpa foarte fermă Maturitate de consum după luna februarie

Pinova (sin. 10 Pinata, Sonata, Corail) 11 Sir Prize

Germania,

medie

standard

165

conic

roţ u oranj

Sensibil la făinare

Dresden-Pillnitz USA

Soi foarte productiv

mare

standard

160

conic-

galben-verzui

globuloasă

Soi triploid Rezistent Vf la rapăn

12

Luna

Cehia

medie

standard

160

sferic

galben-verzui

Rezistent Vf la rapăn

13

Opal

Cehia

medie

standard

170

sfero-conic

galben- oranj

Rezistent Vf la rapăn

18

CAPITOLUL II CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI DE CERCETARE

Observaţiile cu privire la produsele pesticide utilizate în plantațiile pomicole de măr şi entomofauna existentă s-au desfăşurat pe teritoriul judeţului Iaşi.

2.1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL JUDEŢULUI IAŞI

Această zonă, din punct de vedere geografic se încadrează în Podişul Moldovei, unul din cel mai reprezentativ podiş de pe teritoriul României, iar subunitatea pe care este amplasat sectorul nostru este cunoscută sub denumirea de „Câmpia Moldovei” (Băcăuanu, 1980). Judeţul Iaşi este amplasat în partea de nord-est a României, având ca vecini judeţele Botoşani la nord, Suceava la nord-vest, Neamţ la vest şi Vaslui la sud. Spre est râul Prut formează graniţa dintre ţara noastră şi Republica Moldova. Se întinde pe o suprafaţă de 5476 km2 ceea ce reprezintă 2,3% din suprafaţa totală a ţării. Judeţul Iaşi cuprinde municipiile Iaşi şi Paşcani, oraşele Hîrlău, Podu Iloaiei şi Tîrgu Frumos şi 91 de comune cu 429 de sate. Câmpia Moldovei este mărginită spre Nord-Vest, Vest şi Sud de podişul Sucevei, respectiv Podişul Central Moldovenesc, fiind cea mai întinsă dintre subunităţile cu relief mai scund din podişul Moldovei. Relieful judeţului Iaşi Teritoriul judeţului Iaşi se integrează întru totul ansamblului Podişului Moldovei. Morfologia lui pune în evidenţă prezenţa a doua trepte mari: una înaltă, sub forma de masive deluroase şi platouri, usor înclinate spre sud-est, cu altitudini medii de 300–350 m în vest şi sud şi alta mai joasă, cu aspect de câmpie colinară şi altitudini medii de 100–150 m în nord şi nord- est. Altitudinile maxime ating 556 m în Dealul Holm, situat la limita cu judeţul Botoşani şi 530 m în Dealul Şanţurilor, situat la vest de 19

Hârlău. Cele mai coborâte valori altitudinale se întâlnesc în Lunca Prutului (32 m, la confluenţa Bahluiului cu Jijia şi 28 m, la confluenţa Jijiei cu Prutul) Aproximativ 30% din întregul teritoriu este ocupat de luncile văilor Prut, Siret, Moldova, Jijia, Bahlui, prin cele 7 – 8 terase cu altitudini până la 170 – 200 m etajate în lungul râurilor principale. Su aspectul impermeabil al bazinelor de recepţie, gradul slab de împădurire (6 - 7% din suprafaţa bazinelor) mai ales pe sectoarele din sud-estul Câmpiei Moldovei, precum şi ploile care cad cu intensitate mare, provoacă inundaţii mari în luncile râurilor. Cacarcterizarea climatică a judeţului Iaşi Judetul Iaşi se află dominant sub influenţa directă a maselor de aer euro-asiatice şi mai puţin a curenţilor nord-vestici, ceea ce generează un accentuat caracter de continentalism.Temperatura aerului se caracterizează printr-o medie anuala de 9Cº şi o amplitudine anuală a mediilor lunare de 24 - 25Cº. Caracterizarea regimului hidric al judeţului Iaşi. Răspunsul pomilor la stresul hidric este mai redus comparativ cu acel al plantelor . O caracteristică a climatului judeţului Iaşi sunt ploile torenţiale din sezonul cald. Lipsa precipitaţiilor pe o perioadă mai mare de 10 -14 zile duce la instalarea secetei. Zonele predispuse secetelor repetate sau prelungite sunt: Podu Iloaiei – Vlădeni; Probota – Hîrlău; Ţibana – Ţibăneşti. Apa este un factor abiotic limitativ pentru creşterea şi dezvoltarea pomilor deoarece asigură circulaţia substaţelor nutritive, menţine presiunea osmotică a celulelor, facilitează desfăşurarea proceselor biochimice şi activitatea enzimelor. Seceta pedologică sau atmosferică determină dereglarea unor procese fiziologice şi biochimice care pot avea repercursiuni importante asupra ultrastructurii şi a proceselor fiziologice din celule. Răspunsul pomilor la stresul hidric este mai redus comparativ cu acel al plantelor ierboase şi variază în funcţie de specie şi de fenofaza de producere a acestuia.

Lipsa apei

determină reducerea evidentă a intensităţii proceselor de transpiraţie şi fotosinteză, precum şi acumularea de substanţă uscată solubilă în fructe. Umiditatea relativă a aerului are valori medii anuale de 70%, fiind mai coborâtă decat în celelalte regiuni ale ţării. În cea mai mare parte a anului precipitaţiile cad sub formă de ploi, cu excepţia intervalului cuprins între 23 noiembrie şi 21 martie când se înregistrează până la 42 de zile cu ninsoare. În sectoarele deluroase din vestul şi sudul judeţului, cantitatea medie anuală de 20

precipitaţii depăşeşte 600 mm, în timp ce în Câmpia Moldovei coboară sub 500 mm. Lunile cele mai bogate în precipitaţii sunt mai şi iunie, uneori şi iulie când se realizează până la 75 mm lunar. În perioada noiembrie – martie, se înregistrează în medie 31 - 41 zile cu ninsoare cu o cantitate de 25 - 35 mm precipitaţii lunar. 2.2. CONDIȚIILE CLIMATICE DIN PERIOADA DE CERCETARE Datele climatice (temperature, umiditatea şi precipitaţiile) au fost înregistrate în perioada de cercetare pentru judeţul Iaşi. Caracterizarea perioadei aferente anilor agricoli din timpul experimentelor s-a realizat pe baza datelor climatice obţinute de la Staţia Meteorologică Adamachi. În anul agricol 2013-2014, la Iaşi, media anuală a temperaturii a fost de 10,1 0C, înregistrând o abatere pozitivă de 0,5 0C faţă de media multianuală de 9,6 0C.

Tabelul 4.

Temperaturile înregistrate în anul agricol 2013-2014

Specif

X

XI XII I II III TEMPERATURI ° C

IV

V

VI

VII

Media an VIII IX

Dec. I

7,1

12,2

-0,2

2,2

-5,9

4,5

9,0

13,7

19,9

21,3

24,6

20,6

10,75

18,18

Dec. II

11,3

6,2

-1,0

2,7

-2,1

9,0

9,2

15,2

18,7

21,2

23,5

18,9

11,07

17,78

Dec. III Media lunară

13,8

4,8

1,0

-9,3

1,9

10,1

15,1

19,5

18,3

22,9

18,8

13,6

10,88

18,03

10,8

7,8

0,0

-1,7

-0,8

7,9

11,1

16,2

19,0

21,8

22,2

17,7

11,0

18,0

Normală

10,1

4,1

-0,8

-3,6

-1,9

3,3

10,1

16,1

19,4

21,3

20,6

16,3

9,6

17,3

Abaterea

0,7

3,7

-0,8

-5,3

-2,7

4,6

1,0

0,1

0,4

0,5

1,6

1,4

1,4

0,7

Min. lunar Max. lunar

1,0

-6,4

-8,2

-20,1

-17,1

-1,7

1,1

1,4

10,4

12,1

10,6

2,0

-20,1

1,1

24,2

22,4

12,4

11,1

11,5

21,5

24,3

31,1

30,8

32,6

35,9

31,8

35,9

35,9

Per. de veg.

Precipitaţiile din anul agricol 2013-2014 s-au conturat prin abateri pozitive în toate lunile faţă de media anuală.

21

Precipitaţiile înregistrate în anul agricol 2013-2014

Specificare X

XI

XII

I

II

III

Tabelul 5. Media VIII IX an

IV

V

VI

VII

19,6 18,6 4,6

3,6

11,2 26,6

Per. de veg.

PRECIPITAȚII (mm) Dec. I

0,0

7,4

0,0

0,6

Dec. II

1,4

0,4

8,4

18,8 4,0

5,2

19,6 43,2 4,2

Dec. III Suma

0,0

28,2 0,2

-

1,0

6,0

lunară

1,4

36,0 8,6

5,0

34,2

36,8 10,8 39,8

19,4 28,6 24,8 30,2 83,6 26,2 100,6 30,0

0,6

0,0

7,7

7,8

0,2

0,0

11,6

16,9

29,2

10,4 15,2

22,2

10,4 399,8

281,0

Normala

34,4 34,6 28,9 28,9 27,4 28,1 40,3 52,5 75,1 69,2

57,6

40,8 517,8

337,5

Abaterea

-33,0

-27,6

-30,4

-56,0

1,4

-20,3

-8,5

1,2

-3,3

-10,1

31,1

-48,9

31,4

-118,0

Tabelul 6. Umiditatea înregistrată în anul agricol 2013-2014

Specificare

X

XI

XII

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII IX

Media an

UMIDITATE RELATIVĂ (%) Dec. I Dec. II Dec. III Media lunară Normala Abaterea

Per. de veg. (IV IX)

75

74

60

90

87

85

61

65

69

64

59

51

70

61,5

82

84

94

75

89

52

83

70

65

72

56

47

72,4

65,5

69

84

93

87

82

60

60

70

64

65

63

65

71,8

64,5

75 73

80 78

83 82

84 81

86 79

65 72

68 62

68 62

66 63

67 62

60 63

54 66

71 70

64 63

2

2

1

3

7

7

6

6

3

5

3

8

1

1

22

Temperaturile înregistrate în anul agricol 2014-2015

Specif

X

XI

XII

I

II

III

IV

3,6

7,6

V

VI

Tabelul 7.

VII

VIII

IX

TEMPERATURA ° C Dec. I Dec. II Dec. III Media lunară

16,0 9,4 -0,3 -4,1 1,8

Per. de veg.

20,6 17,9 19,8 23,2 15,7 10,93 17,4 8,7 4,3 -6,2 -1,5 -1,0 3,0 11,3 19,2 21,9 20,3 21,7 14,9 9,71 6 18,2 1 9,6 4,6 -4,5 -3,8 1,2 0,5 18,7 17,0 21,5 21,0 18,0 10,9 9,55 17,8 5 12,6 5,7 -3,7 -3,2 0,6 2,3 12,6 18,9 20,4 20,4 20,9 13,8 10,1 17,8

Normala 10,1 4,1 -0,8 -3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 Abaterea

2,5

1,6

2,9 -

Min. lunar 2,1 -3,0

13,3

Max. lunar 28,7 19,9 7,6

2,8

1,0

0,9

0,3

X

XI

XII

17,3

2,5

1,0

2,5

-16,0

-7,5

-10,6

-1,7 10,1 10,2 10,5 10,8 3,3

5 -16,0

-1,7

7,8

7,3 14,6 30,0 30,8 33,8 32,2 32,3 25,4

33,8

33,8

I

II

III

2,5

9, 6 0,

0,4

Precipitaţiile înregistrate în anul agricol 2014-2015

Specificare

Medi a an

0,5

Tabelul 8.

IV

V

VI

VII

VIII

IX

Medi a an

Per. de veg.

5,8

152,6

87

231

166

Dec. I

PRECIPITAȚII 12,0 2,2 34,4 6,2 10,0 0,8 (mm) 13,8 0,0

14,4 53,0 0,0

Dec. II

16,4 14,4 10,0 18,4 2,0

44,0

Dec. III

10,4 2,2 26,2 13,8 4,2 36,4 0,2

Suma

38,8 18,8 70,6 38,4 16,2 41,0 36,4 101,6 172,8 55,8 45,2 83,6 719,2 495,4

lunară Normala

34,4 34,6 28,9 28,9 27,4 28,1 40,3 52,5

75,1 69,2 57,6 40,8 517,8 337,5

Abaterea

4,4 15,8 41,7 9,5 11,2 12,9 3,9

97,7 13,4 12,4 42,8 201,4 157,9

3,8 22,4 28,6

23

1,2

0,4 69,4

73,0 114,4 1,6 44,8 8,4

49,1

335,6 242,4

Umiditatea înregistrată în anul agricol 2014-2015

Specificare

X

XI

XII

I

II

III

Tabelul 9.

IV

V

VI

VII

VIII

IX

Medi a an

Per. de veg. (IV IX)

UMIDITATE RELATIVĂ (%) Dec. I

64

72

89

82

79

67

73

48

75

76

58

67

70,8

66,1

Dec. II

76

88

90

90

86

71

66

62

70

70

58

81

75,6

67,8

Dec. III Media

80

84

84

87

86

76

48

72

75

65

74

70

75

67,3

lunară Normala

71 73

83 78

87 82

86 81

84 79

71 72

62 62

61 62

73 63

70 62

64 63

73 66

74 70

67 63

Abaterea

2

5

5

5

5

1

0

1

10

8

1

7

4

4

24

CAPITOLUL III

3.1.OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII Scopul cercetărilor care vor fi efectuate au avut rolul de a realiza observaţii cu privire la produsele pesticide utilizate în plantațiile pomicole de măr şi entomofauna existentă, măsurile de prevenire şi combatere care se impun. Obiectivele propuse sunt: 1. Identificarea entomofaunei din plantațiile pomicole de măr, 2.Identificarea bolilor care afectează plantațille pomicole de măr, 3.Realizarea unor scheme de tratamente chimice eficiente împotriva bolilor și dăunătorilor din planta țiile pomicolede măr. Pentru atingerea obiectivelor propuse, au fost efectuate mai multe activităţi şi anume: - studiul bibliografic a literaturii din domeniu, atât pe plan mondial cât şi la noi în ţară; - întocmirea schemelor de lucru în camp ; - realizarea tratamentelor chimice; - observaţii efectuate direct în câmp. Observațiile în camp,tratamentele chimice, s-au realizat în cadrul staționarului V.Adamachi la soiul de măr Generos,în anii 2013-2014 şi 2014-2015.

3.2 .Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor mărului are ca scop reducerea numărului de tratamente chimice, utilizarea pesticidelor slab toxice şi selective, folosirea metodelor biologice (utilizarea biopreparatelor, lansări de zoofagi) şi biotehnice (capturarea în masă a masculilor), aplicarea tratamentelor la avertizare şi numai la depăşirea pragului economic de dăunare. Un sistem orientativ de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr presupune îmbinarea următoarelor elemente: - folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor; - cultivarea de soiuri rezistente la boli, dăunători, secetă, ger; - aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare; - aplicarea a 1-2 tratamente de iarnă, prefloral şi 4-5 tratamente postflorale; 25

- folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective pentru protejarea faunei utile (naturală şi lansată); - utilizarea diferitelor metode biologice; - utilizarea metodelor biotehnice; - utilizarea mijloacelor specifice de reglare a tratamentelor (prognoza şi avertizarea, pragul economic de dăunare – PED, raportul entomofagi/dăunători etc.); -

specificul culturii şi al organismelor dăunătoare (pepiniere, plantaţii tinere);

-

alegerea tipului corespunzător de maşini şi aparate pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare;

- integrarea tehnologiei de combaterea a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în tehnologia de cultură. 1. Folosirea de material săditor sănătos la înfiinţarea plantaţiilor de măr reprezintă un element esenţial în asigurarea unei plantaţii bine încheiate şi sănătoase. Astfel, se verifică riguros materialul săditor pentru a fi liber de ponte (Ceresa bubalus), larve (Buprestidae, Scolytidae, Eriosoma lanigerum, Quadraspidiotus perniciosus şi alte Diaspididae), adulţi (Ipidae) şi patogeni (virusuri, micoplasme şi bacterii: Agrobacterium tumefaciens, Erwinia amylovora etc.). 2. Crearea de soiuri rezistente (la boli, dăunători, secetă şi ger) şi introducerea lor în producţie reprezintă una din verigile importante ale conceptului de luptă integrată. Sensibilitatea soiurilor poate fi de natură genetică, dar depinde foarte mult şi de momentul pornirii în vegetaţie, al înfloririi şi maturării fructelor, adică soiuri extratimpurii, timpurii, mijlocii sau tardive în corelaţie cu condiţiile climatice din perioada respectivă. Dintre soiurile de măr rezistente la rapăn şi/sau făinare, ger şi secetă amintim: Romus 2 (rezistenţă bună la rapăn), Romus 3 (rezistenţă bună la ger, secetă, rapăn şi făinare), Prima (rezistenţă la făinare şi foarte rezistent la rapăn), Pioner (soi complet, rezistent la rapăn şi făinare), Voinea (rezistent la rapăn şi făinare), Auriu de Bistriţa (rezistent la făinare şi rapăn), Generos (rezistent la rapăn şi făinare), Starkrimson (rezistenţă bună la făinare şi potrivit la rapăn), Golden Delicious (rezistent la ger). 3. Aplicarea unei agrotehnici corespunzătoare are o deosebită importanţă în reducerea populaţiilor de patogeni şi dăunători, deoarece, pe de o parte, creează condiţii optime de dezvoltare pentru plante făcându-le mai rezistente la atac, iar pe de altă parte, au efecte negative directe asupra dezvoltării şi înmulţirii organismelor dăunătoare. 4. Combaterea chimică a organismelor dăunătoare din cultura de măr reprezintă o componentă de bază în combaterea integrată, dacă respectă cerinţele protecţiei mediului. Combaterea integrată a patogenilor şi dăunătorilor la măr este relativ complicată din 26

cauza numărului mare de tratamente, precum şi a sensibilităţii soiurilor, existente în cultură, la atacul diferiţilor patogeni (Erwinia amylovora, Podosphaera leucotricha, Venturia inequalis). Toate acestea ne obligă sa executăm un număr mare de tratamente cu pesticide, care atrag după ele o serie neajunsuri ca: reziduuri toxice in sol şi pe fructe, apariţia de noi organisme mai rezistente faţă de pesticide. Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi combatere depinde de aplicarea lor la momentul optim cu folosirea celor mai bune produse şi de corectitudinea tratamentului. Pentru reducerea numărului de tratamente şi implicit a poluării fructelor şi mediului înconjurător, tratamentele se vor efectua numai la avertizare şi după punerea unui diagnostic corect. Prin folosirea în timpul perioadei de vegetaţie a pesticidelor sistemice şi selective se asigură protejarea faunei utile (naturală şi lansată). Un rol important în limitarea populaţiilor de afide din plantaţiile pomicole îl au insectele din familia Coccinellidae, care cuprinde peste 3000 de specii răspândite în întreaga lume. În Europa se întâlnesc doar 100 de specii, în ţara noastră fiind semnalate 60 de specii. Intervenţia omului cu o gamă largă de insecticide aplicate în scopul combaterii unor dăunători sau chiar a afidelor (hrana de bază a acestor specii) determină reducerea puternică a populaţiilor de Coccinellidae. În acest caz se acordă o atenţie deosebită PED care este de cele mai multe ori neglijat. Se remarcă faptul că în urma tratamentelor chimice populaţiile de afide se refac repede datorită capacităţii ridicate de înmulţire, însă speciile de coccinellide nu mai apar în coloniile de afide. Produsele cu selectivitate fiziologică ridicată sunt cele pe bază de: pirimicarb, naled, fosalon, tetraclorvinfos, diflubenzuron, clorfluazuron, endosulfan etc. De asemenea, produsele din grupa inhibitorilor sintezei chitinei şi cele biologice au o specificitate ridicată şi reduc efectele negative ale chimizării. Tehnologiile de combatere integrată a bolilor şi dăunătorilor utilizează tratamente în perioada de repaus vegetativ, întrucât acestea asigură un anumit grad de selectivitate tehnologică şi reduc populaţiile de organisme dăunătoare. 5. Combaterea biologică în pomicultură constituie un fenomen interesant, însă cu o aplicabilitate practică redusă datorită dificultăţilor de adaptare şi integrare într-un sistem de protecţie. În ordine cronologică aceasta se bazează pe organisme care prădează sau parazitează insectele dăunătoare, folosirea microorganismelor patogene şi utilizarea substanţelor biologice active. Folosirea zoofagilor (prădători şi paraziţi) în lupta biologică cuprinde următoarele aspecte: 27

-

cunoaşterea locului şi rolului zoofagilor în cadrul biocenozei;

-

stabilirea condiţiilor care limitează sau favorizează activitatea zoofagilor;

-

instituirea unor tehnologii care să protejeze sau să favorizeze dezvoltarea zoofagilor;

-

introducerea de noi paraziţi şi prădători provenind din alte regiuni.

Un parazit folosit cu succes în combaterea biologică este viespea Prospaltella perniciosi care parazitează păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) în proporţie de 90 %. De asemenea, specii ale genului Trichogramma parazitează lepidopterele dăunătoare din livezile de pomi (specii ale genului Cydia). De asemenea, speciile de Anthocorridae, Miridae, Aphelinidae, Ichneumonidae, Braconidae, Eulophidae, Tachinidae, Eupelmidae, Encyrtidae, Sirphydae, Formicidae, Vespidae, Carabidae, Coccinellidae, Cicindelidae, Panorpidae, alături de păsările insectivore, păsările de pradă diurne şi păsările de pradă nocturne au rol important în menţinerea dăunătorilor sub pragul economic de dăunare. Agenţii patogeni folosiţi în combaterea microbiologică a dăunătorilor sunt: virusurile, bacteriile, ciupercile şi protozoarele. Pentru ţara noastră sunt omologate şi se recomandă următoarele produse: DIPEL 2X WP – 0,5 – 0,75 l/ha, DIPEL ES – 1,0 l/ha, Thuringin - 0,1%, Thuricidae – 0,1 % în combaterea lepidopterelor (Hyphantria cunea, Lymantria dispar, Tortrix viridana, Operophtera brumata), FORAY – 0,05 (Cydia pomonella) şi SILPOSAN CA 2 – 0,2 % (Hyphantria cunea, Cydia pomonella). În concluzie strategiile de aplicare a luptei biologice şi includere în sistemele de protecţie presupun: -

utilizarea biocidelor inerte (toxine de origine microbiologică);

-

utilizarea biocidelor autonome (entomofagi);

-

reluarea creşterii în laborator a entomofagilor;

-

introducerea entomofagilor exotici, creşterea şi aclimatizarea lor;

-

eliberarea masivă a entomofagilor cu eficacitate ridicată şi protejarea lor;

-

utilizarea substanţelor biologic active;

-

monitorizarea dăunătorilor;

-

folosirea insecticidelor selective în sistemele de combatere integrată.

6. Mijloacele biotehnice de combatere a lepidopterelor cu ajutorul atractanţilor sexuali specifici sintetici (metoda capturării în masă a masculilor şi metoda dezorientării masculilor), dar şi trasarea curbelor de zbor reprezintă un element esenţial al combaterii integrate. Feromonii

sexuali

sintetizaţi

în

laborator 28

şi

utilizaţi

în

practică au

dat

rezultate

spectaculoase pentru câţiva dăunători din pomicultură (Cydia pomonella). În prezent, principalele utilizări ale feromonilor de sinteză (AtraPOM,) sunt destinate supravegherii dinamicii populaţiilor şi avertizării. 7. Sistemele de combatere integrată trebuie să conţină mijloace specifice de reglare a tratamentelor. Reglarea tratamentelor, în special a celor chimice şi biologice, este necesară pentru a înlocui tratamentele de tip profilactic, la acoperire, calendaristice sau pur fenologice. Aceasta se poate realiza folosind prognoza şi avertizarea (pe baza ciclurilor biologice), sensibilitatea soiurilor cultivate la atacul diverşilor patogeni şi dăunători; rezerva biologică a sursei de infecţie din anul precedent capabilă să producă infecţiile secundare din anul următor, fazele fenologice de dezvoltare a pomilor, momentele în care pomii sunt susceptibili la infecţii, condiţiile climatice, pragul economic de dăunare, corelaţia entomofagi/dăunători etc. 8. Sistemele de combatere integrată trebuie incluse în tehnologia de cultură, întrucât multe elemente agrotehnice sunt comune şi au un rol mare în distrugerea organismelor dăunătoare.

29

CAPITOLUL IV 4.1.DĂUNĂTORII ȘI BOLILE CULTURII DE MĂR

Principalele boli ale culturii de măr sunt:

1.RAPĂNUL MĂRULUI - VENTURIA INAEQUALIS Rapănul mărului, produs de patogenul Ventura inaequalis este o boală gravă care afectează frunzele, florile şi fructele. În România, boala este prezentă în fiecare an, în toate bazinele pomicole. Simptome pe frunze: Pete translucide apoi brune-măslinii, catifelate, în general pe faţa superioară. Frunzele puternic atacate cad prematur

Simptome pe fructe: -pete asemănătoare celor de pe frunze -fructe tinere: la atac parţial cresc deformat şi crapă în zona afectată; la atac puternic se usucă -fructe dezvoltate: pete adâncite, care “chelesc” începând din centru; fructele atacate au valoare comercială redusă, nu rezistă la păstrare sau prezintă "dopuri de plută" sub fiecare pată

2.FĂINAREA MĂRULUI - PODOSPHAERA LEUCOTRICHA Este prezentă în toate bazinele de cultură a mărului, provocând pierderi de recoltă la soiurile sensibile.

30

Ramuri: miceliu alb murdar vizibil iarna

Lăstari primari: ramuri lungi cu frunze deformate. Pe lăstarii proveniţi din mugurii infectaţi se constată prezenţa unei ţesături fine de miceliu, un păienjeniş, de culoare albă. B. Iacomi (2007) Inflorescenţe: florile atacate prezintă petalele decolorate, se brunifică şi se usucă.

B. Iacomi (2007) Frunze: simptome secundare însoţite de un miceliu alb; frunzele nu se deschid complet, sunt înguste, curbate şi se brunifică.

B. Iacomi (2007)

Fructe: alterarea culorii, uneori rugozitate fructe tinere: uscare, cădere sau, frecvent apariţia unei reţele brune de ţesut suberificat, foarte evidentă după ce fructul s-a dezvoltat.

31

3.MONILIOZELE - MONILINIA FRUCTIGENA ŞI MONILINIA LAXA Cele două specii sunt înrudite. La seminţoşi, M fructigena este prezentă mai ales pe fructe iar M. laxa pe flori şi ramuri.

Flori: uscarea intreagă a corimbului, care capătă o culoare brună.

B. Iacomi (2007) Fructe în livadă şi în perioada de depozitare: dezvoltare rapidă a unui putregai brun, plecând de la o rană (frecvent un orificiu produs de viermele merelor). Putregaiul brun: apare pe vreme umedă şi caldă. Pe fructe apar pete brune la suprafaţa cărora se dezvoltă cercuri concentrice de perniţe cenuşii – gălbui (sporodochii). Fructele putrezesc. Putregaiul negru: apare pe vreme rece şi ploioasă, la fructele căzute în iarbă şi în depozite. Fructele putrezesc, având pieliţa de culoare brună-negricioasă, fără sporodochii pe suprafaţă. Mumifierea fructelor: apare în livadă, pe vreme caldă şi secetoasă după iniţierea infecţiei. Fructele putrezite parţial se zbârcesc şi rămân prinse în pom. Putregaiul inimii fructului: putregaiu brun începând de la căsuţa seminală care se extinde spre periferie, la fructele care au canalul stilar deschis. Formă de atac greu de depistat înainte de depozitare.

32

B. Iacomi (2007)

4.FOCUL BACTERIAN - ERWINIA AMYLOVORA Este cea mai păgubitoare bacterioză a pomilor seminţoşi. Epidemiile apar sporadic şi sunt dependente de condiţii climatice favorabile.

Lăstari: ofilirea, brunificarea şi uscarea tinerilor lăstari, îndoirea vârfului acestora în formă de cârjă.

Flori şi fructe abia legate ofilite, brunnegricioase. Frunzele se brunifică, se răsucesc şi se usucă.

Colorarea în roşu-brun a ţesuturilor situate imediat sub scoarţa zonei apropiate necrozei Pe ramuri şi trunchi, apar pete mari, adâncite. Scoar ţa atacată se necrozează şi este lipită pe lemn. Indepărtând scoarţa, se observă lemnul colorat în brun-roşcat.

Producţie de exsudat pe pedunculii florali, fructele şi ramurile afectate: picături de lichid alb sau gălbui, lipicios 33

Principalii dăunatori din cultura mărului sunt: 1.PĂDUCHELE LÂNOS - Eriosoma lanigerum Hausm.

Atac de Eriosoma lanigerum pe trunchiul arborilor (original) 2.PĂDUCHELE VERDE AL MĂRULUI

Atac de Aphis pomi pe lăstar de măr (original) 3.PĂDUCHELE DIN SAN JOSÉ

Atac Quadraspidiotus perniciosus pe ramuri şi fructe (original) 34

4.GĂRGĂRIŢA FLORILOR DE MĂR

Atac de Anthonomus pomorum (original). 5.VIESPEA MERELOR - Hoplocampa testudinea Klu

Hoplocampa testudinea – fructe atacate (original)

6.SFREDELITORUL TULPINILOR

Cossus cossus – larva (Google image)

Cossus cossus - adult (Google image) 7.MOLIA MARMORATĂ A MĂRULUI

Phyllonorycter blancardella – atac (Google image). 35

4.2 .Controlul fitosanitar - metode de depistare a dăunătorilor Ca urmare a pagubelor cantitative şi calitative, produse de dunători, pe de o parte s-a mărit numărul tratamentelor chimice de combatere, aspect ce are ca urmare, evoluţia explozivă a unor dăunători, în paralel cu apariţia altora care nu erau consideraţi dăunători, iar pe de altă parte s-a redus substanţial fauna utilă care contribuia la menţinerea în echilibru a populaţiilor de dăunători. Există măsuri generale, legate de lucrările de îngrijire din livadă, care pot duce la evitarea, limitarea sau/reducerea costurilor necesare îngrijirii livezilor. În România se supun măsurilor de carantină fitosanitară ca dăunători, Eriosoma lanigerum şi Quadraspidiotus perniciosus (prezenţi în Romania şi pentru limitarea cărora se iau măsuri speciale). Perierea trunchiului şi ramurilor groase ale pomilor permite distrugerea stadiilor hibernante de gărgăriţe (Anthonomus spp., Rhynchites spp.), omizi de tortricide (Cydia pomonella, Adoxophyes orana, Hyponomeuta malinella ş.a.). Tăierea şi distrugerea cuiburilor de omizi defoliatoare este o practică curentă, mai ales acolo unde nu este vorba de suprafeţe mari. Se pot aplica brâie–capcană, pentru Anthonomus pomorum şi Cydia pomonella. Adunarea fructelor viermănoase, căzute, atacate fie de viespile merelor (Hoplocampa testudinea), fie de viermele merelor (Cydia pomonella). Aplicarea, şi distrugerea lor, în cursul lunii mai pe trunchiul pomilor, a brâielor–capcană pentru retragerea gărgăriţei florilor, din noua generaţie (Anthonomus pomorum), larvelor din generaţia a doua a viermelui merelor (Cydia pomonella) şi altor tortricide. Există situaţii când se practică arderea resturilor, a tuturor ramurilor rămase după tăierile executate în toamnă sau primăvară. Acest lucru din punct de vedere al protecţiei culturilor de seminţoase este benefic, determinând reducerea dăunătorilor pentru culturile viitoare şi distrugerea formelor hibernante, omizi, pupe de molii, şi acarieni. Distrugerea brâielor–capcană, aplicate împotriva gărgăriţei florilor şi viermelui merelor, şi arderea, îngroparea sau fermentarea fructelor viermănoase căzute. Cuiburile de omizi sunt adunate şi arse. Tratamentele chimice sunt absolut necesare în livezile de seminţoase, fiind efectuate atât în perioada de repaus cât şi în vegetaţie, la avertizare, iar în practica agricolă curentă se aplică tratamente de iarnă în livezi, împotriva păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum), ouălor de acarieni (Tetranychidae), de afide, geometride, limantriide, lasiocampide. Tratamentele chimice sunt indispensabile în livezile de seminţoase, fiind efectuate atât în perioada de vegetaţie, la avertizare. Stropirea livezilor, se face la apariţia în masă a larvelor păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) 36

din prima generaţie, iar tratamentul se repetă la 8-10 zile, fiind eficace şi împotriva acarienilor, afidelor, păduchelui lânos. La avertizare se aplică tratamente obligatorii de combatere a păduchelui lânos (Eriosoma lanigerum). Este benefică tratarea livezilor, la căderea a 10-15 % din petale, împotriva viespilor merelor şi perelor (Hoplocampa testudinea şi H. brevis), tratamente eficace şi împotriva formelor mobile de acarieni, afide, coccide. În ultima perioadă de timp, de o atenţie deosebită se bucură moliile miniere, care atacă sporadic şi sunt foarte greu de combătut ca larve. Printre ele, moliile pieliţei fructelor (Adoxophyes orana şi A. reticulana), minierul marmorat al mărului (Phylonorichter blancardella), molia minieră circulară a mărului (Leucoptera malifoliella), minierul sinuos al mărului (Lyonetia clerkella), minierul linear al mărului (Stigmella malella) sunt combătute prin aplicarea de tratamente la avertizare, pe baza capturilor de la capcanele feromonale. În funcţie de specie, se aplică tratamente primăvara timpuriu, în cazul apariţiei unui atac de molia mugurilor şi fructelor (Archips podana). Multitudinea de produse avizate pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella), dovedeşte importanţa acestui dăunător pentru livezile de măr. Tratarea livezilor împotriva viermelui merelor (Cydia pomonella), se face la avertizare, când fructele au mărimea unei alune, în prima generaţie şi se repetă la 10-12 zile, împotriva omizilor din generaţia a doua sau a treia se repetă şi acestea după 8-10 zile, fiind eficace în funcţie de produsul utilizat şi împotriva larvelor din generaţia a doua a păduchelui ţestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), afidelor, formelor mobile de acarieni, omizilor defoliatoare. Se practică rareori, aplicarea de tratamente chimice, la avertizare, prin stropirea livezilor în cursul lunii mai, în perioada de zbor şi de hrănire a cărăbuşului (Melolontha melolontha), sau la înflorire pentru combaterea gândacului păros al florilor (Epicometis hirta) cu produse avizate sau recomandate ca înlocuitori de specialiştii în protecţia plantelor. Protejarea pomilor tineri împotriva iepurilor, se face aplicând pe trunchiul acestora un strat de epirifug. Uneori se aplică momeli toxice împotriva şobolanului de apă (Arvicola terrestris), momelile se pregătesc din morcovi ori cartofi tocaţi şi amestecaţi cu fosfură de zinc, aplicate toamna după căderea frunzelor, cât şi primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetaţie a pomilor.

37

4.3 Produse utilizate în uniunea europeană în combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor din livada de măr În perioada celor doi ani de cercetare,am aplicat următoarele tratamente chimice: FURY 10EC/EW FURY 10 EC/EW se aplică singur sau în combinaţie cu diferite insecticide şi fungicide. MOSPILAN 20 SP, MOSPILAN 20 SG, MOSPILAN 70 WP - actioneazã asupra tuturor stadiilor de dezvoltare (ou-larvã-adult) - prezintã actiune rapidã, afectând sistemul nervos al insectelor care paralizeaza si mor. - nu este afectat de temperaturã iar actiunea sa dureazã peste trei sãptãmâni - dupa aplicare patrunde in plante si nu este spalat de ploi sau apa de irigatie. NURELLE D 50/500 EC NURELLE D 50/500 EC se aplică în vegetaţie începând cu primele semne de apariţie a insectelor şi până la recoltare sau la avertizare. MILBEKNOCK EC MILBEKNOCK EC este compatibil în amestec cu majoritatea insecticidelor şi fungicidelor convenţionale. Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează albinele. NISSORUN 10 WP Este un produs slab toxic pentru mamifere şi mediu. Nu afectează albinele şi nici acarienii prădători. NOVADIM PROGRESS La tratamentele prevegetative din pomicultură, produsul NOVADIM se aplică la temperaturi de peste 0°C. Cantitatea de soluţie utilizată va urmări o îmbăiere cât mai bună a pomilor. ACTARA 25 WG -recomandat in combaterea următorilor dăunători din cultura mărului - Gărgăriţa florilor (Anthonomus pomorum) - Viespea merelor (Hoplocampa testudinea) - Păduchele verde al mărului (Aphis pomi ) - Molia marmorată a mărului (Phynollnorychter blancardella) - Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) - Păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) (generatii de vara) - Doza omologata : 150 g/ha

38

KARATE ZEON Se recomandă în combaterea următorilor dăunători din cultura mărului: -Viermele merelor (Cydia pomonella) -Insecte minatoare (Stigmella malella, Phyllonorychter blancardella) -Omida paroasa (Hyphantria cunea) -Afide (Aphis spp.) -Doza omologata : 0,015% (0,225 l/ha) VERTIMEC 1,8% EC -se recomandă în combaterea dăunatorilor din cultura mărului -Acarainul roşu al pomilor (Panonychus ulmi) 0,1% (1,5 l/ha) -Acaraianul roşu comun (Tetranychus urticae) -Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella) - Doza omologata : 1-1,5 l/ha in functie de nivelul de infestare CONFIDOR OIL SC 004 -se utilizează pentru combaterea larvelor hibernante ale păduchelui din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) -a oualor hibernante ale afidelor - acarianului roşu al pomilor (Panonychus ulmi) CALYPSO 480 SC -se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului Viermele merelor (Cydia pomonella) -Gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum) Paduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus) -Afide (Aphis spp.) -Viespea marului (Hoplocampa tesdtudinea) -Molia marmorată a mărului (Phyllonorycter blancardella) DECIS MEGA 50 EW Se recomandă în combaterea urmatorilor dăunători din cultura mărului: -Viermele merelor (Cydia pomonella) -Doza recomandata este de 0,187 l/ha. sau 0,0125%) -Păduchele verde al pomilor (Aphis pomi)-Doza recomandata este de 0,225 l/ha. sau 0,015%)

39

PROTEUS OD 110 - combate Cydia pomonella -Doza recomandata este 0,75 l/ha sau 0,05 % FUNGICIDE RECOMANDATE ÎN CONTROLUL BOLILOR CHEIE ALE MĂRULUI Tabel 10

Grupa chimică anilino-pirimidine maxim 4 tratamente/an ciprodinil

mancozeb

Produs comercial

Boala controlată

Chorus

rapăn + făinare

2-3 tratamente/sezon Efect şi asupra moniliozei Activ de la 50C Utilizarea mancozebului este permisă până la 15 iunie Singur sau în amestec cu Zato (strobilurine) Efect secundar impotriva acarienilor

Dithane M45 rapăn

propineb

Observaţii

Antracol

fluazinam Fosetil

Aliette

aluminiu

Cuprice (hidroxid cupru)

Champion 50WP Kocide 101

Compatibil cu majoritatea Foc bacterian insecticidelor şi fungicidelor, cu excepţia celor pe bază de dicofol şi cupru Nu este compatibil cu îngrăşămintele foliare cu azot Stimulează mecanisme de apărare ale plantei şi nu generează rezistenţă

Foc bacterian

Funguran OH 50WP

Cupru 50%

Blue Shield 50WG IBS (Inhibitori ai Biosintezei Sterolilor) difenoconazol Score penconazol propiconazol triadimenol fenarimol

Topas Bumper Shavit 25 EC Rubigan

maxim 4 tratamente pe an rapăn + făinare

rapăn + făinare 40

tebuconazol

Folicur Solo

făinare + rapăn

Se recomanda efectuarea unui test de compatibilitate biologică, deoarece la unele soiuri (Golden) pot apărea de fitotoxicitate

Strobilurine Maxim 3 (4) tratamente/an şi nu mai mult de 2 tratamente succesiv Kresoxim metil Stroby rapăn + Nu este dăunător pentru polen făinare trifloxistrobin Zato rapăn + Maxim 3 tratamente preventive dar nu consecutive făinare Utilizat împreună cu un produs de contact (Antracol, Euparen Multi – caz în care doza se reduce la 75%) şi în alternanţă cu Folicur Multi, Clarinet sau Folicur Solo In tratamente înaintea recoltării are eficacitate faţă de patogenii de depozit sulfamide tolilfluanid Euparen rapăn + Efect secundar acaricid (după 2-3 Multi tratamente) făinare Nu afectează populaţiile de insecte utile Pentru prevenirea bolilor de depozit – la sfârşitul programului de stropiri se asociază cu CaCl2 (creşte rezistenţa pereţilor celulari) Rezultate bune asociat cu Zato şi Euparen Multi (buton roz, scuturarea petalelor, fructe de 2cm) Nu este compatibil cu produse alcaline (zeama bordeleză sau sulfocalcică). Intervalul între tratamente cu produse alcaline şi cele cu Euparen Multi = 10 zile Pentru amestecuri cu formulări lichide se impune efectuarea unui test de compatibilitate Produse complexe (amestecuri produs sistemic + produs de contact) Inainte şi după înflorire, la avertizare rapă n + Tolilfluanid + Folicur Multi In programe antirezistenţă – în alternanţă făinare cu strobilurine (Zato) tebuconazol Fluquinconazol + Clarinet Pentru infecţii primare cu rapăn pirimetanil Trifloxistrobin + Flint Multi Se alternează cu alte produse sistemice tolifluanid sau de contact cu mod de acţiune diferit Miclobutanil + captan Systhane C PU Triadimenol + folpet Shavit F

41

PRODUSE OMOLOGATE PENTRU COMBATEREA BOLILOR MĂRULUI (avizate în CODEX 2004, după apariţia CODEX-ului 2004) Tabel 11

Grupa

Produsul comercial

Substanţa activă

Produse anorganice

Alcupral 50 WP

Cupru metalic 50% sub formă de oxiclorură de cupru Cupru 25% din hidroxid de cupru Cupru 50%

0,2% prefloral 0,04% postfloral 0,3%

Cupru metalic 20% sub formă de sulfat de cupru neutralizat Cupru metalic 20% sub formă de sulfat de cupru neutralizat Hidroxid de cupru cu 50% cupru metalic Sulf 80%

0,5%

Sulf 80%

0,3%

Cupru 50% sub formă de hidroxid de cupru Cupru 50%

0,3%

*Aurora

Blue shield 50 WG Bouillie bordelaise

Bouillie bordelaise WDG Champion 50 WP *Cosavet 80DF CTK sulf 80 *Cuprin 77WP

Cupritim 50 PU Cuproxat flowable

Doza/conc.

190g/l cupru

0,3%

0,2 % prefloral

0,5% prefloral 0,5%

hidroxid de cupru cu 50% cupru metalic

Erwinia amylovora Erwinia amylovora Venturia inaequalis Erwinia amylovora

Erwinia amylovora

0,3%

Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Erwinia amylovora Erwinia amylovora Venturia inaequalis Erwinia amylovora Erwinia amylovora Venturia

0,2% prefloral 0,04% postfloral 0,2% prefloral 0,04% postfloral 0,35%

0,2% prefloral 0,3%

42

Erwinia amylovora Venturia inaequalis Erwinia amylovora

0,2% prefloral 0,04% postfloral

0,35% prefloral Funguran OH 50 WP

Agenţii patogeni

Timp de pauză

Helmoxi 50 WP Kocide 101

Kocide 101 50PU

Cupru 50%

0,2% prefloral

hidroxid de cupru cu 50% cupru Cupru 50%

0,2% prefloral 0,04% postfloral 0,3% 0,2% prefloral 0,04% postfloral 0,25% prefloral

*Kocide 2000 Kumulus S

Hidroxid de cupru 53,8% Sulf 80%

Microthiol

Sulf 80%

Microthiol special *Oxicupral

Sulf micronizat 80% Cupru 50%

Sulfat de cupru

*Sulfomat P *Sulfomat PU *Sulphur 80WG Superchamp 250SC

Thiocon 80 PU Thiocon 98 PP Thiovit Jet 80WG Vitra 50 WP

0,3% 0,7% prefloral 0,3% postfloral 0,3% 0,2% prefloral

98-99,5% sulfat de cupru cu 2525,3% cupru metalic Sulf minim 93%

0,5%

Sulf 80%

0,3%

Sulf 80%

0,3%

20,0kg/ha

250 g/l cupru metalic (sub formă de hidroxid de cupru) Sulf 80%

0,2% prefloral

Sulf 98%

20kg/ha

Sulf 80%

0,3%

50% cupru din hidroxid de cupru

0,04%

43

0,2%

0,4%

inaequalis Erwinia amylovora Erwinia amylovora Venturia inaequalis Erwinia amylovora Erwinia amylovora Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Erwinia amylovora Venturia inaequalis

Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Erwinia amylovora Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Erwinia amylovora

4 4

Ditiocarbamaţi şi derivaţi ai tiramului

*Zeamă bordeleză tip “MIF”

Cupru metalic 20% sub formă

Antracol 70WP Dacmancoz 80WP Dithane Neotec 75 WG

Propineb 70%

Dithane M45

0,5%

de CuSO4

0,2-0,3%

Mancozeb 80%

0,2%

Mancozeb 75%

0,2% 0,2%

Mancozeb 80%

0,2% 0,2%

Mancozeb 800 *Manzate 75DF Novozir MN 80 Polyram DF Thiram 80 WP Trimangol 80 PU Vondozeb

Mancozeb 80%

0,2%

Mancozeb 75%

0,2%

Mancozeb 80%

0,2%

Metiram 80%

0,25%

Tiram 80%

0,3%

Maneb 80%

0,3%

Mancozeb 80%

0,2% 0,2%

Vondozeb 75 DG

Mancozeb 75%

0,2% 0,2%

Derivaţi ai acidului carbamic şi benzimidazoli

Winner M 80 Mancozeb 80%

0,2%

Bavistin 50 DF Benomyl 50 WP

0,05-0,07%

Carbendazim 50% Benomil 50%

44

0,07%

Erwinia amylovora Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha

28

28 28

21 10 28

Carbendazim 500 SC

Carbendazim 500g/l

0,1%

*Carbezim 500SC

Carbendazim 500g/l

0,1%

Derosal 50 SC

Carbendazim 50%

0,07

Goldazim 500 SC

Carbendazim 500g/l

0,07%

*Practic 500SC

Carbendazim 500g/l

0,1%

Topsin 70 PU

Tiofanat metil 70%

0,1%

0,07%

Chinone

Derivaţi ai benzenului şi fenolului

*Topsin AL 70 PU

Tiofanat metil 70%

0,1%

Delan 750 SC Delan 500 SC Delan 700 WDG Delan 75 WP

Ditianon 750g/l

0,035-0,05%

Ditianon 500g/l

0,065%

Ditianon 700g/kg Ditianon 75%

0,05%

Bravo 500SC

Clorotalonil 500g/l Clorotalonil 500g/l Dinocap 25%

*Fungistop Karathane FN 57

0,05-0,075%

45

0,25% 0,15% 0,1%

Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Monilinia fructigena Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha

14 18 21

21 21

21

21

Dicarboximide

Karathane LC *Odeon 720SC *Odeon 820WDC Captadin 50PU

Captan 50WP

Dinocap 350g/l

0,06%

Clorotalonil 720g/l Clorotalonil 82,5% Captan 50%

0,1%

Captan 50%

0,08% 0,25%

0,25% 0,25%

Captan 80WP

Captan 80%

0,16%

*Captomat

Captan 50%

0,25%

Folpan 50 WP Folpan 80 WDG Merpan 48SC Merpan 50WP

Folpet 50%

0,2%

Folpet 80%

0,15%

Captan 480g/l Captan 50%

0,2 0,2% 0,25%

Diazine şi heterocicli diverşi

Merpan 80WDG Merpan AL 50 PU Magnate 50 ECNA

Captan 80%

0,15%

Captan 50%

0,2%

Imazalil 500g/l

Nimrod

Bupirimat 250g/l

Rubigan 12EC

Fenarimol 120g/l

46

0,09% depozit

0,05% preventiv 0,07-0,1% 0,04%

Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Venturia inaequalis Monilinia fructigena Venturia inaequalis Venturia inaequalis Penicillium expansum Gleosporium album Botrytis cinerea Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis

21

14 14 14 14 14 14

21

14 14

30 28

Rubigan 12CE Triazoli şi imidazoli

Fenarimol 120g/l

0,04%

Bumper 250 CE *Cavaler 250EC *Domark 10EC

Propiconazol 250g/l Propiconazol 250g/l Tetraconazol 100g/l

0,03%

Folicur SOLO 250 EW

Tebuconazol 250g/l

0,05%

*Impact 25

Flutriafol 250g/l

0,2%

0,03% 0,027%

0,015% *King 250EW Nustar 20 WG

Tebuconazol 250g/l Flusilazol 20%

0,05%

Orius 25EW

Tebuconazol 250g/l

0,05%

*Propizol 25EC Sanazole 250CE Score 250 EC

Propiconazol 250g/l Propiconazol 250g/l Difenoconazol 250g/l

0,03%

0,0125%

0,02% 0,01% 0,01%

Shavit 25 EC Sumi – 8 12,5WP

Triadimenol 250g/l Diniconazol 12,5%

47

0,05% 0,015%

Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis

28 28 28

Systhane 12E

Diverse

Miclobutanil 125g/l

0,04%

Systhane Forte

Miclobutanil 240g/l

0,02%

*Tebucur 350EW Trifmine 30WP

Tebuconazol 250g/l Triflumizol 30%

0,05%

Vectra 10SC

Bromuconazol 100g/l

0,03%

*Alleato 80WG Aliette 80WG Aliette 80WP

Fosetil de aluminiu 80% Fosetil de aluminiu 80% Fosetil de aluminiu 80%

0,3% la înflorit

0,03%

0,3% la înflorit 0,3% la înflorit 0,25% pepiniere

Ardent 50SC

Kresoxim metil 500g/l

0,013%

Chorus 75WG

Ciprodinil 75%

0,02%

0,02% Efuzin 500SC Euparen Multi 50WP

Dodine 500g/l

0,06%

Tolilfluanid 50%

0,16%

48

Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Erwinia amylovora Erwinia amylovora Erwinia amylovora Phytophthora cactorum Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha *Monilinia spp. Venturia inaequalis Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha

14 14

*Fosbel 80PM *Ringo L

Produse complexe

Fosetil de 0,3% la înflorit aluminiu 80% Metaminostrobin 0,066% 20%

Stroby DF

Kresoxim metil 50%

0,01-0,013

Syllit 400SC

Dodine 400g/l

0,13%

Syllit 65WP

Dodine 65%

0,1%

Zato 50WG

Trifloxistrobin 50%

0,01%

Clarinet

Pirimetanil 150g/l + fluquinconazol 50g/l Propiconazol 250g/l + procloraz 100g/l Trifloxistrobin 6,3% + tolilfluanid 62,5% Tebuconazol 250g/l + procloraz 100g/l

0,1%

Dacfolin

*Flint Multi 68,8WG

Folicur Multi 50WP

Konker

Orthocid Super 60PU

Vinclozolin 250g/l + carbendazim 165g/l Captan 15% + Cu(OH)2

Polisulfură

3% sulf

0,02%

0,1-0,125%

0,075%

0,125%

0,35%

2,0%

49

Erwinia amylovora Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Venturia inaequalis *Monilinia fructigena Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Monilinia fructigena

Erwinia amylovora Venturia inaequalis Podosphaera

de calciu Tip “M.I.F.” Shavit F 71,5WP

tiosulfuric + 12% sulf polisufhidric Triadimenol 1,5% + folpet 70%

leucotricha

0,2%

Shavit F 72WDG

Triadimenol 2% + folpet 70%

0,2%

*Soleyou

clorotalonil 550g/l + carbendazim 100g/l Captan 46,5% + miclobutanil 3,5% Cupru 210g/l (sub formă de oxiclorură de cupru) + sulf 300g/l

0,2%

Systhane C PU *Sulfocupron 510SC

0,1%

0,6%

Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha Venturia inaequalis Venturia inaequalis Podosphaera leucotricha

4.4.Avertizarea aplicării tratamentelor

Prin avertizare se înţelege stabilirea termenelor de apariţie a unui dăunător pe un anumit teritoriu, în vederea aplicării tratamentelor de combatere. De fapt avertizarea este o prognoză de scurtă durată. Pe baza datelor de apariţie, a densităţii numerice a dăunătorilor şi condiţiile climatice, specialiştii de la staţiile de prognoză şi avertizare emit buletine de avertizare către unităţile agricole asupra necesităţii şi termenelor optime de aplicare a tratamentelor chimice, indicându-se pesticidele ce se vor folosi şi concentraţiile acestora. Avertizarea aplicării tratamentelor împotriva dăunătorilor se face după următoarele criterii: Criteriul biologic, constă în stabilirea termenelor optime de combatere după anumite caracteristici biologice ale dăunătorilor (apariţia şi zborul adulţilor), stabilindu-se curba de zbor. La principalele specii de lepidoptere şi diptere dăunătoare pomilor şi viţei de vie,

50

curba de zbor se stabileşte în funcţie de numărul adulţilor capturaţi.Termenele optime de combatere se consideră în general la 2 - 3 zile de la înregistrarea curbei maxime de zbor. Criteriul fenologic, constă în stabilirea datei avertizării după o anumită fază fenologică a plantei atacate sau a anumitor plante de cultură sau din flora spontană, luate ca indicator. Acest criteriu se bazează pe corelaţia care există între apariţia stadiului biologic păgubitor şi fenofaza plantei gazdă. Astfel, tratamentele pentru gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum) se vor avertiza la formarea primelor păstăi; tratamentele pentru viespea neagră a prunelor (Hoplocampa minuta), când 15 - 20% din petalele soiurilor D’Agen şi Tuleu gras s-au scuturat; la gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum) tratamentele se fac când soiurile Jonathan, Parmen auriu şi Creţesc au început să înflorească; Criteriul ecologic, se bazează pe anumite particularităţi ale dăunătorului ca: durata dezvoltării stadiilor dăunătoare, sumele de temperaturi efective realizate, umiditatea relativă a aerului, etc. Metodele folosite în avertizarea tratamentelor sunt specifice pentru fiecare specie. în practica avertizării tratamentelor se ţine seama de cel puţin 2 criterii, dintre care cel biologic este obligatoriu. Datele celor 3 criterii se înscriu într-un grafic şi prin corelarea lor se emit avertizările. Prin aplicarea tratamentelor la avertizare se reduce numărul acestora ceea ce contribuie în mare măsură la scăderea reziduurilor toxice şi la menţinerea echilibrului biocenotic.

51

CONCLUZII

1.Cultura mărului prezintă importanță deosebită atât pe plan mondial cât şi România. 2. Cercetările au foste efectuate în plantaţiile pomicole de cais în perioada 2013-2015 din cadrul staţionarului Ferma Vasile Adamachi Iaşi aparţinând Staţiunii didactice Iaşi, într-o plantaţie de măr, fiind luat sub observaţie soiul Generos; 3.Mărul e atacat de un număr important de dăunatori şi boli. 4.Metoda chimică de combatere este metoda cea mai utilizată şi eficientă și constă în aplicarea tratamentelor chimice specifice pentru fiecare specie. Tratamentele se efectuează numai la avertizare şi se urmăreşte folosirea de produse din grupa a IlI-a şi a IV-a de toxicitate, în scopul protejării faunei utile din cadrul plantațiilor pomicole; 5. Prin avertizare se înţelege stabilirea termenelor de apariţie a unui dăunător pe un anumit teritoriu, în vederea aplicării tratamentelor de combatere. Avertizarea este o prognoză de scurtă durată. Pe baza datelor de apariţie, a densităţii numerice a dăunătorilor şi condiţiile climatice, specialiştii de la staţiile de prognoză şi avertizare emit buletine de avertizare către unităţile agricole asupra necesităţii şi termenelor optime de aplicare a tratamentelor chimice, indicându-se pesticidele ce se vor folosi şi concentraţiile acestora; 6. Tratamentele chimice sunt indispensabile în livezile de măr.

52

BIBLIOGRAFIE 1. Anderson M., Fisher J.P. and Robinson J., 1986 – Flufenoxuron and acylurea acaricide/insecticide with novel properties. Procedings of British Crop Protection Conference on Pests and Diseases Brighton, UK, November 1986. 2. Baicu T., Tatiana Şesan – Fitopatologie agricolă. Ed. Ceres, Bucureşti, 1996. 3. Baicu, T., Săvescu, A. , 1978 – Combaterea integrată în protecţia plantelor, Ed. Ceres, Bucureşti 4. Boguleanu GH., 1994 – Fauna dăunătoare culturilor agricole şi forestiere din România, vol. II, 259-284. 5. Boguleanu Gh. şi colab., 1980 – Entomologie agricolă. Edid. Didactică şi Pedagogică Bucureşti. 6. Branişte N., N. Andrieş – Soiuri rezistente la boli şi dăunători în pomicultură. Ed. Ceres, Bucureşti, 1990. 7. Cepoiu N. – Pomicultură aplicată, Editura Ştiinţelor agricole, Bucureşti, 2002 8. Chira L., Pasca I.– Cultura marului , Editura M.A.S.T. , Bucuresti, 2004 9. Corneanu Gelu, Coreneanu Margareta – Sfaturi Pomicole , Editura M.A.S.T. , Bucuresti , 2004 10. Dejeu, L., Petrescu, C., Chira, A., 1997 – Horticultura şi protecţia mediului, Ed. Ceres, Bucureşti. 11. Docea E., Severin V. – Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor plantelor agricole, vol. 2, Editura Ceres, Bucureşti , 1991 12. Gheorghieş C. – Bolile plantelor horticole, Bucureşti , 1999. 13. Gheorghieş C., Geamăn I. - Bolile plantelor horticole, Editura Universitas, Bucureşti , 2003. 14. Hoza D. – Pomologie, Editura Prahova, 2000. 15. Hoza D., Chira Lenuţa Constantina, Păun C. – Pomicultură – Îndrumător de lucrări practice, Bucureşti, 2000, 16. Popescu. M. – Pomicultură (generală şi specială) , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992. 17. Popescu M., I. Miliţiu, V. Cireaşă, I. Godeanu, N. Cepoiu, Gh. Drobotă,G. Ropan, P. Parnia, 1993. Pomicultură generală şi specială. Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti. Pag. 315- 326.

53

18. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2002 – Metode biologice de combatere a dăunătorilor în pomicultură şi integrarea lor în sistemele de protecţie. Sănătatea plantelor, pag. 39, 10/2002. 19. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2003 – Omida păroasă a dudului – defoliator al arborilor ornamentali şi al pomilorfructiferi. Sănătatea plantelor, pag. 28, Nr. 64. 20. Tudose Minodora, Ionela Dobrin, 2005 – Cicada gheboasă. Sănătatea plantelor, Nr 85, pag. 37. 21. Wing, K.D. and Aller, H.E., 1990 – Ecdysteroid agonists as novel insect growth regulators, 251-257, in: Casida, J.E. (Ed.) Pesticids and Alternatives: Innovative Chemical and Biological Approaches to Pest Control. Elsevier, New York. 22. Vlad Fulvia Florica – Epidemiologia şi prevenirea focului bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora). Teză de doctorat, 2003. 23. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România. Bucureşti, 2004. 24. *** Revista Sănătatea Plantelor 2005-2008.

54

55

56

57

58

59

60

61

62

63

64

65

66

67

68

69

70

71

72

73

74

75

76

77

78

79

80

81

82

83