46 8 315KB
TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI PLASTICITĂŢII
1.
a) b) c) d)
2.
∂σ x ∂τ yx + +X =0 ∂x ∂y Sistemul de ecuaţii reprezintă: ∂τ xy ∂σ y + +Y =0 ∂x ∂y
ecuaţiile de echilibru static ale unui element infinitezimal din interiorul unei şaibe aflate în stare plană de tensiune; ecuaţiile de echilibru dinamic ale unui element infinitezimal din interiorul unei şaibe aflate în stare plană de tensiune; condiţiile de contur în elasticitatea plană; condiţia de continuitate în elasticitatea plană. Tensorul tensiunilor dintr-un punct al unui corp solicitat este: σ x τ yx τ zx 20 0 4 Tσ = τ xy σ y τ zy = 0 10 0 4 0 − 12 τ xz τ yz σ z
N mm 2
a.
Care dintre componentele tensorului este tensiune principală? 4 N/mm2 b. 10 N/ mm2 c. -12 N/ mm2
3.
Sistemul de ecuaţii
a)
ecuaţiile de echilibru static ale unui element infinitezimal din interiorul unei şaibe aflate în stare plană de tensiune; ecuaţiile de echilibru dinamic ale unui element infinitezimal din interiorul unei şaibe aflate în stare plană de tensiune; condiţiile de contur în elasticitatea plană; condiţia de continuitate în elasticitatea plană.
b) c) d) 4. a) b) c) d)
p x = σ x l + τ yx m p y = τ xy l + σ y m
20N/ mm2
reprezintă:
∂v ∂u ∂v ∂u + , reprezintă: , γ xy = , εy = ∂x ∂y ∂y ∂x ecuaţiile fizice în elasticitatea plană; ecuaţiile geometrice în elasticitatea plană; ecuaţiile fizice în elasticitatea spaţială; condiţiile de contur în elasticitatea plană.
Sistemul de ecuaţii ε x =
d.
5.
a.
Tensorul deformaţiilor dintr-un punct al unui corp omogen şi izotrop este: 1 1 γ yx γ zx ε x 2 2 3 8 1 1 −4 Tε = = 10 3 − 4 γ εy γ zy 2 xy 2 0 0 1 1 γ γ ε xz yz z 2 2 O direcţie principală de deformaţie din acest punct coincide cu: direcţia axei Ox
(
b.
direcţia axei Oy
c.
0 0 4
direcţia axei Oz
bisectoarea
d.
unghiului
xOˆ y
)
6.
Condiţia ∆ σ x + σ y = 0 reprezintă:
a) b) c) d)
ecuaţie de echilibru static în elasticitatea plană; condiţia de continuitate a deformaţiilor în elasticitatea plană, exprimată în tensiuni; condiţia de continuitate a deformaţiilor în elasticitatea spaţială, exprimată în tensiuni; condiţie de contur în elasticitatea plană.
7.
Rezolvarea în tensiuni a unei probleme de elasticitate plană, în coordonate carteziene, revine la rezolvarea ecuaţiei diferenţiale (notaţia ∇2∇2 ≡ ∆∆): p(x , y ) d 4 w p( x ) ∇ 2 ∇ 2 w (x , y ) = d. c. b. = ∇ 2 ∇ 2 F(r, ϑ) = 0 ∇ 2 ∇ 2 F( x , y) = 0 D D dx 4
a.
8.
Funcţia de tensiune F(x,y) generează următoarele tensiuni::
a)
σx =
b)
σx =
c)
σx =
d)
σx =
∂ 2F ∂x 2
σy =
;
∂F ; ∂y ∂2F ∂y 2
∂ 2F ∂x 2
σy = ;
σy =
−Χ⋅x ;
σy =
∂ 2F ∂ y2
τ xy =
;
τ xy = −
∂ 2F ; ∂x∂y
;
τ xy = −
∂ 2F ; ∂x∂y
−Υ ⋅ y ;
τ xy = −
∂ 2F ; ∂x∂y
∂F ; ∂x
∂ 2F ∂x 2 ∂ 2F ∂y 2
∂ 2F ; ∂x∂y
Pentru şaiba dreptunghiulară prezentată în figură, funcţia de tensiune este:
y
px N h
px 9.
x
N
N
h 1
l a.
F( x ) = p x
x2 2
b.
F( x , y) = p x xy ;
c.
F( y) = p x
y2 ; 2
d.
F( y) = p x
y3 6
10.
Polinomul corespunzător solicitării de întindere pe două direcţii (biaxială) este:
a.
F( x , y) =
11.
Polinomul algebric F( x , y) =
a.
întindere excentrică pe direcţia y
12.
Tensiunile generate de polinomul F( x , y) =
a.
σx = cy; τxy = -b
ax 2 + bxy 2
σy = a;
F ( x, y ) =
b.
b.
b.
ax 3 cy 3 + 6 6
c.
F ( x, y ) = bxy +
cy 2 2
d.
ay 2 dy 3 + corespunde solicitării de: 2 6 întindere excentrică pe încovoiere plană c. direcţia x dreaptă
ax 2 cy 3 au expresiile: + bxy + 2 6 σx = bx + cy; σy = a; σx = cy; σy = 0; c. τxy = -b τxy = -by
F ( x, y ) =
d.
d.
ax 2 cy 2 + 2 2
întindere biaxială
σx = bx + cy; τxy = 0
σy = a;
p 1
y 13.
1
Funcţia de tensiune în punctul „1” al şaibei de grosime unitară din figură este:
F1 = − pL
b.
F1 =
pL2 4
H=L
x
L2
L2 a.
c.
p
F1 = −
pL2 2
d.
F1 =
pL2 8
p
14.
y
Valorile corecte ale tensiunilor σy şi τxy în punctul „1” al elementului din figura de mai jos sunt:
a.
σy = p, τxy = 0
b.
σy = -p, τxy = p
1
1 x
L2 c.
p
H=L
L2
σy = -p, τxy = 0
d.
σy = 0, τxy = 0
p
1
Funcţia de tensiuni, în punctul 1 al şaibei din figură, folosind originea O – este:
H=L
15.
0
•
A L/2
a.
F1 =
pL2 12
b.
F1 =
pL2 24
c.
F1 = −
pL2 6
B L/2
d.
F1 = −
pL2 24
λ 16.
•
Ce valori au tensiunile σx, σy, τxy în punctul central al grinzii perete din figură, dacă determinarea lor se face prin metoda diferenţelor finite,cu reţeaua indicată în desen:
1 p
λ
λ a) b) c) d)
17.
a.
1 1 p, σ y = p, τ xy = 0 8 3 1 1 σ x = − p, σ y = p, τ xy = 0 6 3 1 1 σ x = p, σ y = p, τ xy = 0 2 4 1 1 σ x = p, σ y = p, τ xy = 0 3 4 σx =
Precizaţi valoarea raportului L/H pentru care un element plan dreptunghiular, încărcat în planul suprafeţei mediane, se consideră grindă perete: L L L L b. c. d. = 10 5 > 10 H H H H Pentru elementul finit plan triunghiular din figură, câmpul de deplasare se exprimă sub forma:
18.
vk
y
vi
o funcţii de tensiune
b.
forţe axiale
uk
ui
u(x,y) = Niui + Njuj + Nkuk, v(x,y) = Nivi + Njvj + Nkvk în care Ni, Nj, Nk sunt:
a.
λ
c.
funcţii de potenţial
uj vj x
d.
funcţii de formă (de interpolare)
19.
a.
20.
a.
Expresiile tensiunilor produse de presiunea interioară pi la un cilindru cu pereţi groşi sunt: B B σ r = 2A + σ θ = 2A − ; ; 2 r r2 Constantele 2A şi B se determină din următoarele condiţii la limită:
(σ r ) r = R i = p i ; (σ r ) r = R e = 0
b.
(σ r ) r = R i = − p i (σ θ ) r = R e = p i
c.
(σ θ ) r = R i = 0
(σ r ) r = R i = − p i
d.
(σ r ) r = R c = 0
(σ r ) r = R c = 0;
Tensiunile într-un punct al plăcii infinite cu un gol circular, pe frontiera căruia acţionează presiunea radială constantă p sunt:
R σ r = − p r
2
r ( σ θ ) = p R
2
b.
R σ r = − p r (σ θ ) = 0
2
c.
R σ r = p r (σ θ ) = 0
2
R σ r = −σ θ = −p r
d.
P
21.
y
0
Într-un punct al unui semiplan elastic, încărcat cu o forţă normală la suprafaţă, ca în figură, tensiunile radiale sunt:
r
θ
σr
x
a.
σr =
2P cos θ π r
b.
σr = −
2P cos θ π r
c.
σr = −
3P cos θ 2π r
d.
σr = −
3P cos θ 2π r 2
2
P o
22.
y
La un semiplan elastic acţionat de o forţă normală la contur, ca în figură, cercurile tangente la contur în origine, se numesc:
x a.
izocromate
b.
izocline
c.
traiectoriile tensiunilor principale σ 1
d.
izobare
P O θ
2P cos θ la un ⋅ π r semiplan acţionat de o forţă normală pe margine, care sunt valorile care determină izobarele:
Cunoscând σ r = −
23.
y
r
d
σr
x 2P πr
2P πr
2P πd
P πd
a.
−
24.
Ecuaţia diferenţială a suprafeţei mediane deformate în coordonate carteziene la plăci plane dreptunghiulare, încărcate cu forţe normale pe planul median, are forma:
a)
∂4F ∂x 4
b)
∂4w ∂x
c) d)
25.
a) b) c) d) 26.
a.
4
4
b.
+2
∂4F ∂x 2 ∂y 2
+2
∂4w 2
∂x ∂y
2
+
+
∂ 4F ∂y 4
∂y
−
d.
−
= 0;
∂4w 4
c.
=
p( x , y) ; D
2 d w 1 d 2 w 1 dw p(r ) − + = ; D dr 4 r dr 3 r 2 dr 2 r 3 dr d 4 w p( x ) = ; EI dx 4 d w
+
3
Eforturile care apar în plăcile plane dreptunghiulare, încărcate cu forţe normale pe planul median, sunt (forţele tăietoare se notează V sau Q): forţele axiale Nx , Ny ; forţele tăietoare Vx , Vy ; forţele axiale Nx , Ny ; momentele încovoietoare Mx , My ; momentele încovoietoare Mx , My ; momentul de torsiune Mxy = Myx = Mt; forţele tăietoare Vx , Vy; forţele axiale Nx , Ny ; momentul de torsiune Mxy = Myx; Unele dintre tensiunile care apar într-o placă plană încovoiată au valorile maxime în modul pe suprafeţele superioară şi inferioară, ale plăcii. Care sunt acestea? σ x , τ xz , τ yz ; σ y , τ xz , τ yz ; σ x , σ y , τ xy = τ yx ; τ xy , τ xz , τ yz ; b. c. d.
Mx h2
6M x
h2
La placile plane încovoiate, distribuţia tensiunilor σx pe grosime şi valorile maxime şi minime corecte sunt:
Mx ⋅z I
27.
d) c)
h2
b) a) a.
b.
Mx ⋅z I
c.
6M x
3 Mx 2 h2 d. 6M xy h2
6M xy 6M xy
28.
h2
h2
Care dintre distribuţiile de mai jos reprezintă variaţia pe grosimea plăcii încovoiate a tensiunilor τxy ?
d)
h2
c) b) a) a.
b.
c.
6
3 M xy 2 h2
d.
6M xy
M xy h2
x
O 29.
Condiţiile pe contur la placa dreptunghiulară din figură sunt:
b
a y
a.
pe laturile x = 0; w = 0 x = a ∂w ∂x = 0 pe laturile y = 0; w = 0 y = b ∂w ∂y = 0
b.
pe laturile x = 0;
pe laturile x = 0; w = 0 x = a ∂w ∂x = 0 pe laturile y = 0;
w = 0 ; x = a ∂2w 2 =0 ∂x
c.
d.
pe laturile y = 0;
w = 0 y = b ∂2w 2 =0 ∂y
pe laturile x = 0; w = 0 ; x = a ∂2w 2 =0 ∂x pe laturile y = 0; w = 0 y = b ∂w ∂y = 0
w = 0 y = b ∂2w 2 =0 ∂y
y
P Tensiunile 30.
normale
extreme
σ
x max min
la
placa
1 m
dreptunghiulară din figură au valorile:
b>3a
x
a P a/2
a.
±
P h
2
b.
±
3Pa 2h
2
c.
±
m=Pa a/2
9Pa 1⋅ h
h 1
d.
2
±
6Pa 1⋅ h 2
P
31.
Ce grosime h trebuie să aibă placa dreptunghiulară din figură, dacă se realizează dintr-un material cu rezistenţa de comparaţie σ0 ?
b>3a
P h a/2
a.
Pa σ0
b.
3Pa 2σ 0
c.
6Pa σ0
a/2
d.
1 Pa 2σ 0
∆
x
∆
Pentru placa încărcată ca în figură, indicaţi valoarea corectă a termenului liber p1 , rezultat la transcrierea în diferenţe finite p( x , y) , în punctul 1 a ecuaţiei ∇ 2∇ 2 w ( x, y) = D
p1 = p +
P 2
∆
;
b.
p p1 = + P; 2
c.
p
P
y a 2
∆ a.
P
1
∆
32.
P
1
p P p1 = + ; 2 ∆2
∆ d.
p1 = p + P;
x a 1
P
•
a
y
P=pa2
a
a.
w1 =
pa 4 , 10D
M x1 = M y1 =
34.
a.
w1 = 1+ ν 2 pa 5
b.
M x1 M y1
pa 4 , 5D 1+ ν 2 = pa , 5 1+ ν 2 = pa 10
w1 =
c.
pa 4 , 4D
M x1 =
pa 2 , 5
M y1 =
pa 2 10
a.
w1 =
d.
pa 4 , 20D
M x1 =
pa 2 , 10
M y1 =
pa 2 5
La plăcile circulare şi inelare axial simetrice (cu simetrie polară) apar următoarele eforturi: b. Mθ , Mrθ = Mθr , Vθ ; c. d. Mr , Mθ , Vr ; Mr , Mrθ = Mθr , Vr ; Mr , Mθ , Mrθ = Mθr În cazul plăcii circulare pline, soluţia ecuaţiei diferenţiale ∇ 2∇ 2 w (r ) =
35.
a
p( r ) , are D
forma: w = A1 + B1r 2 + w p . Precizaţi condiţiile de rezemare corespunzătoare plăcii
R
33.
Săgeata şi momentele încovoietoare în punctul central al plăcii prezentate în figură, determinate prin metoda diferenţelor finite, utilizând reţeaua de puncte indicată, sunt:
r
circulare simplu rezemate pe contur, necesare pentru determinarea constantelor de integrare A1 si B1: pentru r = R dw d 2 w ν dw d2w d2w w = 0; = 0 b. w = 0 ; d. + = 0 c. w = 0 ; =0 w = 0 ; =0 dr dr 2 r dr dr 2 dθ 2
36.
pr 4 : 64D
Indicaţi cazul de încărcare al plăcii circulare, căreia îi corespunde soluţia particulară w p =
r
r a.
r c.
b.
p r
p
p
r
d.
p0
r R
R
r
r R
Expresia săgeţii la placa circulară din figură este w (r ) = A + Br 2 +
p
R
pr 4 . 64D
R r
Săgeata maximă are valoarea 37.
p
r R a.
pR 4 24D
38. a) b) c) d)
Care dintre condiţiile de mai jos nu este conformă cu realizarea stării de membrană la plăcile curbe subţiri: grosimea plăcii curbe, constantă sau variabilă lent, este mică; suprafaţa plăcii curbe este continuă (fără goluri, rigidizări etc.); rezemarea continuă este în planul tangent la suprafaţa mediană; încărcările sunt concentrate (forţe sau momente) şi pot avea orice sens.
b.
pR 2 32D
c.
pR 4 16D
R
d.
pR 4 64D
a) b) c) d)
La plăcile curbe subtiri de rotatie, axial simetrice, în teoria de membrană, efortul după meridian, Nφ, dintr-o R ∆ϕ , unde R∆ϕ este: secţiune precizată de unghiul φ, se exprimă cu relaţia N ϕ = − 2πr sin ϕ rază de curbură; reacţiunea pe contur; rezultanta încărcărilor gravitaţionale aferente; rezultanta reacţiunilor de pe contur.
40. a.
Pe grosimea placilor curbe subţiri aflate în starea de membrană tensiunile sunt: b. uniforme c. liniare nule
39.
d.
parabolice
(∆) Nϕ Nθ 41.
Efortul circumferenţial Nθ , la plăcile curbe subţiri de rotaţie, axial simetrice în teoria de membrană, se deduce dintr-o ecuaţie de echilibru algebrică de forma:(r1, r2 - razele principale de curbură într-un punct al suprafeţei)
Nθ Nϕ
Nϕ Nθ px py
pz Nϕ
a.
Nϕ r1
+
Nθ + px = 0 r2
Nϕ
b.
r1
+
Nθ + pz = 0 r2
Nϕ
c.
r1
+
Nθ + py =0 r2
Nϕ
d.
r2
+
R∆φ
42.
Nθ + pz = 0 r1
y
α α
Rezultanta R∆φ = R∆y a încărcării date de greutatea proprie (g – greutatea pe unitatea de suprafaţă), într-o secţiune curentă a cupolei conice din figură este:
r
r
g
r2 φ g ⋅ πry
a.
g ⋅ πr 2
43.
Componentele intensităţii încărcării din zăpadă, la plăcile curbe de rotaţie axial simetrice, sunt: p x = 0, p x = 0, p x = 0, p = 0,
a.
p y = g ⋅ sin ϕ,
b.
b.
g ⋅ πrl
c.
p y = 0,
p y = q ⋅ cos ϕ ⋅ sin ϕ,
c.
pz = γ ⋅ Hϕ
p z = g ⋅ cos ϕ
g ⋅ 2πry
d.
x
p y = 0,
d.
2
p z = q ⋅ cos ϕ
p z = p ⋅ sin ϕ ⋅ cos θ.
y
α 44.
py
r
Efortul de membrană Nθ, într-o secţiune curentă a cupolei conice din figură, se determină dintr-o ecuaţie algebrică de forma:
pz
r2
g, q
φ a.
Nϕ r1
+
Nθ + py = 0 r2
b.
Nϕ r2
+
Nθ + pz = 0 r1
c.
Nθ + py = 0 r2
d.
Nθ + pz = 0 r2
Nθ
Efortul în inelul de rezemare al cupolei din figură este:
a.
V ⋅ Ri
46.
b.
N ϕm ⋅ R i
H ⋅ Ri
c.
Ecuaţiile de echilibru ale plăcilor curbe cilindrice deschise, aflate în starea de membrană, sunt următoarele: ∂N x 1 ∂N ϕx + + p x = 0; ∂x R ∂ϕ ∂N xϕ 1 ∂N ϕ + + p y = 0; R ∂ϕ ∂x Nϕ + p z = 0. R
ϕ
Nϕ
b.
Nx , Nxφ , Nφ
dx
pz
h
c.
dx
x
Nϕx
Nx Nx , Nφ , Nxφ
ds
dϕ
Eforturile se determină din acest sistem în ordinea:
a.
−H ⋅ R i
d.
R
45.
Nxϕ
ds
Nx ∂ Nx dx ∂x
px py
Nxϕ N ϕx
∂ Nϕx ϕ d ∂ϕ
∂ Nϕ d ϕ ∂ϕ Nφ , Nx , Nxφ
Nϕ
Nφ , Nxφ , Nx
∂ Nxϕ dx ∂x
d.
O
47.
a.
În acoperişul cilindric cu o deschidere şi o travee, rezemat pe timpane, efortul Nφ produs de greutatea proprie are expresia:
−2gx ⋅ sin ϕ
b.
2gR ⋅ cos ϕ
g R
L/2
x
L/2
φ
c.
−
g L2 − x 2 ⋅ cos ϕ R 4
d.
−gR ⋅ cos ϕ
q
48.
Efortul Nφ, produs de încărcarea cu zăpadă, în acoperişul cilindric cu o deschidere şi o travee, rezemat pe timpane, se determină cu relaţia:
qR ⋅ cos ϕ
O
g
R
L/2
x
L/2
φ
3 qx ⋅ sin 2ϕ 2
3 q L2 − x 2 ⋅ cos 2ϕ 2 R 4
a.
− qR ⋅ cos 2 ϕ
49.
In cazul unei stări de tensiune, la care într-un punct se cunosc σ şi τ, criteriul de curgere (plasticitate) este: 1 σ1 = σ c σ2 + τ2 = σc d. b. c. σ 2 + 4τ 2 = σ c σ2 + τ2 = σc 2
a. 50.
a.
b.
c.
−
d.
−
Criteriul de curgere (plasticitate) von Mises pentru starea de tensiune exprimată prin σ şi τ este de forma: 1 c. d. σ 2 + 4τ 2 = σ c σ 2 + 2,6τ 2 = σ c b. σ 2 + 3τ 2 = σ c σ2 + τ2 = σc 2