Lexus Si Maslinul [PDF]

Zitiervorschau

Dohotaru Lidia

,,Lexus și măslinul” de Thomas Friedman -

Aspecte ale globalizării –

Globalizarea este fenomenul care descrie cel mai bine transformările pe care omenirea le înfruntă în prezent, de aceea numeroși gânditori ai zilelor noastre au scris mii de pagini în încercarea de a descrie și dezbate fenomenul. Una dintre cele mai complete lucrări în acest sens este „Lexus și măslinul”, scrisă de Thomas Friedman, care în primele pagini ale cărții sale definește globalizarea astfel: ,,integrarea inexorabilă a piețelor, a statelor naționale și tehnologiilor într-un grad fără precedent și anume într-o modalitate care dă indivizilor, întreprinderilor și statelor naționale posibilitatea de a ajunge mai departe, mai rapid, mai profund” sau ,,expansiunea capitalismului de piață liberă”. Cartea este divizată în patru părți, prima dintre ele, ,,Analizarea sistemului”, debutează prin crearea unei comparații între lumea Războiului Rece și era globalizării, ce este cel mai bine rezumată în ideea: ,,Globalizarea este totul și opusul a totul”. Cele două abordări sunt diametral opuse: în timp ce ridicarea zidurilor protecționiste, monopolizarea piețelor, informației și sistemul decizional descendent constituiau pietrele de temelie ale viziunii Războiului Rece, deschiderea granițelor, conectarea, liberalizarea informației și transparența conduc la competitivitatea ce asigură prosperitatea în era globalizării. Titlul lucrării, ,,Lexus și măslinul” revelează întreaga atitudine a autorului față de globalizare: ,,problemele lumii de astăzi pot fi explicate ca interacțiunea dintre ceea ce este tot atât de nou ca un site de internet și ceea ce este tot atât de vechi ca măslinii noduroși de pe malurile Iordanului”. În timp ce baza globalizării o constituie standardizarea tuturor tehnologiilor, conectarea continuă la internet și implicit la lume, ,,intenția de a construi un Lexus și mai performant”, o parte a omului rămâne ancorată în problemele conservării propriei identități în fața acestor schimbări, ,,cealaltă jumătate de lume-uneori jumătatea aceleiași țări, a aceleiași persoane- era încă încleștată în lupta pentru dreptul de proprietate asupra măslinului”. Globalizarea reprezintă alinierea țărilor la norme comune pe toate planurile, însă de cele mai multe ori statele întâmpină greutăți în a se supune tendințelor, conform autorului, în a îmbrăca ,,cămașa de forță din aur”, ce presupune o reformare a întregului sistem prin descentralizarea puterii și a informațiilor, printr-o democratizare atât la nivelul tehnologiei, informației, finanțelor, cât și a luării deciziilor. Fiecare țară este unică, tocmai de aceea asimilarea tuturor acestor cerințe este privită și abordată diferit, în special în funcție de gradul de dezvoltare al fiecăreia în parte. Însă procesul este inevitabil. Pentru a putea supraviețui, statele trebuie să se acomodeze și să înțeleagă motoarele acestei economii de piață liberă, pentru că integrarea în acest sistem global este ca și cum țara fiecăruia ar putea fi licitată la bursă. Tocmai de aceea, pentru atragerea investitorilor străini, țara trebuie să prezinte anumite garanții, precum legi echitabile, grad scăzut de corupție sau anumite scăderi de taxe pentru import-export. Toți acești factori pot asigura o mai bună cotare a țării pe aceste superpiețe, ce par a fi noul corp decizional al lumii. Toți acești investitori și superpiețe întrunesc așa-zisa turmă electronică, conectați între ei mai mult ca niciodată, informația fiind mai prețioasă acum mai mult decât oricând, iar decizia lor semnificând viața sau moarte pentru un anumit stat. În partea a doua, ,,Conectarea la sistem”, autorul compară mecanismele administrative și adaptabilitatea statelor la noua economie de piață liberă cu sistemul unui computer, format din 1

Dohotaru Lidia

hardware și software. În acest context, hardware-ul constituie ,,coaja în care este învelită economia”, acesta luând forma pieței libere, cea comunistă sau cea hibrid, ultimele două nerezistând prea mult testului timpului, dovedindu-se ineficiente. Software-ul reprezintă o ,,măsură a calității sistemului juridic și a normelor de drept într-o țară, precum și gradul în care funcționarii, birocrații și cetățenii săi îi înțeleg legile, le respectă și știu să le facă să funcționeze”. Cum hardware-ul comunist și cel hibrid au cam ieșit din discuție în zilele noastre, partea brută a conectării este asigurată. Un software bun însă, este partea cea mai dificilă de obținut, pentru că se bazează pe oameni, mentalități din cele mai diferite, în care tradiționalul nu încetează să își pună amprenta. Astfel, cea mai mare temere și principalul aparent dezavantaj al globalizării, acela al pierderii identității nationale, este combătut:,,din cauza globalizării, statul dumneavoastră nu este atacat, ci se întărește. Și asta, deoarece calitatea statului dumneavoastră reprezintă realmente calitatea software-ului și a sistemului de operare cu care trebuie să vă descurcați în ceea ce privește turma electronică”. Este evident că statele nu mai pot fi privite ca piețe emergente, ci ca societăți în curs de dezvoltare, fiecare în stilul și ritmul propriu. La fel cum s-a vorbit și despre SUA ca fiind ,,un sistem conceput de genii care poate fi dirijat de idioți”, fiecare actant în acest proces al dezvoltării trebuie să înțeleagă perfect mecanismul pentru a afișa comportamentul dorit și a asigura calitatea dorită în ochii turmei. Problema pe care autorul o regăsește în acest punct este aceea că lumea continuă să privească globalizarea ca pe un eveniment, la fel ca prăbușirea Zidului Berlinului. În realitate însă, este un proces. ,,Am denumit procesul prin care turma ajută la așezarea pietrelor de temelie ale democrației sau ”. Această globaluție se realizează treptat și este dependentă de următoarele concepte: transparență, standarde, corupție, libertatea presei, piața de acțiuni și obligațiuni și democratizare. Transparența este direct legată de corupție. Prezența primei și lipsa celei de-a doua exclud pentru turmă imprevizibilul, putându-se realiza anumite previziuni economice care ar încuraja atragerea de noi investiții. Gardianul acestor deziderate ar trebui să fie în acest caz presa, speculând eventualele acte de corupție ale guvernului ce ar periclita activitatea bursei. De asemenea, se dorește implementarea unor standarde contabile uniforme și valorificarea de către guverne a tuturor modalităților de a obține bani, prin așa-zisa ,,abordare cu trei picioare”, care ,,dispersează mai bine riscurile și sporesc capacitatea oricărui sistem financiar de a rezista șocurilor.” Această combinație ,,cu trei picioare” s-a dovedit de-a lungul anilor a fi cea mai eficientă și presupune emiterea de obligațiuni pe piață, cumpărarea de acțiuni și împrumutul de la bănci. Contrar multor opinii vehiculate prin presa internațională, autorul este de părere că globalizarea nu pune capăt geopoliticii, însă o afectează, deoarece ,,În ciuda globalizării, oamenii mai sunt încă atașați de cultură, de limba lor și de locul numit . Vor aduce în cântece acest acasă, vor plânge cu gândul acasă, vor lupta pentru acasă și vor muri pentru acasă.” Mai mult decât atât, se consideră că datorită globalizării, constrângerile politicilor externe vor fi tot mai dese pentru țările care au aderat la sistem, totodată crescând atât motivația acestora de a renunța la războaie, cât și costurile legate de acestea. Provocarea erei noastre o reprezintă însă formarea unor norme morale care să completeze o eventuală legislație globală. Cele mai frecvente lipsuri de reglementare privesc protecția muncitorilor sau a mediului înconjurător împotriva exploatării. De aceea, cea mai bună soluție este adusă tot de globalizare, prin înaltul ei grad de conectivitate: formarea unei coaliții între guverne locale, organizații non-guvernamentale și comunitatea locală care să inițieze campanii de informare și sensibilizare a consumatorilor. Bazându-se pe feedback-ul acestora, coaliția va reuși să creeze anumite ideologii 2

Dohotaru Lidia

ecologice și atitudini orientate către apărarea drepturilor omului care să asigure apariția unor viitoare incidente. În timp ce prima jumătate a lucrării prezintă situația globalizării în mod optimist, începând cu a treia parte, intitulată sugestiv, ,,Opoziția față de sistem”, sunt aduse în lumină piedicile pe care globalizarea le întampină în implementarea sa. Societățile cu cele mai mari dificultăți de aliniere la această nouă abordare deschisă și transparentă sunt acelea care nu se pot dezice de practicile corupte pe care regimul socialist, comunist, chiar și perioada de tranziție nesănătoasă la democrație le-au adus. Transferul puterii de la stat la privat îngrijorează pe cei obișnuiți cu un protecționism bolnăvicios, precum favoriții guvernelor corupte care erau protejați în menținerea monopolului asupra piețelor interne, muncitorii la fabrici de stat cărora li se acordau aceleași salarii în ciuda faptului că nu îndeplineau condițiile de productivitate, șomerii cu ajutoare sociale mult prea generoase din partea statului etc. O altă categorie de opozanți este aceea a statelor mult prea tradiționale, precum Egiptul, unde ,,colectivul, grupul este mai important decât individul, iar sporirea puterii individuale echivalează cu divizarea societății (...) pentru ei, globalizarea înseamnă să asiste la schimarea relației dintre individ, stat și comunitate, pe care o resimt dezintegratoare”. Acesta este un bun exemplu al faptului că pentru mulți, globalizarea reprezintă adaptarea din disperare și necesitate la o amenințare venită din afara, și nu sporirea propriei libertăți. Astfel de reacții conduc de nenumărate ori la incidente violente, motivate de dorința de protejare a naționalului, a localului în fața globalului, dar așa cum afirma și Friedman, ,,nu este nimic rău în încercarea de a ancora societatea pe temelia valorilor religioase și tradiționale. (...) Dar atunci când acest fundamentalism nu derivă dintr-o spiritualitate reală, ci dintr-o reacție împotriva globalizării, adesea decade în sectarism, violența și exclusivism”. Însă niciodată nu a existat o masă critică pentru a distruge cu adevărat noul sistem, deoarece prea mulți oameni doresc să facă parte și găsesc modalitățile de a se integra, chiar dacă uneori sunt dureroase. ,,America și sistemul”, ultima parte a cărții prezintă SUA ca și cea mai mare putere în sistemul globalizării și reacțiile adverse cu privire la faptul că cei mai mulți consideră procesul de globalizare unul de americanizare. Mai mult decât atât, aduce în atenție și câteva dintre dezavantajele clare ale globalizării. Majoritatea acestor efecte nocive sunt cauzate de lipsa de măsură a lucrurilor pe care oamenii o manifestă în fața unor noi oportunități. Supraconectivitatea conduce nu numai la periclitarea intimității, prin expunerea de date personale de cele mai multe ori confidențiale, ci și la alienarea persoanelor ce au tendința de a folosi atât de mult Internetul, încât socializarea interumană fizică, propriu-zisă are de suferit. Influența piețelor din țările dezvoltate ar putea crea noi ziduri împotriva țărilor în curs de dezvoltare prin aplicarea aceluiași protecționism absurd, apărând astfel acel tip de competiție neloială. Din multe puncte de vedere, globalizarea poate fi considerată dezumanizantă și poate scădea calitatea vieții, însă oferă de asemenea nenumărate oportunități pentru a prospera. Cheia asigurării confortului fiecăruia în acest sistem este privirea lui ca pe un proces de a da ce este mai bun și de a primi asemenea, găsirea unui echilibru între local și global, modern și tradițional, spiritualitate și tehnologie, pentru a face lumea un loc nedistructiv, deoarece, așa cum spunea și Thomas Friedman, ,,Înțelepciunea nu este inclusă. Trebuie s-o faceți dumneavoastră înșivă – prin vechea metodă care pornește de sub măslini”.

3